razboiul dintre sexe sau divide et impera

[sophia]

Din pacate s-a pierdut si aici, ca si in multe alte domenii, calea de mijloc. Exista doua extreme:
1. Aceea a lui georgepacuraru, mihailt si altii (inclusiv mari duhovnici, etc.), care exista si probabil ca mai exista mai ales la tara. Femeia este acolo doar o slujnica, la cratita si la copii. Altceva nimic nu are dreptul.Femei care nu studiaza, care nu au alte activitati sau hobby-uri, poate in afara de a merge la biserica. Femei la care se striga, care sunt batute si chinuite de barbati misogini si masochisti. Femei triste, ne-ingrijite, care duc o casnicie pentru ca asa trebuie (de la Dumnezeu) si nu din dragoste si fericire.

2. In extrema cealalta se afla feminismul exagerat: femei de cariera, politicieni, in armata, in politie, in cosmos, in alte profesii care le scot efectiv din familie si din rolul de mama. Femei care nu mai stiu ce este asta camin, familie, copil, iubire si nici nu si le mai doresc, sau daca le doresc, atunci fara barbat (si copil fac tot fara barbat), femei care se bat (box si alte sporturi extreme), care nu au feminitate si care de fapt ...nu mai sunt femei. Care vor sa demonstreze ce si cui si de ce?

In plus a mai aparut o nastrusnicie - inversarea rolurilor. Barbati care stau acasa cu copiii mici si la cratita si femei care muncesc zeci de ore la serviciu.
Exista intr-o vreme tatal de week-end, ca atunci il mai vedeau copii, in rest era mereu plecat la munca. Nevasta il mai vedea cateodata noaptea. Cand se faceau copii, e greu de spus.
Acum s-a ajuns la mama de week-end. Exact in aceeasi ipostaza.

Moderatia, calea de mijloc, nu mai exista.
Aceea in care femeia lucreaza ceva usor, 4-8 ore, sau de acasa, care se ocupa de copii si casa si sot, care are timp si grija sa fie feminina, frumoasa, odihnita, sa mearga sa se culturalizeze, sa fie acolo pentru sot si copii: sa le gateasca, sa-i educe pe copii.
Si barbati care sa castige suficient pentru a-si intretine familia si a le asigura o viata demna si decenta, pentru ca femeia sa poata sta acasa cu copiii cat trebuie si e nevoie si daca vrea chiar de tot.
Mie asta mi-ar place.
Inainte mai exista asa ceva. Eu am vazut la generatiile mai varstnice de la oras. Exista un program zilnic, o viata normala, ordonata, copii cu parinti bunici.
Exista program de 8 ore si atat, acum s-a infiintat si week-end liber, si mai bine.
Nu moare lumea daca si barbatul si femeia dupa 8 ore se duc si se ocupa de familie, si in week-end merg la teatru, la biserica si in parc.
Si ar fi toti mai fericiti: si femeia, si barbatul si copiii (care ar avea cu cine vorbi, cine sa se ocupe de ei sa le dea o mancare buna si nu sa fie trimisi la fast-food si la calculator/televizor, ca parintii n-au timp, sunt obositi si plictisiti). N-ar mai fi copiii cu burta mare la 10 ani, sau care sa ajunga drogati, violenti si criminali.
Da cine ne urmareste fratilor, sa nu mai stim de noi, sa alergam asa ca bezmeticii si sa murim cu dosarele in brate?
N-am sa uita fata aceea romanca, de 20 si ceva de aani gasita sin gura in casa si moarta de munca exagerata pentru o firma. Nu tu viata, nu tu sanatate, nu tu familie, copil.

Educatia - papusile nu prea mai exista. Eu una n-am mai vazut papusi ca in copilaria mea. Masinute si pistoale exista. Totusi copiii nu mai au copilarie si nu se mai joaca.
Tinerii nu sunt invatati, pregatiti pentru viata de familie, pentru a fi parinti. Bunici nu mai sunt, pentru ca lucreaza pana la adanci batranete si abia mai apuca pensia.

Si toate aceste probleme schimba oamenii si hormonal: femeia care vrea sa fie barbat in toate, ajunge chiar masculinizata, si capata surplus de testosteron si de aici probleme cu fertilitatea si copiii.
Barbatii sunt feminizati.
Si apar tot mai multi care nici nu mai stiu bine ce vor sa fie (homosexuali, transe), pentru ca nu mai stiu bine rolurile si menirea lor.

Trebuie sa ne regasim echilibrul. Femeia nu este barbat si nici invers. Sa-i lasam asa cum i-a facut Dumnezeu si sa nu-i batjocorim. Sa dam fiecaruia ce este a fiecaruia: si utilitate, si studiu, si cultura, si familie si copii, si sanatate.

Am vazut de curand o poza: o parlamentara europeana cu bebelusul mic pe birou la sedinte. Asta spune totul.