Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Trebuie să subliniez ideea de mai jos:

”Practica duhovnicească arată că o persoană care se împărtăşeşte câteva săptămâni la rând cu o singură spovedanie este mai atentă la viaţa sa duhovnicească, decât cea care este chemată să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire.”

Concluzie trasa in urma unui studiu temeinic, dublu orb, pe un esantion reprezentativ al vietii duhovnicesti?

Așa este. Cine nu crede să încerce, dacă are aprobare de la duhovnic.

Si daca esueaza in partea opusa, iti asumi tu responsabilitatea pentru experimentul cu Sfantul Trup si Sange?

O chestie nu inteleg, ii e prea peste mana sa se spovedeasca de fiecare data, avand duhovnic la sute de km, sau de ce ar trebui sa mearga pe directia asta?

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am știut în ce mă bag cînd am deschis ”topicul interzis„...

Dupa cum vezi, e in derulare deci nu e interzis.

Cum se numește greșeala de logică, parcă are un nume latin, cînd încerci să combați o afirmație făcută de cineva prin faptul că acela a făcut o cu totul altă afirmație care e falsă? Oricum, dacă vrei să vorbești cu omul pe tema respectivă, scrie-i un mail sau intră pe forumul lui unde probabil că se discută deja despre ceea ce a scris în eseu.

Reia te rog firul discutiei ca sa vezi ca nu am incercat sa combat nimic, ti-am dat doar un posibil motiv pentru care lipseste interesul: "antecedentele penale" ale "autoritatii" la care se face apel.

Eu am dedicat topicul ăsta preoților și creștinilor ortodocși practicanți, ca un subiect de meditație și de cercetare, nu celor care se deplasează mai mult tîrîș decît mergînd, care au vederea slăbită și mintea amorțită...

Imi este mult mai teama pentru unul care are crede ca are vederea agera si mintea sprintena decat unul care efectiv are vederea slabita si mintea amortita si e cat de cat constient de asta.

[catalin2]

Nu exista pacate pe care sa nu le spuna cineva la spovedanie, niciun preot nu il va spovedi pe cel ce pleaca de la premisa asta. Vedem ce au patit Safira si Anania, ca au ascuns un lucru si nu au spus adevarul. Inainte nu e adevarat ca nu exisat spovedanie, doar ca se facea public, doar pacatele mari se spovededeau episcopului. Dupa aceea s-a facut doar la preot sau episcop pentru ca a crescut numarul credinciosilor, nu era timp sa asculte 1000 de oameni la o slujba.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ar fi indicat să aflăm exact care sînt acele păcate care nu necesită obligatoriu Spovedania și care se iartă folosind pocăința personală, rugăciunile Bisericii în timpul Liturghiei, al Maslului sau în orice altă slujbă și dacă mai sînt chiar alte metode - mai știu încă două - prin care păcătosul primește iertare de la Dumnezeu.

Eu unul nu cred în mitul creștinilor din primele veacuri cel puțin care erau cu toții Sfinți și care de aceea se împărtășeau cam de fiecare dată cînd erau prezenți la Liturghie.

Hristos spune ca trebuie sa avem haina de nuntas fara pata ,tot el spune "cine e fara de pacat sa arunce piatra"
Nu e destul ca il primim pe Cel fara de pacat desi nu suntem vrednici ,sa ne mai si impartasim chiar si cu mici pacate nemarturiste ?
Diavolul te ispiteste cel mai mult dupa spovedanie ,incat daca nu luam aminte putem sa gresim foarte mult de la spovedanie pana la sf.Impartasanie desi nu a trecut decat o zi ,sa spunem,de vineri pana duminica.Dar sa treaca o saptamana ?
In ceea ce ma priveste nu am curaj ,nu risc.
Poate va intereseaza acest aspect deoarece traiti intr-o tara majoritar catolica si e mai greu sa va spovediti la preot roman.
Sf.Impartasanie nu trebuie sa devina o obisnuinta ,e o onoare ,un privilegiu altfel ajungam sa pierdem evlavia fata de aceasta sfanta Taina.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu pricep unde bați, poate încerci să reformulezi.

Parcă-l aud pe părintele protopop care a spus despre duhovnicul meu, ezitînd cumva, că e treaba lui dacă împărtășește foarte des... Bine că se împărtășește el de fiecare dată fără să se și spovedească de fiecare dată înainte.

Si la biserica unde merg eu se impartaseste lumea in fiecare sambata si duminica sau cand e sf.Liturghie.
Dar asta nu iseamna ca se face fara Spovedanie.
Chiar sunt intrebati unii atunci cand ajung la sf.Potir daca s-au spovedit si daca nu , sunt refuzati.
Iar preotii daca se impartasesc fara spovedanie ,inseamna ca se pot intr-adevar impartasi ,ei duc altfel de viata decat noi ,se roaga mai mult ,stau mai mult in biserica ,nu ne comparam cu ei.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

Problema pe care o vad eu (poate e doar in imaginatia mea) la textul monahului Petru e faptul ca el intelege sa ia o imagine exterioara a primelor secole, sa se raporteze la duhovnicia de atunci prin aceasta imagine exterioara mai degraba decat prin duhul scrierilor, si apoi sa propuna „solutii” facand abstractie de timpurile pe care le traim si de faptul ca schimbarile care au intervenit in exterior se poate sa fie la fel de inspirate ca si practicile din vremea respectiva. Vorbind in acest duh, el impinge omul spre o raportare scolastica, cum imi pare ca ai si tu in citatul de mai jos:

„Ar fi indicat să aflăm exact care sînt acele păcate care nu necesită obligatoriu Spovedania și care se iartă folosind pocăința personală, rugăciunile Bisericii în timpul Liturghiei, al Maslului sau în orice altă slujbă și dacă mai sînt chiar alte metode - mai știu încă două - prin care păcătosul primește iertare de la Dumnezeu.”

