|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
Nu i-am numărat, însă am vorbit cu mai multi părinti. Părintele meu mi-a dat binecuvântare să mă sfătuiesc si să fac tot ce m-ar putea sfătui si altii. Cartea părintelui Argatu nu e un retetar, dar oferă o orientare. Fiul părintelui, cu care am vorbit (e cel de la Boroaia, Anita), mi-a spus să fac ceea ce recomandă părintele în carte si mi-a mai dat si Sfintia Sa câteva sfaturi utile. Eu nu mă învârt mai mult decât pot si, oricum, ceea ce fac acum nu diferă extraordinar de mult fată de ce fac de mult. Având în vedere că e dificil să treci prin povestile astea după 5 ani de stres continuu si să dai numai de oameni care, chiar dacă înteleg, fie nu au timp, fie nu vor să se implice din varii motive, eu zic să sunt relativ linistită, ca moral. Pentru genul ăsta de problemă, în mod normal ar trebui să se roage si să tină toată familia post - sau cel putin persoana care-mi este cea mai apropiată din casă - în cazul meu, mama. Din păcate, nu se poate. Nu e vorba de cărămizile casei, sunt alte probleme în care nu vreau să intru si care au întotdeauna eficientă în a bloca pe cineva, când ar dori să facă cu totul altceva. Asadar, tot ce-mi rămâne e să mă duc singură - după conversatiile pe care le-am avut deja cu părinti - la mila Domnului, efectiv. Căci numai în El am nădejde. Vă asigur, e foarte dificil să întâlnesti binevoitori peste tot, însă să nu se implice nimeni. Evident că regimul de post si rugăciune dă peste cap viata normală a oricărui om. Îi înteleg. Personal, în naivitatea mea, mă gândeam că dacă as fi fost monah sau părinte, as fi făcut lucrul ăsta imediat, în sensul că as fi ajutat persoana, rugându-mă si tinând post în acelasi timp cu ea. Îmi pare rău de tot că la mine în familie situatia este de asa natură încât nu putem face asta. Dar, chiar si asa, cum spuneam mai devreme, necazul ăsta a adus-o si pe mama la oarecari obicei de rugăciune, care era zero barat, până acum. Nemaivorbind de faptul că nu merge la biserică. Nu pot împinge oamenii de la spate si la drept vorbind, nici nu vreau, nu vreau să-i smintesc/dezgust, sper că-i aduce Dumnezeu singur, si cred că-i aduce, inclusiv prin necazuri de genul ăsta. Dacă n-a tinut cont foarte mult, 5 ani de zile, ultimele două luni cu sigurantă au făcut-o pe mama să ia o carte de rugăciuni si să citească în fiecare seară. Nu cred că poate să-i dăuneze lucrul ăsta (atâta timp cât nu se roagă noaptea, dar am mai spus, eu evit să-i spun (recent a fost pură disperare)). Iarăsi am mai spus, anul trecut a făcut un pas urias, s-a spovedit pentru prima oară. Necazurile astea au încrengături diverse si ating pe toti din jurul nostru, dar cu mila lui Dumnezeu cred că sunt si consecinte bune. Asa ne scutură el, cum spuneai chiar tu, CosboCan si sunt total de acord. Sunt de acord că găsirea UNUI singur om care să mă îndrume, în loc de plimbarea asta brauniană de la un părinte la altul ar fi preferabilă. Asta si caut si asta si sper să găsesc. Nu stiu, dar am senzatia că sunt absolut singură în terenul ăsta. Sunt constientă că si acest fapt, prin el însusi, e o ispită si o „invitatie” spre deznădejde, dar cred că tocmai cu nădejdea în El, am să răzbesc. Sunt prea multe pilde frumoase pe care le-am citit ca să mă mai convingă cineva de contrariu, acum. As vrea să se înteleagă clar că psihic vorbind, nu mă agit mai mult decât necesar. Dar de stat cu mâinile în sân si a nu merge la Masluri sau a nu mă ruga, nu cred că poate fi vorba. Când te doare măseaua, te tratezi... Încă nu pot pleca din Bucuresti, n-am să spun aici când o să pot, dar între timp, nu mă culc