Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

[COLOR=red]
[/COLOR] [COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea I

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................[/COLOR]

[COLOR=#993300]Motto: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”[/COLOR]
[COLOR=#993300]( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)

[/COLOR] “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este o compoziţie logoreică, eterogenă, care se manifestă prin incoerenţă, repetări, patetisme, preţiozităţi, inepţii, dar mai ales prin nenumărate erezii presărate de-a lungul acestor scrieri. Dacă celelalte manifestări pot fi considerate ca “originale” şi deci sunt suportabile prin condescendenţă, ereziile sunt cele care fac această scriere de neacceptat. Nenumăratele sfaturi bune, copiate din Scripturi sau din tradiţia creştină, şi presărate cu generozitate prin aceste “Cuvinte”, sunt sufocate de aceste erori grave de doctrină şi de logică. Nu vom face aici o trecere în revistă a tuturor ereziilor, deoarece ele au mai fost semnalate şi prin alte articole din acest blog. Vom face doar câteva exemplificări, pentru a demonstra că problema ereziilor este extrem de serioasă, chiar crucială, când vorbim despre secta Noul Ierusalim şi despre pretinsa ei ortodoxie, o ortodoxie pe care dacă o numim “ortodoxie originală”, înseamnă că deja ne exprimăm eufemistic, adică mult prea diplomatic şi elegant.

[COLOR=blue]1. [/COLOR]O Altă Sfântă Treime
[COLOR=blue]“ Să nu ziceţi: asta este care vorbeşte, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt prin Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin Duhul Meu grăiesc[/COLOR][COLOR=blue] ceea ce auziţi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt Duh[/COLOR][COLOR=blue]; şi vin nu când vrei tu, ci când este planul Meu…” (18 octombrie 1979)[/COLOR]
Această frază poate suscita următoriul comentariu:
1.”[COLOR=fuchsia]Eu sunt Duh[/COLOR]”înseamnă că Fiul (El Însuşi, deci constituţional) este Duh.
2.”[COLOR=fuchsia]Eu sunt prin Duhul Sfânt[/COLOR]” înseamnă că Fiul este ( fiinţează, există) prin Duhul Sfânt.
3.[COLOR=fuchsia] “Prin Duhul Meu grăiesc[/COLOR]”înseamnă căFiul grăieşte (cuvintează, lucrează) prin Duhul Lui
4.Din 1. şi 2. rezultă că Duhul (Fiului) este prin Duhul Sfânt
5. Din 1. şi 3. rezultă că Duhul (Fiului) grăieşte prin Duhul Fiului
6.Din 1., 4., 5. rezultă că Fiul, Duhul Fiului şi Duhul Sfânt sunt trei Duhuri distincte şi de sine stătătoare, o altă “ Sfântă Treime” care conlucrează la manifestarea existenţială a Fiinţei lui Dumnezeu.
Pentru a nu ajunge la concluzia eretică prin care se proclamă existenţa a două Treimi, ar mai fi o variantă: aceea de a admite că Duhul Fiului este Tatăl, caz în care am regăsi Treimea cu care ne-am obişnuit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Din păcate, a spune că Tatăl este Duhul Fiului este altă erezie!

[COLOR=blue]2.[/COLOR] Sfânta Treime, Care la Pucioasa vine, e de fapt… Sfânta Pătrime !!!!
Primul vine Tatăl; al doilea vine Fiul; al treilea vine Duhul Sfânt; al patrulea vine Amin:
[COLOR=blue]“…Ce înseamnă în numele Tatălui? Adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]Unul[/COLOR][COLOR=blue] singur este Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Al doilea[/COLOR][COLOR=blue] e Fiul, care L-a trimis pentru tine, ca să fii fericit. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]al treilea[/COLOR][COLOR=blue] ce vine? E Duhul Sfânt, adică acoperământul cu care se acoperă pământul. Dar nu tot, nu şi cel păcătos. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Al patrulea[/COLOR][COLOR=blue] ce vine? Amin. Ce înseamnă? Aşa să fie…”(1 noiembrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]3. [/COLOR]La Pucioasa a avut loc, începând cu anul 1955, “a treia venire a Fiul lui Dumnezeu pe pământ”
[COLOR=blue] “…O, copiii Mei, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua oară[/COLOR][COLOR=blue] în trup. M-am născut cu trup din Fecioară… …Iată, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. Acum sunt în Duh şi M-am pogorât în mai multe locuri să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul…” (22 iunie 1957)[/COLOR]

[COLOR=blue]4.[/COLOR] Iisus Hristos a venit în duh şi Şi-a luat alt trup, de femeie
[COLOR=blue]“O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească de vei crede în Domnul Iisus Hristos care-ţi grăieşte ţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în acest trup este Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue]” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu, Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de ce este scris în Carte [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vin iarăşi cu trupul[/COLOR][COLOR=blue], da nu se mai zideşte ca la început, ce s-a zidit de la început” (14 ianuarie 1966)[/COLOR]
Venirea în trup se pretinde a fi fost începând cu anul 1955. Trupul era de femeie, iar femeia era Virginia Tudorache. Apoi, după moartea Verginicăi (1980), fenomenul s-a repetat cu altă femeie, iar femeia a fost Maria Tudorache, sora Verginicăi[COLOR=blue].[/COLOR]

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Iubirea de vrăjmaşi înseamnă ura de duşmani
[COLOR=blue]“ Iubeşte toate şi pe vrăjmaşul tău. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pe duşmanul Meu să-l urăşti[/COLOR][COLOR=blue]. Cine e duşmanul Meu? Satana. Cine e satana? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duşmanul Meu[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trup cu tot[/COLOR][COLOR=blue]. În [/COLOR][COLOR=fuchsia]toată lumea care nu face voia Mea[/COLOR][COLOR=blue] este satana. Şi nu mai zice nimeni ca să-l scoată pe satana din el, cum se făcea pe vremea când eram în trup…”(1 august 1979)[/COLOR]
Ideologia de la Noul Ierusalim face o alambicată filozofie prin care demonstrează că formula biblică “iubirea de vrăjmaşi” trebuie înţeleasă într-un sens extrem de restrictiv. Mai precis:
- trebuie să-i iubim doar pe vrăjmaşii noştri, nu şi pe vrăjmaşii lui Dumnezeu:
- pe vrăjmaşii lui Dumnezeu (numiţi aici “duşmanii lui Dumnezeu”, pentru a se face mai bine distincţia faţă de “vrăjmaşii noştri”) trebuie să-i urâm;
- duşmanul lui Dumnezeu este satana;
- satana are prostul obicei să intre în trupurile oamenilor;
- toţi oamenii în care a intrat satana sunt şi ei satani;
- deci toţi oamenii care sunt satani (“ cu trup cu tot”) trebuie urâţi;
- ei sunt uşor de recunoscut, pentru că nu fac voia lui Dumnezeu;
- iar voia lui Dumnezeu este dezvăluită numai prin “profeţiile” de la Pucioasa;
- deci toţi cei care nu recunosc “profeţia” de la Noul Ierusalim sunt duşmanii lui Dumnezeu;
- de aceea, ei nu trebuie iubiţi, ci urâţi.
Aşa se explică de ce pucioşii evită orice părtăşie cu ceilalţi creştini, cei ne-pucioşi, şi se tem că vor fi otrăviţi dacă vor gusta din mîncarea sau vinul lor. Iar unii pucioşi ajung chiar la performanţa să-i urască pe ceilalţi creştini, pentru “neascultarea” lor de “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”

