monologul meu

[dragomirna]

În prealabil postat de cristiboss56

Emotional ! in alta ordine de idei , turma tot turma ramane si din nefericire pentru cei ce nu o urmeaza, au de suferit dar si mult de invatat din asta, iar maturizarea survine mult mai rapid. Orice rau spre bine si in acest caz. In ultima instanta, schimbarea scolii, ar fi o solutie, dar cum majoritatea scolilor abunda de buruieni si neghiobi, alegere este dificila. Oricum exista si grupuri "pasnice"in fiece scoala si integrarea in astfel de grupuri minoritare, ar fi ultima solutie. Cat priveste genul muzical agreat , nu se pune in discutie, find voia libera ce nu trebuie ingradita in astfel de situatie. Nu neaparat ce-mi place mie, este obligatoriu sa -i placa si alt cuiva si invers.

Da, este foarte adevarat ca "turma e tot turma"... Cel putin eu am simtit-o pe pielea mea din copilarie, pentru ca, fiind mai timida, dar mai deschisa la minte, preocuparile mele, in special cele fata de religie, imi erau ingradite de atitudinea celor din jur, si ma inhibam... Ma fascinau filmele care aveau ca tema scene din Biblie (si din fericire am apucat sa vad niste filme bune, si nu aberatii cum au fost difuzate mai tarziu) - atunci cred ca era singura posibilitatea sa ma bucur de realitatea pe care o oferea credinta, surprindeam ceva din viata traita cu Dumnezeu... De la scoala am invatat cele mai multe - deci religia trebuie pastrata in scoli, nu trebuie tratata deloc cu indiferenta problema asta, bine ca s-a rezolvat si cea cu icoanele! ..In sfarsit, ideea este ca intr-adevar, crestinii sunt priviti cu cea mai putina toleranta in general, numai Dumnezeu ne mai pazeste! Eu am observat lucrul asta inainte sa fiu mai apropiata de Biserica, nu stiam de ce ori de cate ori se vorbea despre valori crestine, se stramba din nas sau se lua in ras... Iar de obicei crestinii, care merg la Biserica si sunt preocupati de o viata dupa invataturile de credinta, sunt mai greu acceptati de turma, de fapt cam deloc... De asta cred ca spune si Domnul "toti va vor uri"... Din fericire, mai spune si ca "Fericiti veti vi cand veti suferi pentru Mine, si vor spune tot cuvantul rau pentru numele Meu"... :rolleyes: :D
Fiti binecuvantati!

[dragomirna]

"veti fi"* :p ;)

[tigerAvalo9]

cum ai reusit sa treci peste lucrurile alea omirna?

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de tigerAvalo9

cum ai reusit sa treci peste lucrurile alea omirna?

dragomirna scz

[dragomirna]

:D Pai, singura nu am reusit nimic... Ce sa zic, a trebuit sa ma puna Dumnezeu si pe mine la colt, si sa-mi dea si vreo cateva palme pe care eu credeam ca nici nu le merit... Mi-a fost greu sa ma desprind de ideea acelui dumnezeu pe care il avem toti drept reper cand suntem mici (sau chiar si cand suntem mai maricei..) si la care ne rugam sa stim la lucrari de control sau sa reusim unde unde si noi stim ca e bine, mai ales daca am muncit si ne dorim sa fie bine, cum e firesc. De fapt, m-am desprins brusc, atunci cand am inceput sa nu mai dau efectiv 2 lei pe religie, si vorbeam chiar lucruri urate despre crestinism si religii in general, pt ca vedeam doar ipocrizia oamenilor, sau dorinta de control asupra "turmei"... Dar acum vad ca Domnul era cu mine chiar si atunci, "rea" fiind... Odata, m-am enervat asa pe viata si pe El, si am luat icoana din perete, din dormitorul meu, si-am pus-o in dulap, si am rupt si toate iconitele pe care le-am gasit in casa (cele mici, din hartie), hotarata fiind sa pun capat minciunii despre Dumnezeu care - si imi devenise destul de clar - era doar inventat de oameni. Apoi am inceput sa citesc Nietzsche, Schopenhauer, si tot felul de aberatii care imi sustineau si propriile noi convingeri dar imi si aduceau mai bune argumente "impotriva" ideii de Dumnezeu. Am avut o criza existentiala practic, si intr-o perioada din viata destul de dificila - adolescenta. Dr mi-a prins bine, pentru ca nu mai puteam accepta sa ma mint si sa ma prefac ca e totul bine, si am tinut-o intr-o razvratire pana m-am lamurit, incet-incet, unde imi pot gasi linistea... Adica in Biserica lui Hristos, care mi-a deschis mintea si inima spre Sensul vietii mele si al oricarui om de pe pamant. Acum, nu-mi mai ramane decat sa ma tin de cele ce stiu, si sa ma apropii si mai mult de El. Sper ca toti sa ne dam seama unde ne situam, in gandire si in ceea ce simtim ca fiinte in viata noastra, sa nu ezitam sa ne punem intrebari, dar nici sa nu ne speriem de noi insine sau de Calea care pare grea, in cazul in care raspunsurile intrezarite macar, arata ca si cum ne-ar depasi puterile... Doar cu Domnul le putem pe toate, fara El nu putem face nimic, decat sa ne mintim si amagim pe noi insine si pe ceilalti...

[dragomirna]

dar sa nu ne speriem de noi insine* - ..e mai clar. ;)

[cristiboss56]

Draga Dragormirna, multumeste-i necontenit Bunului Dumnezeu, pentru maturitatea ta la o varsta la care multi mai bajbaie inca nehotarati . Trebuie sa recunosc ca esti chiar mult mai vrednica ca mine, in multe privinte. Nu o lua ca o lauda ci ca o realitate. Bunul Dumnezeu sa-ti lumineze si in continuare calea ta in viata si fie ca multi tineri sa te urmeze.

[dragomirna]

În prealabil postat de cristiboss56

Draga Dragormirna, multumeste-i necontenit Bunului Dumnezeu, pentru maturitatea ta la o varsta la care multi mai bajbaie inca nehotarati . Trebuie sa recunosc ca esti chiar mult mai vrednica ca mine, in multe privinte. Nu o lua ca o lauda ci ca o realitate. Bunul Dumnezeu sa-ti lumineze si in continuare calea ta in viata si fie ca multi tineri sa te urmeze.

Iti multumesc, cristiboss56, pt cuvinte. :)
Numai ca nu am cum sa "o iau nici ca pe o lauda, nici ca pe o realitate", pt ca realitatea, din inima si din mintea, oricui, numai El o stie... Si expresia asta e mai mult asa, intre oameni... :D
O Duminica frumoasa tuturor! ;)