Bolile psihice

[patinina34]

DEPRESIA SI ANXIETATEA

Articole similare: [COLOR=#0000ff]DEPRESIA[/COLOR], [COLOR=#0000ff]ANXIETATEA[/COLOR], [COLOR=#0000ff]GENERALITATI[/COLOR]

Depresia si anxietatea apartin celor mai comune [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] mentale. Ele sunt frecvent asociate intre ele: 50-70% din pacientii care sufera de anxietate sufera deasemeni si de depresie:

- 50% din pacientii cu depresie au si anxietate. Se estimeaza, in general, ca 6% din populatie sufera de depresie si 2-3% sufera de anxietate.

Pot fi afectate persoane de orice varsta, dar important este ca aceste [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] au un impact important asupra vietii de zi cu zi.

Costul acestor [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] este estimat la aproximativ 53 miliarde dolari numai in [COLOR=#0000ff]SUA[/COLOR]. Chiar daca pacientii cu [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] psihice sunt mai bine acceptati de societate, afectarea mentala ramane un stigmat cu care pacientii traiesc destul de greu.

In zilele noastre depresia si anxietatea se pot trata eficient. Desi 80-90% din pacientii cu depresie beneficiaza de tratamente cu antidepresive si anxiolitice, este necesara totusi descoperirea de noi medicamente cu un debut de actiune mai rapid, cu mai putine reactii adverse, cu un risc mai mic de recurenta a bolii la incetarea tratamentului si care sa nu creeze dependenta.

Serotonina, un neurotransmitator prezent in variate organe incluzand sistemul nervos central are un rol important in aparitia depresiei si a anxietatii.
Cunostintele actuale despre rolul serotoninei in diferite [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] psihice incluzand depresia, anxietatea, sindromul obsesiv-compulsiv, atacurile de panica, fobiile sociale a evoluat mult de la descoperirea ei acum 20 de ani.Fluvoxamina este primul inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei descoperit.Acum sunt prescrise in mod curent medicamente din grupul SI-5HT. Fevarin este indicat in tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive si in depresie.

Un compus aflat in prezent in primele studii, capabil sa interfere cu cativa neurotransmitatori (norepinefrina, dopamina si serotonina) este SLV 308. Acesta este evaluat ca si candidat la tratamentul depresiei severe, a bolii Parkinson si a atacurilor de panica.



Depresia si anxietatea apartin celor mai comune [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] mentale. Ele sunt frecvent asociate intre ele: 50-70% din pacientii care sufera de anxietate sufera deasemeni si de depresie:

- 50% din pacientii cu depresie au si anxietate. Se estimeaza, in general, ca 6% din populatie sufera de depresie si 2-3% sufera de anxietate.

Pot fi afectate persoane de orice varsta, dar important este ca aceste [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] au un impact important asupra vietii de zi cu zi.

Costul acestor [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] este estimat la aproximativ 53 miliarde dolari numai in [COLOR=#0000ff]SUA[/COLOR]. Chiar daca pacientii cu [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] psihice sunt mai bine acceptati de societate, afectarea mentala ramane un stigmat cu care pacientii traiesc destul de greu.

In zilele noastre depresia si anxietatea se pot trata eficient. Desi 80-90% din pacientii cu depresie beneficiaza de tratamente cu antidepresive si anxiolitice, este necesara totusi descoperirea de noi medicamente cu un debut de actiune mai rapid, cu mai putine reactii adverse, cu un [COLOR=#3366cc]risc[/COLOR] mai mic de recurenta a bolii la incetarea tratamentului si care sa nu creeze dependenta.

Serotonina, un neurotransmitator prezent in variate organe incluzand sistemul nervos central are un rol important in aparitia depresiei si a anxietatii.
Cunostintele actuale despre rolul serotoninei in diferite [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] psihice incluzand depresia, anxietatea, sindromul obsesiv-compulsiv, atacurile de panica, fobiile sociale a evoluat mult de la descoperirea ei acum 20 de ani.Fluvoxamina este primul inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei descoperit.Acum sunt prescrise in mod curent medicamente din grupul SI-5HT. Fevarin este indicat in tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive si in depresie.

Un compus aflat in prezent in primele studii, capabil sa interfere cu cativa neurotransmitatori (norepinefrina, dopamina si serotonina) este SLV 308. Acesta este evaluat ca si candidat la tratamentul depresiei severe, a bolii Parkinson si a atacurilor de panica.

[patinina34]

HIPOCONDRIA (IPOHONDRIA)

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]

Articole similare: [COLOR=#0000ff]HIPOCONDRIA[/COLOR], [COLOR=#0000ff]IPOHONDRIA[/COLOR]

Introducere

Hipocondria, cunoscuta popular ca ipohondrie, este o teama permanenta de a suferi de o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] grava. O persoana cu aceasta tulburare tinde sa interpreteze gresit senzatiile normale, functiile organismului uman si simptomele usoare, ca pe o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] cu evolutie fatala.


Hipocondria, cunoscuta popular ca ipohondrie, este o teama permanenta de a suferi de o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] grava. O persoana cu aceasta tulburare tinde sa interpreteze gresit senzatiile normale, functiile organismului uman si simptomele usoare, ca pe o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] cu evolutie fatala.

De exemplu, o persoana de genul acesta se teme de sunetele normale ale abdomenului in timpul digestiei, de transpiratie sau de petele naturale de pe piele, ca fiind semnele unei [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] grave.

Persoanele cu hipocondrie sunt ingrijorate, in mod special, de un anumit sistem de organe (cum ar fi sistemul cardiac sau sistemul digestiv). Evaluarea medicala completa si asigurarea facuta de catre medicul specialist ca totul este normal nu elimina temerile bolnavului. Sau, in cazul in care le elimina, peste cateva zile apar alte temeri legate de alt organ.