[COLOR=blue]6. [/COLOR]Iuda nu L-a vândut pe Hristos, ci L-a vândut pe Duhul Sfânt
[COLOR=blue]“ Vai de tine, Iudo, nu cel care [/COLOR][COLOR=fuchsia]L-ai vândut atunci[/COLOR][COLOR=blue], ci cel care ai vândut astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]!” ([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]7.[/COLOR] Taina Mirungerii se amână pentru veacul de apoi, care vine în curând
[COLOR=blue]“ Fericit vei fi tu creştine că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la veacul de apoi[/COLOR][COLOR=blue] ţi se va pune ţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]pecetea Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (13 octombrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Poporul Meu care în curând vei avea viitor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în curând[/COLOR][COLOR=blue] vei căpăta [/COLOR][COLOR=fuchsia]pecetea[/COLOR][COLOR=blue]” (10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR] Unii oameni vor merge de vii în iad, aşa cum alţii au fost mutaţi de vii la rai (Enoh, Ilie)
[COLOR=blue]“Acela care face astăzi dosare peste dosare va dispărea şi toţi aceşti vânzători vor merge [/COLOR][COLOR=fuchsia]la iad[/COLOR][COLOR=fuchsia]înainte de încetarea lor din viaţă[/COLOR][COLOR=blue]…” (17 octombrie 1966)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a II-a

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Curând va avea loc A Doua Înălţare a Domnului la ceruri
Deşi Mântuitorul S-a suit la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui, pucioşii pretind că El tot pe pământ este, dar Se pregăteşte să Se înalţe la ceruri:
[COLOR=blue]“ Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus e gata să părăsească pământul[/COLOR][COLOR=blue] acesta, că este de mare urâciune pământul acesta în faţa lui Dumnezeu.” (17/30 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] “Puţin, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă voi înălţa întru slavă[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu şi îi voi da să mănânce din pomul vieţii” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai stă pe pământ, se ridică[/COLOR][COLOR=blue], şi-Mi pare rău de grâul Meu şi-Mi pare rău de munca Mea, că puţin am să câştig.” (20 martie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Dumnezeu nu mai vine pe norii cerului, aşa cum a fost proorocit (v.[COLOR=#993300]Faptele Ap. 1:11[/COLOR]) ci vine înotând pe valurile albastre
[COLOR=blue]“Anunţă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] care[/COLOR][COLOR=fuchsia] înoată pe valurile albastre[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] (2 noiembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR]Împărăţia lui Dumnezeu va fi aproape pustie
[COLOR=blue]“Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]atât rămâne[/COLOR][COLOR=blue] întru împărăţia Mea: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avraam[/COLOR][COLOR=blue]” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Neamul creştinesc este în pragul dispariţiei
[COLOR=blue]“Nu e zi, nu e clipă, nu e minut, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu e secundă ca să nu pierd mii şi mii de creştini[/COLOR][COLOR=blue]…Nu mai are Dumnezeu din ce lucra planul său” (7/20 ianuarie 1973)[/COLOR]
Această afirmaţie se poate demonstra matematic că este o stupidă enormitate: presupunând că “mii şi mii” nu reprezintă decât două mii (2000 fiind valoarea minimă) care pier într-o secundă, iar creştinătatea numără un miliard (deşi poate nu sunt nici atâţia), atunci într-o zi vor pieri 2000x60x60x24=172800000 creştini. Toţi cei un miliard de creştini vor pieri în 1000000000:172800000=5,79 zile. Nici măcar o săptămână! Dacă pierderea ar fi calculată la minut, nu la secundă, ar fi suficiente 5,79x60=347,4 zile (nici măcar un an!) pentru ca întreaga creştinătate să dispară. Dar, deşi de atunci a trecut atâta vreme (peste 35 de ani!), numărul de creştini a rămas oarecum acelaşi.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]Îngerii şi sfinţii vor democraţie în cer: ei Îl înfruntă pe Dumnezeu, în loc să-L respecte şi să-L asculte
[COLOR=blue]“Nu vă intimidaţi, fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă înfruntă îngerii şi sfinţii[/COLOR][COLOR=blue] că am stat de vorbă cu ei” (2 octombrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă judecă sfinţii[/COLOR][COLOR=blue], că prea mult te-am iubit şi niciodată nu ţi-am dat pedeapsă…”(21 iulie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]“Şi iată, Eu cu voi [COLOR=red]nu[/COLOR] sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”
Contrar binecunoscutei profeţii biblice (v. [COLOR=#993300]Matei, 28,20[/COLOR]), în “Cuvântul lui Dumnezeu” sunt planificate unele “clipe” de absenţă totală a proniei divine de deasupra “poporului ales”, deoarece aici “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mărturiseşte sincer că nu poate fi în două locuri în acelaşi timp. De aceea, el e de-a dreptul îngrijorat că nu-şi va găsi un înlocuitor destoinic, pe cineva care să stea episcop (supraveghetor) treaz peste poporul său, atâta vreme cât el [COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR] şi va fi departe:
[COLOR=blue]“…Tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi[/COLOR][COLOR=blue], că mai am copii şi merg la ei, şi voi păţi cum a păţit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând şi jucând. Şi ce veţi face? Cine-şi ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
“Poporului Domnului” i se sugerează că absenţele lui Hristos, chiar dacă sunt de scurtă durată, se vor mai repeta:
[COLOR=blue]“… Copilaşii Mei, ştiţi ce aveţi de făcut? Ştiţi de ce să vă feriţi? Poate va fi o clipă când [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR][COLOR=blue] din mijlocul vostru.” (17 iunie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Deşi a murit cu trupul încă de tânăr (la 33 de ani), Domnul Iisus a fost şi prunc, şi tânăr, şi bătrân şi se juca cu păsărele
[COLOR=blue]“Eu sunt Acela care am crescut [/COLOR][COLOR=fuchsia]prunc[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ. Am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]tânăr[/COLOR][COLOR=blue], am fost şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]bătrân[/COLOR][COLOR=blue]. Mă jucam, făceam păpuşi şi păsărele iar prietenii Îmi puneau cununi de spini pe cap şi Eu le puneam coroane de flori, dar nimeni nu a tălmăcit, şi duşmăneau pe cei ce Mă răstigneau.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Sfintele Scripturi nu mai sunt curate

