Sarac vs Bogat

[stefan florin]

În prealabil postat de Heurtebise

"Esti bogat? Foarte bine. Esti zgarcit? Foarte rau. Nu cei bogati vor fi osanditi, ci aceia care slujesc bogatiei." Sfantul Ioan Gura de Aur

superb...FOARTE superb. Ce multa invatatura cuprinsa intr-o scurta fraza. Doamne ajuta!

În prealabil postat de AndruscaCIM

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat???

Hristos a fost bogat? S-a nascut intr-o familie instarita? Apostolii au fost bogati? Marea masa a oamenilor carora le-a predicat erau bogati? Hristos a judecat saracii numindu-i betivi sau puturosi pentru ca erau saraci?

[George.m]

Dumnezeu cheama la Sine atat pe bogat, cat si pe sarac. El e drept, doreste sa Se impartaseasca tuturor.
Fie ca se bucura de bogatie, fie ca duce crucea saraciei, omul trebuie sa-i fie pe plac lui Dumnezeu, sa-I ofere raspuns bun.
Gustati si vedeti ca bun este Domnul, spune Psalmistul. Masa duhovniceasca ii este intinsa celui sarac si celui bogat, deopotriva.
Nu bogatia il va opri pe om sa ia parte la ospat; nici saracia; ci doar reaua vointa.

[Mosh-Neagu]

Sa presupunem ca un om sarac sau din clasa mijlocie, reuseste intr-un fel sau altul sa ajunga la o stare materiala relativ buna care sa-l scuteasca de grija zilei de maine atat pe el cat si pe cei din familia lui. Ce va face acest om? Va multumi de trei ori pe zi lui Dumnezeu pentru bunastarea lui, sau isi stabileste niste tabieturi din care nu mai reusesti sa-l mai scoti? Nu cumva va sta cat e ziulica de lunga cu telecomanda in mana schimband canalele dupa dispozitia de moment? Nu cumva, in loc sa arda de dorinta sa cunoasca locuri sfinte si sa faca milostenie, isi programeaza excursii in locuri exotice avand dorinte nu tocmai ortodoxe?
Dar haideti sa nu mergem pana acolo, ci sa privim, nu omul ci societatea. Intr-o societate in care nu prea exista griji, omul nu mai merge la biserica. Priviti catre Franta sau Marea Britanie spre exemplu: Zeci de biserici s-au transformat in cladiri de locuit sau mai grav, in cluburi de noapte, cazinouri sau case de dezmat, unde desfraul si drogurile sunt cea mai mare atractie. Putini sunt cei care se mai roaga, si o fac formal, nu simt nevoia sa mearga acolo unde Mantuitorul ne cheama pe toti. In toate aceste tari care au ajuns demult la un inalt nivel de... civilizatie, manastirile aproape au disparut, iar omul crede ca duce o viata tihnita fiindca asa trebuie si fiindca merita. Dumnezeu este scos din aceasta ecuatie. De aceea atatea case bantuite care fac obiectul multor reportaje mai ales pe Discovery. Oamenii aceia n-au avut parte nici in viata de Dumnezeu, si nici dupa moarte nu a facut nimeni nimic pentru sufletele lor.
In principiu, bogatia este o cruce mult mai grea decat saracia. Mintea iti este mult mai ocupata sau mai tulburata si marea majoritate a celor bogati devin victime sigure ale vrajmasului care are instrumente din belsug pentru inselare. Era o pilda cum ca un sarac a murit si dupa ce a fost luat in primire, ingerul i-a spus ca va merge in Rai, dar pe undeva pe o usa mai din dos, iar acum trebuia sa stea linistit intr-un colt fiindca toti sfintii se pregatesc sa faca o primire deosebita unui om bogat. Atunci saracul s-a revoltat: "Pai cum mai vine asta? Eu credeam ca aici nu exista coruptie. Toata viata ma uitam la bogat cat de bine o duce si nu-i lipseste nimic, in timp ce eu sufeream de frig si de foame." "Adevarat - a zis ingerul - dar trebuie sa stii ca in Rai ajunge foarte rar un om bogat, iar cand ajunge este sarbatoare mare si este primit cu tot alaiul. Acum este unul dintre acele momente care nu le intalnim prea des."
Asadar, daca starea noastra materiala este mai mult decat indestulatoare, fara sa fi avut nimeni de suferit de pe urma noastra, si nu intelegem ca avem datoria sa-l imbracam pe cel sarac, sa-l hranim pe cel flamand si sa-l cercetam pe cel bolnav sau in necaz, si daca bogatia noastra ne orbeste si uitam cui datoram tot ce avem si cum trebuie sa multumim, atunci directia nu poate fi decat una singura.
Viata e scurta si totul este trecator si atat de relativ...

http://www.youtube.com/watch?v=RNK5p...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=5iMRu...ture=fvwp&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=xc2L2...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=DJjJ5...eature=related
asta e saracia....

