E intotdeauna pacat sa minti?

Frate Zaharia, se prea poate că n-am citit cu atenţie răspunsul ce mi l-ai dat, ca să pricep mai exact sensul. Eu aşteptam un răspuns scurt la o întrebare simplă. Să-mi fi spus doar ce anume ai face într-o astfel de situaţie. A răspunde cu întrebări înseamnă a evita răspunsul.
Iar dacă nu mi l-ai dat, te voi ruga să comentezi Ioan 7,8-10.

[I.Calin]

În prealabil postat de Mihailc

”A mers odată avva Ammona într-un loc să mânce, şi era acolo unul cu faimă proastă. Şi s-a întâmplat să vină o femeie să intre în chilia fratelui cel cu nume rău. Aflând cei care locuiau în locul acela, s-au tulburat şi s-au adunat ca să-l gonească din chilie. Şi aflând că este vlădica Ammona acolo, au venit chemându-l să fie cu ei. Şi când a prins fratele de veste, s-a ascuns într-un chiup mare luând femeia cu el. Şi până să vină mulţimea, a văzut avva Ammona ce se întâmplase dar pentru Dumnezeu a ascuns fapta. Şi a intrat aşezându-se pe chiup, poruncindu-le să caute prin chilie. Dar cum ei căutară fără s-o găsească pe femeie, le-a spus avva Ammona: ce e? Dumnezeu să vă ierte. Şi a făcut o rugăciune, poruncindu-le să iasă. Apoi l-a luat pe frate de mână, zicându-i: ia aminte la tine, frate! Apoi a plecat.” (Patericul egiptean)

Ei, avva Ammona a mințit sau n-a mințit?

Nu! A ascunde nu este sinonim cu a minți! Nu a ascuns adevărul, ci omul, neafirmând nimic despre acesta!

[Erethorn]

În prealabil postat de zaharia_2009

Va doresc o zi cu pace !

Asemenea.

În prealabil postat de zaharia_2009

Sunteti tendentios si absurd !

Posibil, dar la întrebarea mea tot n-aţi răspuns.

În prealabil postat de zaharia_2009

Deja aveti raspunsurile mele !

Avem, dar nu răspunsuri la întrebarea cea simplă pe care am pus-o.

De aceea, îmi permit să repet întrebarea, cu speranţa că şi ceilalţi cititori ai topicului vor medita la ea:

Badea Gheorghe, om milos şi bun creştin, a ascuns câţiva evrei în pivniţă, deoarece a auzit că sut vânaţi de Gestapo pentru a fi trimişi în lagărele de concentrare şi omorâţi.

Într-o zi, la usă bate cineva, badea Gheorghe deschide şi constată că e o patrulă a Gestapo-ului.

Comandantul patrulei întreabă: Ai văzut cumva evrei ? Ştii cumva dacă se ascund evrei prin împrejurimi ? Nu cumva ai evrei în casă ?

Care este răspunsul creştinesc pe care trebuie să-l dea badea Gheorghe ?

[Mihailc]

În prealabil postat de I.Calin

Nu! A ascunde nu este sinonim cu a minți! Nu a ascuns adevărul, ci omul, neafirmând nimic despre acesta!

”A ascuns păcatul fratelui, nu e grav ce-a făcut?” ar întreba scandalizați ortodocșii închipuiți ipostaziați pe acest topic de Zaharia.
De fapt, avva Ammona ca unul ce viețuia sub har, a lăsat la o parte atașamentul mecanic față de poruncă, prevenind astfel o tulburare și mai mare.
Instituția duhovnicului distribuie autoritatea canonului la nivelul persoanei și a situațiilor concrete. Respectarea formală și strict legalistă a canonului poate fi folositoare doar pentru oamenii incababili să-și asume primejdiile libertății. Respectând canonul nu riști să pierzi talantul, dar nici nu-l înmulțești așa cum îi place Stăpânului. Și la Judecată ai șanse mari să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh.

[catalin2]

In unele cazuri e permis spunerea neadevarului, sau ascuderea lui. De exemplu din smerenie un calugar imbunatatit nu va spune cat de avansat este el pe calea credintei sau am citit chiar ca un calugar spunea un neadevar, ca a desfranat.

Daca imi ingaduiti o opinie, fratilor si surorilor, imi pare ca acest topic se dezvolta mai frumos decat anticipam, tinind cont ca tema propusa este fundamentala pentru om in genere, pentru omul crestin in special. Vrem nu vrem, calatorind spre miezul temei, suntem purtati spre legaturi cu alte probleme/cheie: pacatul, relatia de iubire cu aproapele si cu Dumnezeu, dreptatea etc. (Apoi, nu stiu de ce sa apropii mai mult tema: de problematica Adevarului sau de cea a Dreptatii... Pot aparea nuante diferite, imi pare acum)
Singurul impediment este cel pe care il cunoastem cu totii: nu reusim sa colaboram la dezvoltarea unei teme, deoarece apar reactiile de orgoliu, mania etc. Fiecare contribuim cu ceva aici, din pacate. Rau imi pare.
O, daca am putea jertfi acestea pentru a elibera zari noi si rodnice pentru fiecare!...