[COLOR=blue]“ …Dar să ştiţi căci Cărţile sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]de mii de ori schimbate[/COLOR][COLOR=blue]. Să ştiţi că au venit oamenii pe pământ cu multă îndrăzneală şi au şters din Cărţi ce a fost scris. Sunt Scripturi care sunt schimbate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR][COLOR=blue]. Că lumea şi chiar preoţii zic că proorocii nu au mai fost şi nu mai sunt de la Ioan. Dar uitaţi-vă că de la facerea pământului şi până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învăţătura Sa. Şi de aceea spun, s-au schimbat multe Scripturi şi oamenii de ştiinţă au scris multe minciuni. Dacă se găsesc la voi Scripturi de la Noi şi vi le cere, nu le daţi la lume, la oameni care măcelăresc. De aceea am venit la voi să vă spun să nu vă abateţi de la cale Mea…”[/COLOR][COLOR=blue] (26 octombrie 1976)[/COLOR]
Consemnăm aici o poziţie extrem de periculoasă faţă de canonul Sfintei Scripturi, întâlnită la mulţi duşmani ai ortodoxiei: punerea sub semnul întrebării a autenticităţii Cărţilor Sfinte. Dar, dacă adversarii creştinismului se mulţumesc să aducă acuze punctuale, pretinzând că unele cuvinte sau fraze s-au alterat de-a lungul timpului, fie suferind modificări, fie dispărând pur şi simplu, fie fiind adnotate cu precizări necanonice, acum acuzaţiile la adresa cărţilor Sfintei Scripturi sunt de-a dreptul demolatoare: “[COLOR=blue]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR]”. O afirmaţie cel puţin aberantă, avînd în vedere că Biblia cuprinde doar 53 cărţi în Vechiul Testament (dintre care numai 39 sunt canonice) şi 27 cărţi în Noul Testament. Rezultă că niciuna nu mai e curată, ba mai mult, fiecare dintre ele este de mai multe ori necurată!

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a III-a

Se ignoră cu o nepăsare imperială faptul că pronia cerească a vegheat ca zeci de mii de versiuni al Bibliei să ajungă, prin copieri şi recopieri, până în zilele noastre, motivând astfel şi legitimând canonul actual al Sfintei Scripturi. Şi de aceea, această pledoarie care afirmă despre cărţile sfinte că “nu mai sunt curate” este mai degrabă neglijentă şi iresponsabilă, decât reavoitoare. Se vede clar că scopul ei nu este neapărat de a torpila Biblia, ci cu totul altul: acela de a legitima “noile proorocii”, care trebuie să-şi facă loc şi ele în canonul Sfintei Scripturi şi nu prea mai au cum. Şi de aceea, se încearcă în forţă: chipurile, “noile proorocii” sunt la fel de legitime ca şi cele anterioare, care “au dispărut” pe parcurs, fiind “măcelărite de lume” şi de [COLOR=blue]oameni care măcelăresc.[/COLOR]
Dar, de ce te temi, se pare că tot nu scapi. Până la urmă, “Scripturile” de la Pucioasa au fost luate la mână şi “măcelărite” nu de lume, nu de preoţi, ci de propriii lideri ai sectei, care au urmărit să le cosmetizeze şi să ascundă tot ceea ce li s-a părut lor incomod, mincinos sau demascator. Mii de modificări, texte eliminate complet şi texte ascunse integral (pe motiv că au un “regim special” şi nu se pot publica, deoarece au fost cuvinte “rostite în şoaptă de către Domnul”) stau mărturie pentru masacrul “textelor sfinte pucioase”.
În fine, dacă nu s-a putut altfel (adică, în mod oficial), liderii de la Pucioasa au găsit că soluţia e simplă ca “oul lui Columb”: au adunat “proorociile” într-o carte, o “Biblie” reşapată pe care ei au numit-o pur şi simplu “Cuvântul lui Dumnezeu”, au tipărit-o în mii de exemplare şi au început s-o folosească la slujbe, alături de adevărata Biblie, după o strigare croită şi ea pe un model consacrat: “Din sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire!” De menţionat că la Biblie încă n-au renunţat, mai mult din motive de imagine, ca să arate cât de ortodocşi sunt ei. Şi asta, în pofida faptului că proorocia din [COLOR=blue]26 octombrie 1976[/COLOR]spune clar că toate cărţile Bibliei sunt necurate!

Interesantă este asemănarea izbitoare dintre această poziţie a Pucioşilor, şi poziţia Mormonilor faţă de Biblie. Ambele secte pretind că Biblia a fost grav alterată în conţinut, de-a lungul vremii, şi din acest motiv revelaţiile actuale – cele mormone(“Doctrină şi Legăminte”), pentru Mormoni, şi cele pucioase (“Cuvântul lui Dumnezeu”), pentru Pucioşi – sunt mai autentice, mai curate şi mai folositoare decât Biblia! De aceea, doar aceste revelaţii mai merită din plin să fie denumite “cuvântul lui Dumnezeu”! Să ilustrăm acest fapt cu un citat din articolul ”Doctrina mormonă: de la imaginaţie la impostură” (paragraful 6.1.1 Biblia contrafăcută ) apărut pe blogul Misterele Mormonilor:
[COLOR=red]În Perlă de Mare Preţ, la capitolul Articolele de credinţă ([COLOR=red]POGP[/COLOR]1:8.), fondatorul mormonismului, Joseph Smith, afirmă despre Biblie: "noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât este tradusă corect; noi credem de asemenea că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu". În Cartea lui Mormon citim însă că Biblia este incompletă, deoarece din ea lipsesc "multe părţi care sunt curate şi preţioase şi de asemenea multe legăminte ale Domnului au fost îndepărtate" (1 Nephi 13:26). În consecinţă, Cartea lui Mormon "este mai sigură şi mai oportună decât Biblia". Biblia devine pentru mormoni un simplu instrument de legitimare a noilor scrieri şi învăţături, aşa cum mărturiseşte liderul mormon LeGrand Richard:[/COLOR]
[COLOR=red]"Cunoştinţele asupra tuturor acestor lucruri, aşa cum poate constata cititorul, nu ne vin în primul rând prin citirea Bibliei, ci prin revelaţia Domnului în aceste ultime zile. Noi folosim Biblia pentru a arăta că aceste învăţături sunt în întregime în concordanţă cu aceasta" ([35], pag.128.).[/COLOR]
De fapt , aceasta nu este singura similitudine dintre aceste secte, care pretind ambele că sunt ale “Sfinţilor din Ultimele Zile”. Acest lucru este perfect explicabil: aceleaşi obiective prestabilite conduc inexorabil la alegerea unor mijloace similare de atingere a scopurilor.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfânta Scriptură e contrazisă pe faţă
[COLOR=blue]“ Spune în Sfânta Carte: chiar de vei muri, viu vei fi. Dar aceştia care mor de apă şi de foc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai înviază[/COLOR][COLOR=blue], că aşa au voit ei să fie gunoi…” (6 iulie 1975)[/COLOR]
Deşi în Biblie se spune în repetate rânduri că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, aici se aduce un cu totul alt mesaj omenirii: cei care mor arşi sau înecaţi nu vor mai învia. Motivaţia este absurdă: cică aşa ar fi voit ei (??) să fie gunoi (??)

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Dumnezeu Tatăl nu este duh, deoarece are trup
Biblia ne învaţă că Dumnezeu este duh:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh este Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4,24)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul este Duh[/COLOR][COLOR=#993300], şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”(2 Cor. 3,17)[/COLOR]
Dintre cele trei Persoane dumnezeieşti, numai una (Fiul Tatălui) a luat trup în istorie, pentru a Se putea face astfel cunoscut oamenilor şi a-Şi putea săvârşi lucrarea mântuitoare peste tot trupul omenesc.
Cu toate acestea, “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:
[COLOR=blue]“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.) [/COLOR]
Dacă ar fi aşa, această teorie eretică ar confirma pe cea a Mormonilor, care pretind că noi avem o Mamă în ceruri, care ar fi născut pe Fiul lui Dumnezeu în urma unei legături trupeşti cât se poate de “naturale” dintre cei doi Părinţi Cereşti.

