mincions religios

În prealabil postat de Pippo_

Te incapatanezi. Plecatul in cazul primei alegeri este o eventuala consecinta a alegerii, nu alegerea in sine. :P

Pai eu am expus o singura varianta : expunerea adevarului +plecatul..Deci in cazul acestei variante unice din punctul meu de vedere, plecatul nu este o consecinta ,ci face parte din varianta.( e partea a doua :P )

În prealabil postat de gloupgloup

Din pacate, aceste minciuni nu afecteaza doar angajatii si partenerii, afecteaza poate tot anturajul sau.Daca-mi fac bagajul si plec, lucru foarte usor de facut pentru mine, ma gandesc ca poate fac rau altor persoane prin nepronuntarea adevarului, acestia vor fi in continuare manipulati si mintiti.

Nu am ganduri de razbunare in justitie sau mai stiu eu ce, pentru ca as putea sa inchei activitatea societatii respective doar printr-o anonima cu specificarea exacta a fraudelor. (e vorba de societatea amicului, cea care are contractul de management, nu de cea straina, cu afacerea, aceea are o activitate exemplara).Nu voi face asta, pentru ca nu e genul meu si consider ca razbunarea inseamna rautate.

Povestea asta mi-a amintit de bancul cu romanii din iad: acolo diavolii nu au nimic de facut, caci romanii isi dau in cap unul altuia.

Am impresia ca si pe tine te ispiteste diavolul sa faci dreptate si te bati pe umar ce corect esti... Sa ne vedem mai bine de propriile pacate si sa ne rugam si pentru pacatele altora. Iar clevetirea nu e buna.

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Pai eu am expus o singura varianta : expunerea adevarului +plecatul..Deci in cazul acestei variante unice din punctul meu de vedere, plecatul nu este o consecinta ,ci face parte din varianta.( e partea a doua :P )

E gresit. Deoarece astfel fortezi viitorul. Nu stii intre alegerea primei variante si presupusa consecinta a plecarii ce poate face Dumnezeu. Toate actiunile sunt dinamice si intra in calcul multi factori. Fortand consecinta alegerii, ne impotrivim lui Dumnezeu, deoarece planificam viitorul dupa capul nostru netinand cont de circumstante. Solutia in cazul actiunilor cu consecinte imprevizibile este spontaneitatea. Adica, fac prima alegere de exemplu, iar consecintele, "cu Dumnezeu inainte", urmand ca urmatoarele actiuni sa fie decise pe masura ce evolueaza lucrurile.

În prealabil postat de Pippo_

E gresit.

Pai aveai senzatia ca speram sa cadem de acord in mai mult de 1-2 postari consecutive pe acelasi subiect???

În prealabil postat de Pippo_

Deoarece astfel fortezi viitorul. Nu stii intre alegerea primei variante si presupusa consecinta a plecarii ce poate face Dumnezeu. Toate actiunile sunt dinamice si intra in calcul multi factori. Fortand consecinta alegerii, ne impotrivim lui Dumnezeu, deoarece planificam viitorul dupa capul nostru netinand cont de circumstante. Solutia in cazul actiunilor cu consecinte imprevizibile este spontaneitatea. Adica, fac prima alegere de exemplu, iar consecintele, "cu Dumnezeu inainte", urmand ca urmatoarele actiuni sa fie decise pe masura ce evolueaza lucrurile.

Nu fortezi viitorul.Faci O ALEGERE.Liber arbitru.Alegi sa spui adevarul si sa pleci.De abia din acest punct, spui "cu Dumnezeu inainte".Parerea mea.:-P
Reciteste aici:
În prealabil postat de Melissa

[andra_v]

Pana la urma n-am inteles exact in ce constau faptele sale ilegale. Si, in fond, despre ce afacere e vorba, in ce mod isi pagubeste clientii si, cel mai important, cum poti dovedi activitatile sale frauduloase. Pentru ca, in cazul in care abordezi un client, este foarte probabil sa te creada pur si simplu invidios.
Din ce te-ai prins ca individul isi tepuieste partenerii? Te-a pus pe tine personal sa faci ceva ilegal? Daca dezvalui afacerea risti tu ceva? Parerea mea ca ar trebui sa pleci si sa-ti vezi de treaba, in primul rand sa fii tu acoperit.

[camy_d]

În prealabil postat de gloupgloup

Buna seara tuturor,

in ultima vreme intampin o problema foarte mare, care ma macina incet incet.

