sotul vs familia de origine

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.

Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!

Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....

Da,stiu despre ce vorbesti si ai perfecta dreptate...mai ales mamele de baieti tind sa faca astfel de greseli din ce am observat.
Totusi,vorbim de cazuri extreme,de ce sa nu discutam de o familie echilibrata,armonioasa,in care parintilor sa li se dea iubirea si cinstea cuvenite,iar tanara familie sa aiba cu ei o relatie de prietenie,sa se ajute unii pe altii,in acelasi timp,insa,tinerii sa isi croiasca propriul drum asa cum considera ei doi,fara a se lasa influentati negativ de factorii externi?
Familia mi se pare un dar de nepretuit,atat ca vorbim despre cea de origine,cat si despre cea nou formata si ar trebui sa dam Cezarului ce este al Cezarului pentru ca nici una din extreme nu este fireasca:ganditi-va cum v-ati simti sa va fi neglijat sau chiar respins parintii datorita sotului/sotiei si apoi sa va treziti in situatia in care Dumnezeu ii cheama la El,oare ce remuscari trebuie sa fie in suflet in acele momente?Sau,invers,sa ne purtam urat cu consoarta datorita influentelor familiei ca intr-un final sa ajungem sa o pierdem si toata cainta sa nu o mai aduca inapoi?
Daca mergem pe calea iubirii,a respectului si echilibrului nu avem cum gresi,iar dupa cum spunea cu atata intelepciune si parintele Arsenie Papacioc in exemplul dat mai sus,atata timp cat sotul nu demonstreaza ca ne iubeste (posesia,atasamentul si dependenta nu au nici o legatura cu IUBIREA!) nu avem de ce il urma orbeste,pentru ca Dumnezeu iubeste si pretuieste libertatea omului,desi este Creatorul nostru,pentru ca El este IUBIREA insasi,iar iubirea nu se teme,nu se trufeste,nu incearca sa controleze,ea este sau...nu este!

[Nicole_Alma]

Parerea mea este ca mereu e nevoie de parinti, care au si ei locul si rolul lor intr-o familie. Sunt multe momente in viata in care avem nevoie de un sfat, de o alinare, de o vorba buna de la ei, ei sunt cei la care trebuie sa apelam in momentele grele, ca sa nu mai spun de sprijinul pe care-l primim de la ei cand apar copiii.
Eu am apreciat intotdeauna faptul ca sotul meu are o relatie buna cu ai lui, si mi-e ciuda uneori ca eu nu pot sa am o astfel de bucurie (bunica ce m-a crescut a decedat, iar cu tatal am avut dintotdeauna o relatie mai distanta, pt ca el a avut o alta familie, asa ca nu mai am decat o matusa care a avut o buna contributie in cresterea si educatia mea).

O parte din familia mea (matusa) nu l-a vrut deloc pe sotul meu, dar el niciodata nu mi-a interzis sa-i vizitez, pur si simplu ii respecta in limitele normalui si evita sa-i viziteze, dar eu sunt libera sa fac ce vreau, pot sa-i vizitez pe ai mei, pot sa ma intalnesc cu prietenele pt ca are deplina incredere in mine .
LIBERTATEA nu imi este ingradita cu nimic, si regret draga Irinelu, ca tocmai acest drept iti este lezat. Spun asta pt ca observ ca esti o persoana normala, care traieste pe picioarele ei si nu esti dependenta de parinti. Faptul ca vrei sa-i vezi la cateva saptamani, nu inseamna dependeta de parinti, ci VIZITA.
Pacat ca nu revii cu detalii, pt a ne forma o parere mai la obiect, ar fi f important sa stim care e relatia lui cu parintii lui.

Oricum, rugaciunea si duhovnicul trebuie sa-ti fie un aliat de nadejde in aceste momente, incearca sa citesti un Paraclis al Maicii Domnului in fiecare seara (sau in alt moment al zilei, daca nu poti seara).
Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute!

[Radu32]

si unul si altul au inceput cu stangul :

1). barbatul., trebuia sa aiba orgoliul,de la inceput sa-si vada de drum,daca s-a vazut nedorit de parintii ei !!!
2). femeia daca l-a ales, trebuie sa-i fie credincioasa si devotata !