In general, persoanele cu aceasta tulburare nu devin deziluzionati. Ei pot accepta posibilitatea ca temerile lor sunt exagerate. Cu toate acestea, ei nu accepta decat sa li se spuna ca sunt bolnavi.

Acestia au tendinta sa mearga la multi doctori, cautand unul care sa le confirme suferinta presupusa. Atat pacientul cat si doctorul pot deveni frustrati sau furiosi. Evaluarea intensa pentru [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] care nu este depistata interfera, uneori, cu tratarea unor [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] care pot debuta intre timp si nu sunt luate in seama nici de pacient, nici de medicul frustrat.

Unii dintre oamenii cu aceasta tulburare au avut in trecut o suferinta serioasa, in particular in timpul copilariei. Simptomele somatice se pot intensifica dupa un [COLOR=#0000ff]eveniment[/COLOR] stresant, cum ar fi decesul persoanei iubite.

Hipocondria poate debuta la orice varsta, atat la [COLOR=#3366cc]femei[/COLOR] cat si la barbati. Cel mai adesea, aceasta [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] debuteaza la adulti si poate dura mai multi ani.
Desi a fi bolnav este inconfortabil, poate aduce beneficii, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei, prietenilor, medicilor si eliberarea de responsabilitati. Uneori, hipocondria este motivata, de obicei inconstient, de aceste avantaje secundare.
Mai putin frecvent, o persoana se preface bolnava pentru anumite castiguri, cum ar fi anumite medicamente sau beneficii financiare sau privarea de munca sau de anumite responsabilitati legale. Atunci cand cineva cauta constient aceste avantaje, aceasta se numeste prefacatorie. Hipocondria este o forma diferita de prefacatorie. In hipocondrie, pacientul nu se preface, ci crede ca [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] este reala. El sau ea se simte intr-adevar bolnav/bolnava.

Simptome

Simptomele hipocondriei includ:
- preocuparea deosebita fata de o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] serioasa
- interpretarea gresita a simptomelor organice
- absenta halucinatiilor sau psihozei
- suferinta clinica sau afectare functionala

Diagnosticul

Diagnosticul este, de obicei, suspectat de medicul specialist internist care il investigheaza primul, iar apoi este confirmat de medicul psihiatru. Diagnosticul se bazeaza pe nemultumirile bolnavului si examinarile fizice si de laborator. Aceasta [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] se poate asocia cu anxietate severa sau simptome obsesiv-compulsive. Teama sau simptomele exagerate pot apartine, de asemenea, unei alte [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] psihiatrice, cum ar fi depresia, schizofrenia sau tulburarea de somatizare.

Durata

Hipocondria este o [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] cronica (pe termen lung) care poate debuta la orice varsta. Poate dura chiar multi ani.

Prevenirea

Nu se cunoaste
o modalitate de prevenire a acestei [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR].

Tratament

Atunci cand o persoana cu hipocondrie, sufera asociat si de depresie, anxietate sau psihoza, aceste suferinte trebuie tratate. Compasiunea si sustinerea pot fi combinate cu un medicament antidepresiv sau antianxios sau antipsihotic. Persoanele cu hipocondrie trebuie tratate de un medic psihiatru care intelege natura suferintei lor. Daca medicul intelege ca aceste nemultumiri ale pacientului nu vor disparea niciodata, realizarea unui program de vizite medicale in care “problemele” pacientului sunt luate in serios, pot fi de ajutor in ameliorarea anxietatii pacientului.

Daca medicul limiteaza consultatiile pacientului pe motiv ca este agasant, anxietatea pacientului se va agrava.
Psihoterapia nu este eficienta, de obicei, la pacientii hipocondriaci. Cei mai multi oameni cu aceasta [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] nu sunt dornici sa consulte un psihiatru sau un psiholog. Cu toate acestea, un terapeut priceput poate, mai degraba, ajuta pacientul sa faca fata acestor probleme, decat sa il vindece. Medicii si terapeutii trebuie sa ia in serios simptomele pacientului, deoarece acestea sunt reale.

Consultarea acestor medici poate decurge mai bine in cazul in care este realizata de catre o echipa formata dintr-un medic si un psiholog. Scopul acestei consulatii este de a mentine o atitudine serioasa, respectuoasa fata de nemultumirile pacientului si de a evita testele si procedurile medicale invazive, riscante si inutile.

Cand trebuie sa ne adresam medicului specialist?

Persoanele cu hipocondrie au tendinta de a se adresa rapid serviciilor medicale. Cu toate acestea, ei nu sunt dornici de a consulta un psiholog sau un medic psihiatru, deoarece se tem ca acestia vor considera ca “simptomele sunt doar in capul lor”.
Tratamentul precoce facut de catre un medic psihiatru poate fi de ajutor.

Prognoza

Persoanele hiponcondriace care sufera concomitent de depresie sau anxietate, dar care sunt tratate eficient prin medicamente, au un progonstic relativ bun. Din alte puncte de vedere, persoanele cu hipocondrie pot fi susceptibile la [COLOR=#0000ff]boli[/COLOR] cronice.

[patinina34]

FOTOTERAPIA

Articole similare: [COLOR=#0000ff]FOTOTERAPIA[/COLOR]

Generalitati
Utilitatea si indicatii ale fototerapiei

Generalitati
Fototerapia (terapia cu lumina) reprezinta expunerea la lumina mai intensa decat lumina becului, dar nu la fel de intensa ca lumina soarelui. Pentru terapia cu lumina nu se folosesc: lumina cu ultraviolete, lampi ce emana caldura sau lampi de bronzat.
Terapia cu lumina poate fi utila in tratamentul depresiilor si poate influenta (reseteaza) "ceasul biologic" (ritmul circadian), ce controleaza somnul si trezirea.

Fototerapia consta, in mod tipic, in asezarea persoanei in fata unei lampi fluorescente cu intensitate crescuta, in fiecare dimineata timp de 30 de minute, pana la 2 ore.

