Marturisirea credintei

Scrisoarea Sfântului Ioan Gură de Aur trimisă din exil către episcopul Chiriac, aflat şi el în exil (I)

“Dacă vrea împărăteasa să mă surghiunească, surghiunească-mă! “Al Domnului este pământul şi plinirea lui“. Dacă vrea să mă fierăstruiască, fierăstruiască-mă! Isaia îmi este pildă. Dacă vrea să mă înece în mare, mi-aduc aminte de Iona. Dacă vrea să mă arunce în cuptor, am pe cei trei tineri care au suferit la fel. Dacă vrea să mă dea fiarelor sălbatice, mi-aduc aminte de Daniel, care a fost aruncat în groapa cu lei. Dacă vrea să mă omoare cu pietre, omoară-mă! Am pe Ştefan, întâiul mucenic. Dacă vrea să-mi ia capul, să mi-l ia! Am pe Ioan Botezătorul! Dacă vrea să-mi ia averile, să mi le ia! “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce“. Pe mine mă îndeamnă Apostolul: “Dumnezeu nu caută la faţa omului“; şi: “Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos“.

[1]Haide să-ţi storc iarăşi buboiul tristeţii, să-ţi împrăştii gândurile care au adus norul acesta! Ce te întristează, ce te amărăşte? Că e cumplită furtuna şi amar prăpădul care a cuprins Biserica? Aceasta o ştiu şi eu, nu te contrazic. Dar, dacă vrei, am să-ţi zugrăvesc o icoană a celor ce se petrec acum. Vedem o mare răvăşită de furtună până în adâncuri, iar corăbierii, în loc să ţină în mâini cârma şi vâslele, îşi strâng în mâini genunchii, neştiind ce să facă în faţa greutăţilor furtunii; nu se mai uită nici la cer, nici la mare, nici la uscat, ci stau întinşi în aşternuturile lor, plângând şi văitându-se. Aşa se întâmplă pe mare. Pe marea noastră, însă, furtuna este mai cumplită, valurile mai primejdioase. Dar roagă-L pe Stăpânul nostru Hristos! El nu biruie furtuna cu tehnica unui maistru corăbier, ci cu un semn potoleşte tulburarea. Dacă L-ai rugat de multe ori şi nu te-a auzit, nu-ţi pierde curajul! Are Bunul Dumnezeu acest obicei. N-ar fi putut oare să-i scape pe cei trei tineri din Babilon ca să nu fie aruncaţi în cuptorul cel de foc? Dar după ce au fost duşi în robie, după ce au fost duşi în ţară barbară, după ce şi-au pierdut patria, după ce pierduseră nădejdea în totul, după ce nu le mai rămăsese nimic, atunci Dumnezeu, Adevăratul nostru Dumnezeu, a făcut minunea şi a împrăştiat focul. Focul neputând suferi virtutea drepţilor, a izbucnit afară şi i-a ars pe cei pe care i-a găsit lângă cuptorul caldeean [2]. Tinerilor însă li s-a prefăcut cuptorul în Biserică; au chemat în jurul lor întreaga fire, şi pe cea văzută, şi pe cea nevăzută, pe îngeri şi puterile; şi astfel, adunându-le pe toate la un loc, tinerii ziceau: “Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul” [3]. Ai văzut că răbdarea drepţilor a prefăcut focul în rouă, l-a ruşinat pe tiran şi l-a făcut pe împărat să trimită scrisori în toată lumea, în care spunea: “Mare este Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Mego” [4]? Şi iată ce pedeapsă dădea celor ce spuneau vreun cuvânt împotriva tinerilor: casa le era confiscată şi averile luate [5].

Aşadar, nu te întrista, nu te nelinişti. Eu, când am fost izgonit din oraş, n-am gândit aşa, ci îmi spuneam: “Dacă vrea împărăteasa să mă surghiunească, surghiunească-mă! “Al Domnului este pământul şi plinirea lui” [6]. Dacă vrea să mă fierăstruiască, fierăstruiască-mă! Isaia îmi este pildă [7]. Dacă vrea să mă înece în mare, mi-aduc aminte de Iona [8]. Dacă vrea să mă arunce în cuptor, am pe cei trei tineri care au suferit la fel [9]. Dacă vrea să mă dea fiarelor sălbatice, mi-aduc aminte de Daniel, care a fost aruncat în groapa cu lei [10]. Dacă vrea să mă omoare cu pietre, omoară-mă! Am pe Ştefan, întâiul mucenic [11]. Dacă vrea să-mi ia capul, să mi-l ia! Am pe Ioan Botezătorul! [12] Dacă vrea să-mi ia averile, să mi le ia! “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce” [13]. Pe mine mă îndeamnă Apostolul: “Dumnezeu nu caută la faţa omului“ [14]; şi: “Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos“ [15]. Iar David mă înarmează când spune: “Şi am grăit întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat“ [16].

