juramantul

In vorbirea obisnuita juramantul a fost inlocuit cu formule gen "Pe cuvantul meu de onoare !". Folosind aceasta formula, de fapt intarim cele spuse de Domnul, ca da sa fie da, si nu sa fie nu. Acum se mai pune problema veridicitatii cuvantului si implicit al onoarei noastre; inclinarea spre compromisuri a slabit aceasta onoare, care alta data insemna foarte mult. Oare cat mai inseamna astazi?!?
Mai este important pentru noi, ca cuvantul nostru sa aiba greutatea unui juramant, fiindu-i garantie corectitudinea, cinstea, omenia?

[georgeval]

In functie de continutul lui, juramantul este de doua feluri: juramant de intarire a adevarului si juramant de intarire a unei promisiuni. Primul este in legatura cu trecutul, iar al doilea cu viitorul.

[George.m]

Avand in vedere cuvintele lui Hristos: "Ati auzit ca s-a spus celor de demult: Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum [...], ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decat acestea, de la cel rau este" (Matei 5, 33-37), Sfantul Ioan Gura de Aur afirma ca, jurandu-ne, suntem calcatorii legii lui Dumnezeu. De asemenea, mare pacat savarsim si in situatia in care cerem altora sa jure:

"Ce faci, omule? Pui sa jure pe Sfanta Masa! Acolo unde sta Hristos jertfit, acolo il ucizi pe fratele tau? Talharii ucid la drumul mare, tu, insa, ucizi pe fiu inaintea mamei lui [adica pe fiul Bisericii in fata Bisericii], savarsesti o crima mai blestemata decat a lui Cain! Cain si-a ucis fratele in pustie si a adus peste el moartea aceasta de aici; tu, insa, il ucizi pe fratele tau in mijlocul Bisericii si aduci peste el moartea ce va sa fie, cea fara de moarte.

Oare pentru aceasta s-a facut Biserica, pentru aceasta, ca sa ne juram in ea? S-a facut ca sa ne rugam in ea! Oare pentru aceasta s-a pus in Biserica Sfanta Masa, ca sa ne juram pe ea? S-a pus ca sa dezlegam pacatele, nu sa le legam!

Daca nu te temi de altceva, teme-te de Cartea pe care i-o intinzi sa se jure! Deschide Evanghelia, pe care o iei cu mainile si pe care-i poruncesti sa jure, si auzind ce spune acolo Hristos despre juramant, cutremura-te si opreste-te! Ce spune acolo Hristos despre juraminte? Iar Eu va spun voua: sa nu va jurati deloc. Iar tu faci temei de juramant tocmai legea care impiedica juramantul? Ce ocara! Ce nebunie!

Faci la fel ca unul ce ar porunci legiuitorului (tocmai celui) ce interzice omorul, sa fie partas la omor. Nu suspin si nu plang atat cand aud ca unii au fost ucisi la drumul mare, cat suspin, plang si ma cutremur cand vad pe cineva ca se apropie de aceasta Masa, isi pune mainile pe ea, atinge Evanghelia si jura!

De crezi ca omul e cinstit, n-ai nevoie de juramant, iar de stii ca-i un mincinos, nu-l sili sa jure stramb!" (Omilia XV la statui).

[George.m]

Georgios Mantzaridis sustine ca Sfintii Parinti "propovaduiesc unanim absoluta interzicere a juramantului.
Sfantul Vasile cel Mare mentioneaza ca juramantul a fost interzis o data pentru totdeauna. La intrebarea cum poate cineva sa ii convinga pe ceilalti daca ocoleste juramantul, Sfantul Grigorie Teologul raspunde: prin cuvantul si purtarea care va incredinta cuvantul lui.

Juramantul mincinos, ca si sperjurul, este tagaduire a lui Dumnezeu. Dar aceste infractiuni - juramantul mincinos si sperjurul - presupun juramantul, caci nu se poate calca un juramant ce nu s-a facut. Totodata, insa, cel ce nu se jura nu trebuie nici sa ceara altora juramantul.

Pe de alta parte, Sfantul Ioan Gura de Aur observa ca juramantul pe Evanghelia care interzice juramantul constituie injurie sau curata nebunie. Sfantul Grigorie Palama respinge, de asemenea, cu desavarsire folosirea juramantului. Iar pe cei ce s-au legat prin juramant ii indeamna sa isi tina cu credinciosie fagaduintele daca acestea nu sunt potrivnice voii lui Dumnezeu, dar totodata sa ceara mila lui Dumnezeu, caci chiar ramanand credinciosi juramintelor facute, nu inceteaza de a fi calcatori ai poruncii Lui".