![]() |
![]() |
|
#31
|
||||
|
||||
![]()
Einstein pana la urma credea in Dumnezeu? Modelele societatii moderne pare ca n au nicio treaba cu Dumnezeu, in loc sa se minuneze de creatie o percep ca fiind creatorul insusi.
Ce parere aveti ? De ce nu vor sa L accepte ? Oare spera sa l gasesca pe kepler? ![]() |
#32
|
|||
|
|||
![]()
Einstein avea un simt religios dar nu credea intr-un dumnezeu personal. El credea in dumnezeul lui Spinoza, dupa cum singur marturisea intr-una din scrisorile sale. Era adica un panteist, mai degraba. Se extazia in fata legilor naturii pe care o confunda cu dumnezeu. Pentru Einstein, dumnezeu era insasi natura si legile ei. In acest sens putem spune ca NU era credincios. Dar nu are nici o relevanta daca Einstein era sau nu credincios. Nu avem nevoie de nici o autoritate in spatele nostru care sa ne garanteze credinta. Credinta este un act unic si personal. Unamuno avea o vorba: "Cei care cred fara sa sufere, fara sa se framante, aceia NU cred de fapt in Dumnezeu, ci in cei care i-au invatat ca Dumnezeu exista, care la randul lor cred in ideea de dumnezeu, iar nu chiar in Dumnezeu."
|
#33
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sa stii ca raspunsul la intrebarea asta este si o parte a raspunsului la intrebarea ta.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#34
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Daca Universul ar fi fost plin de oameni, caderea doar a celor de pe Pamant ar fi fost un lucru minor, n-ar fi fost loc de atatea regrete si nici nu se investea atata energiei in salvarea Creatiei din acest loc Pamant si mai tarziu in mantuirea urmasilor lui Noe.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#35
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Simplificand in stilul tau, practic la ora actuala un procesor inseamna siliciu. Ce spui tu, e ca si cand ai pune un pahar de nisip pe masa (siliciu) si ai astepta ca din el sa apara un procesor. Oricate miliarde de ani ar trece, nisipul va trece prin diverse transformari, dar niciodata una din ele nu va fi procesorul. Citat:
Pentru ca omul in loc sa se ingrijeasca de soarta omului de langa el, prefera sa investeasca resurse si energie in credinta ca ar putea descoperi alti oameni la cativa ani lumina. Ca in ceea ce priveste pe cei la zeci si sute, nemaivorbind de mii si miliarde, nici o sansa. Civilizatia actuala care poate emite unde radio si ajunge in spatiu abia are cateva decenii si din pacate la cat de "inteleapta" s-a dovedit pana acum, s-ar putea sa nu mai prinda mai mult de inca cateva decenii sau chiar mai putin.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#36
|
|||
|
|||
![]()
In primul rand ca si daca ar fi adevarat ca planeta respectiva e un fel de Pamant mai mare ( adica sa aiba apa, atmosfera si tot ceea ce face Pamantul sa fie Pamant), de aici pana la a spune ca exista viata acolo e o cale lunga.
Sigur ca un ateu care crede ca la inceput nu a fost nimic dupa care a aparut hidrogenul si ...uite viata, ar putea crede ca hidrogenul nu s-a transformat in forme de viata doar aici pe planeta noastra. Un crestin nu are nici un motiv sa creada acelasi lucru. E bine sa-i lasam pe atei sa bata campii si noi sa ne vedem de ale noastre. |
#37
|
|||
|
|||
![]()
Viața atârnă nu doar de substanțe chimice (carbon, oxigen, azot, ...siliciu!) ori de mediul fizic. Acestea sunt doar o parte din factorii care asigură condițiile vieții. Dovadă că un corp omenesc, deși intact, poate fi mort. Nu-i lipsește nimic, material vorbind, și totuși e fără suflare de viață.