[COLOR=blue]19.[/COLOR] Judecata universală are loc înainte de judecata particulară
[COLOR=blue]“…Puţin, puţin, şi nu ne mai întâlnim decât [/COLOR][COLOR=fuchsia]la judecata oficială, şi apoi vine judecata particulară[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi nimeni nu va mai scăpa nepedepsit de fapta sa cea rea.” (6/ 19 decembrie 1978.) [/COLOR]
Învăţătura creştină ortodoxă propune exact ordinea inversă: mai întâi are loc judecata particulară, şi apoi cea universală.
Potrivit Sfintei Tradiţii, sufletul omului rămâne după moarte trei zile pe pământ, iar a treia zi, călăuzit de îngeri, îşi începe călătoria spre cer, trecând prin „vămile văzduhului”.
După ce se înfăţişează pentru închinare în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul este dus prin rai şi prin iad, pentru a le cunoaşte, până în ziua a patruzecea după moarte, când are loc [COLOR=fuchsia]judecata particulară[/COLOR]. De aceea Sf. Pavel spune: [COLOR=#993300]„Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata..." (Evrei 9, 27)[/COLOR], şi : [COLOR=#993300]„Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău." (2 Corinteni 5, 10).[/COLOR]
După a doua venire a Mântuitorului şi învierea morţilor, va avea loc Judecata Universală sau obştească. [COLOR=fuchsia]Judecata obştească[/COLOR] va fî: [COLOR=fuchsia]oficială[/COLOR], solemnă, universală, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare.
După Judecata Universală, „[COLOR=#993300]drepţii vor merge la viaţa veşnică, iar păcătoşii la osânda veşnică[/COLOR]" (v. [COLOR=#993300]Matei 25, 46[/COLOR]). La această judecată vor fi judecaţi şi demonii. Tot răul va fî deplin dezvăluit, dar şi tot binele va fi scos la iveală. Judecata se va ţine în valea lui Iosafat, lângă Ierusalim (v. [COLOR=#993300]Ioil 4, 2,12[/COLOR])

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a IV-a

[COLOR=blue]20.[/COLOR] Învăţături neortodoxe despre vămile văzduhului
[COLOR=blue]“ …O, sufleţelele Mele, de-ar trăi corpul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din corpul omului numai treizeci de ani are şi nici nu mai îmbătrâneşte şi nici nu mai întinereşte şi este frumos la înfăţişare şi se uită lung şi cu dispreţ la corpul în care a locuit şi se miră cum de a putut sta în aşa corp, mai ales dacă vede că de când a ieşit din corp, îngeraşul stă departe de el şi duhurile necurate îi dau târcoale. Se înspăimântă şi se uită la corp cu scârbă, dar el nu ştie unde se duce şi ce-l aşteaptă. Dar corpul care a trăit după voia Domnului şi a avut grijă şi de sufleţel, stă sufletul trei zile lângă corp şi-l priveşte şi pe urmă îl ia îngeraşul şi-l duce pe unde i-a călcat picioarele corpului şi îngeraşul îi arată tot ce a săvârşit corpul în viaţa lui şi apoi se duce şi-l înfăţişează în faţa Domnului şi de acolo îl ia şi-l duce la cele 24 de vămi [/COLOR][COLOR=red]să se odihnească[/COLOR][COLOR=blue] până i se face soroacele. La fiecare soroc, trece o vamă. Nici un muritor nu este să nu treacă pe la aceste vămi… ” (3 mai 1983) [/COLOR](sublin.ns.)
[COLOR=#333333]Părintele Cleopa, în scrierea sa intitulată “Drumul sufletului după moarte”, face următoarele afirmaţii (sublin. ns.):[/COLOR]
[COLOR=#993300][…]Dar, ca să ştiţi ce se întâmplă cu sufletul când moare omul, am să vă spun care-i drumul sufletului imediat după moarte, după tradiţia Bisericii Ortodoxe.[/COLOR]
[COLOR=#993300]De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: "Uite, câţi diavoli au venit!".[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. […] [/COLOR]
[COLOR=#993300]Îngerul păzitor îi aduce iar aminte: […]Şi-i aduce aminte din pruncie şi până la moarte în fiecare zi şi ceas ce a făcut. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aceasta se întâmplă în ziua întâi după moarte.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Ziua a doua după moarte se întâmplă un lucru mai înfricoşat. În ziua a doua după moarte îl ia îngerul păzitor şi-l duce pe unde a umblat omul toată viaţa. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Toată icoana vieţii omului se descoperă a doua zi după moarte. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Asta se întâmplă în ziua a doua. Îl duce îngerul păzitor pe suflet pe unde a umblat toată viaţa.[…] [/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar în ziua a treia, lucru şi mai înfricoşat. I se mai dau îngeri însoţitori sufletului nostru şase îngeri purtători de lumină şi cu cel de la Botez, sunt şapte, ca să treacă înfricoşatele vămi ale văzduhului.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Aţi auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor să aibă milă de la Dumnezeu şi să-i scape de duhurile întunericului din văzduh.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]În ziua a treia sufletul nostru trece vămile văzduhului[/COLOR][COLOR=#993300] şi exact a treia zi, când a ieşit din trup, în aceeaşi clipă ajunge prima dată la scaunul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi ce vede el acolo? Că Sfânta Scriptură spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioară nu L-a văzut. Dar ce vede sufletul atunci? Că pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a văzut toată lumea. Şi n-a fost Dumnezeu? L-a văzut Avraam, L-a văzut Moise; dar L-a văzut cu pogorământ, după închipuire, cum a vrut să se arate. Dar fiinţa lui Dumnezeu nimeni nu a văzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Fiinţa lui Dumnezeu este inaccesibilă oricărei minţi raţionale din cer şi de pe pământ.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aşa trece sufletul şase zile prin Rai şi cu trei, care au fost până au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac nouă. Iar la nouă zile vin iarăşi, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, şi-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiată gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, că nici heruvimii nu-L văd; numai lumină şi lumină negrăită, care nu se poate spune.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi se opresc norii aceştia şi la nouă zile aude acest cuvânt, dacă sufletul este drept: "Acest suflet să aibă desfătarea şi bucuria cea fără margini a celor nouă cete îngereşti!" Iar dacă-i păcătos: "Sufletul acesta să nu aibă parte de fericirea şi slava celor nouă cete îngereşti!" Acest cuvânt îl aude la nouă zile şi apoi aude, zicând: "Duceţi sufletul acesta prin iad 30 de zile".[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi trec cele treizeci de zile prin iad şi cu nouă care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi îl iau îngerii şi-l duc a treia oară la scaunul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi, în lumina cea neapropiată, gânditoare, spre închinare.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaică a lui Avraam, dacă sufletul este drept: "Duceţi acest suflet în Gan Eden!", adică în desfătare şi bucurie fără margini; iar dacă, Doamne fereşte, este păcătos aude: "Duceţi sufletul acesta în Şeol sau Hades", adică în iad şi în muncă.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aceasta se întâmplă la 40 de zile după moarte. De aceea Biserica, mama noastră cea duhovnicească, are mare grijă să facă pomeniri după fiecare mort la 3 zile, la 9 zile şi la 40 de zile, pentru că atunci se hotărăşte unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.[/COLOR]
[COLOR=#993300]De la 40 de zile mai rămâne o singură portiţă deschisă pentru suflet. Dacă sufletul a fost în credinţa ortodoxă adevărată şi a fost fiu adevărat al Bisericii lui Hristos, şi dacă n-a căzut în vreo sectă sau în alte rătăciri, sau păcate grele şi dacă a fost spovedit şi împărtăşit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe şi prin milostenie.[…][/COLOR]
Din acest text care condensează învăţătura Sfintei Tradiţii despre calea sufletelor după moarte, rezultă că între învăţătura bisericii ortodoxe şi învăţătura pucioşilor sunt o serie de flagrante nepotriviri:
- în prima zi după moarte, sufletul îşi priveşte trupul şi faptele lui făcute în toată viaţa;lelica Maria zice că [COLOR=blue]aceste contemplări au loc în a treia zi;[/COLOR]
- trecerea prin toate vămile văzduhului se face în a treia zi după moarte; lelica Maria spune că[COLOR=blue] la fiecare soroc se trece câte o vamă, deci fiind 24 de vămi, vor fi 24 de soroace (zile de pomenire specială a morţilor); adică, pentru trecerea prin toate vămile rezultă că sunt necesare 24 de zile; [/COLOR]
- după trecerea prin vămi, sufletul se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu;lelica Maria spune că[COLOR=blue] invers: întâi se înfăţişează sufletul înaintea lui Dumnezeu, şi apoi trece prin cele 24 de vămi;[/COLOR]
- “soroacele” se fac la 3, 9 şi 40 de zile, adică la cele trei înfăţişări ale sufletului în faţa lui Dumnezeu. Aşadar, sunt trei soroace.Lelica Maria spune că[COLOR=blue] “la fiecare soroc se trece o vamă”, deci vor fi necesare 24 de soroace.[/COLOR]
- trecerea prin vămi nu este întotdeauna încununată de succes;lelica Maria spune că[COLOR=blue] dimpotrivă, sufletul “la fiecare soroc, trece o vamă”, ceea ce sugerează că soroacele sunt cele care asigură trecerea vămilor, trecere care este, din acest motiv, mereu încununată de succes.[/COLOR]
- după moarte, sufletul este permanent antrenat într-o introspecţie activă, neobosită, asupra faptelor sale şi a consecinţelor lor;[COLOR=blue] versiunea cărţii pucioşilor din anul 1995 pretinde că sufletul este dus de înger “la cele 24 de vămi [/COLOR][COLOR=red]să se odihnească[/COLOR][COLOR=blue] până i se fac[/COLOR][COLOR=red]e[/COLOR][COLOR=blue] soroacele”[/COLOR]. Realizînd nuanţa neortodoxă a acestei exprimări, ediţia din anul 2006 elimină complet cuvintele “[COLOR=red]să se odihnească[/COLOR]”.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a V-a

