|
#31
|
||||
|
||||
Amin , amin , amin !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#32
|
||||
|
||||
Citat:
Multumesc Catalin pentru cuvantul tau !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#33
|
|||
|
|||
Să-mi fie cu iertare, dar o asemenea decizie nu trebuie luată în urma sfatului duhovnicului?
|
#34
|
|||
|
|||
Desigur, cel care vrea sa marturiseasca minunea ce i s-a facut mai intai vorbeste cu duhovnicul.
Last edited by catalin2; 14.06.2013 at 21:53:42. |
#35
|
||||
|
||||
Citat:
Problema a fost alta , draga Ovidiu , a nu tine Lumina sub obroc , a nu fi nepasatori la minunile ce ni se intampla , a nu ne rusina in a le marturisi , sau a nu ne lenevi in marturisirea lor , sau mult mai grav in a deznadajdui si a nu crede in minunile dumnezeiesti care se fac prin oameni , sfinti , prin tot ce ne inconjoara la un moment dat . Dumnezeu cel Viu lucreaza continuu , iar Lucrarea Sa imbraca o diversitate de nepatruns cu mintea noastra ! Sa ne fereasca Domnul sa nu-L mai simtim prezent , sa avem indoiala in Lucrarea Sa , sa-L privim doar ca ceva static si prafuit in timp , salasuit in cartile din anticariate si in siteurile prafuite in timp si spatiu ! Ai simtit azi o minune a lui Dumnezeu ? Asta sa ne fie intrebarea noastra la sfarsit de zi ! In fine , tema acestui thread este complet alta , este tema povestilor adevarate , si va astept pe toti sa postati cu incredere si credinta in Dumnezeu Cel Viu si Adevarat ! Doamne ajuta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#36
|
|||
|
|||
Da, importantă precizare. Frumos ai spus!
|
#37
|
||||
|
||||
să citim un pic și printre rânduri
Citat:
Hmm, chiar mă gândeam dacă asta o să atraga atenția cuiva. :) Recunosc că pe moment și pe mine m-a surprins un pic ce i-a zis băbuța, dar am prins mesajul de ansamblu. Adică, în situații stringente, de criză, dacă ai credință mare nu mai insiști, că a înțeles Dumnezeu și știe ce vrei și ce îți trebuie. Te păstrezi calm și aștepți ce-ți dă Dumnezeu. Cam așa văd eu "traducerea" pasajului incriminat.. :) NB: Nu mă omor după Dan Puric, dar mi-a plăcut savoarea istorioarei cu pricina. De aceea am postat-o aici, la poveștile de prin lume adunate. Și da, cred că e ziditoare. |
#38
|
|||
|
|||
Ei, așa cum o tălmăcești tu, într-adevăr, e ziditor...:)
Last edited by cezar_ioan; 16.06.2013 at 01:26:34. |
#39
|
||||
|
||||
mai în glumă, mai în serios..
Dumnezeu a creat măgarul și îi zise:
- Tu ești un măgar. Va trebui să cari într-una greutăți pe spatele tău de dimineața până seara. Vei mânca iarbă și nu vei fi prea deștept. Și vei trăi 50 de ani. La care răspunse măgarul: - Să trăiesc așa 50 de ani e mult prea mult Doamne! Nu mă lăsa să trăiesc mai mult de 30 de ani! Și a fost așa. Apoi Domnul a făcut câinele și îi zise: - Tu ești un câine! Tu vei veghea bunurile oamenilor și vei fi prietenul lor cel mai bun. Vei mânca resturile de la masa oamenilor și vei trăi 25 de ani. La care câinele zise: - Așa o viață 25 de ani e prea mult Doamne! Nu-mi da mai mult de 10 ani. Și a fost așa. După care Dumnezeu a creat maimuța și i-a zis: - Tu ești o maimuță! Vei sări din pom în pom și te vei purta ca un idiot. Vei fi hazlie și vei trăi 20 de ani. Maimuța zise: - Doamne! 20 de ani ca un clown e prea mult. Te rog nu-mi da mai mult de 10 ani. Și a fost așa. La urmă Dumnezeu a creat omul și i-a zis: - Tu ești un om, singura făptură cu rațiune de pe pământ. Îți vei folosi inteligența să îmblânzești animale și să cultivi plante. Tu vei stăpâni pământul și vei trăi 20 de ani. La care omul zise: - Doamne 20 de ani îmi sunt prea puțin! Dă-mi Doamne cei 20 de ani care i-a refuzat măgarul, cei 15 ai câinelui și cei 10 ai maimuței. Și așa a făcut Dumnezeu că omul trăiește 20 de ani ca om, după care se căsătorește și 20 de ani trăiește ca măgar muncind lucruri grele de dimineața până seara. Apoi va avea copii și va trăi 15 ani ca un câine păzind casa și mâncând resturile de la familia sa. Apoi la vârste înaintate își trăiește ultimii 10 ani ca maimuța, se va purta ca un idiot și își va distra nepoții. |