Multe au ticluit împotriva mea! Spun că am împărtăşit pe unii după ce au mâncat. Dacă am făcut una ca aceasta, să fie şters numele meu din cartea episcopilor, să nu fie scris în cartea credinţei ortodoxe! Dacă am făcut una ca aceasta, să mă scoată Hristos din împărăţia Sa! Iar dacă tot mai susţin aceasta, dacă tot se încăpăţânează, să-l doboare atunci şi pe Pavel, care a botezat o întreagă casă după ce au mâncat [17]. Să-L doboare chiar pe Domnul, Care, după Cină, i-a împărtăşit pe apostoli [18]. Spun că m-am culcat cu femei. Dezbrăcaţi-mi trupul meu, şi veţi găsi mortificarea mădularelor mele. Dar toate acestea le-au făcut din invidie. Negreşit te întristezi, frate Chiriac, că aceia care m-au surghiunit se plimbă cu îndrăzneală prin piaţă, că au suite mari în urma lor! Dar, iarăşi, adu-ţi aminte de bogat şi de Lazăr! Cine s-a chinuit în lumea aceasta şi cine s-a desfătat? Cu ce l-a vătămat pe Lazăr sărăcia? N-a fost urcat atletul şi biruitorul în sânurile lui Avraam? Ce i-a folosit bogatului că s-a desfătat în porfiră şi vizon? Unde sunt lictorii? Unde sunt însoţitorii? Unde sunt caii cu frâiele de aur? Unde sunt paraziţii şi mesele împărăteşti? N-a fost dus ca un hoţ legat în mormânt, plecând din lume cu sufletul gol? Nu striga el zadarnic: “Părinte Avraam, trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă să-mi răcorească limba, căci cumplit mă chinui” [19]? Pentru ce-l numeşti, bogatule, pe Avraam tată, când nu i-ai imitat viaţa? Acela găzduia în casa lui pe orice om, tu nu te-ai îngrijit nici de un sărac. Nu trebuie dar plâns şi tânguit că n-a fost vrednic de o picătură de apă, când a avut atâta bogăţie! N-a primit nici o picătură de apă, pentru că n-a dat săracului nici măcar firimituri. N-a semănat în timpul iernii milostenia. A venit iarna, şi n-a secerat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Intr-adevar, este impresionant. Pentru rugaciunile lui, Doamne Iisuse Hristoase, intareste-ne credinta. Amin.
Marturisirea dreptei credinte in zilele noastre

Cutremurator...
Pentru rugaciunile mucenicului Tau Evghenie, Doamne Iisuse Hristoase imbuneaza-ne inimile. AMIN+

În prealabil postat de cristiboss56

Multumesc pentru cuvantul citat, frate Cristian. Bunatatea inimii si fapte pe masura, prin harul Domnului sa dobandim!

În prealabil postat de mirela.t

... adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el.

Prin voia Domnului, surioara draga, cu mila Sfantului nostru Imparat Ceresc!...

[Tomita]

A fi impuscat nu e mare lucru pentru mine.
Marturisirea credintei implica curatirea de pacate..implica asumarea crucii, respectarea poruncilor, sacrificiu in incercari, prigoana, durere, etc.
Nu pot de multe ori sa duc crucea, nu respect porunci si deci nu marturisesc credinta bine.
O marturisesc asa cum vad eu: "limitat", limitare marginita de neputinta de a ma ridica mai sus.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Tomita

A fi impuscat nu e mare lucru pentru mine.
Marturisirea credintei implica curatirea de pacate..implica asumarea crucii, respectarea poruncilor, sacrificiu in incercari, prigoana, durere, etc.
Nu pot de multe ori sa duc crucea, nu respect porunci si deci nu marturisesc credinta bine.
O marturisesc asa cum vad eu: "limitat", limitare marginita de neputinta de a ma ridica mai sus.

Bine spus !
Cel mai greu e in a impusca ( omori ) pacatul . Limitarile de care vorbesti mai toti le avem , si este important sa ne recunoastem neputinta , nevrednicia , lenena , delasarea si alte asemenea ! Dar tot atat de important este in a nu renunta in lupta cu pacatul , de a nu deznadajdui . Viteji in cuvinte mai toti suntem , dar pana la urma proba practica este hotaritoare , iar fara rugaciune si nadejde in Dumnezeu , totul e pierdere de timp , e pura amagire !
Doamne ajuta !

În prealabil postat de Tomita

A fi impuscat nu e mare lucru pentru mine.
Marturisirea credintei implica curatirea de pacate..implica asumarea crucii, respectarea poruncilor, sacrificiu in incercari, prigoana, durere, etc.
Nu pot de multe ori sa duc crucea, nu respect porunci si deci nu marturisesc credinta bine.
O marturisesc asa cum vad eu: "limitat", limitare marginita de neputinta de a ma ridica mai sus.

Putinta nu sta la noi, decat precum spui - limitat. Restul e bine sa fie, dupa ce am cazut in pacat, pocainta grabnica, imediat cainta.
Sa cautam, cat mai putem inca, harul revarsat din Izvorul Puterii, in Sfanta Biserica!
Ascultare de duhovnic, spovedanie deasa, post si rugaciune. Domnul fie cu noi!

[Demetrius]

În prealabil postat de glykys

In primul rand, Il marturisim pe Hristos atunci cand spunem Crezul.
Apoi, Il marturisim in familie, la masa, la rugaciune, dar si in societate. A nu se intelege ca tinem predici de evanghelizare, dar se cunoaste in societate cine e crestin si cine nu e, ciar daca nu scoate o vorbulita despre Dumnezedu...

Nu se poate cunoaște cine e creștin și cine nu în societate, la masă, la rugăciune până nu e pus în situația de a suferi pentru El; creștin e cine-L urmează și-L mărturisește cu prețul vieții, nu cine se laudă că-i botezat.
În versetul ce însoțește primul post al acestui topic, Iisus Cristos la asta se referea:

Tanar, supliciat pentru ca a renuntat la religia musulmana , si a devenit crestin
http://www.raymondibrahim.com/11798/...ughter-convert
Atenție, e groaznic!

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Prin voia Domnului, surioara draga, cu mila Sfantului nostru Imparat Ceresc!...

Am observat o mică/ mare eroare, de internet. :) Sau poate nu, cine știe...
Am bolduit-o, căci conf. cu originalul trebuie să citim "pentru ea" (fericirea nn), nu "pentru el" (care el?!).