Pedeapsa pentru pacate

[cristiboss56]

Sfantul Ioan Gura de Aur, arata atat de intelept si edificator totodata: "Ce lucru curios! Cu totii urmaresc cu sufletul la gura evenimentele trecatoare ale acestei vieti scurte, dar la viata ce va sa fie nici nu le trece prin cap sa se gandeasca. La ospete si prilejuri de indulcire a trupului mereu sunt primii, dar sufletele lor le lasa sa se usuce de foame duhovniceasca. Se ingrijesc de trup si il infruseteaza, insa sufletul le este indiferent. Cand se imbolnaveste trupul , cheama doctorul, cumpara medicamente si cheltuiesc o gramada de bani., pana cand se vindeca. Iar atunci cand sufletul lor se imbolnaveste de boala aducatoare de moarte a pacatului, nu fac nimic. Si cel mai trist este faptul ca, desi il ingrijesc cum nu se poate mai bine, trupul lor moare, iar sufletul este osandit la iadul vesnic. " Poate titlul acestui topic nu ar fi trebuit sa contina cuvantul pedeapsa ci consecintele voii noastre. Toate ce le primim , de fapt sunt raspunsul firesc , al celor gandite, vorbite si faptuite de noi.

[Thheo]

Are cineva curaj sa ceara lui Dumnezeu pedeapsa ptr ceea ce face ?ptr toate relele facute?eu una ma chinui.... aman o astfel de rugaciune, desi ar trebui sa cer asa ceva ,sa cer pedeapsa ptr faptele mele....asta ca nu cumva copiii mei sa plateasca in locul meu...imi doresc sa am curaj sa sufar , sa ma chinui aici pe pamant....mai ales ca citeam undeva ca numai o femeie care naste natural stie ce inseamna durerile iadului....si sunt crunte....nu stiu poate intr-o zi am sa-mi fac curaj si am sa cer ...dar nu mai mult decat pot duce....nu stiu....mai multe de invatat.....poate am sa invat odata cu copii mei multe despre cum sa fii crestin...

[Florin-Ionut]

[tigerAvalo9]

Si eu am avut in trecut niste pacate ,ca tot omul si dupa pacatele acestea mi se intamplau tot feluri de lucruri,raceam,ma durea cand rinichiul cand ficatul,cazaturi etc.Pot fi acestea pedepse pentru pacat?

[cristiboss56]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Si eu am avut in trecut niste pacate ,ca tot omul si dupa pacatele acestea mi se intamplau tot feluri de lucruri,raceam,ma durea cand rinichiul cand ficatul,cazaturi etc.Pot fi acestea pedepse pentru pacat?

Aline, spui , am avut ! Esti un caz extrem de fericit, pentru ca inseamna ca acum esti fara de pacat. Se inteleg gresit ? Revenind la intrebarea ta, suferintele ce vin asupra noastra sun doctoria cea vindecatoare, intru constientizarea, indreptarea si curatirea noastra sufleteasca. Precum fierul ce trece prin foc si rugina i se curata, asa si noi suntem trecuti prin focul cel curatitor de balastrul greu atarnator, al patimilor noastre. Mult mai grav si ar trebui sa ne dea de gandit, atunci cand nici o ispita nu ne incearca si totul merge "snur", indiferent de faptele, gandurile sau vorbele noastre. Sa fim fericiti ca suntem ispititi, incercati, mustrati si indreptati, aici in asta viata. Din fiece incercare , iesim mai buni, mai intelepti, oprindu-se risipa talantilor ce ni s-au dat.

În prealabil postat de tigerAvalo9

Si eu am avut in trecut niste pacate ,ca tot omul si dupa pacatele acestea mi se intamplau tot feluri de lucruri,raceam,ma durea cand rinichiul cand ficatul,cazaturi etc.Pot fi acestea pedepse pentru pacat?

DA! Dar...ale tale..

[Florin-Ionut]

Ca dovada a faptului ca vom simti pe propria piele consecintele pacatelor noastre este viata imparatului David din Vechiul Testament.

