|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
Chiar acum citesc ceva din talcuirile la Filocalie si incerc sa statornicesc un pasaj de acolo si in inima mea - sa nu fim combativi cu gandurile, adica, vin peste noi ganduri, sentimente, dorinte, impulsuri. Tendinta noastra in prima faza este sa le alungam cu o vijelie mai mare decat au venit ele. Asa ca sa ne ferim de ele, sa nu ne indulcim cu ele, pt ca nu stim daca sunt bune sau nu. Ei, avva Isaia spune la un moment dat ca raspunsul nostru la ele sa fie unul pasnic. Multe ganduri care nu vin de unde trebuie ci mai mult din vrajmasia diavolului nu trebuie raspunse tot cu vrajmasie, caci atunci al doilea atac va fi si mai mare, adica vor veni si a treia si a patra oara si a cincea si vor deveni o obisnuita - temeri, ganduri, indoieli. Si noi ne tot luptam cu ele, adica intretinem lupta. Nu trebuie sa raspundem cu invartosare la imbolduri, fie trupesti fie sufletesti. Ci trebuie sa fim calmi, pasnici. E ca si cum ar gasi in noi indiferenta si atunci incet incet vor disparea. Eu incerc cat mai mult sa nu imi mai fac griji. Grija ca sa nu imi scape ceva. Era un timp cand aveam impresia ca in mine se afla raspunsul la toate si ca actiunile mele sunt cele care fac ca rezultatul sa fie cel bun. Si imi era frica sa nu pierd vreo ocazie. Daca voia lui Dumnezeu este ca voi sa fiti impreuna de ce te temi de o iubire neimpartasita? Daca voia lui Dumnezeu nu e sa fiti impreuna de ce iti framanti sufletul degeaba? Nu cred ca putem scapa sa ne indragostim, nu te teme de asta ca o sa te indragostesti, pana la urma e un lucru firesc celor care isi doresc sa se casatoreasca. Doar nu lasa sa intre in tine temeri, altele decat aceea ca trebuie sa placem cel mai mult lui Dumnezeu. Mi s-a intamplat si mie sa simt o iubire neimpartasita si apoi cel mai mare regret al meu a fost ca in tot timpul acela eu am uitat de Dumnezeu. Adica m-am atasat cam patimas. Trebuia ca toate eforturile mele sa fie acelea de a incerca sa plac lui Dumnezeu. Apoi toate veneau de la sine, sigur daca asa era si voia lui Dumnezeu. Si aici cred ca intr-o oarecare masura esti de acord cu mine. In schimb toate eforturile mele era sa intretin ceva ce nici macar nu era in voia lui Dumnezeu si sa imi macin sufletul cu temeri si dorinte care nu s-au concretizat nici cum. Noi nu construim nimic. Nu te mai ingrijora si sa nu iti fie frica sa te indragostesti...doar ai grija sa nu te indragostesti asa....tare :), iar daca e voia lui Dumnezeu sa fiti impreuna, o sa fiti cu siguranta :) Temerea ta pune-o in voia lui Dumnezeu. Si, da, primul pas de la el trebuie sa vina. Poate nu m-am potrivit cu ce am scris aici sufletului tau, iarta-ma. Doamne ajuta! Last edited by marina31; 31.01.2013 at 22:54:28. |
#32
|
|||
|
|||
Multumesc mult pentru raspuns, marina31.
Citat:
|
#33
|
|||
|
|||
Dnei Simona, o sa scriu si pe privat doar sa am putin mai mult timp, diseara.
