A divorta sau a nu divorta?

În prealabil postat de o copila

Nu mai comunicam aproape deloc, simt ca nu ne mai leaga nimic, seara, la culcare, fiecare se introarce pe partea lui de pat si asa adormim, aproape ca nici nu ne atingem.

Te-ai gandit cumva, ca poate si sotul tau gandeste la fel despre tine? Incearca sa-l lauzi mai mult pentru eforturile sale de a invata cele ale gospodariei; incearca sa fii tu tandra cu sotul tau; si in final, incerca sa-ti vezi si scaderile tale.

Dar nu lasa lucrurile cum sunt, ca situatia se poate inrautati si nu vei mai putea repara nimic; mai ales daca apare cineva in viata lui, care il apreciaza pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face.
Asta, asa pe scurt.

De obicei, dupa asa o perioada de probleme, iese soarele, pe care cei, care ajung la despartire, nu-l mai apuca si e pacat.

[IonelS]

Din povestea ta lipsesc cu desavarsire mijloacele crestine de remediere a situatiei: un duhovnic pentru amandoi, spovedanie, impartasanie, participarea la slujbe, rugaciuni particulare...Este un drum anevoios acesta, dar singurul...

[CalmDown]

Ați postat următoarele, citez:

În prealabil postat de o copila

Pana acum citeam doar newsletter-ul de la crestinortodox ptimit pe mail dar, simt nevoia sa vorbesc cu un prieten si m-am gandit ca aici imi pot gasi asa ceva.
Incotro ma indrept?

Mama mea, de la bun inceput, nu l-a placut pe alesul meu. Eu am inceredere in ea, este o femeie rationala care a trecut prin multe in viata si care s-a chinuit, alaturi de tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa ne creasca.

Eu am crescut intr-o familie armonioasa, parintii mei oameni simpli, noi copiii am luat exemplu de la ei si cred ca asta a contat foarte mult in desfasurarea vietii ulterioare, ne-a ajutat sa avem o viata ordonata.
La el in familie a fost putin haos, mama lui statea mai mult acasa, fiica lor a fost scutita de la treburile casei si a ajuns sa o sune pe mama-sa sa o intrebe cum sa faca sarmale la sot, fiul la fel, scutit de la tot, si atunci normal ca nu stie sa faca.

Nu cred că mai sunt necesare comentarii. A vorbit și zaharia_2009 despre acest fapt.
Atât doar: soțul și copiii sunt prioritari, iar familia „extinsă” trece în plan secund. Iar partenerul de viață, trebuie să-l facem cel mai bun prieten.

Cand am spus ca nu stiu ce e iubirea m-am referit la faptul ca am daruit iubire, asa cum am crezut eu ca este ea, dar nu am primit la fel, adica nu m-am simtit iubita. Poate ca nu stiu eu ce inseamna iubirea, sau nu stiu corect. Stiu ca indragosteala e diferita de iubire, atunci e ca o tornada, te ia pe sus, si vezi lumea de acolo de la inaltime, o vezi roz.....cand cobori din nou....surpriza, s-ar putea sa nu o mai vezi la fel. Eu zic ca imi iubesc sotul, l-am iubit si il iubesc, dar vreau sa primesc la fel, sa ma simt iubita.

Nu trebuie să ceri, cum s-a mai spus, trebuie să dai cât de mult. „Dăruind vei dobândi” (părintele N. Steinhardt).

Deși folosit de către Sfântul Apostol Pavel în alt context, citatul următor ne este de folos și aici „Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.” (I Corinteni, 7, 7)

Nu încercați să-l schimbați (e dovada lipsei iubirii, nu a iubirii!), încercați să vă schimbați dvs. potrivit lui (aceasta e dovada iubirii).
Chiar credeți că pierdeți ceva când simțiți că aveți dreptate și ceilalți nu percep aceasta ca starea firească a lucrurilor crezute de dvs.? Credeți oare că satisfacerea orgoliului este prioritatea nr. 1 a condiției umane? Ceva de genul "am și eu orgoliul meu", "nu mă las călcat în picioare", "am demnitatea mea" și altele asemenea, "deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!" (Eccleziastul, 1, 2) Ei bine, iubirea dă totul și nu cere nimic! În rest, domnul zaharia_2009 a punctat bine despre cele ale lumii și cele duhovnicești.

[mary20]

Nu-Mi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu; dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii un înger ca să Mi te dăruieşti întru iubire, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată.

Chiar dacă eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea dragostei şi a sfinţeniei, chiar dacă ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti. Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau ca să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă. Dacă vei aştepta până când ai să fii desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?! Nu sunt Eu, Domnul Dumnezeu, care am creat toate şi pot totul?! Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume, din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci, de ce nu mă laşi să te iubesc? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu.

Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi sărmana ta inimă, din adâncul neputinţei şi mizeriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.

Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria „virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care o pot curăţa oricând. N-am nevoie de „virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi mândru încât ai hrăni amorul tău propriu şi nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu Mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste…

Unui fier ruginit, flăcările unui foc nu numai i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă deci nu numai ca să fii curat, asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngrijora de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu! Tu ai să fii sluga cea rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care crezi că-l ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea… fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta Mă doare atât de mult la tine…

Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive. Nu mai sta departe de Mine, îţi lipseşte nu sfinţenia (pe care numai Eu ţi-o pot da), ci o inimă gata să Mă iubească oricând şi până la capăt. Astăzi, Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu singurul şi adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept… Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie: nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu să te îndoieşti de dragostea ce-o am eu pentru tine. Crede că Eu pot totul, iar tu nu poţi nimic fără Mine; doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu! Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci altfel voi fi nevoit să te las în cădere în măsura cu care tu te apreciezi. Nu te frământa că n-ai „virtuţi”. Am să-ţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi Mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-L dau la Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.
Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţă. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine.
Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum să devii sfânt, ca pe urmă să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.

Şi acum, du-te!
Eu sunt cu tine!