Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[philalex]

La urma urmei, nu mai judecam, ca sa nu fim judecati....daca voi sunteti bine, iar el a suferit totusi....s-a indreptat....in inchisoare...trist, dar s-a indreptat....daca Dumnezeu a iertat pe talharul de pe cruce, de ce sa nu il ierte si pe el....Dumnezeu cu voi!

Sa ramanem crestini cu adevarat, fiindca Dumnezeu ne iarta....

E greu sa gasesti dragoste astazi, te inteleg.!

Dumnezeu cu voi!

În prealabil postat de ioanacluj

Multumesc pentru raspuns. Chiar mi-a picat foarte bine.

Nu pot sa-i arat comentariile de pe forum deoarece, asa cum este si omenesc, va alege de aici doar cele care ii sunt favorabile ca si parere.

La fel fac si eu (instinctiv). Dar incerc sa citesc ceea ce se comenteaza ramanand impartiala (este foarte greu sa nu aleg doar ce imi convine).

[ioanacluj]

În prealabil postat de kouklakys

Draga Ioana , decizia este numai si numai a ta .
Ca mama , si eu poate as fi impotriva , dar in sufletul meu ...
Copiii au dreptul de a si trai viata lor ...cu bune ,cu rele decizia le apartine ...
Noi ,ca parinti , le putem da sfaturi ...atat. Decizia este doar a lor ! Ce putem face ? Sa le fim alaturi , la bine si la rau ...
Ca si copil , la fel ...ascultam de parinti dar decidem ce vrem noi....
Acum ceva timp si eu am avut o perioada de cativa ani in care parintii mei nu au inteles "calea mea" si au rupt orice fel de relatii....
Acum , cand ma vad in casa parinteasca , au lacrimi in ochi... Baiatul ales de mine a fost , este si va fi "jumatatea mea"... Au inteles ,in sfarsit,ceea ce eu am simtit ...demult...

Dumnezeu sa te ajute !!

Multumesc mult!!!!!!!!


Sper sa fie asa.............la asta sper si eu........candva sa inteleaga.

[ioanacluj]

În prealabil postat de I.Calin

Poate fi iertat trecutul celuilalt, evident... Dar al nostru propriu mai greu. Fără spovedanie, canon și împărtășanie (potrivit canonului săvârșit) nu există iertare de sine. Mântuitorul ne iartă la spovedanie din primul moment, dar noi? Faptul că recunoaștem că suntem bolnavi de păcat, ne-am și vindecat? Faptul că un alcoolic își recunoaște boala, adică alcoolismul, este vindecat? Nu are cumva nevoie de o perioadă de tratament? Așa și cu sufletul nostru: recunoașterea păcatului este doar primul pas, ceea ce urmează este mai important: vindecarea, terapia sufletului, canonul.

A propos, de relațiile tale din trecut. Acestea nu trebuie să te determine să iei vreo hotărâre pripită, doar pentru că și tu ai greșit și el a greșit și din acest motiv, aveți multe lucruri în comun. Să aveți în comun râvna pentru mântuire și nu vreo iluzorie împlinire prin mijloace omenești. Și atunci nu numai că va fi iertat, dar și tu îl vei ierta cu adevărat! Oricât ai nega acum asta spunând că-l înțelegi sau mai știu eu ce.

El este în legătură cu biserica? Tu ești? Nu există vreo viață cu adevărat împlinită și căsătorie fericită decât întru Hristos! Nu te amăgi.. Pentru că, altfel, vei îngroșa doar turma celor care regretă după un an sau doi nu numai momentul încheierii căsătoriei, ci și laptele supt de la mama lor. Mila și compasiunea nu sunt sentimente de natură să înlocuiască dragostea, oricât de bătrân ai fi.

Doamne ajută!

P.S. 1. Și fuga-fuguța la duhovnic și spovedanie! Cu el alături... Dacă nu vrea sau încearcă să te convingă că "aceste lucruri nu sunt așa importante", "că ceea ce contează cu adevărat este numai cum se comportă el sau tu sau relațiile voastre", "că nimeni nu te poate face să faci ceva dacă tu simți într-un anumit fel" etc. și etc., deci, dacă nu vrea, opinia mea este să-ți vezi de mântuire și singură, fiindcă alături de el nu-ți va fi ușor.

2. Și draga mea, uneori, e mai bine să ascultăm și de părinți. Sunt destui care regretă, deși nu o recunosc și mai ales cu privire la un moment așa de important ca și căsătoria. Asta în cazul în care nu dorești căsătorii multiple...

