Despre libertate

[Mihnea Dragomir]

Putine cuvinte au devenit nu numai concepte, ci au ajuns obiecte ale emotiei, precum cuvantul "libertate". Auzim acest cuvant in fiecare zi. Dar, ce inseamna el, de fapt ? Sa fie el un lucru bun sau un lucru rau ? Termenul acesta de "libertate" are doua intelesuri, care nu sunt deloc unul si acelasi lucru.

Mai intai, libertatea poate fi inteleasa ca "a fi liber de". A fi slobod fata de o anumita constrangere. Casa mea, nefiind ipotecata, pot spune ca este "libera de sarcini". Inainte de a ma casatori, pot spune ca eram un barbat liber. Adica, puteam fie sa ma casatoresc, fie sa nu ma casatoresc. Cu cat cineva sau ceva are mai mult spatiu de miscare in potentialitatea lui, cu atat acela va fi mai liber.

Dar, libertatea mai poate fi inteleasa si ca "a fi liber sa". Aici este cauza pentru care liberalismul, invatatura care ajunge la adoratia libertatii, o da in bara. Fara sa bage de seama ca a trecut de la un sens al cuvantului la celalalt, orice liberalism, desi se pretinde neutru religios, sfarseste prin a-L dusmani pe Dumnezeu. Si ajunge aici fiindca pune libertatea omului de a alege fata in fata cu libertatea lui Dumnezeu de a porunci. Aceasta este cauza pentru care liberalismul si conservatorismul sunt invataturi ireductibile: fiindca una pune accentul pe libertatea omului de a alege, cealalta pe libertatea lui Dumnezeu de a porunci.

Am un cutit. Daca am un cutit, sunt mai liber decat cineva neinarmat, fiindca eu pot sa fac tot ce face acela si inca anumite lucruri pe care acela nu le poate face. Daca eu am sa folosesc cutitul spre a taia cu mai mult spor mancarea decat as putea-o face cu o sarma bunaoara, atunci libertatea de a avea un cutit este un lucru bun. Daca eu, insa, am sa folosesc cutitul spre a taia beregata vecinului care imi baga manele de vineri seara pana luni dimineata, atunci libertatea de a avea un cutit este un lucru foarte rau. Prin urmare, libertatea nu este intrinsec buna sau rea, ci eu, prin alegerile mele, dau un sens bun ori un sens rau libertatii.

Dar poate fi omul pe deplin liber ? Nu, nu poate, chiar si ateii vor sesiza imediat ca nu poate, referindu-se insa numai la constrangerile naturale ale omului. Adica, la acelea care tin de marginirea lui biologica, psihologica ori sociala. De exemplu, deindata ce s-a dat o lege de reglementare a traversarilor, eu trebuie sa stau la rosu si pot traversa numai la verde: ceva din libertatea mea s-a dus.

In plus, crestinii stiu si ca omul nu poate fi pe deplin liber (in sens liberal), fiindca el este prins la mijloc intre puteri mult mai mari decat el: o clipa numai daca inceteaza omul de a fi servul lui Dumnezeu, ca si devine servul Adversarului lui Dumnezeu. Marea deosebire este ca Dumnezeu imi este nu doar creator, ci si cu adevarat prieten, dorind din toata inima Lui sa imi dea "libertatea de" timp de o eternitate intreaga. In schimbul acestui lucru cerandu-mi doar sa respect libertatea Lui de a porunci, ca sa-mi fie mie bine, asadar limitandu-mi "libertatea sa" timp de cateva decenii. Dimpotriva, Adversarul procedeaza invers: el ma incurajeaza spre "libertatea sa" timp de cateva decenii, pentru ca sa ma tina o eternitate complet legat in "libertatea de". Acum intelegem de ce nu exista adevarata libertate decat in Domnul: El este singura existenta pe deplin si absolut libera, pe cand omul este relativ liber. Spunem ca omul este "relativ liber" fiindca toata libertatea lui este, de fapt, liber arbitrul, care e una dintre cele patru insusiri ce il deosebesc de animale si care i-au fost daruite de Cel Liber. Iar liber arbitrul asta inseamna: ca omul poate fie sa aleaga sa fie liber, legandu-se de Cel Liber, fie sa aleaga sa fie rob, legandu-se de maimuta lui Dumnezeu.

Asta este unul dintre paradoxurile mirobolante ale crestinismului: a fi liber inseamna a fi servul lui Dumnezeu. Abia cand nu mai esti servul lui Dumnezeu ti-ai pierdut libertatea pentru veci de veci, ajungand rob Adversarului, trufiei lui, intregii lucrari a lui. Eliberat o data prin Botez, tu singur te-ai vandut pentru o iluzie de libertate.

Invata, omule, sa deosebesti adevarata libertate de iluzia ei, ca sa iti fie bine in viata aceasta si in viata de veci!