Utilitatea si indicatii ale fototerapiei

Majoritatea persoanelor folosesc fototerapia pentru a trata tulburarile afective sezoniere, reprezentate de depresii legate de diminuarea zilei si reducerea luminii solare in lunile de toamna si iarna. Starea psihica a celor mai multe persoane cu tulburari afective sezoniere se amelioreaza dupa fototerapie. Acest lucru poate fi pus pe seama inlocuirii luminii solare diminuate cu razele sintetice si resetarea ceasului biologic.


Generalitati
Utilitatea si indicatii ale fototerapiei

Generalitati
Fototerapia (terapia cu lumina) reprezinta expunerea la lumina mai intensa decat lumina becului, dar nu la fel de intensa ca lumina soarelui. Pentru terapia cu lumina nu se folosesc: lumina cu ultraviolete, lampi ce emana caldura sau lampi de bronzat.
Terapia cu lumina poate fi utila in tratamentul depresiilor si poate influenta (reseteaza) "ceasul biologic" (ritmul circadian), ce controleaza somnul si trezirea.

Fototerapia consta, in mod tipic, in asezarea persoanei in fata unei lampi fluorescente cu intensitate crescuta, in fiecare dimineata timp de 30 de minute, pana la 2 ore.

Utilitatea si indicatii ale fototerapiei

Majoritatea persoanelor folosesc fototerapia pentru a trata tulburarile afective sezoniere, reprezentate de depresii legate de diminuarea zilei si reducerea luminii solare in lunile de toamna si iarna. Starea psihica a celor mai multe persoane cu tulburari afective sezoniere se amelioreaza dupa fototerapie. Acest lucru poate fi pus pe seama inlocuirii luminii solare diminuate cu razele sintetice si resetarea ceasului biologic.

Fototerapia are eficienta maxima atunci cand este folosita dimineata, dupa trezire. Medicul va indica mometul propice de utilizare al acestei terapii, dupa ce se va consulta cu pacientul. Desi raspunsul la aceasta terapie poate aparea in 2-4 zile, in unele cazuri pot fi necesare uneori pana la 3 saptamani de terapie pentru ca amelioarea simptomelor de tulburari afective sezoniere sa se produca. Unele persoane cu tulburari emotionale sezoniere, in special cei care se trezesc devreme dimineata, pot sa foloseasca fototerapia timp de 1-2 ore in timpul serii.

Fototerapia este in general un procedeu sigur si poate fi asociat cu alte tipuri de terapii. In cazul in care simptomele de depresie nu se amelioreaza sau se agraveaza, trebuie consultat medicul.

Efectele adverse cele mai frecvente ale fototerapiei sunt:
- tensiune oculara si tulburari vizuale
- cefalee
- agitatie sau senzatie penibila
- greata
- transpiratii.
Aceste efecte adverse pot fi eliminate prin diminuarea timpului de expunere.

Persoanele ce au pielea sau ochii sensibili nu trebuie sa foloseasca fototerapia fara un aviz din partea medicului. Inainte de a se incepe o terapie alternativa sau de a se combina o terapie alternativa cu o terapie standard, este important sa se consulte medicul. Este posibil sa fie daunatoare intreruperea terapiei standard si folosirea numai a unei terapii alternative.

[patinina34]

Boli psihice- Clasificare/ tipuri

1. Clasificarea clasica

Clasic se distingeau doua mari categorii de boli psihice: z4r14ru
- psihogeniile
- psihozele
• Psihogeniile erau definite ca boli psihice caracterizate prin:
- caracter predominant reactiv -; reprezinta o reactie la un eveniment psihotraumatizant
- relatie cauzala evidenta intre evenimentul psihotraumatizant si simptomatologie
[COLOR=#00cc00]Dupa[/COLOR] natura factorului psihotraumatizant psihogeniile erau subdivizate in 3 categorii
- Reactiile psihice patologice -; tulburari psihice survenite ca urmare a unui eveniment psihotraumatizant cu valoare de stresor acut (survine brusc, [COLOR=#00cc00]este[/COLOR] cu durata scurta si intensitate crescuta -; echivalentul unui eveniment de viata)
- Nevrozele -; tulburari psihice survenite ca o consecinta a unui context psihotraumatizant [COLOR=#00cc00]cu[/COLOR] persistenta de ordinul saptamanilor sau lunilor si cu intensitate medie (de exemplu conflicte familiale persistente sau conflicte persistente cu persoane de la locul de munca)
- Destructurarile reactive [COLOR=#00cc00]ale[/COLOR] personalitatii sau structurarea dizarmonica a personalitatii
- Destructurari reactive ale personalitatii -; dupa structurarea armonica (normala) a personalitatii, ca urmare a existentei unor factori psihotraumatizanti cu durata de ordinul lunilor sau anilor si de intensitate medie, apar modificari ale personalitatii validate predominant pe plan comportamental si afectiv
- Structurarile dizarmonice ale personalitatii (psihopatii -; tulburari de personalitate) -; afectiuni in care evenimentul psihotraumatizant cu caracteristicile anterior descrise (durata lunga [COLOR=#00cc00]si[/COLOR] intensitate medie) survine inainte de maturarea personalitatii (de cele mai multe ori in perioada copilariei -; procesul de structurare deplina a personalitatii este considerat in mod conventional a fi incheiat la 18 ani) si are ca rezultat afectarea modului de structurare a acesteia.
Psihozele erau definite ca boli psihice severe caracterizate prin pierderea contactului cu realitatea (simptome psihotice tipice sunt halucinatiile, delirul, tulburarile constiintei precum deliriumul, derealizarea si depersonalizarea), un element caracterstic fiind absenta “constiintei bolii psihice”)
Psihozele erau clasificate dupa factorul determinant in doua categorii:
- Psihoze exogene -; termenul exogen nu se refera in mod explicit la un factor extern, independent de organism, ci mai degraba la un factor cauzal care poate fi identificat, precum:
- Factori toxici -; de exemplu psihozele alcoolice sau din intoxicatiile cu metale grele (Plumb, Mercur, etc)
- Factori infectiosi -; de exemplu sifilisul tertiar care determina un sindrom demential asociat cu simptome asemanatoare episodului manical, simptome reunite sub denumirea de Paralizie generala progresiva
- Factori traumatici -; tulburarile psihice instalate dupa un traumatism cranio-cerebral (TCC) sever
- Afectare [COLOR=#00cc00]organica[/COLOR] cerebrala confirmata
- tumori cerebrale
- acciedente vasculare cerebrale (AVC)
- boli degenerative cerebrale
- epilepsie
- Psihoze endogene -; termenul de endogen nu se refera [COLOR=#00cc00]la[/COLOR] factori interni (situatie valabila si in cazul unora dintre psihozele exogene -; precum tumorile cerebrale sau boli degenerative cerebrale) ci mai degraba la faptul ca acesti factori constau intr-o alterare a functionarii normale a SNC, fara ca substratul acesteia sa poata fi precizat cu exactitate
- Schizofrenia
- Delirurile cronice sistematizate (paranoia si parafreniile)
- Psihoza maniaco-depresiva (echivalentul Tulburarii afective bipolare din clasificarile actuale)
Desi aparent aceasta clasificare este bazata in principal pe factorii cauzali, in realitate diferentierea dintre subcategoriile corespunzatoare grupelor initiale (psihogenii sau psihoze) se facea [COLOR=#00cc00]prin[/COLOR] criterii fenomenologice (descrierea simptomatologiei).
II.2. ICD-10 -; Clasificarea internationala a bolilor -; versiunea a X-a