Să ne lumineze Cel de Sus!

Incerc sa raspund pe rand:
1. Este o situatie reala, nu o gluma
2. Primul pas spre vindecare e acceptarea bolii. Cunosc mai multi alcoolici care chiar daca nu s-au vindecat (nu exista vindecare la alcoolici) isi ti boala in frau de mai mult de 15 ani.Asa e si cu pacatele si cu defectele..........dupa ce le-ai recunoscut, mai ai nevoie de o perioada sa le tii in frau (nu stai in preajma lor) dupa care toata viata sa fii constient unde poti sa ajungi din nou daca o iei de la capat
3. Relatiile mele din trecut nu erau la capitolul regrete. Din fiecare am invatat cate ceva. Era vorba de o experienta in a cunoste si a judeca relatiile interumane. Nu defectele ne apropie, ci calitatile.
Daca va insiram aici calitatile mele si ale lui nu era concludent pentru subiectul deschis
Din primul mesaj am incercat sa va spun numai ce este mai rau din poveste, urmand sa completez ulterios. Asta pentru a nu fii acuzata ca visez si ca nu vad realitatea.
4. Partea cu spoveditul................asta am explicat intr-un alt raspuns. Eu vorbesc cu Dumnezeu in fiecare zi. Eu ma rog cand biserica este goala..............nu cred ca Dumnezeu are ceva impotriva acestor obiceiuri ale mele.

Imi pare rau, dar nu pot sa ma spovedesc la un preot in care nu cred (un mic exemplu mi-au facut avansuri vreo 3 si nu mi s-a parut. S-a ajuns la chestiuni fizice de fortare).
Nu zic ca nu exista preoti cu har, am intalnit vreo cativa, dar ori erau foarte invarsta si nu mai predica ori mi-e greu sa ajung la ei din cauza distantei

Acum ne-am ales un preot de casatorie care ne-a fost la suflet de la primele cuvinte.Poate va reusi el sa ma convinga sa frecventez biserica ca si institutie

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de ioanacluj

Imi pare rau, dar nu pot sa ma spovedesc la un preot in care nu cred (un mic exemplu mi-au facut avansuri vreo 3 si nu mi s-a parut. S-a ajuns la chestiuni fizice de fortare).
Nu zic ca nu exista preoti cu har, am intalnit vreo cativa, dar ori erau foarte invarsta si nu mai predica ori mi-e greu sa ajung la ei din cauza distantei.
Acum ne-am ales un preot de casatorie care ne-a fost la suflet de la primele cuvinte.Poate va reusi el sa ma convinga sa frecventez biserica ca si institutie

Te rog, nu incepe rau. Temelia face totul, asadar pune temelie pe Hristos, nu pe "eu asa fac ca asa ma simt bine si nu cred ca e rau". E mai importanta binecuvantarea lui Dumnezeu decat cea a mamei. Spovedtiti-va (intr-o manastire eventual daca altfel nu va simtiti bine) si apoi treceti la casatorie. Ai intrat pe un forum ortodox sa ceri pareri si/sau sfaturi, atunci urmeaza-le!
Toate cele bune iti doresc.

[ioanacluj]

Nu am omis intentionat,mi-a scapat, mai multa lume m-a intrebat acelasi lucru: daca lucreaza
Da lucreaza de cand a iesit, la inceput ca si paza la un club, ulterior s-a oprit 3 luni pentru a-si finaliza studiile (dorinta cea mai mare a parintilor lui) cu toate ca profesional nu-l vor ajuta niciodata (ironia soartei era student in an terminal la drept).

Imediat dupa ce si-a luat licenta s-a angajat din nou, de data asta ca administrator la aceleasi cafenele si cluburi.

Nu este locul de munca ideal, dar speram sa pornim ceva impreuna. El stie bine ca din cauza cazierului lui nu va putea accesa cine stie ce functii. Si eu stiu acest lucru.

[ioanacluj]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Te rog, nu incepe rau. Temelia face totul, asadar pune temelie pe Hristos, nu pe "eu asa fac ca asa ma simt bine si nu cred ca e rau". E mai importanta binecuvantarea lui Dumnezeu decat cea a mamei. Spovedtiti-va (intr-o manastire eventual daca altfel nu va simtiti bine) si apoi treceti la casatorie. Ai intrat pe un forum ortodox sa ceri pareri si/sau sfaturi, atunci urmeaza-le!
Toate cele bune iti doresc.

De acord.........nu am zis ca nu vreau sa ma spovedesc.........am zis ca nu pot sa fac asta in fata cuiva in care nu am incredere.

