Mantuirea

[AlinB]

În prealabil postat de Tartaruga

Daca mesajul este corect transmis si nu este primit, atunci vina ramane a celui ce nu il primeste si acesta va fi osandit in timp ce mesagerul trebuie sa-si scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe, scuturatul prafului insemnand simbolic faptul ca vina necredintei celuilalt nu cade pe umerii sai ci strict pe umerii celuilalt ce a refuzat credinta atunci cand i-a fost prezentata in mod CORECT. Si tocmai aceasta corectitudine este problematica pentru ca ea nu sta in dogme si adevaruri declarate ci in cele traite. Iar ceea ce ni s-a cerut de catre Domnul sa traim este exact iubirea la modul desavarsit. Nu ne-a cerut nimic altceva, ci absolut toate sunt incluse in aceasta, toate, inclusiv botezul, Impartasania etc. Ma botez si ma Impartasesc pentru ca Il iubesc pe cel ce m-a salvat din ghearele mortii si a Iadului si El asta mi-a cerut sa fac ca si prieten al Lui pentru a fi mereu in Comuniune cu El spre binele meu, si nicidecum nu o fac pentru ca asa imi zice o "dogma" exclusivista. Este diferenta ca de la Cer la pamant intre cele doua abordari, si de aici pleaca si restul.
Si revenind, daca cineva ramane stana de piatra in fata unuia ce traieste iubirea lui Hristos pentru el si i-o propovaduieste si lui prin FAPTE, inseamna ca are inima impietrita din propria-i vina, ca altfel nimeni nu ramane stana de piatra doar din simpla ignoranta. Insa daca i se propovaduieste doar dogme si adevaruri dar in practica vede o lipsa de traire la acela, normal ca refuza propovaduirea iar vina cade asupra celui ce a propovaduit oricat de adevarate erau dogmele sale.

Judecata despre trairea celuilat poate fi una subiectiva, falsa.

Judecata despre un adevar teologic, atunci cand e facuta fara prejudecati si cu sinceritate, nu poate gresi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

O rog încă o dată pe Tartaruga să prezinte fundamentele doctrinare pentru afirmaţia îngroşată de mine, afirmaţie care este din acelaşi registru cu cele subliniate mai sus şi pentru care deasemenea am solicitat fundamentele doctrinare fără ca să le aducă până acum Tartaruga.

Stii ce raspuns am? Citeste Biblia, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti, catehismul, cartile de dogmatica si toate cartile ortodoxe existente care sunt o biblioteca imi pare, ca doar eu nu sunt secretarul tau sa iti dau mura in gura si nici nu pot citi in locul tau. Iata cate surse ti-am dat, spor la treaba!

[Tartaruga]

În prealabil postat de Eugen7

Nu intram in detalii ...

"Sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta..." evident nu de Dumnezeu (caci Dumnezeu nu lucreaza raul) si nici de diavoli (pentru a nu li se conferi satisfactie) ci de propria constiinta.
Parintii filocalici afirma inechivoc: iadul nu este un loc ci o stare.

Judecata (ca si mantuirea) nu trebuie vazuta in sens juridic ci in sens tamaduitor (specific ortodoxiei). Astfel judecata este un "proces" (evident nu in sens juridic ci in sens tamaduitor) prin care omul este ajutat de Hristos Iisus si de Sfintii Sai sa constientizeze ce a ales in viata sa: viata sau moartea (duhovniceasca definitiva... irevocabila... asemnea demonilor)


Doamne ajuta. Sa multumim Domnului si Sfintei Sale Biserici.

Deacord cu cele scrise.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Am deschis acest topic pentru ca m-a surprins o afirmatie facuta pe site prin care se afirma ca, daca s-ar mantui si necrestinii, nu ar mai avea sens sa fim crestini. Ce parere aveti despre o astfel de afirmatie?

De fapt asta ai spus-o chiar tu, era o concluzie a ta la un pasaj.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Demetrius

Cum se impaca acest mesaj cu cel de debut?

Ma intrebati cum se impaca acest mesaj:

În prealabil postat de Tartaruga

Exact asta am spus si eu mereu, ca cei care nu au auzit Evanghelia vor fi judecati dupa aceasta responsabilitate pe care o numiti si care se reflecta in faptele lor de iubire fata de semen ca pe sine insusi. Chiar daca nu au auzit Evanghelia, constiinta lor le spune unde-i binele si de aceea si judecata lor dupa fapte conform Matei 25 va fi dreapta.

cu cel de debut adica:

În prealabil postat de Tartaruga

Am deschis acest topic pentru ca m-a surprins o afirmatie facuta pe site prin care se afirma ca, daca s-ar mantui si necrestinii, nu ar mai avea sens sa fim crestini. Ce parere aveti despre o astfel de afirmatie?