Este un sistem de clasificare propus de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), bolile psihice fiind cuprinse in sectiunea F -; sectiunea a VI-a (numerotarea sectiunilor se face prin litere)
Scopul realizarii acestei clasificari internationale este pentru a unifica diagnosticele psihiatrice evitand confuziile create de termeni sinonimi apartinand unor clasificari diferite (precum “scoala franceza” sau “scoala germana”)
Categoriile de [COLOR=#00cc00]boli[/COLOR] psihice cuprinse in aceast sistem [COLOR=#00cc00]de[/COLOR] clasificare sunt prezentate schematic mai jos (cele mai multe sectiuni au fost mentionate amanuntit in capitolul de patologie, motiv pentru care ele nu sunt prezentate pe larg)
TULBURARI MINTALE ORGANICE
Dementa in boala Alzheimer
Dementa vasculara
Dementa in alte boli clasificate in alta parte
- boala Pick
- boala Creutzfeld-Jacob
- boala Hungtington
- boala Parkinson
- boala cu virusul HIV -; SIDA
Sindromul amnestic organic neindus de alcool sau alte substante psihoactive
Delirium, altul decat cel indus de alcool sau alte substante psihoactive
Alte tulburari mentale datorate leziunii, disfunctiei cerebrale sau bolilor somatice
- halucinozele organice
- tulburarea catatonica organica
- tulburarea deliranta organica (schizofrenia-like sau schizofreniforma)
- tulburari afective organice
- tulburare anxioasa organica
- tulburare disociativa organica
- tulburare labil-emotionala organica
- tulburare cognitiva usoara
Tulburari comportamentale si ale personalitatii datorate bolii, leziunii sau disfunctiei cerebrale
- tulburarea organica de personalitate
- sindrom postencefalitic
- sindrom postcomotional

[patinina34]

TULBURARI MENTALE SI DE COMPORTAMENT DATORATE UTILIZARII DE SUBSTANTE PSIHOACTIVE

• Substantele utilizate
- alcool
- opioizi
- canabinoizi
- sedative si hipnotice
- cocaina
- alte stimulante inclusiv cofeina
- halucinogene
- tutun
- solventi volatili
- mai multe substante psihoactive

• Tulburarile secundare
- Intoxicatia acuta
- Utilizare nociva
- Sindromul de dependenta
- Stare de sevraj
- Stare de sevraj cu delirium
- Tulburare psihotica acuta si tranzitorie:
- schizofrenia-like (schizofreniforma)
- predominant deliranta
- predominant halucinatorie
- predominant polimorfa
- predominant cu simptome afective
- Sindromul amnestic
- Tulburare psihotica reziduala sau cu debut tardiv
- flash-back-uri (rememorari paroxistice)
- tulburari de personalitate sau comportament
- tulburare afectiva reziduala
- dementa
- alta deteriorare cognitiva persistenta
- tulburare psihotica cu debut tardiv


SCHIZOFRENIA, TULBURAREA SCHIZOTIPALA SI TULBURARILE DELIRANTE
Schizofrenia:
- Schizofrenia paranoida
- Schizofrenia hebefrenica
- Schizofrenia catatonica
- Schizofrenia nediferentiata
- Depresia postschizofrenie
- Schizofrenia reziduala
- Schizofrenia simpla

Tulburarea schizotipala
Tulburarea deliranta persistenta
Tulburari psihotice acute
Tulburarea deliranta indusa
Tulburari schizoafective

TULBURARI ALE DISPOZITIEI (AFECTIVE)
Episod manical
Tulburare afectiva bipolara
Episod depresiv
Tulburare depresiva recurenta
Tulburari persistente ale dispozitiei
- Ciclotimia
- Distimia

TULBURARI NEVROTICE CORELATE CU STRESUL SI TULBURARI SOMATOFORME
Tulburari anxios-fobice
- Agorafobia
- Fobia sociala
- Fobia specifica
Alte tulburari anxioase
- Tulburarea de panica
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburare mixta anxioasa si depresiva
Tulburare obsesiv compulsiva

Reactia la stres sever si tulburari de adaptare
- Reactia acuta la stres
- Tulburare de stres post-traumatica
- Tulburari de adaptare
Tulburari disociative
Tulburari somatoforme
Alte tulburari nevrotice
- Neurastenia
- Sindromul de depersonalizare-derealizare

