Care este scopul vietii?

[nela_27]

''Adevaratul scop al vietii noastre crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.Cat despre posturi, rugaciuni, privegheri, milostenii si orice fapta buna facuta in numele lui Hristos, ele reprezinta doar mijloace pentru dobandirea Duhului Sfant....numai fapta buna in numele lui Hristos ofera darurile Sfantului Duh. Tot ceea ce nu este facut din dragoste pentru Hristos, chiar daca poate fi bun, nu ne aduce nici rasplata in viata cealalta si nici harul lui Dumnezeu in aceasta'' (Concersatia Sf. Serafim de Sarov cu N.A Motovilov din biografia spirituala a Sf. Serafim de Sarov intocmita de Arh. Lazarus Moore).

[Rodica50]

De cate ori nu ni se intampla sa mergem fara un scop in viata...

[MariS_]

Scopul vietii noastre este sa deprindem jertfa de sine. De ce?
1. pentru a dobandi duh sfant trebuie sa dispara egocentrismul nostru.
cele doua au principii contrare, nu pot sta impreuna.
2. Domnul nostru ne-a indemnat: "lepadati-va de sine, luati crucea si
urmati Mie."
3. Raiul este iubire, este slujirea celuilalt si trebuie sa fim obisnuiti
cu asta.
4. Dumnezeu este iubire, iar iubirea inseamna daruire, jertfa de sine.

Har, smerenie si jertfa de sine.
Traieste-ti ziua ca si cum ar fi ultima.

[Rodica50]

Adevarat!Acesta este scopul vieti - sa luam chipul Lui Dumnezeu - desavarsirea.

[mihele_m]

În prealabil postat de amatyyy

"Indumnezeirea - scopul vietii."

Scopul vieti? care ar putea fi? te nasti , traiesti asa cum rinduieste Dumnezeu si pe urma te intorci de unde ai venit . "Din tarina te nasti in tarina te intorci "

[georgeval]

În prealabil postat de mihele_m

Scopul vieti? care ar putea fi? te nasti , traiesti asa cum rinduieste Dumnezeu si pe urma te intorci de unde ai venit . "Din tarina te nasti in tarina te intorci "

Pentru un crestin "daca Dumnezeu este cauza existentei, logic El devine si tinta existentei" Sfantul Maxim Marturisitorul. Asemanarea noastra cu Dumnezeu inseamna un drum infinit pentru ca "Dumnezeu este infinit in daruire iar oamenii infiniti in devenire" Sfantu Grigorie de Nyssa.

este sa urmam viata dupa invatatura Domnului si Mintuitorului Iisus Hristos,sa ne induhovnicim urmind ceia-ce biserica ne pune la dispozitie,la sfirsitul vietii sa fim primiti in imparata cerurilor si sa o mostenim ca o sluga dreapta,si ascultatoare.ferice de cei-ce primesc acest mare dar.

[Ana-Maria N]

Scopul vietii cred ca este insasi alegerea binelui sau a raului. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege, nu ne-a impus nimic, nu vrea dragoste cu forta. Ne lasa chiar sa invatam din experientele proprii, precum copiii mici carora l-i se spune: ' Nu pune mana, ca frige.', iar dupa ce s-au fript, ei stiu de aici inainte ca nu este bine sa puna mana.

Iata cateva randuri dintr-o carticica:
' Domnul ne da libertatea de a ne lupta impotriva Lui si chiar de a-L izgoni din launtrul nostru, ca sa cunoastem din experienta cat suntem de nefericiti fara El si cat ne este El de trebuinta noua. Da, El ne este mai de trebuinta decat painea, aerul si apa! Domnul ne lasa si libertatea de a gandi ca putem sa dispunem singuri de noi insine, pana ce vom fi biruiti de intamplarile aspre ale vietii si pana ce ne vom vedea prinsi in cursele nevazutului vrasmas, ca sa incetam sa traim cu iluzia ca suntem autonomi, pentru a striga din tot sufletul dupa ajutor la Dumnezeu. Dumnezeu doreste chiar si prin comportarea noastra lipsita de credinta sa ne conduca pana la cunoasterea Lui, precum si prin ingaduirea noastra intr-u slujirea diavolului, spre a ne convinge de existenta lui. Cand exista intr-u noi credinta in Dumnezeu si incredintarea din experienta proprie ca exista iad si diavol, atunci vom cadea mai lesne in genunchi inaintea lui Dumnezeu si cu cainta Il vom chema:'Doamne si Stapanul vietii mele!' Insa, daca nu avem credinta in Creatorul nostru, foarte lesne diavolul ne face slugi oarbe ale lui.' (Arhimandrit Serafim Alexiev)

[tigerAvalo9]

Sa faci bine,sa iubesti si sa fii iubit si mai ales MANTUIREA,lupta pentru MANTUIRE!Asta cred eu.