[Nicole_Alma]

Si am o intrebare pt credinciosii care sustin ca femeia trebuie sa uite de parinti si sa-si urmeze barbatul.
Cum ati reactiona daca al vostru copil nu v-ar vizita cu lunile/ anii pt ca sotul/ sotia ii interzice.
V-ar fi bine daca ati ajunge la batranete si neputinta, iar copilul nu va deschide usa, pt ca si-a urmat sotul/ sotia si a uitat de parinti.
Voi dupa ce v-ati casatorit ati uitat de parinti, nu i-ati mai vizitat???

Oamnei buni, nu va inteleg. Fiti obiectivi!!!

Nici eu nu sunt de acord cu vizita la parinti prea deasa sau convietuirea cu ei, dar in acest caz s-a spus clar ca n-are voie sa-i viziteze nici macar la 3-4 saptamani. Nu va este clar???

O familie crestina nu-si uita parinti!!!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.

Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!

Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....

Eu nu zic cumva ca nu ar exista tot felul de parinti, dar cred de asemenea ca unii parinti simt intr-adevar si de ce au nevoie copiii lor...si chiar temerile li se adeveresc dupa ceva timp.

In rest ce sa zic...indiferent de situatie...nu e ceva normal ca un sot sa faca scandal pentru asa ceva, chiar indiferent de situatie, deci le dau dreptate socrilor, intrucat or fi simtit ei ceva.

Legat de baietii burlaci la 40 de ani, daca ar vrea sa se casatoreasca...ar face-o, chiar daca ar sta parintii si in cap...deci nu au vrut pur si simplu.

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu nu zic cumva ca nu ar exista tot felul de parinti, dar cred de asemenea ca unii parinti simt intr-adevar si de ce au nevoie copiii lor...si chiar temerile li se adeveresc dupa ceva timp.

In rest ce sa zic...indiferent de situatie...nu e ceva normal ca un sot sa faca scandal pentru asa ceva, chiar indiferent de situatie, deci le dau dreptate socrilor, intrucat or fi simtit ei ceva.

Legat de baietii burlaci la 40 de ani, daca ar vrea sa se casatoreasca...ar face-o, chiar daca ar sta parintii si in cap...deci nu au vrut pur si simplu.

Nu pot decat sa ma bucur pt tine ca ai avut de a face cu oameni frumosi

Dar eu am cunoscut parinti de baieti fara repere morale. Am cunoscut parinti carora li se parea "normal" ca fiii lor sa priveasca filme porno in liceu sau parinti care facilitau curvasaria baietilor lor, disparand discret de acasa pt ca fiii sa aiba unde sa-si aduca prietena.. nu stiu daca ma fac inteleasa.

Exemplul si influenta familiei sunt covarsitoare pt viata copiilor.

In cazul meu eu nu am fost acceptata de parintii sotului deoarece parintii mei sunt oameni de la tara (nu traiesc la tara, dar bunicii mei erau tarani, fapt de care eu sunt mandra pt. ca erau oameni extraordinari), iar parintii sotului provin din ceva cu sange albastru.
Ti se pare o motivatie reala? Cum ar fi fost sa le dea sotul ascultare si sa-si caute nevasta cu "pedigree"? (desi poate ar fi trebuit sa le spun ca pe linie paterna familia mea este atestata istoric cu peste 500 ani in urma - poate si-ar fi schimbat atitudinea)
Nu mi-au zis niciodata verde in fata ca nu ma plac, dar am trecut prin situatii jenante/ umilitoare.. de ex. la un moment dat inaintea unui eveniment mama lui mi-a dat o trusa de farduri sa ma "aranjez" (eu nu ma fardez decat foarte rar.. poate o data pe an sau mai rar) sau alte lucruri si mai penibile.

Poate ca si in cazul de fata parintii fetei nu-l plac ca nu e tuns bine sau s-a balbait cand a zis buna ziua sau mai stiu eu ce aiureala.

Nu cred ca parintii stiu intotdeauna de ce au nevoie copiii. Uneori sunt clueless. Mai ales daca vezi ca parintii au ajuns la varste inaintate carand dupa ei tot felul de frustrari si neimpliniri... te intrebi "chiar au invatat ceva in viata?" Poate ca nu! Asta este realitatea.

Eu am deschis ochii abia cand am avut eu copii si mi-am pus problema ce este bine pt ei. Vad cum se raporteaza bunicii la copii mei si inteleg cum si-au crescut ei copii (=eu si sotul), ce valori ii ghideaza in viata etc.. Si am avut surprize fantastice.
De ex. mama mea il invata pe baiatul meu cel mare sa se roage la Dumnezeu pentru prietena lui de joaca (desi eu am crescut in ateism, dar iata ca Dumnezeu face minuni). Iar tatal sotului meu il intreba pe baiatul meu de gradinita cand o sa dea o petrecere cu lumina stinsa! E clar ca juecatile de valoare venite din partea lui nu vor cantari prea mult, nu?