SINDROAME COMPORTAMENTALE ASOCIATE CU TULBURARI FUNCTIONALE SI FACTORI SOMATICI
Tulburari ale instinctului alimentar
- Anorexia nervoasa
- Bulimia nervoasa
Tulburari non-organice ale somnului
Disfunctie sexuala necauzata de o boala sau tulburare organica
Abuzul de substante care nu produc dependenta
- antidepresive
- laxative
- analgezice
- antiacide
- vitamine
- steroizi sau hormoni
- remedii specifice botanice sau populare

[patinina34]

TULBURARI ALE PERSONALITATII SI COMPORTAMENTULUI ADULTULUI

Tulburari specifice de personalitate
Tulburari mixte si alte tulburari de personalitate
Schimbari durabile ale personalitatii nedatorate unor boli sau leziuni cerebrale
- dupa o traire catastrofica
- dupa o afectiune psihiatrica
Alte tulburari ale habitusului sau impulsurilor
- Jocul de noroc patologic
- Incendierea patologica (piromania)
- Furtul patologic (cleptomania)
- Tricotilomania
Tulburari de identitate sexuala
Tulburari ale preferintei sexuale
Tulburari psihologice si comportamentale asociate cu dezvoltarea si orientarea sexuala
- Tulburarea de maturare sexuala
- Orientarea sexuala egodistonica
- Tulburarea relatiei sexuale

Alte tulburari ale personalitatii si comportamentului adultului
- Elaborarea simptomelor fizice din motive psihologice (tulburari factice)
- Producerea intentionata sau simularea unor simptome sau a incapacitatii fizice sau psihologice

RETARDAREA MENTALA
Usoara (QI = 50 -; 69)
Moderata (QI = 35 -; 49)
Severa (QI = 20 -; 34)
Profunda (QI sub 20)

TULBURARI ALE DEZVOLTARII PSIHOLOGICE
TULBURARI COMPORTAMENTALE SI EMOTIONALE CU DEBUT IN COPILARIE SI ADOLESCENTA
II.3. DSM-IV -; Manualul diagnostic si statistic al bolilor mentale editia a IV-a
Acest sistem de clasificare este propus de Asociatia Psihiatrica Americana (APA).

Exista unele diferente intre cele doua sisteme de clasificare, respectiv DSM-IV si ICD-10 (cea mai mare parte a acestor diferente au fost precizate la capitolul de patologie psihiatrica)
Unul din meritele acestui sistem de clasificare consta in faptul ca propune ca formularea diagnosticului sa se realizeze pe 5 axe -; aceasta varianta de formulare diagnostica a fost pentru prima oara descrisa in editia a III-a a DSM, ea mentinandu-se si in a IV-a editie -; editia care este in prezent utilizata
Prezentarea multiaxiala a diagnosticului consta in :
- Axa 1 -; diagnosticul bolii psihice fara a include tulburarile de personalitate sau retardarea mentala
- Axa 2 -; tulburarile de personalitate si retardarile mentale
- Axa 3 -; diagnosticele de boli somatice asociate
- Axa 4 -; nivelul de stresori -; se acorda un punctaj pe o scara ordinala de la 1 la 5 (punctajul creste proportional cu nivelul de stresori), pe baza evaluarii urmatoarelor aspecte:
- probleme legate de grupul de suport primar
- probleme legate de mediul social
- probleme educationale
- probleme profesionale (ocupationale)
- probleme legate de conditiile de locuit
- probleme economice
- probleme determinate de accesul la serviciile de sanatate
- probleme legate de incalcari ale legii
- alte probleme psihosociale si de mediu
- Axa 5 -; scorul GAF (Global Assessment of Functioning) reprezinta o cuantificare a modului in care simptomele tulburarii psihice afecteaza nivelul global de functionare al pacientului -; scorul GAF se exprima in intervale de 10 puncte, intre cele doua extreme:
- GAF = 100 - 91 -; lipsa oricaror simptome, cu functionare normala
- GAF = 10 - 1 -; pericol crecut si persistent de a cauza injurii lui sau altora; incapacitate persistenta de mentinere a unei igiene personale minime; acte suicidare cu intentie si expectanta clare de a muri)
Categoriile diagnostice cuprinse in DSM-IV sunt redate schematic mai jos:
TULBURARI DIAGNOSTICATE DE OBICEI PENTRU PRIMA OARA IN COPILARIE SAU ADOLESCENTA
DELIRIUM, DEMENTE, TULBURARI AMNESTICE SI ALTE TULBURARI COGNITIVE
Delirium determinat de o conditie medicala generala
Dementa
- Dementa in boala Alzheimer cu debut timpuriu
- Dementa in boala Alzheimer cu debut tardiv
- Dementa vasculara
- Dementa determinata de alta conditie medicala generala
- Dementa din cadrul infectiei HIV
- Dementa posttraumatica
- Dementa din boala Parkinson
- Dementa din boala Hungtington
- Dementa din boala Pick
- Dementa din boala Creutzfeldt-Jakob
- Dementa cu etiologie multipla
Tulburari amnestice
Alte tulburari cognitive
TULBURARI MENTALE DETERMINATE DE O CONDITIE MEDICALA GENERALA NECLASIFICATE IN ALTA PARTE
Tulburare catatonica
Schimbarea personalitatii