#40
|
||||
|
||||
Tânărul, deznădejdea și Xenia cea minunată
sursa: pravoslavie.ru
Se uita cu uimire în jur până când i-a căzut privirea pe imaginea unei femei – era chiar acea "cerșetoare fără adăpost" care i-a spus unde să meargă în acele momente cumplite de disperare. Era Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, nebună pentru Hristos. Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos. A închegat o relație bună cu pastorul care mai târziu a devenit preot ortodox și a povestit întâmplarea aceasta. Încet-încet, tânărul a început să-și schimbe modul de viață și să se lepede de păcate. Într-o zi, pastorul i-a spus că, dacă vrea cu adevărat să-I urmeze lui Iisus, trebuie să părăsească anturajul motocicliștilor. Însă lucrul acesta era peste puterile tânărului. A părăsit parohia și pe pastor cu intenția să nu se mai întoarcă niciodată. A urcat pe motocicletă și a dispărut, dar nu după mult timp a avut un accident groaznic, în urma căruia și-a pierdut picioarele. În cele din urmă, a reînnodat legăturile cu ”vechii prieteni”, ajungând astfel într-o casă dărăpănată cu o chirie mică, aflată într-un cartier defavorizat și unde era un grad mare de delincvență. Într-o seară, pe când el și prietenii săi se predaseră cu o deosebită energie alcoolului și drogurilor, tânărul a alunecat, a căzut și și-a pierdut conștiința. Prietenii lui, care nici pe departe nu erau treji, l-au considerat mort. Neînțelegând ce trebuie să facă și, ca de obicei, evitând orice contact cu poliția, au târât pur și simplu în stradă corpul fără picioare al tânărului și l-au aruncat în primul container. În containerul acesta, în dimineața următoare, tânărul s-a trezit, și-a revenit. A fost cu adevărat o trezire îngrozitoare: se afla cu totul abandonat, tăvălindu-se în containerul de gunoi! Spre uimirea lui, ieșind târâș din containerul care aproape îi devenise sicriu, tânărul s-a așezat pe marginea drumului, plin de gânduri negre: ”Uite ce am ajuns. Un gunoi de om netrebuincios. Aruncat ca un deșeu.” Cufundat în gândurile acestea disperate, a observat dintr-odată prezența unei femei în vârstă îmbrăcată în zdrențe, o cerșetoare fără adăpost. S-a apropiat de el. Avea o față aspră și acuzatoare. "Știi unde trebuie să mergi, a spus ea, arătând spre tânăr. Atunci, du-te acolo". În acel moment, bărbatul și-a adus aminte de fostul său pastor și de biserica în care aproape că se schimbase. Hotărât temeinic să o găsească din nou, s-a mutat înapoi în oraș. Când a ajuns la biserica aceea care odinioară îi era familiară, a văzut că acum era transformată. Acoperișul era încununat cu cruci și cupole de aur, iar interiorul era cu totul schimbat. Nu mai erau scaune, iar în față era ceva ca un perete despărțitor cu niște imagini ciudate ale unor sfinți. Se uita cu uimire în jur până când i-a căzut privirea pe imaginea unei femei – era chiar acea "cerșetoare fără adăpost" care i-a spus unde să meargă în acele momente cumplite de disperare. Era Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, nebună pentru Hristos. Tot acum, tânărul l-a întâlnit pe vechiul său prieten, care era deja preot ortodox, în sutană și purtând cruce. Tânărul s-a botezat și a început să ducă o viață de credincios practicant, schimbându-se cu adevărat de data aceasta. Nu știu ce a devenit de atunci tânărul. Însă un lucru e sigur: minunea aceasta a Sfintei Xenia s-a petrecut cu un om care până atunci nu știa nimic despre ea și care locuia foarte departe de Rusia. Minunea s-a petrecut în momentul în care tânărul avea cea mai mare nevoie.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|