@ Nicole Alma
Daca copiii mei nu ma vor suna iar eu voi suferi din cauza asta, inseamna ca eu am o problema, nu ei. Asa cred eu. Nu ma astept sa ma sune pe mine, am alte asteptari mult mai importante de la ei!
Zilele asta am fost ocupata si nu mi-am sunat mama de doua saptamani. Dar ma uimeste diplomatia ei.. Imi lasa mesaje "informative" pe mess.. gen "catelul s-a insanatosit, a inflorit iar trandafirul galben, fetita vecinului a intrebat de voi etc.." Cumva porneste ea singura subiecte de discutii carora eu le dau curs pana la urma, chiar daca am putin timp (NU am auzit niciodata sa fie revendicativa: suna-ma, de ce nu ma suni.. sau sa victimizeze: pentru mine nu-si face nimeni timp, nimanui nu-i pasa de sanatatea mea.. cum am vazut ca fac alti parinti)

[Nicole_Alma]

În prealabil postat de anna21

Daca copiii mei nu ma vor suna iar eu voi suferi din cauza asta, inseamna ca eu am o problema, nu ei. Asa cred eu. Nu ma astept sa ma sune pe mine, am alte asteptari mult mai importante de la ei!
Zilele asta am fost ocupata si nu mi-am sunat mama de doua saptamani. Dar ma uimeste diplomatia ei.. Imi lasa mesaje "informative" pe mess.. gen "catelul s-a insanatosit, a inflorit iar trandafirul galben, fetita vecinului a intrebat de voi etc.." Cumva porneste ea singura subiecte de discutii carora eu le dau curs pana la urma, chiar daca am putin timp (NU am auzit niciodata sa fie revendicativa: suna-ma, de ce nu ma suni.. sau sa victimizeze: pentru mine nu-si face nimeni timp, nimanui nu-i pasa de sanatatea mea.. cum am vazut ca fac alti parinti)

Se vede ca n-ai avut de-a face cu un parinte batran si bolnav.
Mama (bunica mea care m-a crescut) a fost o femeie puternica si credincioasa toata viata, ajutand pe toata lumea (nu numai familia) si neasteptand nimic in schimb. Cand s-a imbolnavit de cancer si a devenit atat de plangacioasa si neputincioasa nu-mi venea sa cred ca ea si femeia de odinioara sunt una si aceeasi persoana.
Desi Dumnezeu ii era alaturi pt ca a fost toata viata o femeie credinciosa, avea momente cand plangea ca un copil din te miri ce motiv, avea pofte de te miri ce chestii, ea care a postit toata viata si a trait in infranare.

I-am fost alaturi in lunile in care a zacut la pat (cat am putut, pt ca si munceam) si era cel mai fericit om din lume, ii curgeau lacrimile de bucurie si ii multumea lui Dumnezeu ca ne are alaturi pe mine si pe matusile mele.
Pt un om bolnav, mai ales pt un batran, fiecare secunda petrecuta in compania cuiva drag este f pretioasa.

Da-ne Doamne sanatate si batranete linistite!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Nu pot decat sa ma bucur pt tine ca ai avut de a face cu oameni frumosi

Dar eu am cunoscut parinti de baieti fara repere morale. Am cunoscut parinti carora li se parea "normal" ca fiii lor sa priveasca filme porno in liceu sau parinti care facilitau curvasaria baietilor lor, disparand discret de acasa pt ca fiii sa aiba unde sa-si aduca prietena.. nu stiu daca ma fac inteleasa.

Exemplul si influenta familiei sunt covarsitoare pt viata copiilor.

In cazul meu eu nu am fost acceptata de parintii sotului deoarece parintii mei sunt oameni de la tara (nu traiesc la tara, dar bunicii mei erau tarani, fapt de care eu sunt mandra pt. ca erau oameni extraordinari), iar parintii sotului provin din ceva cu sange albastru.
Ti se pare o motivatie reala? Cum ar fi fost sa le dea sotul ascultare si sa-si caute nevasta cu "pedigree"? (desi poate ar fi trebuit sa le spun ca pe linie paterna familia mea este atestata istoric cu peste 500 ani in urma - poate si-ar fi schimbat atitudinea)
Nu mi-au zis niciodata verde in fata ca nu ma plac, dar am trecut prin situatii jenante/ umilitoare.. de ex. la un moment dat inaintea unui eveniment mama lui mi-a dat o trusa de farduri sa ma "aranjez" (eu nu ma fardez decat foarte rar.. poate o data pe an sau mai rar) sau alte lucruri si mai penibile.

