Citat:
|
În prealabil postat de dan73
In primul rand daca vorbesc doar de universul material trebuie sa spun ca nu exista nici o dovada ca astazi, stiinta a detectat toate obiectele si fenomenele din Univers. Campul de perceptie al organelor de simt este limitat si tot limitat este evantaiul detectarilor posibile cu senzorii artificiali inventati. Asa cum pana de curand razele ultraviolete, infrarosii sau cosmice erau ignorate, asa cum majoritatea particulelor subatomice nu erau cunoscute, tot asa mai pot exista clase de obiecte sau de manifestari care, desi prezente, sa scape investigatiei stiintifice.
In al doilea rand, daca plec in cautarea lui Dumnezeu cu aceasta privire netransfigurata, nu-L voi vedea, ma voi afla in starea in care se aflau cei doi ucenici - Luca si Cleopa, care in timp ce se indreptau spre Emaus, vorbesc cu Hristos, dar i se adreseaza Acestuia ca unui strain, nu-L recunosc.
Se invoca adesea ceea ce spunea Emil Cioran - gestul primordial al lui Adam, de a manca din marul oprit, este gestul cel mai semnificativ pentru conditia umana. Omul a optat pentru cunoasterea cosmosului, pentru decriptarea misterelor naturii sacrificand pentru aceasta fericirea si linistea paradisiaca. Poate intalni omul adevarata cunoastere atunci cand este despartit de Adevar? Sigur nu. Pentru ca nu sunt de acord cu acesta viziune a lui Cioran, voi aminti de cuvintele din Eclesiast: "Unde este multa stiinta este si multa amaraciune; cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta".
|
Domnule, depinde, fiindca shtiintza de Dumnezeu nu se poate inmultzii decat atunci cand traieshti in voia respectiva, cand eshti luminat in strafundurile sufletului plinind din voia lui Dumnezeu pentru tine, atunci doar mai capetzi din adevarata cunoashtere, asha stiu, asha am auzit, asha patzesc monahii inaintatzi, eu doar vorbesc din ce am auzit dar dinpacate mi s-a intamplat mult prea putzin, shi posibil ca este frumos sa descoperi acele taine interioare din tine, in a descoperi lucruri pe care nicinule-ai fi banuit a fi posibile, care sunt ascunse intzelptzilor shi oamenilor de shtiintza dar sund descoperite din abundentza copiilor shi celor curatzi cu inimioara, cu Duhul, deci ce vreau sa zic, ecleziastul am impresia ca vorbeshte despre cei ce realizeaza cat de pacatoshi sunt shi viatza lor se umple de cunoashtere shi de shtiintza care era pana la Hristos o tristetze insuportabila incat acela marturiseshte cat de bine petrec cei necunoscatori shi cei ce traiesc in lume fara problema, poate un fel de fericirea celor neshtiutori, naivi, care intr-adevar au oarecare fericire a celor lipsitzi de cunoashtere, shi nimeni nu le cere sa ajunga sa shtie, findca imparatzia cerurilor se afla shi in inima cea mai neshtiutoare cu Dumnezeu, dar dupa Inviere, acesta nenorocire a celui ce cauta, a celui ce shtie, a celui ce ishi vede pacatele shi le constata in realitatea vietzii sale a devenit un tzel pozitiv, o smerenie intru cunoashterea lui Dumnezeu shi nepacatuirea curenta, adica o mishcare inspre harul shi slava lui Dumnezeu, deci ecleziastul care nu a gasit nimic altceva pe lume decat sa afirme ca tot ce a cautat shi a gasit inclusiv in intzelepciune nu este decat o deshertaciune a deshertaciunii, ei bine acesta dupa Invierea lui Hristos incepe sa capete sens shi sa fie ridicat din tina lumeasca inspre cunoasterea lui Dumnezeu ce devine roditoare shi binevietzuitoare in lume, inaltzandu-l pe cel care a afirmat cu atata durere ca toata lumea nu este decat un pustiu shi ca nu merita nimic altceva pe lume decat sa cantzi shi sa joci, adica sa-tzi traieshti clipa in iresponsabilitatea ludica a simtzirii lipsite de sensuri, de rosturi, cand nimic defpt parea ca nu-si mai are sensul shi rostul, in veshnicul rost al celor faraderost... a venit Emanuel, dumnezeul cu oamenii, cel adevarat al mantuirii shi incet, incet lucrurile incep sa capete sensuri shi rosturi, iar cunoasterea shi shtiintza shi intzelepciunile ishi revin la slava de a curge luminate shi strabatute de Lumina cea adevarata, inmiresmatorul a tuturor intzelepciunilor shi ridicatorul in Fiintza a toate buna putere shi a tariilor celor ale Mintzii pline de intzelepciune care vor straluci, cum se descrie shi in Apocalipsa cam ca aurul topit shi incercat in focuri, ca shi pietrele pretzioase, iar cei care fac parte din aceasta Fiintza a cunoashterii, a intzelepciunii in Hristos, vor stralucii mai luminos ca soarele shi mai albi decat zapada curata, iar ochii lor mai aprinshi de smerenia+ shi dragoste decat toate focurile curatzatoare de tot necazul...
bine-ar fi daca am prinde shi noi partashia acelor comori ascunse celor necredincioshi, celor nevrednici shi ingamfatzi, celor ticaloshi shi semetzi, celor lipsitzi shi impietritzi in duhul lor mort shi searbad, shi curgand cu prisosintza catre totzi ceilaltzi (nemincinoshi shi neichinatori de idoli care lucreaza faradelegea) deci deschisa catre totzi shi care se revarsa de la tronul lui Dumnezeu shi de la Mielul Injunghiat, adica cel credincios shi drept care biruind faptura shi pacatul din om il ridica la starea lui de Omenie impacata cu Dumnezeu....
30.10.2007, 14:10:14
Subiecte asemănătoare
Mod linear