Ma gandesc asa: nu cumva un act omenesc primeste uneori calificativul de "minciuna", iar alteori numele de "intelepciune" sau chiar "dreptate" in functie de o multime (un sistem unitar) de factori care tintesc cu totii intr-un singur loc?: dragostea jertfelnica, lepadarea de voia proprie (inaintea Domnului, din dragoste pentru El si pentru aproapele).

Ceea ce poate fi etichetat ca minciuna in plan omenesc, se dovedeste uneori ca fiind dreptate in raport cu planul lui Dumnezeu (planul de mantuire a omului).
Teologia nu se reduce, imi pare ca inteleg acum, la filosofie etica si morala. Acestea din urma raman circumscrise relatiei de la om la om, in timp ce teologia include inca un temen: Domnul si Voia Lui, care ne scapa, mai mereu, la prima cuprindere.

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.
Tot ce impiedica Intoarcerea Acasa a Fiului Risipitor se numeste minciuna.
Orice blocare sau alterare a pocaintei (prin harului Duhului declansata si sustinuta) se numeste minciuna.

Ma iertati ca, din cate vad acum, m-am lasat dus de analogii si am corelat mai degraba cu: dreptatea, comuniunea vie cu Domnul, pocainta... decat cu adevarul (asa cum apare el in comunicarea obisnuita dintre oameni).

[Raoul]

În prealabil postat de ioan cezar

am vazut ieri, uimitor, pe strada mea linistita din cartierul Titan, un barbat care a coborat dintr-o masina si a tras cateva focuri de arma asupra altei masini, fiind urmarit - exact ca-n filme!), care ma intreaba daca eram in locul x la ora y iar eu, speriat de pistol si banuind ca omul o avea vreo interpretare personala pe baza careia s-ar putea sa ies tap ispasitor, spun ca nu, nu am fost, desi fusesem... In acest caz imi pare ca nu prea am indicatori clari care sa ma "anunte" ca am savarsit un pacat. Nu ma simt vinovat, nu imi e rusine, deoarece am mintit pentru a-mi salva viata in fata unuia care, cel putin in clipa aceea, s-ar putea sa imi para scos din minti...

Hmm... ieri? Cand ai ajuns acasa seara? Aiurea si cu oamenii astia,fereasca Dunezeu sa ne iasa in cale vreun nebun.

ps Acele pacate neconstientizate sau de care nu ne amintim se iarta la spovedanie.

ps2 Mi.a parut bine sa te cunosc (desi impropriu spus)

În prealabil postat de ioan cezar

Eu cred, incercind exercitiul de a fi crestin, ca a minti inseamna pur si simplu a rupe legatura personala cu Dumnezeu.
Prin mandrie.
In toate formele ei.
Orice pacat fiind, in fata lui Dumnezeu, minciuna. Inselare a Dragostei Lui si autosabotare a devenirii fiintei noastre intru sfintenie.

Cu adevărat, asta este minciuna. Şi nu numai în raport cu Dumnezeu, ci şi la nivel omenesc. Când îl mint pe cineva simt că m-am închis faţă de el, mi-am ascuns faţa.

[MariS_]

Adevarurile nu se judeca cu logica omeneasca, logica propozitiilor, ci raportat totdeauna la Adevar cu A mare, adica la Hristos. Constiinta iti va confirma daca ai mintit sau nu. Respectiv, la intrebarea gestapoului daca ai evrei in casa, poti raspunde linistit ca nu, caci Dumnezeu nu-ti va considera aceasta minciuna, ci JERTFA in favoarea aproapelui, pentru ca daca ghestapovistul insista sa controleze casa, ti-ai pus capac la mormant! Si fii sigur ca taria de a accepta "neadevarul" (nu-i zic minciuna), ti-a venit de la Hristos, caci altfel, de FRICA, spuneai "adevarul" si-l dadeai pe aproapele in mainile calaului. Dar nu mai erai atunci in Adevar. Erai desigur in "adevaruri logice" si ramaneai cu "adevarurile logice", dar nu cu Hristos!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Yasmina]

Eu consider ca minciuna nu este intotdeauna un pacat de moarte,cu conditia sa stapanesti foarte bine delimitarile.
Uneori trebuie sa minti in functie de evenimente si persoane implicate.Adica sa alegi un pacat minuscul in comparatie cu detonarea unui adevar care ar provoca rau fizic sau psihic unor personaje.

Intrebarea lui Erethorn este un exemplu de referinta pt cele ce am spus.
Nici un om intreg la minte si la suflet nu va spune ca are evrei ascunsi in pod,altfel de ce s-a mai obosit sa-i ascunda???
Ce parca Dumnezeu il va premia ca a spus adevarul chiar cu orice consecinta?
Eu prefer sa mint decat sa ranesc pe cineva(care tot o agresiune subtila este).Imi asum acest risc de dragul celorlalti!