TULBURARI INDUSE DE CONSUMUL DE SUBSTANTE PSIHOACTIVE
Tulburari in relatie cu consumul de alcool
- Dependenta la alcool
- Abuzul de alcool
Tulburari induse de alcool
- Intoxicatia alcoolica
- Starea de sevraj la alcool
- Deliriumul din intoxicatia alcoolica
- Stare de sevraj cu delirium
- Dementa indusa de alcool
- Tulburare amnestica indusa de alcool
- Tulburare psihotica indusa de alcool
- deliranta
- halucinatorie
- Tulburare afectiva indusa de alcool
- Tulburare anxioasa indusa de alcool
- Disfunctie sexuala indusa de alcool
- Tulburari de somn induse de alcool
Tulburari in relatie cu consumul de
- amfetamine
- cofeina
- cannabis
- cocaina
- halucinogene
- substante inhalante
- nicotina
- opioide
- Fenilciclidina
- Fenciclidina
- sedative, hipnotice sau anxiolitice
- mai multe substante psihoactive
- alte substante psihoactive sau de substante psihoactive neidentificate
SCHIZOFRENIA SI ALTE TULBURARI PSIHOTICE
Schizofrenia
- forma paranoida
- forma dezorganizata
- forma catatonica
- forma nediferentiata
- forma reziduala
Tulburarea schizofreniforma
Tulburarea schizoafectiva
Tulburare deliranta
Tulburare psihotica acuta
Tulburare psihotica indusa
Tulburare psihotica determinata de o conditie medicala generala
- deliranta
- halucinatorie
TULBURARI AFECTIVE
Tulburari depresive
- Tulburarea depresiva majora
- Tulburarea distimica
Tulburarea bipolara
- Tulburarea bipolara tip I
- Tulburarea bipolara tip II
- Tulburarea ciclotimica
TULBURARI ANXIOASE
Tulburare de panica fara agorafobie
Agorafobie fara istoric de Tulburare de panica
Fobie specifica
Fobie sociala
Tulburare obsesiv-compulsiva
Tulburare de stres posttraumatica
Tulburare acuta de stres
Tulburare de anxietate generalizata
TULBURARI SOMATOFORME
Tulburare de somatizare
Tulburare de somatizare nediferentiata
Tulburare de conversie
Tulburare dureroasa
Hipocondrie
Tulburare dismorfica
TULBURARI FACTICE
Tulburari factice
- cu simptome predominant psihologice
- cu simptome predominant fizice (somatice)
- cu simptome psihologice si fizice
TULBURARI DISOCIATIVE
TULBURARI SEXUALE SI TULBURARI ALE IDENTITATII SEXUALE
Disfunctii sexuale
- Tulburari ale dorintei sexuale
- Tulburari ale excitarii sexuale
- Tulburari orgasmice
- Tulburari sexuale dureroase
- dispareunia (nedeterminata de o conditie medicala generala)
- vaginismul (nedeterminat de o conditie medicala generala)
Parafiliile
Tulburari ale identitatii sexuale
TULBURARI DE ALIMENTATIE
Anorexia nervosa
Bulimia nervosa
TULBURARI DE SOMN
Tulburare de somn primara
- Dissomnii
- Insomnie primara
- Hipersomnie primara
- Narcolepsia
- Tulburari de respiratie in timpul somnului
- Tulburari ale ritmului circadian
- Parasomnii
- Cosmaruri
- Teroare in timpul somnului (pavor nocturn)
- Somnambulism
Tulburari de somn in relatie cu alte tulburari mentale
- insomnie in relatie cu alte tulburari mentale
- hipersomnie in relatie cu alte tulburari mentale
Alte tulburari de somn
- Tulburari de somn determinate de o conditie medicala generala
- Tulburari de somn induse de substante psihoactive
TULBURARI ALE IMPULSURILOR NECLASIFICATE IN ALTA PARTE
Tulburare exploziva intermitenta
Cleptomania
Piromania
Jocul de noroc patologic
Tricotilomania
TULBURARI DE ADAPTARE
Tulburare de adaptare
- depresiva
- anxioasa
- mixta depresiv anxioasa
- cu tulburari de conduita
- mixta cu tulburari de conduita si emotionale
TULBURARI DE PERSONALITATE
ALTE CONDITII CARE TREBUIESC IDENTIFICATE
Factori psihologici care afecteaza conditia medicala
Tulburari motorii induse de medicatie
- Parkinsonism indus de neuroleptice
- Sindromul neuroleptic malign
- Distonia acuta indusa de neuroleptice
- Akatisia acuta indusa de neuroleptice
- Diskinezia tardiva indusa de neuroleptice
- Tremor postural indus de medicatie
- Tulburare motorie indusa medicamentos nespecificata in alta parte
Alte tulburari induse de medicatie
- efecte adverse nespecificate in alta parte
Probleme relationale
- Probleme de relationare determinate de o tulburare mentala sau de o conditie medicala generala
- Probleme de relationare parinte-copil
- Probleme de relationare intre parteneri
- Probleme de relationare cu rudele
- Probleme de relationare nespecificate in alta parte
Probleme in relatie cu abuzul sau neglijarea
- Abuzul fizic al copilului
- Abuzul sexual al copilului
- Neglijarea copilului
- Abuzul fizic al adultilor (partener sau alte persoane)
- Abuzul sexual al adultilor (partener sau alte persoane)


Conditii aditionale care trebuiesc identificate:

- Noncomplianta terapeutica
- Simularea
- Comportamentul antisocial la adult
- Comportamentul antisocial la copil sau adolescent
- Intelectul de limita
- Declinul cognitiv in relatie cu inaintarea in varsta
- Pierderea persoanelor apropiate
- Probleme educationale
- Probleme ocupationale
- Probleme de identitate
- Probleme religioase sau spirituale
- Deficit de cultura
- Perioada cu probleme de viata

[patinina34]

