Pokemon, un desen animat

[Yasmina]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Offf ce trist, Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Cat despre partea a 2 a, cea legata de tine...m-a amuzat mult stilul in care ne-ai relatat boacanele!:D

Ca morala extrasa: trebuie sa avem mare grija cu ai nostri copii, ca nu stim cum percep ei ceea ce vad in desenele animate!!!!

Pai da...multi copii aveau porecla"Ciufulici",numai eu o aveam"Nebunici"!
Cred ca am avut cele mai multe accidente dintre totii membrii familiei!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de lore86

si eu ma uitam la testoasele ninja. Culmea e ca imi placeau!
Acum, dupa multi ani cautand desene pe net, am dat iar de ele.Asa ca le-am propus copiilor sa le vizualizam impreuna.
ei au fost de acord.Am reusit sa le vizualizam vreo 2 minute. Apoi, fetita cea mare mi-a zis:"Mami, schimba , te rog sunt asa de violente".
Atunci m-am mirat cum m-am putut uita la asa ceva. Dar probabil aveam o varsta mult mai mare decat au ei acum.

Nu sunt de acord ca micutului trebuie sa ii prezinti realitatea asa cum este, ca sa nu aiba un soc mai tarziu.In lume se petrec crime, violuri si alte atrocitati.Asta nu inseamna ca copilul trebuie sa cunoasca aceste lucruri inca de mic.
Cred ca exista o vreme ptr toate. La fel cum cred ca la varsta prescolara, precum si cea scolara in primele clase copiilor trebuie sa li se prezinte partea frumoasa a lucrurilor, a vietii.

Din pacate sunt atatia adulti care nu mai vad nimic frumos in viata, care nu mai stiu sa se bucure de micile bucurii ale vietii. Si toate astea sunt remnisciente ale unei vieti maturizate prea devreme, ale raului patruns in viata omului prea devreme.

Eu ma uitam la courage the cowardly dog(daca tot vreti violente si traume emotionale uitati-va la asta) si credeti-ma, cazierul e curat, desi m-am uitat la toate prostiile ce se dadeau la TV. Nici nu ma aruncam de la fereastra, imi dadeam seama total ca sunt imaginare, si nici nu imi bateam colegii cu tigaia.

Ok, hai sa nu ii prezentam lumea asa cum este ( acum, sa fim sincer, ma indoiesc ca ai suporta sa stii lumea exact asa cum este, cu toate faptele diabolice din ea?) , dar nici nu bagam capul in nisip, si sa ne contruism propria noastra bula in care totul e floricele si curcubee. Ca daca e, tot invata cum e cu violenta la scoala.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Yasmina

Asa si ? Trebuie sa punem toate accidentele astea pe seama povestilor sau a desenelor animate???
Si eu am avut un copil vecin care s-a inspirat din povestea"Alladin si covorul fermecat" si dus a fost pe balcon,cu pres cu tot de la etajul 4... Nu s-a mai ales nimic de el!
Eu am facut o gramada de boacane fara a ma inspira de niciunde.Pai in care desen animat eroul"gusta" lesie ramasa de la facutul sapunului?
Ca o ironie a sortii(ca acum nu-mi plac sporturile) cand eram copil eram obsedata de gimnaste si patinatoare :)
Faceam fel de fel de exercitii toata ziua,pana cand mi-a venit idea sa folosesc sarma de rufe a bunicilor;a mers o zi,doua pana cand intr-o zi s-a rupt si mi-am rupt si nasul,mi-am fracturat si barba,m-au bandajat doctorii fata ca ai unei mumii (
Asa m-am dus la serbarea de sfarsit de an...

Saracul copilas si saracii parinti (
Accidentele trebuie puse doar pe imaginatia copilului care se hraneste din ceea ce vede in jur fara discernamant. Mintea copiilor este ca un burete, absoarbe multa informatie din jur fara sa trieze prea mult. Insa apoi copiii nu sunt impresionati in acelasi mod de cele vazute si nu isi folosesc imaginatia in acelasi mod. Mie de exemplu imi placea Superman si am sarit de la etajul 7 ca sa zbor... dar doar in vis, niciodata in realitate, dar asta pentru ca deja aveam discernamant cand am vazut filmul.
De aceea raman la ideea ca este important ca parintii sa selecteze pe de o parte ceea ce dau copiilor sa vada, si pe de alta parte sa le explice cand e nevoie care este realitatea, ceea ce pot ei sa faca. Si asta pana ajung la varsta in care pot discerne si singuri.