pe-o ureche (că nici nu pot). Poti să stai si să zaci asa, trezit de 1000 de ori pe noapte si să te uiti în tavan si să te sucesti de pe-o parte pe alta până dimineata, iar a doua zi iarăsi să nu faci nimic. Eu nu vreau să ajung să iau pilule, ca singura iesire (oare?) din impas. NUMAI cu Dumnezeu. Nu stiu ce se întelege din ce spun eu, însă am mai spus si pe un alt thread, să nu ne închipuim cumva că ne „luptăm” noi sau avem vreun merit în necazurile de acest gen, că e mare sminteală. „Fără de Mine nu puteti face nimic.” Trebuie să fim constienti că nu suntem apti pentru astfel de „meciuri” si să privim totul cu smerenie si răbdare în marea Lui milă. Merg înainte... foarte încet (NU agitat), dar trebuie mers înainte. Eu cred că tocmai în asta constă încercarea pe termen scurt (sau lung, stie Dumnezeu), până găsesc pe cineva: să nu depun armele si să-mi fac pravila după putinta mea putină, cu smerenie si realizarea faptului că sunt mică si cu totul la mila Lui. Încă o dată, sper să găsesc pe cineva care să aibă timp de mine. Doamne-ajută-mă si ne ajută pe toti. P.S. Nu-i nici o supărare pentru „insistentă”; eu vroiam să-mi cer scuze pentru ceva: că tot tutuiesc aici - nu-mi place, pentru că nu stii niciodată vârsta si pregătirea persoanelor cu care vorbesti, dar spatiul ăsta virtual te face să „scurtezi” lucrurile. Considerati că nu am tutuit pe nimeni. Numai bine. |
#32
|
|||
|
|||
Tot apropo de singurătate...
Revenind la duhovnici, foarte multi îti spun: „mergeti înainte si nu vă pierdeti nădejdea” si cam asta e tot. Chiar mă uitam zilele astea, la biserica unde mă duc, am surprins întâmplător - vorbeau foarte aproape de mine - un schimb de cuvinte între un părinte si o enoriasă, care-i spunea niste lucruri foarte asemănătoare cu ale mele (sărăcuta, la ea se pare că sunt niste tracasări în timpul zilei). Atunci chiar am rămas pe loc si m-am străduit să aud, să văd ce o va sfătui părintele. I-a spus lucrurile clasice, că dracul caută să ne inducă în eroare si să ne sperie, că nu trebuie luat în serios, etc, etc. Altceva nimic.
Chiar o să caut să-mi amintesc cu câti părinti am vorbit si sfaturile si părerile pe care le-am primit - de altfel, foarte bune - dar care s-au oprit acolo, nimic concret. „Vă trebuie un om”; da, nimic de zis, dar nu iese nimeni în fată. Sau măcar să-mi recomande pe cineva. Bun, nu-i nimic, o să caut eu... O văd pe femeia aceasta - e tânără, nu cred că are mai mult de 30 de ani - cum vine în biserică si se uită cu niste ochi care pe mine, personal, mă dor, pentru că în afară de „aveti nădejde”, altceva nu i s-a mai spus si vine, săraca, la Molifte, altceva nu stie ce să facă. Se vede clar că suferă, e si speriată si îndurerată - o văd, efectiv, cum suferă, cum vrea un sfat mai concret si mai personal si nu îl are, dar nici nu mai îndrăzneste să mai întrebe. Când o văd cum îsi stăpâneste lacrimile tot timpul, îmi face rău. Îmi e tare milă de ea. Îmi vine să-i „fac cu mâna” si să-i spun că „suntem colege”, heh, si să-i spun că nu e singură. Ferească Dumnezeu să implic aici vreo critică la adresa preotilor. Dar e foarte, foarte greu să fii lăsat singur si să tooot stai în expectativă si doar cu câteva sfaturi generale. În fine. Pentru mine si asta e încă o dovadă a faptului că suntem numai si numai la mila lui Dumnezeu si că atunci când găsim pe cineva si sprijinul pe care l-am căutat, e doar prin El si prin lucrarea Lui. Doamne-ajută. |
#33
|
|||
|
|||
Precizare
Citat:
Încerc să scriu mai concentrat si probabil uneori se pierd niste sensuri pe parcurs. |
#34
|
|||
|
|||
Este o diferenta, Catisma, intre obiectivul tau si al Domnului.