De aici concluzia că teoriile care susțin că viața a apărut ca urmare a unor "inginerii" fizico-chimice nu pot sta în picioare. Viața nu este o însușire sau un fenomen care emerge din complicarea sau "evoluția" structurilor fizico-chimice. Oricât de complex ar fi un obiect, el nu va deveni în veci o ființă. Care să fie diferența? - e întrebarea. Materialiștii se încăpățânează să susțină că diferența dintre viu și neviu stă în structurile fizico-chimice. Ei reduc bio-chimia și bio-fizica la chimie-fizică. Refuză să ia în calcul acel "ceva" care face ca un obiect să fie însuflețit, devenind astfel ființă. Un prim pas în depășirea acestei mentalități a fost făcut, mai întâi, luînd aminte la conceptul de "informație" sau "program" ori, mai general spus, la control și conducere. Fără un reglaj al proceselor metabolice un corp nu poate fi niciodată viu. După cum, programul care rulează în celulele și sistemele lui hotărăște ce fel de viață va avea, cât va trăi, cum va muri. La om, programul acesta (sau sistemul de control și comandă) este mai complicat, el avînd o componentă nouă, cea psihică. Programul "corporal" este dublat și intricat cu programul psihic. Astfel, asistăm la un fapt uimitor: unii oameni reușesc, conștient și voluntar, să trăiască mai mult decât le-ar permite, la o primă analiză, corpul. Sau invers, să moară mai repede decât ar fi permis corpul să trăiască. În cocnluzie, oriunde în univers sunt condiții fizico-chimice pentru viață, aceasta va fi. Cu condiția unor programe pentru viață, așadar a informației și a proceselor de control și reglaj. Dar s-a mai cunoscut, cu anii, că și aceste programe și procese atârnă de alte influențe, supraordonate lor. Astăzi sunt destule date care să demonstreze fără echivoc că energia și informația de tip psihic, care contează atât de mult în desfășurarea vieții, atârnă de o energieși informație mai înaltă pe care unii oameni o numesc Forță, alții Putere Superioară, alții Divinitate. Noi creștinii vorbim despre Dumnezeu Cel din Sfânta Treime, despre Duhul Sfânt "Dătătorul de viață". Deși la început cibernetica părea a face un mare deserviciu filosofiei creștine, reducînd explicațiile la sistemele cu autoreglaj și părînd a sugera că atât supraviețuirea cât și creștereași dezvoltarea sunt proprietăți intrinseci ale unui sistem, astăzi tocmai evoluția ciberneticii, a informaticii și a psihologiei au adus ipoteze noi care par a arăta, cu toate, într-un singur punct: Cineva hrănește și conduce toate procesele autoconduse din univers. Există un Programator care are grijă de toate programele și de toți programatorii. Există un Izvor din care izvorăsc toate izvoarele. Acest Programator ar putea, dacă ar voi, să pună viață oriunde în Cosmos. Poate că o va și face, undeva, cândva... Deocamdată separe că așteaptă să ne dăm seama mai bine, mai limpede că, de voim viață pe planeta Kepler sau într-un univers paralel, nu avem de făcut decât un singur lucru: să Îl rugăm, cu credință. Și, poate, să Îi arătăm cum anume ne-ar fi nouă de folos, pentru îmbunătățirea vieții noastre, această năzdrăvană nouă "colonizare". P.S. Cândva, Stăpânul nostru a îngăduit ca unii dintre noi să cucerească pe alții. Coloniștii au pornit din Europa, de pildă, și au cucerit America, Africa, Australia. Acolo, în numele Stăpânului, cuceritorii au ucis milioane de oameni, au distrus civilizații și culturi pe care Stăpânul le lăsase să înflorească, să rodească. Eu cred că Lui nu prea I-au plăcut toate acestea. El fiind Iubire. Astfel, deduc eu cu mintea mea naivă, eu cred că El ne va da șansa de a descoperi și cuceri "lumi noi și ciudate" doar când vom învăța să iubim ca El și, în orice caz, când vom fi pregătiți să cooperăm fără abatere cu Voința Lui. Adică, după umila mea părere, niciodată. Omenirea, pe ansamblu, nu pare a fi dispusă și capabilă să conviețuiască pașnic și fertil cu Creatorul ei. Abia ici-colo, câte un om sau câte un grup restrâns de oameni izbutesc, prin nevoință și har, să se ridice la nivelul cerut pentru a fi "parteneri" cu Dumnezeu. Unul ca Noe, ca Moise, ca Avraam, ca Ilie iar astăzi ca aceia pe care îi numim cuvioși și sfinți, da, ar putea fi coloniștii unei lumi noi. Cum dealtfel și sunt! Dar lumea aceasta nu este din carbon și hidrogen, nu se întinde în spațiu și timp, nu se numește Kepler, Alfa sau Centaur. Poartă deja un nume - Împărăția lui Dumnezeu. Și se întinde pe dinăuntru, nu pe dinafară. Începe dincoace, nu dincolo. Luminătorii ei nu sunt la miliarde de ani lumină de noi, ci la "deîndată Lumină", în noi. Last edited by Ioan_Cezar; 27.07.2015 at 12:12:28. |
#38
|
|||
|
|||
![]()
Un adevărat tratat de mecanică cerească. :))
Mulțumesc, frate Cezar. |
#39
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Hai sa lasam ideologia si sa luam istoria asa cum e ea. |
#40
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
|