Starea de boală psihică
A. Noţiunea de boală psihică

Recurgând, din nou, la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, la cuvântul boală găsim următoarele: "modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug." Nu găsim explicată integral noţiunea de boală psihică. Cât despre psihic găsim: "formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ". Compilând cele două definiţii am putea conchide că boala psihică este o modificare organică sau funcţională prin care se deformează forma specifică de reflectare a realităţii produsă de activitatea sistemului nervos şi, prin care, se deformează structura sufletească proprie unui individ. Nu ştim cât de cuprinzătoare este această definiţie, cer este faptul că mult mai cunoscut decât aceste termen este termenul de nebun, termen cuprinzător şi cu deosebit de multe sensuri şi semnificaţii. Iată cum reflectă dicţionarul acest termen: "om care suferă de o boală mintală; alienat; dement" sau "om lipsit de judecată dreaptă, de raţiune; nesocotit, necugetat, nechibzuit; care nu are limită, margini, măsură", "măscărici, bufon".
Din cele două noţiuni (bolnav psihic şi nebun), sfera pe care o cuprinde boala psihică devine foarte largă, căci, echivalând termenii, bolnav psihic este şi necugetatul, sau cel fără măsură, sau cel nesocotit etc. căci toate acestea sunt determinate de o modificare organică sau funcţională ce deformează structura psihică normală a individului. Ori aceste aspecte nu sunt cuprinse în noţiunea de boală psihică tocmai pentru că, aşa cum am văzut în capitolul precedent, nu e bine delimitată noţiunea de normal. Astfel că, şi noţiunea de nebunie, are o latură statică şi una dinamică păstrând caracteristica antonimică. Ca latură dinamică nu încape îndoială că ceea ce e considerat nebunie într-o anumită perioadă de timp şi spaţiu, nu e considerat în alta etc.
Cât despre "structura sufletească proprie unui individ", aceasta este echivalentă cu ceea ce ştiinţa acceptă sub denumirea de "personalitate" sau, aşa cum tot dicţionarul ne lămureşte "ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane şi o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva". Toate acestea au o trimitere precisă şi anume la noţiunea de persoană definită de dicţionar ca "individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins". În acest moment, dacă persoana este privită în sine, nu se poate defini noţiunea de boală psihică ci doar aceea de personalitate. Dar însăşi această definiţie laică, trimite la alte categorii fără de care persoana nu ar putea exista: "individ al speciei umane", "fiinţă omenească", trimite la natura umană. De aici si concluzia că boala psihică este legată de persoana privită ca relaţie.
Deci boala psihică deformează persoana umană în totalitatea însuşirilor fizice şi psihice. Boala psihică nu numai că deformează dar trebuie văzută în legătură cu totalitatea însuşirilor fizice şi psihice ale persoanei, este complexă şi încadrează natura umană ca atare.
De aici complexitatea, diversitatea şi greutatea precizării ei. Singurul mod echitabil este raportarea la normal, căci fără acest normal nu se poate determina starea de boală.

[patinina34]

B. Noţiunea de boală psihică din perspectiva psihiatriei

1. Noţiunea

În psihiatrie boala se raportează la normalul mediu iar această stare include limite superioare şi inferioare, fără ca subiectul să iasă din categoria normalului şi să intre în categoria patologicului. Între aceste limite se cuprinde multitudinea de forme pe care o îmbracă personalitatea umană. Nu putem fundamenta personalitatea umană pe persoană deoarece în psihiatrie conceptul de persoană este slab pus în evidenţă, şi nu îndeajuns de bine studiat. Astfel Dicţionarul Enciclopedic de Psihiatrie defineşte persoana ca "ansamblu de manifestări care conţin, disimulat, o parte a psihismului colectiv şi, în acelaşi timp , se constituie în iluzie a unei individualităţi."
Avem de-a face cu disimulări şi iluzii, definiţia fiind atribuită lui Jung. La fel, în continuare, se afirmă că "persoana nu are o realitate proprie"[COLOR=#0000ff][2][/COLOR], că este "o formaţiune de compromis între societate şi individ" că în comparaţie cu realitatea fiinţei este "o realitate secundară, un artificiu, o aparenţă construită nu atât prin angajarea individului în cauză, cât prin participarea şi exigenţele celorlalţi"[COLOR=#0000ff][3][/COLOR]. Persoana este mai mult negată sau voalată decât studiată.
Fiind o realitate secundară şi o disimulare a psihismului colectiv, psihiatria nu uzitează frecvent cu această noţiune, dar se concentrează asupra alteia, mai empirică, şi anume asupra personalităţii. Orice deformare a personalităţii printr-o caracteristică ce depăşeşte limitele normalităţii, întră în zona patologicului, şi deci, în atribuţiile psihiatrie.
2. Personalitatea umană

