liberul arbitru

[cristiboss56]

Dumnezeu îndreaptă spro o mai bună roadă însuşi liberul nostru arbitru, care este mai înclinat spre patimi, şi-l întoarce prin intervenţia Lui înbolditoare pe calea virtuţilor. Să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru cele făcute pentru noi , atât pentru cele ştiute, dar mai ales pentru cele neştiute , aşa cum de multe ori suntem traşi spre mântuire !

[cristinamaria]

Eu vad lucrurile cam asa:
Asupra liberului arbitru nu exista indoiala, teoria aceea cu omniscienta s-a mai demontat pe alte topicuri pe acest forum, ideea de baza fiind ca Dumnezeu nu influenteaza alegerea facuta de catre om. Omul e liber sa aleaga.
Cand insa omul alege raul, si persista in el, Dumnezeu tot nu il abandoneaza ci il ajuta, prin diferite metode, sa vada ca ceea ce a ales este rau si sa se pocaiasca. Una din aceste metode este suferinta. Sa nu se inteleaga ca Dumnezeu il face pe om sa sufere ca sa priceapa, ca nu e asa. Dar in multe situatii, boli, calamitati naturale, dezastre, omul ajunge sa sufere nu din cauza acestora ci din cauza propriilor sale pacate. Acestea sunt cele care il fac sa sufere, si nu contextul creat.
Dumnezeu nu a dat potopul ca sa ii omoare pe oameni ci ca sa ii ajute sa vada ca ceea ce au ales este rau, si sa se pocaiasca. Si exact asta s-a intamplat. Pana si noi, in prezent, stim ca acei oameni au ales rau, si invatam din greseala lor.
Potopul a fost atras de catre oameni, prin pacatele lor. Asa cum probabil un mare numar de calamitati se abat peste oameni si in prezent din aceleasi motive. Ar fi insa corect sa presupunem ca, daca nu ar exista si oameni credinciosi, care sa se roage pentru ceilalti, numarul calamitatilor ar fi mult mai mare. Cand numarul celor care se roaga scade mult sub numarul pacatosilor, vine potopul.
Oricum, din moment ce oamenii care au ramas (ca nu au murit toti) au invatat lectia data de Dumnezeu, inseamna ca acesta a facut bine.
Oamenii nu invata cu adevarat decat prin suferinta. Si uite ce bine le-a prins aceasta lectie!

[georgeval]

În prealabil postat de cristinamaria

Eu vad lucrurile cam asa:
Asupra liberului arbitru nu exista indoiala, teoria aceea cu omniscienta s-a mai demontat pe alte topicuri pe acest forum, ideea de baza fiind ca Dumnezeu nu influenteaza alegerea facuta de catre om. Omul e liber sa aleaga.
Cand insa omul alege raul, si persista in el, Dumnezeu tot nu il abandoneaza ci il ajuta, prin diferite metode, sa vada ca ceea ce a ales este rau si sa se pocaiasca. Una din aceste metode este suferinta. Sa nu se inteleaga ca Dumnezeu il face pe om sa sufere ca sa priceapa, ca nu e asa. Dar in multe situatii, boli, calamitati naturale, dezastre, omul ajunge sa sufere nu din cauza acestora ci din cauza propriilor sale pacate. Acestea sunt cele care il fac sa sufere, si nu contextul creat.
Dumnezeu nu a dat potopul ca sa ii omoare pe oameni ci ca sa ii ajute sa vada ca ceea ce au ales este rau, si sa se pocaiasca. Si exact asta s-a intamplat. Pana si noi, in prezent, stim ca acei oameni au ales rau, si invatam din greseala lor.
Potopul a fost atras de catre oameni, prin pacatele lor. Asa cum probabil un mare numar de calamitati se abat peste oameni si in prezent din aceleasi motive. Ar fi insa corect sa presupunem ca, daca nu ar exista si oameni credinciosi, care sa se roage pentru ceilalti, numarul calamitatilor ar fi mult mai mare. Cand numarul celor care se roaga scade mult sub numarul pacatosilor, vine potopul.
Oricum, din moment ce oamenii care au ramas (ca nu au murit toti) au invatat lectia data de Dumnezeu, inseamna ca acesta a facut bine.
Oamenii nu invata cu adevarat decat prin suferinta. Si uite ce bine le-a prins aceasta lectie!

Cand vorbim despre libertate avem tendinta de-a o aborda din perspectiva filosofica, insa libertatea din perspectiva teologica este o stare existentiala nu este doar o forma de a opta spre ceva anume continuind cu fome de neutralitate sau alte aspecte. In teologie in urma alegerii ma intereseaza ce stare urmeaz, de robie sau de libertate, spre exemplu caderea primilor oamnei s-a produs prin manifestarea libertatii dar starea care a urmat a fost robia pacatului.
Nu trebuie sa uitam ca libertatea noastra nu este una absoluta, ci contingenta relativa pentru nu avem o existenta prin noi insine sa fim liberi in sens absolut ca Dumnezeu.

[gavriil]

Liberul arbitru e in functie de constiinta omului.faptul ca dumnezeu e omniprezent in toate nu are treaba cu liberul arbitru.un parinte isi lasa fiul sau fica sasi traieasca viata cum vrea iar cind greseste ii cearta sau ii pedepseste.un copil mai constient face mai putine greseli fata de unul care e mai fluturatec.