Desi era unsul lui Dumnezeu pe tron si om drept si placut Domnului, David a savarsit doua pacate grele: uciderea si desfranarea. Insa imediat a venit la el proorocul Natan, trimisul lui Dumnezeu si duhovnicul regelui, avertizandu-l pe David si mustrandu-l pentru faradelegile sale. Dupa cum stiti, David nu l-a alungat pe prooroc, i-a parut rau de faptele sale marsave si a obtinul iertarea Celui de Sus.

Desi fusese iertat, a postit sapte zile si cele ce au urmat au constituit urmarile pacatelor lui: primul nascut a murit la nastere, conflictul cu fiul sau, alungarea de pe tron, umilintele suferite samd.

Deci, Hristos ne iarta usor, ne accepta intoarcerea la pocainta, insa trebuie sa ispasim urmarile pacatelor noastre cele multe si asta trebuie s-o facem urmand pilda lui David, cu smerenie si constienti fiind de dreptatea lui Dumnezeu, pentru curatirea reala a sufletelor noastre.

De citit in detaliu acest subiect in Cararea Imparatiei a lui Arsenie Boca incepand cu pagina 39.

[Florin-Ionut]

Este si o istorioara din Traditie:

Un batran il trimite pe ucenicul lui in oras cu treaba. Se intampla ca atunci murise un mare bogat din acel oras, care era cunoscut si ca mare pacatos, nedrept, etc. Insa inmormantarea sa a fost cu mare fast, tot orasul iesind sa-l petreaca pe ultimul drum.

Intorcandu-se ucenicul, gaseste la chilia batranului un peisaj horror: acela fusese mancat de un leu si ii ramasesera doar ramasitele...

Ucenicul atunci incepe sa planga si sa invoce dreptatea lui Dumnezeu: cum se poate ca acel bogat sa traiasca o viata in pacate si sa sfarseasca cu o moarte asa fastuoasa, pe cand batranul de 90 de ani, toata viata slujindu-i Domnului sa fie mancat de fiare?...

Dupa un timp, Domnul i-a descoperit tanarului acestea: bogatul a trait in faradelege toata viata, insa pentru cele cateva fapte bune, putine la numar, i s-a rasplatit in lumea aceasta prin inmormantarea grandioasa; iar batranul, om drept fiind, savarsise totusi niste pacate mici, cu gandul, si Dumnezeu l-a curatit prin durerile mortii in gura leului, ca sa intre desavarsit in slava Sa...

Se vede aici ca pacatele noastre au consecinte implacabile si ca iubirea lui Dumnezeu ne iarta, insa dreptatea Lui nu lasa nepedepsite pacatele iertate... Deci sa ne asteptam sa suferim pentru relele ce am savarsit inaintea Celui de Sus, fara sa cartim si sa ne miram de ce ni se intampla anumite incercari cand noua ni se pare ca eventual nu le meritam...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Se vede aici ca pacatele noastre au consecinte implacabile si ca iubirea lui Dumnezeu ne iarta, insa dreptatea Lui nu lasa nepedepsite pacatele iertate...

cred ca ai vrut sa zici "nu lasa nepedepsite pacatele nespovedite", nu pacatele iertate.

totusi, recitind povestioara ta, parca nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu te da in gura leului ca sa te pedepseasca pentru pacate mici... apoi, noi cand ne spovedim, cu siguranta nu apucam sa spunem chiar totul, de aceea stiu ca preotul la sfarsit rosteste anumite cuvinte, cum ca te iarta Dumnezeu si pentru ce n-ai apucat sa spovedesti, fara voie...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci sa ne asteptam sa suferim pentru relele ce am savarsit inaintea Celui de Sus, fara sa cartim si sa ne miram de ce ni se intampla anumite incercari cand noua ni se pare ca eventual nu le meritam...

de acord 100%... si sa ne dea Dumnezeu [COLOR=Green]putere[/COLOR] sa le ducem toate!