Personalitatea se prefigurează ca noţiune empirică, care se încadrează clasificării şi având un rol deosebit în prevenirea situaţiilor de criză a psihicului uman. Iată cum defineşte Dicţionarul enciclopedic de Psihiatrie noţiunea de personalitate: "ansamblu de trăsături morale şi intelectuale, de însuşiri şi aptitudini sau defecte care caracterizează modul propriu de a fi al unei persoane, individualitatea ei comparativ cu alte persoane."[COLOR=#0000ff][4][/COLOR] Problemele încep încă de aici, căci corelând definiţia personalităţii cu cea a persoanei care, aşa cum am văzut nu are realitate proprie, este o iluzie a individualităţii, că este o parte a psihismului colectiv nu duce altundeva decât la confuzii sau libertăţi neîngrădite lucru recunoscut chiar de psihiatrie astfel: "încercările de definire a personalităţii, ca şi cel de circumscriere a conceptului, s-au lovit întotdeauna de dificultăţi insurmontabile generate, pe de o parte, de complexitatea problemei, pe de alta, de insuficienţa instrumentelor necesare abordării unui subiect care comportă o infinitate de unghiuri din care poate fi privit",[COLOR=#0000ff][5][/COLOR] şi, am zice noi, de prea puţin axarea acesteia pe noţiunea de persoană.
Ne află, aşadar, într-un stufăriş de definiţii şi concepte. Vom încerca doar o mică trecere în revistă a acestora căci scopul lucrării noastre nu este cesta. Aşadar, personalitatea este privită ca mod particular de manifestare a tendinţelor şi sentimentelor unui om (K. Jaspers), ca un ansamblu de sentimente, de aprecieri valorice, de tendinţe şi acte voluntare (K. Schneider), ca organizare dinamică a sistemelor psihice şi individuale, care permit şi determină adaptarea subiectului la condiţiile sociale într-un mod propriu (G. W. Allport), ca eu intim înconjurat de eul social şi, la periferie, de eul public (K. Lewin), ca o structură ipotetică a minţii care constituie viaţa persoanei şi care include actele desfăşurării interne (sentimente, fantezii etc.) sau externe (adaptare la mediu) (A. Murray), ca organizare dinamică a aspectelor cognitive, conative, afective, fiziologice şi morfologice a individului (Scheldon), ca o sinteză a tuturor elementelor ce concură la conformaţia mintală a subiectului pentru a-i da o fizionomie proprie (A. Porot) etc.
Din cele arătate, în mare şi sumar, mai sus, plaja de frecvenţă merge de la organic, social până la iluzie. Lucrul acesta e recunoscut chiar de psihiatrie. Totuşi din toate aceste teorii se desprind trei caracteristici fundamentale ale personalităţii:
1. Un anumit grad de permanenţă, nici un fapt psihic nu poate fi descris ca străin sau în afara personalităţii
2. O dinamicitate căci personalitatea este o continuă şi necesară transformare
3. O economie proprie căci în dezvoltarea sa, personalitatea este supusă în permanenţă unei continue determinări exterioare.
La fel, în general se acceptă faptul că personalitatea este compusă din elemente a căror natură este diferită şi că este rezultatul unui proces genetic, nefiind un dat ci reprezintă procesul modelării în timp, corespunde mai mult unei organizări afective, că are o parte conştientă şi una inconştientă. Astfel în anul 1910 Klages cita "4000 de termeni care puteau contribui la descrierea personalităţii", iar în 1951 se înregistrează peste 100 de definiţii ale noţiunii.
În funcţie de cele trei caracteristici puse în evidenţă, la ora actuală există mai multe teorii cu privire la personalitate:
1. Teorii obiectiviste (neobehavioriste) – care "încearcă să explice fenomenele psihologice prin extrapolarea rezultatelor psihologiei experimentale şi psihofiziologice".[COLOR=#0000ff][7][/COLOR] Dezvoltarea personalităţii se pune pe seama reflexelor specifice învăţării: pulsiunea, semnul, răspunsul şi recompensa, accentuând rolul determinant al învăţării precoce şi al frustrărilor secundare.
2. Teorii psihodinamice – care "analizează personalitatea ca o istorie a pulsiunilor primare, obţinând o viziune longitudinală a individului, coerentă în dinamica ei."[COLOR=#0000ff][8][/COLOR] Avem de-a face aici cu şcoala lui Freud, Jung, Lucan etc. Avem de-a face cu Id-ul, ego-ul şi super-ego-ul. "funcţionarea corectă a ego-ului care-şi utilizează energia pentru controlul id-ului şi super-ego-ului este asigurată de o serie de mecanisme de apărare care îl ajută să evite angoasa generată de diferite conflicte. Aceste mecanisme ar fi: introjecţia, proiecţia, refularea, sublimarea, condensarea, fantezia."[COLOR=#0000ff][9][/COLOR]
3. Teorii sociale – care consideră mediul social şi cultural ca factori predominanţi ai organizării personalităţii. Aici se vorbeşte de "personalitate de bază" ca funcţie a factorilor sociali, economici, axiologici, etico-morali, juridici iar acest fond psihologic comun ar cuprinde: tehnici comune de a gândi, explica şi înţelege realitatea, sisteme de securitate şi în plus un sistem comun de credinţe, rituri, mituri.
Încă din început văzându-se multitudinea numărului de forme pe care le poate îmbrăca personalitatea umană, s-a încercat clasificarea lor pe anumite caracteristici predominante comune. Astfel au luat naştere psihotipurile ca "ansamblu al însuşirilor psihocomportamentale care definesc un individ"

Încă din antichitate Hipocrate descrie 4 tipuri temperamentale: sanguin, melancolic, coleric şi apatic. Astăzi există o sumedenie de psihotipuri în funcţie de mediu, de datele biometriei, de datele antropometrice, de activitatea nervoasă superioară etc. Cert este că psihotipurile nu pot fi împărţite în pozitive şi negative, în superioare şi inferioare, şi, tot atât de cert este că, psihiatria nu încearcă schimbarea temperamentului lucru pe care îl consideră imposibil, lucru tributar gândirii ei organico-deterministe.

Lăudabilă strădania ta de a ne informa dragă Nina dar cred că toate acestea se găsesc pe situri de specialitate pentru acei care sunt intresaţi.
Cred că Mirela când a deschis acest topic a dorit o discuţie ca de la om la om despre bolile psihice şi felul în care credinţa,frecventarea bisericii cât şi participarea la sfintele taine ameliorează sau chiar vindecă aceste boli şi, mai puţin un tratat de medicină.

În prealabil postat de dorinastoica14

Lăudabilă strădania ta de a ne informa dragă Nina dar cred că toate acestea se găsesc pe situri de specialitate pentru acei care sunt intresaţi.
Cred că Mirela când a deschis acest topic a dorit o discuţie ca de la om la om despre bolile psihice şi felul în care credinţa,frecventarea bisericii cât şi participarea la sfintele taine ameliorează sau chiar vindecă aceste boli şi, mai puţin un tratat de medicină.

Iată că mi-am amintit o istorioară veselă.
Un cetăţean care avea o indispoziţie oarecare merge la un cabinet medical.Acolo,pe măsuţa din faţa lui erau multe pliante cu simtomatica diferitelor boli.Pentrucă avea mult de aşteptat a început să le citească una câte una pe toate.A întrat în cabinetul medicului confuz.Nu mai ştia nici de ce a venit şi îi spune medicului:
- Cănd am venit aici ştiam exact de ce sufăr,credeam că am o boală.Acum cred că le am pe toate.
Concluzia: Cele postate de tine le are aproape fiecare om dar devin boală psihică abia atunci când depăşesc normalul şi intră în patologic.