Poate contine urme de lapte sau ou

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

Recunoaște că situații de-astea nu există; poate doar pentru Gică-Contra.

Vezi mai sus am expus practic o astfel de situatie dar probabil ti-a scapat, cautand doar sa fii Gica-Contra.

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.
De ce? Pentru ca stiu cat e de rau, cand esti chinuit de-o patima. Si inca mai stiu ca nu ajuta cu nimic pe om sa ii respingi cererea, fie si intru pacat, atunci cand nu ii dai altceva in loc, la fel de consistent cu ceea ce ii refuzi si inca, mai puternic si mai luminos. Nu ii pot da sens, nu ii pot da lumina de care are nevoie. Ii dau ce am si ce poate el primi cu inima in bucurie. Intrucat bucuria, fie si pacatoasa, inca mai face parte din natura umana. In vreme ce mizeria lipsurilor adeseori distruge si ce-a mai ramas in om, mutileaza, desfigureaza. N-o avea omul mari virtuti dar, macar, mai exerseaza recunostinta... Ceea ce e mare lucru pentru caracterul unei fiinte sociale, pentru increderea lui in omenitate.
Lumea zice ca daca ii dai il ajuti sa se omoare. Ce nu stiu istetii si virtuosii lumii este ca daca nu ii dai, chiar moare. Sau face altele si mai grozave, ca sa capete ce are nevoie, caci e sub tirania duhului patimii, ca o musca in plasa unui paianjen. Deci ii dau tocmai ca sa ramana, pana l-o milostivi Dumnezeu, intr-o situatie preferabila mortii, crimei, furtului, jafului etc. Macar sa steie linistit si sa castige timpul de a medita l ao viata fara bautura, fara vicii, fara de pacate. Si sa castige timp sa o ceara de la BUnul Dumnezeu. Asa incat cred ca in final ii ofer timp. Timp de alegere. Altminteri e in situatia fara iesire si chiar daca nu mai fumeaza sau nu mai bea, om tot nu devine, ci mizantrop sau inca si mai rau.
Nu pot sa refuz cererea aproapelui meu si ca urmare dau, atunci cand am. Doar Bunul Dumnezeu hotaraste cand unul sau altul vor scapa din ghearele neputintei si al viciului.
Stiu ca oamenii chinuiti de o patima ar vrea sa scape de ea dar nu pot. Ma rog insa pentru ei, ca Bunul Dumnezeu sa ii scoata din temnita iadului patimii.
De dat le dau: si de dulce si de-amar si de sec si de plin si de cum o fi. Numa sa am... cand am...

Voi cei virtuosi, care dati doar de post, ganditi-va bine cand refuzati unui sarman cele ale lui. Ma tem ca nu din dragoste va aratati virtututea inaintea unui nenorocit, ci din alte obarsii... Faceti binele cu bunatate, cu intelepciune, oameni buni! Cautati mai intai, in ordinea prioritatilor, la suferinta fiintei omenesti care va cere ajutorul, iar nu la precepte morale inalte. Ii facem morala dupa ce se mai linisteste omul, iar nu dupa ce i-am mai dat un sut spre datul ochilor peste cap. Oare cui foloseste sa predicam mortilor? Ce, Dumnezeu nu e al viilor?

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Si am ajuns la urmatoarea concluzie: saracia si lipsurile, uneori grave, nu sunt totuna cu postul.

Ti-a scapat ceva.
Pot fi chiar mai mult decat postul stiind in post ("cu painea in traista") ca dupa x zile vei manca absolut tot ce poftesti.
Pe cand un sarac stie ca postul lui nu se va termina candva anume - dar aici intervine atitudinea cu care primeste neajusurile vietii

Si Iov si nevasta lui au fost loviti de aceeasi nenorocire, ba mai mult inca Iov (a primit si boala) si a se lua aminte care a fost atitudinea lui:

Iov (""Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Iov 1:21, "Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?" " Iov 2:10) si care a

sotiei lui (""Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!" Iov 2:9)

Poate de asta si Iov a ramas in vesnicie ca Iov si nevasta lui doar ca.."nevasta lui".

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.
De ce? Pentru ca stiu cat e de rau, cand esti chinuit de-o patima.