Ereziile despre vămile văzduhului sunt reproduse cu consecvenţă şi în alte locuri. O altă exagerare este cerinţa ca soroacele să se facă neapărat cu mâncare de post, despre care se pretinde că e singura care “este primită”:
[COLOR=blue]“ Sunt vămile pline ca ciorchinii de struguri, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se mai fac soroacele[/COLOR][COLOR=fuchsia]plăcute lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să poată trece sufletul treaptă cu treaptă[/COLOR][COLOR=blue]. Faceţi soroace plăcute lui Dumnezeu, cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mâncare primită la Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue].” (31 decembrie 1987/ 13 ianuarie 1988 )[/COLOR]
[COLOR=blue]“ …Cel mai plăcut soroc e cel făcut în post, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu mâncare de post[/COLOR][COLOR=blue] şi fără băutura satanei. Adevărul vi-l grăiesc, că dacă preotul a gustat băutura satanei, nici slujba nu e primită. Poate că acel răposat a mai avut şi el greşeli, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă cei rămaşi îi fac soroace plăcute lui Dumnezeu, urcă treaptă cu treaptă[/COLOR][COLOR=blue], şi îl aduce Dumnezeu la locul lui; Dumnezeu îi dă locul la fericire. Nu lumea care-ţi cere băutură îl scapă pe răposat, ci Dumnezeu.” (25 iunie/8 iulie 1988 ) [/COLOR]
[COLOR=blue]“…Lumea nu ştie nimic. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne şi cu băutura satanei[/COLOR][COLOR=blue]. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai mult în posturi[/COLOR][COLOR=blue].” (29 septembrie 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]21.[/COLOR] Credincioşii trebuie să se spovedească numai la preoţi buni, iar apoi să se canonisească singuri
[COLOR=blue]“ Fiilor, vă mai dau o povaţă bună; [/COLOR][COLOR=fuchsia]căutaţi un preot bun[/COLOR][COLOR=blue], sau vedeţi, poate vrea cel de aproape, dar ia cartea cu toate păcatele şi să nu rămână nimic nespus, că orice lucru mic te încurcă şi satana abia aşteaptă. Şi chiar dacă nu-ţi dă preotul canon, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fă-ţi singur[/COLOR][COLOR=fuchsia]canon [/COLOR][COLOR=blue]şi numai apoi să iei sfânta Fărâmiţă Nu lua sfânta Împărtăşanie cu sufletul încărcat de păcate, că luaţi foc care vă arde şi în loc să vă mântuiţi, mai rău vă osândiţi[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (12 ianuarie 1984) [/COLOR]
Ce a uitat lelica Maria să spună? Ea trebuia să arate şi care sunt criteriile după care se alege preotul bun de cel ne-bun. Oare vor fi în stare toţi credincioşii să facă o alegere adecvată? Dacă vor alege greşit? Cât priveşte canonul, există situaţii când preotul în mod deliberat alege varianta de a nu da canon penitentului. Canonul rămâne o opţiune, nu o obligaţie. Altminteri, el se poate lesne transforma în ceva artificial, forţat şi lipsit de roadele educative scontate. Ce canon mai poate primi un neputincios, aflat pe patul lui de suferinţă? Însăşi răbdarea cu care suferă este pentru el un canon. Să-şi mai ia şi el altul, pe deasupra? Chiar şi alegerea canonului din proprie iniţiativă poate fi un prilej de ispită din partea diavolului mândriei.