Obiectivul tau principal (sunt putin rautacios, sa nu te superi) este sa recapeti somnul linistit, prin scaparea de neplacerile si supliciile demonice, utilizand - ca unelte - slujbele si rugaciunile specifice. Daca maine s-ar infaptui miracolul asta, treptat ti-ai relua viata anterioara cu o voluptate teribila. Iar cartea parintelui Argatu, ar ramane pe acelasi raft prafuit, langa Sanda Marin, retetarele noastre pentru suflet si pantec. Obiectivul Domnului este restaurarea fiintei tale. Utilizeaza, ca unelte, tragerea nocturna de maneca prin demoni. "Scoala-te, Catisma, i-ati crucea si vin-o la Mine!" Iata diferenta. Daca obiectivul tau initial ar fi fost cel al Domnului, dupa primele masluri sau acatiste doar, harul te acoperea... Se lasa pe tine, ca o apasare divina, inima ti se umplea de o bucurie tainica, de nedescris iar lacrimile suroiau fara voia ta... Iar pana acum, dupa atatea slujbe, ai fi avut cununa. Sa sti ca sunt multi, stiuti doar de Dumnezeu, in starea asta, chiar in clocotul urbei. Nu cautam un duhovnic incercat pentru a alunga doi demoni si jumatate. De asta nici nu l-ai gasit inca. Duhovnicul incercat aliniaza obiectivele noastre la cele divine, realizand armonia si restaurarea creatiei. Atunci demonii nu sunt practic alungati, pleaca singuri, pe cale de consecinta. In fata intrarii principale a Manastirii Cernica se afla inca o cladire in care se nevoia parintele Argatu, parca ieri se intampla asta. Sfintia Sa, asezat pe un scaun, in camera ticsita de lume, incepea rugaciunea. Lasa capul in piept, sufla cu forta si incepea. Borborosea mai mult sau mai putin clar. In jurul lui, paralitici, demonizati incepeau sa geama amar. Chiote si sueraturi inspaimantatoare traversau continuu incaperea, intr-o atmosfera teribila... Zgomotele nu aveau corespondent uman, ce se petrecea acolo depasea imaginatia si puterea de intelegere. Tin minte o femeie eleganta, cu sot in costum si haina scumpa de blana, ce incepe intr-un moment sa grofaie incredibil. Sotul se roseste si incearca s-o scuture, pentru a evita penibilul situatiei, zadarnic insa... Unii intrau pe brate, adusi in carucior si plecau pe picioarele lor. Oricum ceva se schimba in toti... Dar scopul parintelui era alungarea demonilor??? Nici vorba, chiar daca asta s-a petrecut ani in sir. Sfintia sa, din inaltimea duhovniceasca, incerca scoaterea sufletelor din tenebre si readucerea lor la Domnul. Restaurarea creatiei. Iata obiectivul. Iata sfintenia si ortodoxia adevarata. Iti sugerez, cu multa sfiala, manastirea Dervent. Sunt preoti incercati in astfel de probleme acolo, poate iti vei gasi un duhovnic printre ei. Nimeni nu iti poate garanta acest lucru, dupa cum nu exista duhovnicul ideal, bun pentru toti. Este pana la urma datoria si obligatia fiecaruia sa se zbata si sa-si gaseasca "manusa" care i se potriveste. Zbuciumul cautarilor face parte integranta din drum, Dumnezeu apreciaza efortul si lacrima celor ce vor sa iasa din cerc si in cele din urma da, nu te indoi de asta. La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri. Acorda-i mamei timp si nu o subestima. Se poate intampla sa recupereze in timp record si chiar sa depaseasca pe multi. Vorbim de persoane in etate, cu tinuta morala, care deja s-au jertfit prin familie si copii si carora Domnul le intinde mana si harul la cea mai mica intoarcere. Ai vazut cum stau diavolii potoliti cand domnia sa se roaga in toiul noptii pentru tine? Imaginea mi se pare fantastica. Totusi, viziteaza www.dervent.ro inainte de a bate drumul, deoarece sfaturile mele nu au nici o incarcatura duhovniceasca. Iar formula "tu" pentru mine este chiar magulitoare. Numai bine iti doresc! |
#35
|
|||||||||||
|
|||||||||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
