Pensionarea la 65 de ani,ce parere aveti?

[philalex]

nu cred ca mai apuc pensia....prea mult sunt frecat....oricum, e sclavie....in finlanda...poti 2 ani sa intrerupi munca de la stres....ce masura buna...iti iei salariul integral....dar iti odihnesti creierii, te plimbi, concedii.....

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de smaranta

Ei,si chestia e ca nu neaparat o sa-ti faci un targhet din a ajunge pensia dar ce te faci daca cumva ramai fara un loc de munca la varsta de ,sa zicem,54 ,cine te va angaja.Pe mine asta ma roade.

Pai aia e...adios pensie! Eu cred ca asa le raman lor mai multi bani...pe care nu trebuie sa ii mai restituie saracilor oameni la vremea cuvenita!

[smaranta]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai aia e...adios pensie! Eu cred ca asa le raman lor mai multi bani...pe care nu trebuie sa ii mai restituie saracilor oameni la vremea cuvenita!

Intrebarea ramane,din ce o sa supravietuim pana la pensie fara o sursa de venit?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de smaranta

Intrebarea ramane,din ce o sa supravietuim pana la pensie fara o sursa de venit?

........greu de spus, chiar greu!

[philalex]

la nemti pentru ai lor...le da un ajutor de 350 euro....pana mor, daca nu te poti integra in societate....dar poti trai, 150 euro e mancarea...si restul intra in plata statului...esti persoana care nu se poate integra....vorbesc de ai lor.....cu emigrantii nu stiu....fara sa ai o sursa de venit...e cumplit, poate se vor face si aici masuri din astea.......ce bine ar fi...imi vine sa plang cand vad cum ne chinuim pentru munca nostra....si ca tinerii nu pot gasi asa usor un loc de munca......sad..very sad

[glykys]

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar

Dragul meu Amarel,


Oamenii traiesc in timp, dar Dusmanul (adica Dumnezeu) ii sorteste eternitatii. Ceea ce inseamna, cred, ca dorinta Lui e ca ei sa se concentreze cu precadere asupra a doua lucruri: eternitatea ca atare si acel moment al timpului pe care ei il numesc prezent.

Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. In acest scop, alegem uneori sa impingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o vaduva ori un savant) sa traiasca in trecut. Doar ca aici resursele sunt limitate, fiindca un dram de cunoastere adevarata a trecutului tot au, iar el fiind incheiat si implinit, se aseamana cu eternitatea. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor.
Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Intr-un cuvant, dintre toate lucrurile, viitorul este cel mai putin asemenea eternitatii. Este cea mai integral temporala parte a timpului - pentru ca trecutul a inghetat si nu mai curge, iar prezentul e straluminat tot de raze eterne. De aici incurajarile si sprijinul nostru pentru scoli de gandire precum evolutionismul, umanismul stiintific sau comunismul, care orienteaza afectele umane catre viitor si le imbiba astfel cu esenta de temporalitate.
Prin urmare, aproape toate viciile oamenilor isi trag seva din viitor. Recunostinta priveste inspre trecut, iar iubirea catre prezent; frica, avaritia, dorinta carnala si ambitia privesc inainte.

Pacatul, care este contributia noastra, se naste in asteptarea a ce va sa vina. Cu siguranta ca si Dusmanul vrea ca oamenii sa se gandeasca la viitor - insa doar atat cat e nevoie pentru a planifica acum actele de dreptate sau de binefacere care le sunt, probabil, datoria de a doua zi. Datoria de a planifica lucrarea zilei de maine este o datorie a zilei de azi Desi materialul de baza e imprumutat din viitor, datoria, ca toate datoriile, exista in prezent.
Dar prea despicam firul in patru. Ce nu vrea El e ca oamenii sa mizeze sufleteste pe viitor, sa tinda catre el si sa i se daruie. Iar noi exact asta vrem. Ideal, pentru El, este omul care, dupa ce a muncit o zi intreaga pentru binele posteritatii (daca asta ii e vocatia), isi inlatura din minte orice gand legat de faptele lui, incredinteaza totul cerului si se intoarce pe data la rabdarea sau recunostinta cuvenite momentului de fata.
Dimpotriva, exemplar pentru noi este individul hartuit de viitor - bantuit de viziuni ale unui rai sau iad iminente pe pamant - gata oricand sa incalce in prezent poruncile Dusmanului daca, astfel facand, ii dam a-ntelege ca mai usor va pasi in primul sau se va feri de al doilea; un individ care depinde in credinta lui de reusita sau esecul unor proiecte al caror final ii va ramane pe veci necunoscut.
Visul nostru e o natie intreaga care sa goneasca neincetat dupa capatul curcubeului, niciodata onesta, buna sau fericita acum, ci gramadind tot darul real capatat in prezent la fundatia pentru altarul viitorului.
Cum contra-argumente specifice nu exista, rezulta ca, in general, e mai bine pentru pacient sa se umple de temeri sau sperante (nu prea conteaza care anume) legate de chestiunea razboiului, decat sa traiasca in prezent. Dar sintagma "a trai in prezent" e ambigua. Ea poate numi un proces care e de fapt la fel de tributar viitorului precum teama insasi. E posibil ca omul sa nu aiba grija viitorului nu pentru ca il preocupa prezentul, ci pentru ca si-a bagat in cap ca viitorul e roz. Atata vreme cat de-aici i se trage calmul, nu ne doare capul, pentru ca nu face decat sa adune motive de dezamagire, si astfel de neliniste, pentru momentul in care isi va vedea sperantele spulberate.
Daca, pe de alta parte, e constient ca s-ar putea ca viitorul sa-i rezerve orori si de aceea se roaga sa fie intarit in virtuti pentru a-i face fata, si astfel se apleaca asupra prezentului pentru ca acolo si numai acolo salasluiesc toata indatorirea, tot harul, toata cunoasterea si toate multumirile, atunci nu-i a buna deloc: atacul trebuie lansat imediat. E o situatie in care, iarasi, arma filologica face indeobste treaba buna: incearca sa vezi ce impact are asupra lui notiunea de "suficienta".



de aici - http://www.crestinortodox.ro/diverse...nar-69614.html


Mai multa credinta si mai putine temeri de viitor! Nu mor caii cand vor cainii, dar totusi... de unde stim ca vom apuca, unii dintre noi, sa ne luam un serviciu sau sa luam o pensie?! noi nu stim nici cine ne rezerva ziua de maine, daramite ce va fi cand peste 10-20-40 de ani...

[smaranta]

Asa este Glykis,mai multa credinta!Sunt convinsa ca Dumnezeu are grija de noi,ca nu trebuie sa ne ingrijoram pentru ziua de maine,e de ajuns zilei grija ei.Ce putem face e sa ne rugam,pentru noi si pentru
Romania,ca El sa ne aibe in paza.Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa daruiasca intelepciune guvernantilor!