[COLOR=blue]22.[/COLOR] Preasfânta Treime are mai multe Duhuri şi un singur Dumnezeu: Duhul Sfânt. Duhul Sfânt are şi El un Dumnezeu.
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=green]se odihnesc[/COLOR][COLOR=blue] aici ca [/COLOR][COLOR=green]să vadă[/COLOR][COLOR=blue] cum lucrăm.” (23 noiembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare are o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine şi are în primire sigiliul vremii de apoi pentru că ea a purtat în trupul ei [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] care [/COLOR][COLOR=green]au vorbit[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, poporule creştin, şi care, iată tată, [/COLOR][COLOR=green]vorbesc[/COLOR][COLOR=green]iarăşi[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum este scris, încă odată la popoare şi la limbi şi la neamuri. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine.” (24 noiembrie 1990.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el [/COLOR][COLOR=fuchsia]un vas în care [/COLOR][COLOR=green]au locuit[/COLOR][COLOR=fuchsia] Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea: “Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră”. ” (13/26 decembrie 1990)[/COLOR]
S-a afirmat sistematic în “Cuvântul” de la Pucioasa că prin Verginica vorbea Domnul Iisus Hristos, printr-o conlucrare specială cu Duhul Sfânt.Alteori s-a afirmat că Însuşi Duhul Sfânt vorbeşte în numele Fiului, alteori în numele Tatălui, sau al altei persoane sfinte din cer (Maica Domnului, sau alţi sfinţi).Sfânta Treimeeste Dumnezeu unic în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşadar, nu poate fi vorba de mai multe Persoane ale Duhului Sfânt, ci de una singură.Şi totuşi, “Cuvântul” vorbeşte sistematic de spre mai multe Duhuri care au lucrări specifice unor persoane: “[COLOR=green]se odihnesc[/COLOR]”, “[COLOR=green]văd[/COLOR]”, “[COLOR=green]au vorbit[/COLOR]”, “[COLOR=green]vorbesc iarăşi[/COLOR]”, “[COLOR=green]au locuit[/COLOR]”. Este posibil ca exprimarea eronată din textele pucioşilor să se bazeze pe interpretarea neatentă a unor texte din Apocalipsa, care vorbesc în mai multe rânduri despre “[COLOR=#993300]şapte duhuri ale lui Dumnezeu[/COLOR]”. Acolo este vorba însă despre şapte duhuri apropiate şi slujitoare lui Dumnezeu , care Îl ascultă şi Îl slujesc în mod special, cel mai probabil aceştia fiind cei şapte Arhangheli. Acest lucru este evident, mai ales din textul: [COLOR=#993300]“Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui […]”( Apoc.1,4[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=#993300])[/COLOR], în care cele şapte duhuri sunt în mod indubitabil exterioare Fiinţei lui Dumnezeu, îndată ce stau “[COLOR=#993300]înaintea scaunului Lui[/COLOR]”. Un argument secundar este şi acela că, în mod sistematic, referirea la cele “şapte duhuri” nu se face folosind majuscula, pentru a se evidenţia şi mai bine că ele nu aparţin Fiinţei lui Dumnezeu. În fine, un alt argument este acela că despre arhanghelul Mihail s-a proorocit în Vechiul Testament (v. [COLOR=#993300]Daniel 12,1[/COLOR]) că va avea un rol special ca arhistrateg al oştirilor cereşti în confruntările apocaliptice(v. [COLOR=#993300]Apoc. 12,7[/COLOR]).
Şi Isaia vorbeşte despre şapte însuşiri al Duhului Sfânt, ca despre “şapte duhuri”:
[COLOR=#993300]“O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul [/COLOR][COLOR=green]înţelepciunii[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]înţelegerii[/COLOR][COLOR=#993300], [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]sfatului[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]tăriei[/COLOR][COLOR=#993300], [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]cunoştinţei[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]bunei-credinţe[/COLOR][COLOR=#993300]. Şi-L va umple pe El [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]temerii de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300].(Isaia 11, 1-3)[/COLOR]
O citire mai atentă arată însă că doar una este Persoana Duhului Sfânt, iar enumerarea care urmează descrie însuşirile Duhului. De altfel, o contorizare stricto senso conduce la cifra de [COLOR=fuchsia]patru [/COLOR] duhuri care descriu Duhul lui Dumnezeu, şi nu [COLOR=green]şapte[/COLOR].
Chiar şi “Cuvântul lui Dumnezeu” are texte din care reiese că cele “şapte duhuri” de care vorbeşte proorocul Isaia sunt de fapt şapte însuşiri dumnezeieşti:
[COLOR=blue]“ Am pe acest copil iubit prin care voi lucra biserică nouă şi curată şi veşnică. Am pus duhurile Mele, am pus cele şapte duhuri dumnezeieşti peste el, despre care a proorocit Isaia, proorocul Meu, care a vorbit pentru Mine.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Aici este limpede că este vorba de însuşiri: nu putea Dumnezeu să pună peste Irineu[COLOR=blue] şapte Dumnezei[/COLOR], dar putea să pună şapte însuşiri, cele şapte enumerate de Isaia[COLOR=blue].[/COLOR]
În acelaşi timp, nu putem spune nici că în textele analizate mai sus ( cele din noiembrie-decembrie 1990) ar fi vorba tot despre însuşiri, îndată ce s-a demonstrat că este vorba în mod eronat de mai multe Persoane ale Duhului Sfânt, care exercită anumite lucrări.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VI-a

Pe de altă, parte, se spune că Preasfânta Treime are un singur Dumnezeu, care este Duhul Sfânt!:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Sfânt este[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Sfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] cel [/COLOR][COLOR=fuchsia]din vremea de sfârşit[/COLOR][COLOR=blue]” (26 decembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Către mai-marele oastei armatei române, pace şi har şi binecuvântare de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue], Care lucrează şi vorbeşte în România! Amin. ( 9/22 ianuarie 1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] S-a ridicat la lucru [/COLOR][COLOR=fuchsia]în vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue], S-a ridicat să, lucreze lucrul cel nou, care este scris în Scripturi pentru vreme aceasta.” (18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
La rândul lui, Duhul Sfânt are şi El un Dumnezeu! Acesta suflă peste pământ şi grăieşte din ceruri:
[COLOR=blue]“ Suflă [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] peste pământ şi grăieşte din ceruri şi lucrează prin cuvânt şi cuvântul se face faptă, şi iarăşi toate se lucrează prin cuvânt, precum la început, căci cele ce au fost, iarăşi mai sunt, şi iarăşi se lucrează prin cuvânt. Amin. “(18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
“Cuvântul” lasă însă fără răspuns întrebările care decurg inevitabil din afirmaţiile de mai sus:
Celelalte Persoane ale Sfintei Treimi nu mai sunt (fiecare în parte) Dumnezeu?
Dumnezeul (Prea)Sfintei Treimi se află într-o relaţie de subordonare faţă de Aceasta şi O ascultă? Dar Dumnezeul Duhului Sfânt?
Dacă “[COLOR=fuchsia]vremea aceasta[/COLOR]”, zisă şi “[COLOR=fuchsia]vremea de sfârşit[/COLOR]”, este cea care îl defineşte pe Duhul Sfânt ca fiind Dumnezeul Preasfintei Treimi, ar trebui să credem de aici că pentru celelalte vremuri Preasfânta Treime are Alt Dumnezeu (Alţi Dumnezei)?