De cateva luni mi-am schimbat locul de munca, preferand sa lucrez impreuna cu un prieten, ca si subaltern al lui.Stiind ca omul respectiv a urmat Seminarul si facultatea de Teologie, m-am gandit ca este un om sincer, insa m-am inselat amarnic, tot ce urmareste este satisfactia lui materiala, fara a se gandi la cei din jurul sau, asa cum sustine.

In ultima saptamana am aflat insa ca ma minte cu nerusinare, am aflat datorita neglijentei lui si priceperii mele, poate a fost un dar si de la Dumnezeu, sa-mi deschida ochii, sa vad cu cine am de-a face.

Problema cea mai mare este ca nu stiu cum sa procedez.Afacerea este a unor straini, el are doar un contract cu ei pentru administrarea afacerii.Din comportamentul lui observ ca ii este frica incontinuu ca cineva sa-i ia afacerea, lucru care pe mine nu ma intereseaza, mai ales ca mi-e prieten.Insa el crede ca asta vreau sa fac, desi i-am spus de nenumarate ori ca acest lucru nu ma intereseaza.
Din comportamentul strainilor observ ca apreciaza foarte mult faptul ca eu am venit sa lucrez in societatea respectiva, cu rezultate foarte bune in cele cateva luni pe care le am impreuna cu ei.

Cat de mult gresesc daca le spun adevarul strainilor despre toate cele pe care le observ?Pentru ca seful meu roman ii minte si pe ei doar pentru satisfactii materiale si minte cam pe toata lumea pentru satisfactii materiale, chiar daca este o persoana care cunoaste foarte bine Preoti si oameni ai Bisericii in functii destul de inalte, chiar si pe acestia ii minte.

Problema e că nu-mi dau seama exact despre ce minciuni este vorba

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Pai aveai senzatia ca speram sa cadem de acord in mai mult de 1-2 postari consecutive pe acelasi subiect???

Nu fortezi viitorul.Faci O ALEGERE.Liber arbitru.Alegi sa spui adevarul si sa pleci.De abia din acest punct, spui "cu Dumnezeu inainte".Parerea mea.:-P
Reciteste aici:
În prealabil postat de Melissa

Tu transformi 2 alegeri si doua posibilitati ale viitorului, fortat in una singura, reducandu-ti eventualele posibilitati pe care ti le poate rezerva viitorul daca nu-l fortezi. Nu vrei sa intelegi asta, nu vrei. Ok. Fa ca tine.

Intre momentul in care dai pe fatza adevarul si momentul in care intentionezi sa pleci, ceva se petrece (asta este partea pe care o fortezi de capul tau prin fortarea plecarii si care depinde de multi factori ce se va intampla in partea asta, si deci e gresit sa-i alegi deja finalul), asta daca nu mai intai pleci si apoi dai pe fatza adevarul, ceea ce intra in al doilea caz.

In exemplul de mai sus, se observa felul in care ne impotrivim lui Dumnezeu, trasandu-ne viata in baza unor calcule superficiale, fara a mai tine cont de circumstantele fiecarui moment, moment care dealtfel reprezinta si legatura continua, clipa de clipa cu Dumnezeu.

[gabriel 30]

În prealabil postat de gloupgloup

Buna seara tuturor,

in ultima vreme intampin o problema foarte mare, care ma macina incet incet.

De cateva luni mi-am schimbat locul de munca, preferand sa lucrez impreuna cu un prieten, ca si subaltern al lui.Stiind ca omul respectiv a urmat Seminarul si facultatea de Teologie, m-am gandit ca este un om sincer, insa m-am inselat amarnic, tot ce urmareste este satisfactia lui materiala, fara a se gandi la cei din jurul sau, asa cum sustine.

In ultima saptamana am aflat insa ca ma minte cu nerusinare, am aflat datorita neglijentei lui si priceperii mele, poate a fost un dar si de la Dumnezeu, sa-mi deschida ochii, sa vad cu cine am de-a face.

Problema cea mai mare este ca nu stiu cum sa procedez.Afacerea este a unor straini, el are doar un contract cu ei pentru administrarea afacerii.Din comportamentul lui observ ca ii este frica incontinuu ca cineva sa-i ia afacerea, lucru care pe mine nu ma intereseaza, mai ales ca mi-e prieten.Insa el crede ca asta vreau sa fac, desi i-am spus de nenumarate ori ca acest lucru nu ma intereseaza.
Din comportamentul strainilor observ ca apreciaza foarte mult faptul ca eu am venit sa lucrez in societatea respectiva, cu rezultate foarte bune in cele cateva luni pe care le am impreuna cu ei.