Dna Marina, imi place mult ce ati scris, asa este, si eu imi fac griji pt asta, ca uneori ma preocup mai mult de a placea unei persoane si uit a-l avea in vedere pe dzeu..pt ca stiu ca intotdeauna un om poate dezamagi si tot la dzeu trb sa te intorci, iar de dzeu avem nevoie mereu. De ce trb sa vina de la "el" primul pas? Nu ma refer acum ca "ea" sa adreseze intrebari directe gen "ce-ai zice daca am fi impreuna" sau "iesi cu mine,doar noi doi, la o cafea?" sau "sa stii ca m-am indragostit de tine" etc.(ma rog, poate pt o anumita varsta..daca e vorba de o relatie existenta de prietenie poate merg si ele..dar au un efect de bolovan aruncat in lac...si face unde :) ) Dar daca lasa totul in seama "lui" e posibil ca lui sa nu-i pice fisa niciodata ca cuiva ii place de el.. Acum nush care e situatia dat fiind ca e vorba de un om cu zece ani mai mare, profesor..dar banuiesc ca se poate deschide o discutie pe subiecte comune..sau intrebari mai personale...sa zic asa gen "de unde sunteti".."de ce va pasioneaza subiectul in care profesati, cand ati descoperit ca va preocupa? " etc...prin asta intelegeam eu primul pas facut de "ea".Sau ceva legat de subiectul tezei de doctorat etc..i dunno. |
#34
|
|||
|
|||
Alecsandra_ldc, sunt de acord cu intrebarile tale. Mai mult, mie una nu mi se pare ca astfel de intrebari demonstreaza neaparat un interes fata de el ca barbat. Oricum, stiu deja de unde este. Multumesc pentru idei. Si sa stii ca sunt domnisoara, nu doamna.
Citat:
|
#35
|
|||
|
|||
Citat:
Cu riscul de a ma repeta am sa spun ce cred. Eu zic sa nu mai cauti apropierea de profesorul tau nici macar in plan profesional (cat se poate de mult evitata apropierea). Se pare ca stii destule detalii deja despre el si mergi cam departe in ipoteze. Chiar si in cazul in care ar raspunde "cautarilor" tale te faci vinovata de propuneri imorale..il pui intr-o pozitie urata (in situatia cand se afla si de obicei lucrurile ies la iveala) si il vei afecta profesional f mult...de tine nici nu mai vorbesc. Nu se face asa ceva...deci pana se termina relatia profesor-elev daca continui atunci nu faci decat sa ranesti pe cineva care a muncit o viata intreaga pt ca nu iti tii creierii in traista (scuze daca expresia este cam dura). Daca sunt afinitati timpul va va apropia in situatii frumoase, fara presiuni, ironii...etc. |
#36
|
|||
|
|||
Cum pot evita iubire neimpartasita
Nu stiu- poate gresesc, insa cred ca e mai bine si mai corect sa-i zici direct, clar si lamurit ce sentimente ai fata de el, si in felul acesta poti sti exact daca si el impartaseste aceleasi sentimente fata de tine!
Nu zic- e posibil ca el sa nu impartaseasca acceleasi sentimente, dar cel putin in felul asta stii exact care e situatia! Decat sa regreti mai tarziu, mai degraba lamuresti lucrurile de prima data! |
#37
|
|||
|
|||
Tomita, mai bine te abtineai sa scrii acest raspuns. Vezi mesajul privit pe care ti l-am trimis.
Citat:
|
#38
|
|||
|
|||
Mai bine taceai si tu. Eu am zis ca nu vreau sa ma indragostesc de el, iar tu imi propui sa-i marturisesc ceva ce inca nici nu e definit/clar. Nu stii sa citesti sau ce, Florinvs?
Citat:
|
#39
|
|||
|
|||
Nu prea are experienta cu relatiile femeie-barbat si pacatul e ca nici nu vrea sa priceapa ceva in directia asta:)
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#40
|
||||
|
||||
Bun, Simona, dar tu vrei sa auzi doar ce vrei tu. :)
Unii dintre noi poate vorbim din experienta personala, sau am avut intre cunostinte persoane in situatia ta. Tu de fapt nu vrei sa nu te indragostesti de acest profesor, ci iti doresti sa ai o relatie cu el, dar nu prea stii cum sa faci ca sa fie totusi ok.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin). |
|