Poate ca si in cazul de fata parintii fetei nu-l plac ca nu e tuns bine sau s-a balbait cand a zis buna ziua sau mai stiu eu ce aiureala.

Nu cred ca parintii stiu intotdeauna de ce au nevoie copiii. Uneori sunt clueless. Mai ales daca vezi ca parintii au ajuns la varste inaintate carand dupa ei tot felul de frustrari si neimpliniri... te intrebi "chiar au invatat ceva in viata?" Poate ca nu! Asta este realitatea.

Eu am deschis ochii abia cand am avut eu copii si mi-am pus problema ce este bine pt ei. Vad cum se raporteaza bunicii la copii mei si inteleg cum si-au crescut ei copii (=eu si sotul), ce valori ii ghideaza in viata etc.. Si am avut surprize fantastice.
De ex. mama mea il invata pe baiatul meu cel mare sa se roage la Dumnezeu pentru prietena lui de joaca (desi eu am crescut in ateism, dar iata ca Dumnezeu face minuni). Iar tatal sotului meu il intreba pe baiatul meu de gradinita cand o sa dea o petrecere cu lumina stinsa! E clar ca juecatile de valoare venite din partea lui nu vor cantari prea mult, nu?

...din pacate, sau din fericire...am cunoscut tot felul de parinti/mame de baieti, si cred ca nu prea ar putea exista mame de baieti/fete care sa fie multumite de faptul ca ai lor copii pe la varsta de 40 ( si peste) de ani au o experienta bogata degeaba, ei fiind la aceasta varsta necasatoriti...

Cunosc mame care chiar daca au fost sau nu de acord cu alegerile baietilor lor, si traind cu totii in aceeasi casa...totusi la un moment dat parca ar fi vrut ca baiatul sa se casatoreasca...indiferent cu cine, dar sa arate ca e interesat de aceasta directie.

In plus, ai spus ca tu cunosteai familia baiatului, si pe baiat...insa stii ce simteau fetele respective, sau daca nu chiar ele au ales sa se desparta la un moment dat in urma unor concluzii, neintelegeri...zic si eu?! Ce ar putea zice o mama de baiat dupa o despartire???...pai cam toate mamele de baieti fac bravada, si afirma chipurile ca fata respectiva era de fapt neserioasa, si chiar nepotrivita pt baiatul ei....desi poate nu simt chiar asta.

[Mihnea Dragomir]

Ceea ce am priceput eu din ultimele postări este că există două feluri de mame: mamele de băieţi şi mamele de fete. Mamele de băieţi sunt rele, iar mamele de fete sunt bune.
Rămâne de stabilit care e cauza şi care efectul: oare răutatea de mai dinainte a mamelor le face să nască băieţi, sau naşterea de băieţi este ceea ce înrăieşte ? Următoarea problemă fiind: ce facem cu mamele care au şi băieţi şi fete ? Probabil că ele sunt mame aşa şi-aşa.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce am priceput eu din ultimele postări este că există două feluri de mame: mamele de băieţi şi mamele de fete. Mamele de băieţi sunt rele, iar mamele de fete sunt bune.
Rămâne de stabilit care e cauza şi care efectul: oare răutatea de mai dinainte a mamelor le face să nască băieţi, sau naşterea de băieţi este ceea ce înrăieşte ? Următoarea problemă fiind: ce facem cu mamele care au şi băieţi şi fete ? Probabil că ele sunt mame aşa şi-aşa.

Eu cred ca nu s-a inteles prea bine...

Atat mamele de fete, cat si de baieti pot fi posesive, pretentioase, sau dificile...dar e lucru stiut ca mamele de baieti creeaza de cand haul si paraul probleme nitel mai accentuate. Nu cred ca sunt rele de dinainte, ci e un sentiment inexplicabil probabil...care se dezvolta in timp...dar asta doar in cazul unora, deci nu al tuturor.

Dupa cum am mai spus, am cunoscut ceva mame de baieti...de exceptie, asa ca nu cred ca are nicio legatura cu rautatea, sau cu bunatatea...faptul ca se aduc baieti pe lume.