De asemenea, a nu se uita că eu am ratat perioada dintre 97 si 2005; n-am luat fenomenul „din pripă”. La Masluri nu m-am dus mai consecvent decât în Postul Mare, anul trecut, iar anul ăsta încă n-am fost decât la vreo câteva (abia recent am aflat de la Pr. Argatu că trebuie mers tot tinând post, asa că abia acum sunt în curs de făcut o serie de Masluri). Citat:
Chiar mă gândeam aseară că prioritatea mea - si a noastră, a tuturor, de altfel - este faptul că îl supărăm pe Dumnezeu. Asta trebuie să fie principala - chiar singura - mea preocupare; de câte ori l-am rănit si îl rănesc pe Hristos, în fiecare clipă. Asta simt eu ca fiind esentialul si rădăcina tuturor „solutiilor” si „tratamentelor”. Avem în fata si în interiorul nostru o Persoană de o infinită răbdare si delicatete - si ne purtăm ca niste brute. Iarăsi mă exprim schematic si insuficient, dar n-am ce să fac... Citat:
Oricum, vreau să vă spun că 13 ani de bântuiri, din care 5 nemilosi, nu trec fără să lase urme, iar dacă mâine as scăpa de treaba asta, nu as alerga într-o discotecă (nici până acum nu mergeam). Citat:
Citat:
La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri. Citat:
Citat:
|
#36
|
|||
|
|||
Eram terminată de somn, astăzi pe la 6 dimineata (eram, oricum, aseară, când m-am culcat). Nu pot să vă explic cum e să fii mort de somn si să adormi si să fii trezit, si la 6 dimineata, iarăsi si iarăsi si iarăsi si iarăsi... E ceva de-a dreptul diavolesc. Deci nu contează cât de terminat esti si că n-ai dormit ore întregi; poti să fii mort de somn, n-are nici o importantă. Diavolul n-are milă. Stă si te scutură de umăr, de mână, de orice, nu contează; cum ai atipit putin.
Într-un final, m-a lăsat în pace si m-am trezit pe la 12:30. As vrea să mă restaureze si pe mine cineva, că nu mai pot... Mă rog să rezist măcar până plec din Bucuresti, să văd încotro o iau. Vă spun, fiecare clipă e pretioasă; nu mai stati noaptea, că nu stiti ce dar aveti de la Dumnezeu, că vă puteti odihni. Nu-i mai dispretuiti darurile... |
#37
|
|||
|
|||
Ne rugam pentru tne, Catisma...
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14 |
#38
|
|||
|
|||
Multumesc!...
Multumesc mult, Doriana...
|
#39
|
|||
|
|||
Doamne Ajuta!
Catisma, am citit mai devreme postarile tale despre necazurile pricinuite de cel rau. Daca imi permiti si mie un sfat, incearca pe langa rugaciunile si moliftele la care participi, sa fii cat mai aproape cu sufletul de Dumnezeu. De multe ori, din dorinta de a scapa mai repede de neplaceri, de suferinte, citim mult, aproape automat dar fara prea multa simtire aleasa.
Ca sa-ti dau un exemplu concret, de vreun an si ceva, am inceput sa cant la biserica, mai intai ce stiam, apoi treptat am descifrat si partituri mai grele. Poti incerca, daca ai voce, sa te alaturi corului bisericii la care mergi, sa simti cum prin cantare te inalti si mai mult cu sufletul la Domnul. Gasesti la biserica o carticica cu cele mai cunoscute cantari ale Sfintei Liturghii, se numeste Sfanta Liturghie in Cantare Omofona, editata de Institutul Biblic si de Misiune al BOR. Chiar si fara multe cunostinte muzicale, sunt sigura ca e un mod simplu si placut de a aduce un prinos curat Celui care ne iubeste pe noi toti. Sa te rogi si la ingerul pazitor, el ne pazeste de multe rele, la sfinti, la Maica noastra si toate se vor rezolva. Doamne Ajuta! |
#40
|
|||
|
|||
Asa este...
Citat:
Citat:
Mă bucur si că subliniezi si tu sugestia cu rugăciunea îngerului păzitor. Pe el chiar l-am neglijat mult. Multumesc mult pentru tot, Doamne-ajută... |
Tags |
chinuiri de la diavol, farmece, părintele argatu, privare de somn, vraji |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2) | Catisma | Vrajitoria | 54 | 06.11.2017 02:34:18 |
despre vraji, farmece | sadiy | Generalitati | 7 | 11.10.2011 11:49:26 |
Despre Vraji | patinina34 | Vrajitoria | 18 | 22.06.2010 20:06:43 |
Despre vraji -parintele Argatu | idealist | Vrajitoria | 1 | 14.05.2010 12:57:13 |
|