Consider ca orice distinctie intre un pacat si altul e oarecum artificiala. Canoanele (care spre deosebire de dogma, inteleasa in ipostaza ei metalingvistica, nu sunt absolute ci se raporteaza la contextul istoric) introduc distinctii din pricina neputintei omenesti. Dar cred ca atunci cand accentul ajunge sa se invarta prea mult in jurul acestor disctinctii si a metodelor, avem o problema de intelegere.

Vlad,

Degeaba încerc să-ți răspund, ești prea filosofic pentru mine. :) Prefer postările ”matematice”, le rumeg mai ușor.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Pai intreaba-l pe Pruteanu, da-i un email sa-ti faca o lista cu referinte istorice, etc.

Pruteanu scrie aici că:

Pentru a demonstra că cele spuse de noi mai sus sunt adevă*rate, vom cita din cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie – Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tai*nic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos).[61] Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai să*vârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de ma*re greşeală ar fi să fugi de această „Pâine”când n‑ai greşit de moarte![62]
Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iu*birea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adul*ter, sodomie şi alte perversiuni sexuale), mânia şi răzbunarea, lăco*mia, za*vistia şi lenevirea spre faptele cele bune[63]. La acestea se ada*ugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, des*cântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee eretică sau schismatică, nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea sa*mo*vol*nică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniu*nea eu*ha*ris*tică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bi*se*ri*ceşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea exis*tenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.)

Lumineaza-ne si pe noi, care sunt alea.

Există o metodă care ține de noi indirect, întrucît Dumnezeu alege acele păcate care pot și șterse dacă tu reușești să contribui la întoarcerea cuiva la credință și pocăință.

Și ultima este însuși actul Împărtășirii prin care ni se iartă păcatele care nu sînt grave.

Pentru ambele cazuri avem referințe scripturale.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Concluzie trasa in urma unui studiu temeinic, dublu orb, pe un esantion reprezentativ al vietii duhovnicesti?

Omul e duhovnic, spune ce a văzut. Eu am încercat de cîteva ori și pot doar să confirm ideea lui.

N-o să găsim mulți care practică împărtășania deasă. Poate în străinătate sau în rîndul clericilor. Putem deschide un sondaj pe tema asta, dar nu știu cine va participa...

Si daca esueaza in partea opusa, iti asumi tu responsabilitatea pentru experimentul cu Sfantul Trup si Sange?

Dacă cei ce participă frecvent la Liturghie și duc o viață creștinească ar avea un duhovnic care să-i încurajeze să se apropie mai des de Potir, nimeni nu ar risca nimic. Eu nu recomand celor care nu practică o credință ortodoxă activă să meargă în fiecare duminică la împărtășit fără spovedanie și mai ales fără să aibă aprobarea propriunui duhovnic, nu a lui Pruteanu sau a duhovnicului meu sau a nu știu cui care a scris cărți pe tema de față.

O chestie nu inteleg, ii e prea peste mana sa se spovedeasca de fiecare data, avand duhovnic la sute de km, sau de ce ar trebui sa mearga pe directia asta?

În viața reală, un mirean nu se poate spovedi în fiecare săptămînă, chiar dacă preotul e în aceeași localitate.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Reia te rog firul discutiei ca sa vezi ca nu am incercat sa combat nimic, ti-am dat doar un posibil motiv pentru care lipseste interesul: "antecedentele penale" ale "autoritatii" la care se face apel.

Am avut curiozitatea să intru pe forumul lui și am găsit răspunsul lui la acuzele aduse. Își spune ”protosinghel”.

Imi este mult mai teama pentru unul care are crede ca are vederea agera si mintea sprintena decat unul care efectiv are vederea slabita si mintea amortita si e cat de cat constient de asta.

De aia avem duhovnic cu care trebuie să ne întîlnim și să discutăm pe marginea problemelor și întrebărilor care apar.

Nu recomand nimănui să se încreadă în forțele proprii și să se avînte mai sus decît îl țin puterile. Mîndria cea mai periculoasă este într-adevăr cea cînd te mulțumești cu starea confortabilă a unei vieți creștine fără păcate mari, fără să vrei să avansezi mai departe. E o mîndrie care a surpat oameni îmbunătățiți care se și vedeau mîntuiți pentru totdeauna...

[DragosP]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În viața reală, un mirean nu se poate spovedi în fiecare săptămînă, chiar dacă preotul e în aceeași localitate.

De ce nu s-ar putea?