......... si mai sunt multe ....chiar pe langa noi, aici, aproape...

iti sta inima in piept si la multe imagini nu poti sa te uiti,
cum am putea privi in ochi un astfel de copil?

despre bogatii lumii nu o sa pun nimic.

edit:
Nu pot sa nu-mi amintesc cu profunda pretuire de plapanda si micuta Maica Tereza de Calcutta care a facut atat de mult pentru o parte insemnata a populatiei sarace din lume, in India.

Cred că s-ar încadra aici şi o discuţie despre standardul de viaţă.

Am înţeles că nici bogăţia nu te osândeşte, nici sărăcia nu te mântuieşte. Votul sărăciei îl dau monahii/ monahiile. Pentru cineva care trăieşte în lume eu aş vedea ca binevenit un echilibru între suflet şi muncă, între timpul "acordat" lui Dumnezeu şi cel folosit pentru agoniseală. Evident, şi când lucrăm e bine să lucrăm ca pentru Dumnezeu. Vreau să spun doar să nu ne lăcomim şi să muncim mai multe decât ne ţin puterile, ci să ne menţinem şi pacea sufetească.

Deşi de multe ori nu putem alege, să zicem că ne rugăm şi Dumnezeu ne ajută, să avem un serviciu ok, care ne permite şi echilibrul de care vorbim mai sus. În ce măsură trebuie să rămânem modeşti (în îmbrăcăminte, concedii, locuinţă etc.)? Trebuie să fim modeşti? Şi termenul acesta/ standardele de viaţă le văd ca fiind discutabile. Până la urmă cred că dacă sufletul nostru nu se lasă subjugat de lăcomie, zgârcenie, răutate, el însuşi ne va spune cât să ne întindem cu confortul propriu şi cât să folosim pentru semeni. Cred că Dumnezeu ne ghidează, dacă avem dubii putem să apelăm şi la duhovnic.

Cunoaşteţi însă mireni care aleg sărăcia de bună voie? Are această alegere folos duhovnicesc? În părintele Cleopa era o povestire despre o căsătorie albă în care cei doi erau binecuvântaţi cu bogăţie din roadele muncii lor, din care dăruiau şi bisericilor/ mănăstirii/ altor oameni. Deci Dumnezeu dă şi bogăţia. Mi se pare ciudat ca, nefiind monah, să cauţi de bunăvoie să fii sărac. Din păcate sărăcia este pentru mulţi o realitate pe care nu şi-au ales-o...

[glykys]

Draga Annyta, azi m-am invrednicit si eu sa prind numai Evanghelia de la Utrenie, dar mi-a folosit. Iata ce s-a citit acolo:


Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. 4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. 5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. 6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu". 7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? 8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. 9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? 11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. 12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? 13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. 14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră. 15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul? 16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, 17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. 18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună. (Luca, 3, 3-18)

În prealabil postat de glykys

9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? 11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. 12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? 13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. 14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.

Mulţumesc, gykys, un îndemn bun de urmat.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Acestea sunt cazuri particulare, si nu am spus ca bogatia nu poate fi un viciu, ceea ce nu inteleg este de ce e atat de condamnata in timp ce automat despre saracie nu se discuta, nu se cauta motivele reale si starea duhovniceasca a saracului...de ce se intampla acest lucru, si saracia este catalogata automat ca fiind ceva pozitiv in crestinism???

Am vazut cu ochii mei saraci inraiti, impietriti, care aveau o atitudine acuzatoare si plina de revolta incepand cu Dumnezeu si continuand si continuand...Evident ca am vazut si saraci care pierzand tot , ramaneau senini afirmand ca tot ceea ce au nevoie este sanatate si atat.

Saracii nu se pot lupta intreaga viata cu sentimentul de invidie, nu isi pot dori o groaza de lucruri pe care neavandu-le se intristeaza si intuneca sufletul...deci practic niste saraci care nu au nici o legatura cu virtutea sau jertfirea pentru Dumnezeu si semeni?

avea parintele Argatu o vorba: saracia este buna numai pt cei care duc crucea saraciei cu demnitate, si nu o folosesc ca scuza pt a fura, injura, bea etc.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asa este....foarte adevarat!


Adevarat...dar din nou, ceea ce ma pune pe ganduri este faptul ca oamenii bogati sunt catalogati mult mai usor inspre negativ decat inspre pozitiv, in timp ce se presupune ca saracii s-ar ruga foarte mult pentru milostenia lor...de ce exista tendinta aceasta de a se crede ca saracii se roaga, postesc si sunt mai aproape de Dumnezeu???

Puterea corupe.... si iti trebuie o tarie de caracter ca sa nu o lasi. Dar multi oameni sunt slabi...