Cat de mult gresesc daca le spun adevarul strainilor despre toate cele pe care le observ?Pentru ca seful meu roman ii minte si pe ei doar pentru satisfactii materiale si minte cam pe toata lumea pentru satisfactii materiale, chiar daca este o persoana care cunoaste foarte bine Preoti si oameni ai Bisericii in functii destul de inalte, chiar si pe acestia ii minte.

Intr-un om nu iti pui increderea pentru ca a urmat Seminarul de Teologie,asta nu este un criteriu al increderii,ORICINE poate urma acest seminar.Asta nu inseamna ca cine l-a urmat e si de incredere.Increderea adevarata se stabileste dupa cu totul alte criterii si in timp....

Desigur ca un crestin adevarat,nu doar nominal sau de forma,cum majoritatea sunt, are obligatia sa acorde increderea sa ORICARUI om,fie el absolvent de Seminar teologic sau proaspat eliberat din puscarie pentru furt....Si atunci cand i se greseste,la fel,are obligatia sa ierte de 70 de ori cate 7 asa cum a poruncit Mantuitorul...la fel cum si El ne-a iertat pe noi,de un miliard de ori cate un miliard,la cate pacate avem,daca vrem sa fim iertati incontinu trebuie si noi sa iertam incontinu fara oprire.

Daca nu facem asta,Iadul ne mananca.....

În prealabil postat de Pippo_

Intre momentul in care dai pe fatza adevarul si momentul in care intentionezi sa pleci, ceva se petrece( asta este partea pe care o fortezi de capul tau prin fortarea plecarii si care depinde de multi factori ce se va intampla in partea asta, si deci e gresit sa-i alegi deja finalul),

Hai sa incercam sa ne punem de acord,poate invatam ceva si din asta.:-)
Sunt de acord ca intre momentul adevarului si cel a plecarii intentionate, CEVA SE PETRECE.Dar acum se pune problema DACA ACCEPT CE SE PETRECE intre cele doua momente? Ori eu avand liber arbitru, aleg sa nu stau sa astept SA VAD CE SE INTAMPLA,CE OFERA SITUATIA, ca mi se pare un stil parsiv de abordare, eu aleg ferm de la incept, plecarea,pentru ca scopul meu a fost sa scot adevarul la iveala, NU SA SPECULEZ SITUATIA,asteptand sa vad ce "da Domnul" in aceasta situatie.
Asa vad eu lucrurile.

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Hai sa incercam sa ne punem de acord,poate invatam ceva si din asta.:-)
Sunt de acord ca intre momentul adevarului si cel a plecarii intentionate, CEVA SE PETRECE.Dar acum se pune problema DACA ACCEPT CE SE PETRECE intre cele doua momente? Ori eu avand liber arbitru, aleg sa nu stau sa astept SA VAD CE SE INTAMPLA,CE OFERA SITUATIA, ca mi se pare un stil parsiv de abordare, eu aleg ferm de la incept, plecarea,pentru ca scopul meu a fost sa scot adevarul la iveala, NU SA SPECULEZ SITUATIA,asteptand sa vad ce "da Domnul" in aceasta situatie.
Asa vad eu lucrurile.

Ca sa il poti percepe direct pe Dumnezeu, trebuie sa ai o conduita dinamica, sa decizi in fiecare moment ce este de ales intre bine si rau, fara a face planuri de viitor. Planurile de viitor trebuiesc tinute ca fiind doar posibilitati de actiune, dar nu trebuie sa fie batute in cuie. Dumnezeu ne creste intr-un ambient dinamic. Viata este o lectie continua, iar alegerea graului de neghina este continua, in fiecare moment. Cand noi ne definim exact viitorul, negam lectiile momentului pe care Dumnezeu ni le rezerva (nu suntem spontani). Si astfel il negam pe Dumnezeu orbeste, facand de capul nostru lucruri fara a invata nimic. Spontaneitatea este o cerinta esentiala si inevitabila, pentru a ajunge sa-l percepi direct pe Dumnezeu, pentru a ajunge sfant.