O sa va raspund cu o intrebare: sunteti burlac si vreti sa va casatoriti. Si aflati ca sotia potrivita este o anumita femeie care vi se indica, si despre care vi se spune ca este asa si pe dincolo (extraordinara, ceea ce mereu ati visat) si vi se mai spune ca daca o luati de sotie, veti trai vesnic fericit alaturi de ea si ca depinde doar de dvs. sa fiti sotul ei pentru ca ea de-abia asteapta ca atare trebuie doar sa o cereti in casatorie. Dvs. ce faceti, mergeti imediat sa o luati de sotie sau asteptati zeci si zeci de ani pana cand intr-un final vine ea la dvs. in oras sa va ia in sfarsit de sot? Va duceti imediat, asa-i? Si daca vi se spune ca altii sunt mai putini norocosi pentru ca nu au pe nimeni care sa le indice sotia potrivita asa ca bajbaie si ei saracii tot cautand-o si intr-un final, dupa zeci si zeci de ani vine ea si isi ia sotul, deci dvs. ce o sa simtiti? Ganditi cumva ca in cazul asta ce rost mai are ca dvs. sa va luati sotia imediat daca pana la urma va cauta ea pe dvs.?

Ei, cam asa si cu cei ce il cunosc acum pe Domnul si merg imediat cu El in Imparatie ca mireasa a Lui si traiesc fericiti cu El inca de pe acum, fata de cei care saracii trebuie sa astepte venirea Lui la Judecata de Apoi ca sa poata si ei sa se bucure in sfarsit de Mirele lor...

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Exact aceasta confuzie o faceti. Domnul Iisus si-a dat sangele pentru intreaga omenire, insa nu toti stiu treaba asta, nu toti stiu ca cel care i-a salvat de sub tirania pacatului se cheama Iisus Hristos. Faptul ca ei nu stiu nu anuleaza faptul ca Domnul si-a dat sangele pentru ei ca sa ii salveze. Nu stiu ei acum cine este Salvatorul dar daca le spuneti, vor afla, iar daca nimeni nu le spune, o vor afla la Judecata finala. Pana atunci trebuie sa incerce sa fie oameni.

Am spus si pe alt topic, e o dogma protestanta, opusa celei ortodoxe. Si-a dat sangele pentru cei ce fac si ceva in sensul asta, adica cei ce cred si apoi se boteaza.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru mine s-a vadit deja: suntem responsabili de toti ceilalti.

Aici e corect, trebuie sa ii ajutam in tot ce au nevoie, sa ne rugam sa se lumineze de lumina cunostintei si sa le spunem de mantuire si de Biserica lui Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Hristos Iisus a venit pentru manutirea lumii, a tuturor oamenilor. Fiecare om (indiferent de epoca, rasa, cultura, religie... este dupa "chipul si asemanarea" lui Dumnezeu, mai exact este chip al "pecetei" Logosului).

Azi am scris de trei ori despre acest lucru, trebuie facuta diferenta intre dogma protestanta care spune ca jertfa lui Hristos a avut efect asupra tutror oamenilor, fara sa il si urmeze.
Oamenii pastreaza chipul lui Dumnezeu (firea fiind alterata), dar a pierdut asemenarea cu Dumnezeu. Botezul, harul si Impartasania refac asemanarea cu Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru Catalin daca cumva citeste aici: poruncile legate de idolatrie ii privesc la judecata doar pe cei ce au auzit de adevaratul Dumnezeu dar au preferat sa creada in idoli, nu ii priveste si pe ceilalti care inca nu au auzit de El, si deci nu sunt supusi decat legii iubirii scrisa in inima lor. De aceea noi vom fi mai aspru judecati, fiind judecati chiar de acestia daca am facut mai putin ca ei in iubirea fata de aproapele...

Gresit, idolatria este inchinarea la idoli. Daca cineva se inchina la un idol insemana ca se inchina la un idol. Adica nu la Dumnezeu. Nu are importanta ca stie sau nu stie, tot nu se inchina la Dumnezeu.
Am mai scris, in lumea asta larga nimeni nu crede ca ce face e gresit (sau aproape nimeni). Si cei ce resping invatatura cred ca ce fac e bine.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Nu intram in detalii ...

"Sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta..." evident nu de Dumnezeu (caci Dumnezeu nu lucreaza raul) si nici de diavoli (pentru a nu li se conferi satisfactie) ci de propria constiinta.
Parintii filocalici afirma inechivoc: iadul nu este un loc ci o stare.

Si continuarea citatului? "Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin."