|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
Castitatea e feciorie, virginitate, inocenta, nepatat. Abstinenta nu implica feciorie ci abtinere de la ceva pe care l-ai practicat. De fapt accentul principal in cazul abstinentei imi pare ca este CUMPATAREA, iar nu neaparat retragerea totala a unui comportament (aceasta fiind ipostaza extrema, forma radicala a abstinentei). E control a ceva ce AI CUNOSCUT deja. Abstinenta e un demers voluntar in ipostaza vointei de frana, de retinere, de blocare/reprimare a unui impuls pe termen mai scurt sau mai lung. Castitatea aduce nuanta inocentei, a necunoasterii/neexperimentarii prealabile. Asadar, pot spune despre o fecioara ca este casta, iar despre o femeie care a fost maritata afirmam ca este eventual abstinenta, iar nu casta... Vaduva nu e casta, ci abstinenta. Aha! Esti abstinent cand te abtii sa nu reiei (cel putin o vreme) practica unui comportament experimentat anterior. Esti cast cand te retii sa nu incepi practica unui comportament neexperimentat inca. Last edited by ioan cezar; 20.09.2012 at 10:15:55. |
#32
|
||||||
|
||||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Astăzi tot mai des vorbim de iubire, de iubirea de Dumnezeu, de iubirea față e aproapele. Eu însă nu aș îndrăzni să vorbesc de iubirea față de Dumnezeu și față de apropele, căci eu le consider trepte mult mai înalte. Ne amăgim de multe ori cu aceste sintagme spunând că noi Îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele căci noi mergem la Biserică, ne rugăm, postim, facem milostenie, într-un cuvânt suntem oameni buni, dar acestea nu sunt altceva decât cuvinte goale până când noi nu vom reuși să ne golim de sinele nostru și de orice plăcere. Cum putem vorbi noi de dragostea față de Dumnezeu și de dragostea de aproapele, când noi nici măcar primele trepte nu le-am urcat spre înalta treaptă a iubirii adevărate, desăvârșite? Ne amăgim! Vorbim de o falsă iubire, mereu motivată de sinele nostru, de plăcerea noastră, de neputința noastră. „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie”.. Câți dintre noi ne lăpădăm de noi înșine, adică ne lepădăm de patimi și plăceri, apoi ne luăm crucea de zi cu zi, adică răbdăm și ne jertfim pentru Dumnezeu și aproapele, apoi câți dintre noi Îi urmăm Lui Hristos? Și când amintesc de acestea mă refer la fapte, nu la simple vorbe. A vorbi frumos și a alege cuvinte frumoase e simplu, cu fapta e mai greu. Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că după ce ne împărtășim să stăm închiși în noi cu Hristos. Câți dintre noi facem lucrul acesta, stând mai multe ore sau o zi numai cu Hristos? Câți dintre noi simțim dulceața împărtășirii cu Hristos? Păi dacă o facem numai din politețe sau ca pe un canon sau că știm că e bine, vă spun că nu avem cum să simțim acea dulceață, iar dacă nu o simțim e clar că nu putem rămâne cu Hristos, ci ne întoarcem imediat după împărtășanie la cele lumești și trecătoare, dar plăcute nouă. Este normal dacă nu simțim dulceața să nu rămânem, la fel și cum ai sta cu cineva de vorbă. Dacă îți face plăcere să vorbești cu cineva, vei sta ore în șir la dicuții, dar dacă nu îți face plăcere, atunci vei sta câteva minute din politețe și apoi vei pleca. Și cum vom simți noi dulceața împărtășirii cu Hristos dacă noi nu ne golim de sinele nostru și de orice plăcere? Vedeți cum stăm noi fraților? Ne amăgim cu vorbe goale, dar fapte ba. Pentru a vorbi de o dragoste adevărată, pură ar trebui să ne întoarcem la starea lui Adam în Rai, înainte de cădere, când pe toate le vedea curate. Adam traia într-o simplitate deplină, el contempla, Îl iubea pe Dumenzeu și întreaga Lui Creație. Și cum ne întoacem noi la acea stare înainte de cădere din Rai? Prin vorbe sau prin fapte? Citat:
În mintea noastră stâmbă și lucrurile drepte se strâmbă. Păi dacă noi nu facem ceva, cum să ne sfințim? Sfinții nu s-au născut sfinți, ci s-au sfințit prin faptele și trăirea lor. Fără fapte vorbele sunt goale...așa că ispita de care spui s-ar putea să fie în sânul aceleuia pe care chipurile o vede...dar inspita din sânul lui unde este? A pus-o în sacul din spate și o vede doar la vecinul? Last edited by ovidiu b.; 20.09.2012 at 10:20:51. |
#33
|
|||
|
|||
Ovidiu, iar incepem sa ne bagam bocancii in sufletul celuilalt si sa ne consideram mai ortodocsi decat se pare ca suntem... Un crestin ortodox e o persoana cu respect si delicatete pentru aproapele. Nu e critic normativ cu barda-n mana. Nu face legea tuturor dupa masura ta! Ca nici Domnul nu o face...
Intruzivitatea/obraznicia nu sunt virtuti. |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
Eu te întreb: ce ne facem? Căci de dreapta credință nu se mai prea vorbește. Dacă devenim tot mai căldicei și spunem "lasă că vorbim despre asta altădată, e prea complicat să vorbim acum"...ce facem frate Ioane, încotro ne îndreptăm? Poate greșesc, te rog să mă ierți! |
#35
|
|||
|
|||
Dar ce altceva isi propune casatoria?
Last edited by Demetrius; 20.09.2012 at 11:38:05. |
#36
|
||||
|
||||
Citat:
Dumnezeu nu a dat în Biblie o astfel de poruncă. Nicaieri in Biblie NU gasim asa ceva. Când Dumnezeu vorbește despre datoria soților de a întreține relații sexuale cu partenerul sau partenera de căsătorie, spune: Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:3-6) Când spune Apostolul Pavel că este o îngăduință și nu o poruncă, se referă la decizia de a întrerupe pentru o perioadă hotărâtă de ambii soți raporturile sexuale pentru a se îndeletnici cu postul și cu rugăciunea. Atenție, aceasta este o îngăduință și nu o poruncă. Dacă soțul și soția sunt de acord și doresc să se abțină de la relații intime pentru perioada postului și a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puțin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-și îndeplinească datoria de soți și în timpul postului și al rugăciunii. Abstinența de la relații sexuale cu soțul sau soția nu este înfrânare a poftelor pentru că întreținerea unei relații sexuale sănătoase cu soțul sau soția este o datorie, lăsată de Dumnezeu |
#37
|
|||
|
|||
Citat:
Și ca să înțelegi și mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". Bineînțeles că nu este vorba de sabie împotriva aproapelui, ci de sabie împotriva păcatului. Cât de folos ne-ar fi să înțelegem acest cuvânt. Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12). Dacă nu toate sunt de folos, atunci de ce mi-ar fi de folos păcatul înaintea lui Dumnezeu pentru a îndeplini dragostea față de soț? Vezi cum ne punem noi pe primul loc înaintea lui Dumnezeu? Last edited by ovidiu b.; 20.09.2012 at 11:39:09. |
#38
|
||||
|
||||
Citat:
|
#39
|
|||
|
|||
Citat:
Nu facem reprosuri atunci cand vrem sa sustinem pe aproapele... Nici noua nu ne prieste cand vrem sa crestem si suntem apostrofati sistematic... Asta e dresaj, nu dragoste frateasca... Deci dreapta credinta ne-o insusim impreuna, fiind atenti la unele nuante, intrucat fiecare detine o anumita modalitate subiectiva de a cauta virtutea. Nu merge cu norma. In cele sufletesti nimic nu merge cu norma... Parintele normativ din noi poate deveni daunator atunci cand e prea categoric. In VT Dumnezeu era foarte normativ, asa scrie acolo... Evanghelia muta accentul, dupa cum stim, pe blandete si jertfa. Lucrarea Mantuitorului a fost una a dragostei jertfelnice si asta cred ca e invitatia si pentru noi. Asa ne e Modelul, asa sa ne silim si noi a cauta sa facem si sa fim. Domnul spunea Adevarul, intrucat Este Adeavrul. Dar ai vazut ce Adevar bland avem? Vezi tu ce Dumnezeu avem? Cate duce El, cu Dragostea Lui de nespus... Nu cu cearta si apostrofarea le duce, ci, asa cum ne-au tot invatat Parintii, cu Duhul Dragostei. Puterea lui Hristos nu e dreptatea iudeilor ci Dragostea Jetfei de Sine. Domnul a fost aspru cu Sine, fara asemanare de aspru, in sensul ca si-a taiat intru totul Sfanta Voie, ascultind de Tatal. Nu cu altii a fost aspru, ci cu Sine mai intai. Celorlalti le-a vazut neputinta si le-a purtat-o. Acesta a fost si scopul Intruparii, intrucat boala si moartea (iata neputintele noastre!) stapaneau pamantul. Modul cum El a indreptat omenitatea a fost Dragostea jertfelnica. Noi nu putem face la fel, insa putem sa tindem la aceasta, dupa masura si in ritmul fiecaruia. Toate cele bune, frate si iarta-ma ca te-am necajit! Domnul fie cu noi! AMIN+ Last edited by ioan cezar; 20.09.2012 at 11:51:32. |
#40
|
|||
|
|||
Citat:
-------------------------------------------- Citat:
Last edited by Demetrius; 20.09.2012 at 11:53:53. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Poate deveni abstinenta o problema? | teodoraianys | Generalitati | 110 | 21.09.2013 20:09:21 |
Cine da lui isi da, cine face lui isi face | spre_rasarit | Generalitati | 0 | 11.10.2011 13:18:21 |
Cine poate face o religie unica pe tot pamintul?? | Mihai36 | Generalitati | 14 | 28.07.2011 19:42:24 |
Educație sexuală în școli iar | Iustin32 | Generalitati | 21 | 28.09.2009 21:30:02 |
|