Exact la o manastire ne-am gandit si noi.

Tot incerc sa-mi iau cateva zile de concediu sa mergem undeva sa ne reculegem. De ce nu la Nicula. Cumva tot ajungem acolo, dar nu vreau sa fug de la serviciu, sa ma spovedesc repede si sa ma intorc acasa ca am bifat-o si pe asta.

Dar in lipsa unui lacas in care sa ma simt bine am explicat cum fac eu.........Nu zic ca fac bine, dar nu cred ca e total gresit. Era o parere si explicarea unei practici a mele

[vsovivi]

Eu mă gândeam dacă tu meriţi un bărbat atât de bun? Oare câte aventuri ai avut la viaţa ta? El a făcut puşcărie pentru ale lui, şi de două ori nu este pedepsit omul pentru aceleaşi păcate, dar dumneata cum stai? Dar mama ta? Dar mai bine să nu-mi răspunzi căci este scris la rugăciune: ''... aşa dăruieşte-mi Doamne ca să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu căci binecuvântat eşti Tu în vecii vecilor. Amin.'' ceva de genul ăsta.

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

suntem de aproape 2 ani impreuna, este cel mai bland om pe care l-am cunoscut si sincer ma pricep sa scot oamenii din sarite. La cate i-am facut lui altii au luat-o de mult la sanatoasa. Printre altele a prins si o perioada de-a mea lunga de depresie. Din aceasta perioada tot el m-a scos si a fost langa mine cand imi doream doar sa mor si sa se termine tot.
Acum el stie situatia cu mama mea, nu pot sa-l mint si ma sfatuieste sa mai am rabdare sa nu ma cert cu ea.

Va spun toate astea ca sa incerc sa-i conturez personalitatea.
Normal ca are si defecte. Dar am asa o senzatie ca a capatat o maturitate deosebita prin necazul lui. Mai are ceva : nu uraste pe nimeni ......incearca sa rezolve totul cu calm.

Totusi,o persoana care la 30 de ani pe fondul unei caderi nervoase recurge la un asemenea gest extrem,numai calma si echilibrata nu este.Deasemenea,penitenciarul nu este un loc favorabil reechilibrarii psihice a individului.
Este posibil ca de-a lungul timpului sa isi fi ingropat mai adanc in el acea latura intunecata,insa asta nu inseamna ca ea a disparut,ci ca intr-un moment mai delicat al vietii ar putea izbucni din nou la suprafata
De curiozitate,varianta despre acel episod nefericit prin are a trecut acum cativa ani,ti-ai mai putut-o confirma si din alte surse obiective sau o stii doar de la el?

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

De acord.........nu am zis ca nu vreau sa ma spovedesc.........am zis ca nu pot sa fac asta in fata cuiva in care nu am incredere.

Exact la o manastire ne-am gandit si noi.

Tot incerc sa-mi iau cateva zile de concediu sa mergem undeva sa ne reculegem. De ce nu la Nicula. Cumva tot ajungem acolo, dar nu vreau sa fug de la serviciu, sa ma spovedesc repede si sa ma intorc acasa ca am bifat-o si pe asta.

Dar in lipsa unui lacas in care sa ma simt bine am explicat cum fac eu.........Nu zic ca fac bine, dar nu cred ca e total gresit. Era o parere si explicarea unei practici a mele

Parerea mea este ca daca te spovedesti sa incerci sa mergi la un preot de mir,insa,pana la urma tine de cum simti tu si unde iti poarta Dumnezeu pasii.

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

Pot sa inteleg durerea unei mame, dar nu pot sa inteleg de ce a devenit asa de vehementa incat sa ameninte.

-ameninta pentru ca ii este teama pentru tine.
In afara de episodul cu detentia ce ii mai reproseaza?
Sa stii ca si eu am fost indragostita pana peste urechi,iar mama de cand l-a vazut pe respectivul a avut o reactie de respingere extrem de violenta,ii venise sa planga,desi in aparenta nu era nimic de alarmat si chiar mi s-a parut exagerata rau.
Bineinteles ca nu am dat importanta si am continuat relatia,ba chiar am vrut sa ma si marit,insa in timp si asta nu o singura data,mi-am dat seama ca instinctul matern functionase bine.
Eu nu spun sa renunti la el,insa sa mai cercetezi putin situatia cu obiectivitate inainte de a lua o decizie radicala,chiar daca nu este cel mai usor lucru atunci cand esti indragostita si iti faci vise pentru viitor.