Datoria noastra morala de cresti este sa ajutam sa iasa din pacat nu sa creasca patima in om ( atat cat suntem lasati), te-ai gandit ce se intamplsa dupa ce dai tu bani si cumpara de ex alcool ce o face acest om acasa cu nevasta lui? nu sunt virtuoasa dar sfatul meu este sa vorbesti cu pr duhovnic si sa-i spui acest lucru, eu sunt om pacatos si nu am nici discernamant nici dreapta socoteala dar duhovnicul are.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.

Te-ai cam lasat luat de val..

În prealabil postat de ioan cezar

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.

Consider acest mic dialog cu părintele Paisie Aghioritul edificator în problema pe care ai deschis-o:
"- Gheronda, Avva Pimea spune: "Află ce voieşte fratele şi-l odihneşte pe el". Ce vrea să spună mai exact?
- Vrea să spună că trebuie să afli ce nevoie are fratele tău, aproapele tău, şi să i-o satisfaci, în sensul cel bun. Căci şi dragostea are nevoie de discernămînt. Dacă cineva, de pildă, este lacom de mâncare, nu trebuie să-i dai mereu mâncăruri gustoase, căci aceata îl va vătăma. Vei face mâncare gustoasă pentru unul care nu are poftă de mâncare, ca să o poată mânca. Sau, este dovadă de dragoste a-i da dulciuri unui diabetic?" - Vol. V - "Patimi şi Virtuţi"

Dialogul acesta după cum putem observa se referă mai mult la aproapele nostru, la fratele nostru. Cred totuşi că se poate generaliza şi în cazul celor nevoiaşi, deşi în cazul acesta unele derogări ar putea fi acceptate.

Eu consider că unuia care poate să-şi câştige existenţa, mai rău îi faci dacă îi dai, decât dacă nu i-ai da, deşi la primă vedere pare un gest frumos de milostenie, aducând bucurie acelui om. Nu le facem rău unora pe care aşa îi învăţăm, dându-le? Eu şi copiilor, în general de ţigani, rar le dau un bănuţ...mai bine le dau de mâncare...dar şi aşa mă gândesc că le fac rău învăţându-i cu binele din partea celor "milostivi". Eu le spun aproape de fiecare dată să meargă să muncească că se vor învăţa aşa şi nu e bine. Nu se pune problema când vezi un om handicapat sau încercat de o boală/necaz...atunci nici nu se mai pune problema de a face sau nu milostenie. Părerea mea este că trebuie să fim atenţi cui facem milostenie.

În prealabil postat de ioan cezar

Marturisesc ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti.

Faceti binele cu bunatate, cu intelepciune, oameni buni!

Şi unde este înţelepciunea în cazul în care îi dai ţigări unuia împâtimit de fumat?...sau unui diabetic, dulciuri?...sau unui alcoolic, alcool?
Hai să punem în balanţă: cum îl poţi ajuta pe acel om nevoiaş? satisfăcându-i patimeile/dorinţele lui trupeşti sau dându-i aceluia ce are nevoie. Am subliniat cuvântul "nevoie" pentru că trebuie să facem distincţie între nevoie şi dorinţă. Un lucru este dorinţa şi alt lucru este nevoia. Un lucru este să vreau să mulţumesc trupul şi alt lucru este să-i dau trupului ceea ce are nevoie. În mod normal, trupului trebuie să-i dăm numai ceea ce are nevoie. Si în mod sigur unui trup sănătos nu trebuie să-i dăm nicotină, cu atât mai puţin unui trup bolnav, pătimaş.

Recunosc că şi eu sunt tentată să îi dau omului ceea ce îmi cere, chiar dacă ar fi bani pentru ţigări. E posibil ca o parte din bani să se ducă în această direcţie, deşi în "cerere" se menţionează mâncare, medicamente... după caz...

E bine, cred, să urmăm glasul inimii... Dar să încercăm să oferim lucruri bune şi de folos.

Părintele Arsenie Boca spunea: "Nu-l judeca pe cerşetor că fumează".

În prealabil postat de ovidiu b.

Părintele Arsenie Boca spunea: "Nu-l judeca pe cerşetor că fumează".

Păi suntem de acord :-)