[COLOR=blue]23.[/COLOR] Verginica se crede a fi “purtătoare de Dumnezeu”, asimilându-se cu femeia prigonită din Apocalipsă
[COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]Atunci când m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău, care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue], atunci[/COLOR] [COLOR=blue]am fost pusă de popor mult[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] la locul pe care-l ştiţi voi[/COLOR][COLOR=red], a[/COLOR][COLOR=blue]m fost condusă la locul în care m-aţi pus voi[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] şi a plâns poporul meu după mine[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] şi se mira cum de[[/COLOR][COLOR=red]-[/COLOR][COLOR=blue]]am plecat. Cum, copilul meu, să nu fi plecat[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] dacă aşa stă scris că voi pleca “o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme din faţa şarpelui”? Aşa stă scris, mămică[…]”([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 decembrie 1990,[/COLOR]sublin.ns.)
Să analizăm acest text în paralel cu textul din Sfânta Scriptură la care se face referinţă [COLOR=#993300](Apocalipsa, cap. 12)[/COLOR]
“Cuvântul lui Dumnezeu”: [COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]Atunci când m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău…”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Apocalipsa, 12,14)[/COLOR]
“Cuvântul lui Dumnezeu”:[COLOR=blue] “…care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue]…”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie[/COLOR] (pe care exegeţii biblici o identifică însă cu Fecioara Maria, supranumită şi ”noua Evă”) [COLOR=#993300]înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele. [/COLOR](Cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, neam cărui aparţine Femeia, dar şi cei doisprezece apostoli ai Bisericii creştine universale, cea numită şi noul Israel). [COLOR=#993300]Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur [/COLOR](Diavolul; duşmanul din vechime al Femeii – v.[COLOR=#993300][COLOR=#993300] Fac 3, 15[/COLOR][/COLOR]). [COLOR=#993300] mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne,[/COLOR] (simboluri ale forţei)[COLOR=#993300] şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti[/COLOR] (puterea regală a diavolului, "stăpânitorul lumii acesteia" – v. [COLOR=#993300][COLOR=#993300] In 12, 31[/COLOR][/COLOR])[COLOR=#993300].[/COLOR] [COLOR=#993300]Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ.[/COLOR] (Oastea diavolului: îngeri căzuţi. Balaurul îşi pregăteşte forţele pentru a lupta ce urmează să înceapă – v. [COLOR=#993300]Apoc.12, 7[/COLOR] şi urm.). [COLOR=#993300]Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile[/COLOR] [COLOR=#993300]cu toiag de fier.[/COLOR] (Iisus Hristos; Mielul devenit Păstor – v. [COLOR=#993300]Apoc.7, 17[/COLOR]; citatul reproduce cu precizie un pasaj, respectiv o profeţie mesianică, din din [COLOR=#993300][COLOR=#993300]Ps. 2, 9[/COLOR][/COLOR]). [COLOR=#993300]Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,” (Apocalipsa, 12,1-5)[/COLOR]

Vom consemna aici un prim paradox: Deşi textele Apocalipsei vorbesc despre o Femeie care a născut Pruncul, Verginica nu îndrăzneşte să se auto-numească deschis “Născătoare de Dumnezeu”, deoarece în acest caz ar atenta grav la demnitatea de Theotokos, universal recunoscută, a Preasfintei Fecioare Maria. De aceea, ea preferă o formulare meşteşugită: “purtătoare de Dumnezeu”. Verginica vorbeşte despre sine ca fiind Femeia care-L purta pe Prunc, care a fost urmărită de şarpe şi care a fost salvată de Domnul: [COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]… m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău, care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue]…”([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 decembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.)
Această formulare atentează şi ea la demnitatea de Maică a Fecioarei Maria, deoarece şi ea a fost Purtătoare, pe vremea când purta Pruncul Sfânt în pântece; dar afrontul este mai puţin evident ca în varianta anterioară. Expresia “purtătoare de Dumnezeu” o vom regăsi şi în “Acatistul Sfintei Proorociţe Virginia”, conceput de liderii pucioşi şi diseminat între adepţi ca material liturgic obligatoriu. Cităm din Condacul 1 al acestui Acatist:
[COLOR=blue]“Apărătoarea noastră cea mare, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, purtătoare de Dumnezeu noi fiii tăi, şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te maică Virginie, pururea fericită!”[/COLOR](sublin.ns.)

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VII-a

Asemănarea cu pasajul omolog din Acatistele Maicii Domnului este izbitoare. Vom cita mai întâi Condacul 1 al Acatistului Buneivestiri:
[COLOR=#993300]“Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile ca să cântăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!”[/COLOR](amsubliniat cuvintele pe care pucioşii le-au modificat).
O versiune mai dezvoltată a acestui condac, din care pucioşii au pastişat atributele de mijlocitoare şi izbăvitoare, regăsim în Acatistul Maicii Domnului:
[COLOR=#993300]“Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, ca să cântăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!”[/COLOR] (amsubliniat cuvintele care au dispărut sau au fost modificate).
Putem vorbi aşadar despre o pastişare fără ruşine a textului respectiv din acest arhicunoscut Acatist. Consecinţele sunt deosebit de grave, şi aici consemnăm un al doilea paradox: Deşi pucioşii neagă cu înverşunare că ar aduce vreun afront sau vreo necinstire Maicii Domnului, ei tocmai asta fac, dezbrăcând-o pe aceasta de prerogativele ce i-au fost atribuite prin Sfânta Tradiţie. Într-adevăr:
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca mare apărătoare, îndată ce ei o au pe Verginica;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca izbăvitoare din nevoi, îndată ce ei o au pe Verginica, cea care îi [COLOR=blue]izbăveşte din toate nevoile[/COLOR]; ori, dacă îi izbăveşte [COLOR=blue]din toate[/COLOR], nu mai rămâne nimic pentru Maica Domnului, ca să-i mai izbăvească şi ea din ceva.
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca Maică, îndată ce ei o au pe maica Verginia, faţă de care se autodesemnează “ fiii ei”;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca mijlocitoare nebiruită, îndată ce ei o au pe Verginica;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca, prin cinstirea ei, să împlinească prin ea îndemnul biblic: [COLOR=#993300]“…Şi iată de acum te vor ferici toate neamurile”(Luca 1,48)[/COLOR], căci ei o fericesc acum pe Verginica, numind-o pururea fericită.
În fine, este de neînţeles cum de nu şi-au dat pucioşii seama că simpla copiere a acestui condac, pe care l-au modificat după cum au avut ei nevoie, ca să-i confere o altă destinaţie şi alţi beneficiari, este un act samavolnic. Ea exprimă fie neputinţa de a fi originali, fie dorinţa expresă şi nedisimulată de a o ridica pe Verginica pe un piedestal cât mai asemănător (şi, de ce nu egal?) cu cel al Maicii lui Dumnezeu; dar cel mai probabil, le exprimă pe amândouă. Faptul că ei reclamă public că aduc o cinstire paralelă şi pentru Fecioara Maria, inclusiv prin recitarea Acatistului ei, nu scuză cu nimic greşelile grave de conduită semnalate mai sus.

Continuăm cu analiza paralelă:
“Cuvântul lui Dumnezeu”: [COLOR=blue]“…atunci[/COLOR] [COLOR=blue]am fost pusă de popor mult[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] la locul pe care-l ştiţi voi[/COLOR][COLOR=red], a[/COLOR][COLOR=blue]m fost condusă la locul în care m-aţi pus voi[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] şi a plâns poporul meu după mine[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] şi se mira cum de[[/COLOR][COLOR=red]-[/COLOR][COLOR=blue]]am plecat. Cum, copilul meu, să nu fi plecat[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] dacă aşa stă scris că voi pleca “o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme din faţa şarpelui”? Aşa stă scris, mămică[…]”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “… femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Apocalipsa, 12,14)[/COLOR]
Verginica face aluzie la cimitirul satului, unde a fost condusă cu mult alai şi cu multă jale atunci când a murit (anul 1980). Poporul nu se mira degeaba de faptul că Verginica a plecat pe lumea cealaltă, căci o sumedenie de proorocii anunţaseră că nimeni nu va mai muri, căci venirea Domului este aproape, şi toţi sperau ca în frunte cu Verginica să-L întâmpine pe Domnul în văzduh, aşa cum scrie în Biblie. Or, visele lor au fost spulberate şi îngropate în cimitirul satului, odată cu Verginica. Încercări ulterioare de “a drege busuiocul” prin scoaterea la lumină a unor “proorocii” care pretindeau contrariul, cum că Verginica “s-a mutat la Domnul”, dar “n-a murit”, căci acum “vorbeşte din rămurele de copac”, n-a convins pe mai nimeni dintre creştinii vechi (în afară de o mână de exaltaţi), ci numai pe alţii noi, care n-o cunoscuseră personal pe Verginica, şi care au putut fi uşor “îmbrobodiţi” cu poveşti de către liderii pucioşi.
Sofismele liderilor pucioşi, care încearcă din răsputeri să demonstreze că cele două personaje supravenerate de ei, Maica Domnului şi Virginia Tudorache-Stoica, sunt distincte, dar merită o cinstire asemănătoare, capătă aşadar accente ridicole, îndată ce referinţele biblice folosite de ei se referă clar şi întotdeauna la aceeaşi persoană: Preasfânta Fecioară Maria. Adesea, pucioşii încearcă artificii de virtuozitate, răstălmăcind Biblia pentru a aureola cu orice preţ pe Virginia ca sfântă. Un exemplu în acest sens este şi textul de la Isaia 66,6, considerat a fi elocvent pentru anunţarea Trâmbiţei Domnului, adică vocea Verginicăi care aduce pe pământ “Cuvântul lui Dumnezeu” (combinaţia de cifre 6-6-6 nu trebuie să-i ispitească cumva pe cititori la speculaţii, deoarece este mai mult ca sigur întâmplătoare):
[COLOR=#993300]“ Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor”(Isaia 66,6)[/COLOR]
Mult mai interesantă este însă urmarea. Liderii pucioşi disociază cu dibăcie textul biblic, scoţând la iveală două personaje acolo unde este doar unul. Cele două personaje sunt (ghici!?) … Fecioara Maria şi fecioara Verginica. Dar iată textul cu pricina:
[COLOR=#993300] “ 7. Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.[/COLOR]
[COLOR=#993300] 8. Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii![/COLOR]
[COLOR=#993300] 9. Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?[/COLOR]
[COLOR=#993300] 10. Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi! (Isaia 66,7-10)[/COLOR]
Pucioşii pretind că versetul 7 se referă la Maica Domnului, iar versetul 8 la …”Sfânta Virginia”. Argumentele lor sunt următoare:
[COLOR=blue]1.Versetul 7 se referă la o naştere fără dureri a unui fiu (aşa cum a născut Maica Domnului pe Fiul lui Dumnezeu) iar versetul 8 se referă la o naştere cu dureri a unor fii ( aşa cum ar fi “născut” Verginica un popor de creştini pucioşi)[/COLOR]
Cu toate acestea, pare mai îndreptăţită interpretarea ca prin fiica Sionului să înţelegem Biserica lui Hristos întemeiată la Cincizecime, care a simţit încă de la început durerile prigoanei cumplite, prigoană care urma să dureze apoi sute de ani. Mii şi mii de martiri, fii ai Bisericii, au strălucit prin faptele lor ca stelele pe cer. Nici un argument, nici cea mai mică urmă de îndreptăţire nu se regăseşte aici ca să justifice o asociere cu persoana Virginiei Tudorache-Stoica, apărută în istorie pe segmentul de timp 1955-1980. Asocierea acestui text cu persoana Verginicăi este pur şi simplu forţată şi fantezistă.
[COLOR=blue]2. Îndemnul “Bucură-te, Ierusalime” se referă strict la Noul Ierusalim de la Pucioasa. Jertfa de o viaţă a Verginicăi nu a fost deci zadarnică.[/COLOR]
O interpretare care vede în acest text o proorocie vizând “intrarea Domnului în Ierusalim”pare a fi mult mai pertinentă. Într-adevăr, istoria consemnează această împlinire, ca o un episod de intensă bucurie pentru locuitorii Ierusalimului, care l-au primit pe Iisus ca pe un împărat, crezând cu convingere că El este Mesia.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VIII-a

*
Două zile mai târziu, tema “ Verginica = femeia apocaliptică, protejată de Dumnezeu în faţa ameninţării şarpelui ” este reluată, prilej cu care se apelează la alte mistificări:
[COLOR=blue]“ …Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău[/COLOR][COLOR=blue] şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor.” (13/26 decembrie 1990[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Mistificările sunt cel puţin două:
[COLOR=blue]1.[/COLOR][COLOR=blue]Prima, prin care se pretinde că Verginica a fost ridicată cu trupul la cer, asemenea Maicii Domnului: “…am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat…”[/COLOR]. Or, se ştie bine că la dezgroparea făcută la şapte ani după deces, trupul Virginiei Tudorache a fost găsit exact în locul unde fusese pus.
[COLOR=blue]2.[/COLOR][COLOR=blue]A doua, prin care se pretinde că ar fi scris în Biblie, în acest context, despre “ încercarea credinţei poporului pucios ”[/COLOR]. Nici vorbă de aşa ceva.


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]30 august 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

[vsovi]

În prealabil postat de mihai07

Domnule vsovi nu insinuez nimic. am tras doar concluzii din ceea ce postezi. ar fi bine sa iti recitesti posturile si sa vezi ce erezii scrii pe acolo.

Domnule torquenada, nu cumva dumneata eshti plin de erezie in mintea ta? shi de ce sa ma corectez eu singur daca nu shtiu la ce te referi?

auzi acolo, spune unul:
-shitii dumneata eshti hotz shi mincinos, ca am vazut cum shi cand furai shi cum mintzi... poi daca mint spune in ce privintza... ca asha e clar...

nu crezi shi din lipsa de argumente arunci "baba-cloantza" a ereziei... a anatemei... iar cand eshti intrebat... atunci... fireshte:
-cauta-te singur...

fugi domnule de aici cu astfel de discutzi shi insinuari ca de un astfel de comportament rad shi curcile...


deci ma iarta domnule mihai07, dar fi un pic mai cinstit, mai cu buna credintza shi nu asha din turnul de fildeshi dai dumneata verdicte fara nici o baza reala ci din inchipuielile domniei tale... pentru ca tzi-e frica de sectantzi ori eretici, dar am spus, eu sunt mirean din BOR deci nu sunt nici sectant shi nici eretic... shi mai mult l-am shi primit pe Cuvantul Lui Dumnezeu fiindca neindoielnic cred ca de la Dumnezeu este Hristos Duhul vorbind prin prooroci, spre deosebire de dumneata...

deci te iert shi pe tine fiindca arunci asha mizeria altora in "Capul" meu.

[COLOR=black]domnule vsovi eu "nu sunt plin de erezie in mintea mea". [/COLOR]
[COLOR=black]daca esti mirean din BOR ai grija ce scrii ca altii s-ar putea sa te creada si sa cada in aceleasi erezii ca si tine.[/COLOR]

În prealabil postat de vsovi

Dar Hristos a suflat peste ucenici imediat dupa inviere Duh Sfant, adica pe Fratele ori pe Fiul mai mic al Domnului

arata-mi si mie unde scrie asa ceva in dogmele BO?
ca daca sunt cumva noile dogme de la pucioasa sunt egal cu zero.