[Tangun]

Scopul vietii oricarei fiinte umane este gasirea si reintregirea sinelui.

Fiecare om este disfunct prin natura sa, caracterizat de dualitate.
Egiptenii numeau aceste doua parti ale omului ba si ka; grecii - psuche si thumos; israelitii - ruwach si nephesh; persanii - urvan si daena; islamistii - ruh si nafs; hindusii - atman si jiva; chinezii - hun si po; haitienii - gros bon ange si ti bon ange; primii crestini - suflet si spirit iar lista poate continua. Toti aveau un singur scop spiritual - acela de a reuni cele doua parti ale sinelui si a ajunge astfel la unitate.
Din partea stiintei, Freud si Jung au descoperit faptul ca orice om are mintea scindata in doua emisfere - stanga si dreapta. Emisfera stanga tine de partea rationala, constienta, liniara, unde se atribuie inteligenta constienta, vointa, curiozitatea,liberul arbitru.Emisfera dreapta este partea inconstienta unde se stocheaza amintirile, emotiile, simturile, aici se atribuie tot ce inseamna identitate de sine(eu exist, eu sunt etc).

Primi crestinii, cat si multe alte culte religioase, numeau spirit acea parte caracterizata de emisfera stanga, care de fapt este si partea nemuritoare din om, si pe care filozofiile orientale considerau ca se poate reincarna.

Partea dreapta era considerata ca fiind sufletul ce se poate pierde de la o viata la alta. Dupa ce survine moartea omului, prin pierderea sufletului se pierde identitatea de sine, odata cu ea toate amintirile si tot ceea ce a realizat omul in viata.
Partea dreapta, caracterizata de emotie si simtire,dar inconstienta si lipsita de vointa, se separa complet dupa moarte de partea stanga caracterizata de constienta, gandire,ratiune, vointa. In timpul vietii cele doua puteau comunica uneori pentru gasirea echilibrului, dar odata survenita moartea, cele doua parti ale sinelui se scindeaza complet.
De asemenea, partea dreapta, caracteristica sufletului va ramane singura cu toate emotiile si simtirile pe care le-a avut in timpul vietii, traindu-le si simtindu-le la nivel maxim, extrem, fara jumatati de masura.In lipsa gandirii constiente si vointei, ce provenea de la partea stanga,sufletul nu va mai putea fi ignorat si va ramane prins in propria-i traire emotionala avuta in momentul mortii.Daca omul in viata lui a fost impacat si a acordat atentie sufletului ,dupa momentul scindarii va experimenta un vis frumos, sau dimpotriva daca nu, va ramane prins intr-un cosmar infernal de emotii si simtiri negative, ignorate si inabusite in timpul vietii cu ajutorul gandirii constiente.Crestinismul numeste in mod popular acestea doua raiul si iadul.

In toata viata lor, majoritatea oamenilor se zbat intre cele doua parti fara sa le poata integra si sa pastreze astfel integritatea sinelui.Lupta interioara a fiecarui om in parte este mesajul ca sinele lui devine scindat si se imparte in doua; ajutat de ratiune el inabusa si neaga existenta inconstientului, a sufletului , dincolo de pragul mortii separarea devenind fara cale de intoarcere.De multe ori se face o alegere spre o singura cale(in majoritatea cazurilor se alege partea rationala) in detrimentul celeilate.Oamenii isi identifica sinele cu mintea si gandurile lor.Astfel se naste egocentrismul.Astfel si-a cladit omul societatea in care traieste acum.S-a bazat pe un sine fals numit ego.
Scopul vietii este pastrarea integritatii Sinelui.