Beletristica ortodoxă

[STEPHAN]

În prealabil postat de sophia

Marturisesc eu ca notiunea este cam neclara si ar trebui sa definiti ce numiti voi beletristica ortodoxa:
- lucrari cu subiect religios, scrise de autori laici in spirit literar
- lucrari literare care sunt scrise in spirit ortodox (cuminti)

Ca sa exemplificam:
Tocmai citesc Creanga de Aur a lui Sadoveanu. O consider beletristica ortodoxa pentru ca are continut religios ortodox, fara insa a fi scriere bisericeasca.
Mai exista scrierile despre Bizant ale lui Charles Diehl (Teodora, imparateasa Bizantului, Figuri bizantine).
Sadoveanu mai are lucrari cu elemente religioase. Imi scapa acum.
Agarbiceanu a scris povestiri cu caracter religios ortodox.

Când am scris "beletristică ortodoxă"( cred că nu am ales un nume foarte inspirat pt. scopul ce mi l-am propus) nu am intenţionat să afirm o nouă specie literară sau ceva de genul acesta, ci doar am vrut să o delimitez de foarte bogata ( numeric ) literatură neoprotestantă. Ceea ce m-a determinat să iniţiez acest topic este de fapt, o neputinţă : trăim într-o societate atât de îndepărtată de valorile creştine, încât este greu şi să îţi imaginezi ce este un creştin, sau cum ar trebui să fie un creştin în epoca noastră . De multe ori mi-am pus întrebarea : Cum este un şofer, un bucătar, un medic creştin ( sau cum ar trebui să fie ) în sec. XXI ? Pentru că din nefericire, în general, un creştin este înţeles astăzi ca fiind un om ca oricare altul, care "practică" duminica un ritual. În situaţiile concrete ale vieţii însă, el reacţionează ca oricare alt om, fiind cel mult un personaj moral. Şi dacă ar fi să mă exprim în categoriile literare mă interesa beletristica de tip realist, nu romantic ( personaje excepţionale în împrejurări excepţionale ), adică omul "obişnuit" aşa cum este el, cu neputinţe, slăbiciuni, egoisme... dar şi cu biruinţe ... În sensul acesta mi s-a părut că există un gol în literatura noastră.