Rautatea omului bun!

[Mosh-Neagu]

Sub imboldul unei curiozitati am cotrobait prin arhiva si am descoperit acest thread. Viata este amara, cruda, unica. Si noi ce facem cu ea? O irosim. Vremea e scumpa si cu toate acestea, cu cata usurinta ne gandim la ea? Cat de putin o pretuim? Nu exista timp pe care sa-l neglijam fara primejdie caci in orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde.
Asa cum vorbele spuse nu se mai pot intoarce, tot astfel vremea pierduta nu se mai poate afla.
Ati ascultat vreodata toaca la manastire? Suna dumnezeieste in linistea codrului. Dar nu toti prind drag de ea si nici nu-i patrund plansul si chemarea catre Dumnezeu. Uneori am descoperit toaca manastirii in vorbele matale, om bun......

[piedonee]

Viaţa este o călătorie onirică. În care nu există dreptate. Capacitatea de emoţie estetică conferită omului este o răsplată a acestei nedreptăţi. Ce este important în viaţă? Să nu răneşti pe cei care te-au iubit. Cadoul suprem al existenţei la sfârşitul EI...sa iubesti pe tot omul din tot sufletul dar sa nu iti pui nadejdia in oamenii niciodata,CA ORICAT DE PRIETEN ITI VA FII TOT TE VA DEZAMAGI...O DATA....
si uite asa invatand ca toti suntem la fel e mult mai usor sa iertam si evident sa uitam...caci uitarea e lege a firi si am trebui sa o lasam sa isi faca treaba si sa nu o obligam sa tina in loc anumite fapte rele si rautati ale unora.....daca am reusi sa ne implementam lucrurile si faptele bune atunci si sufleteste vom fii mult mai liberi si linistiti...
e adevarat ca e pacat ce scoti din gura ca ce ese se duce la inima omului si de acolo apar vrajba,ura etc....

[Radu32]

am remarcat,citind uneori tot felul de subiecte, de pe aici, ca in general, aproape nimeni nu da amanunte concrete de viata personala,in sensul unor experiente sau fapte traite si facute !

oamenii se feresc ca dracu de tamaie sa se deschida,asa ca vorbesc de orice ...numai de ei si de persoana lor,deschis ,total deschis, nu !

in putine locuri am vazut postari in care sa fi fost prezentata o experienta de viata, o poveste reala si personala, din care fiecare cititor ar fi avut ceva de invatat !

[IOLANDA]

Ai dreptate "ombun"...am vazut si eu deseori oameni care o fac pe "evlaviosii "in Sfanta Biserica,in timp ce in afara ei.....cam lasa de dorit prin comportamentul lor,dar tot eu zic:nu se poate ca un om sa nu aiba chiar nimic bun in el...si poate chiar atunci in acea biserica iese la suprafata acea bunatate.Eu chiar nu vreau sa cred ca exista oameni cu adevarat"RAI"....si sper sa nu ma insel si atunci zic:Doamne Ajuta-ne sa ne vedem noi intre noi si acea "bunatate",care de multe ori e ascunsa din diverse prejudecati.

M-a pus pe ganduri subiectul acesta. Rauratea oamenilor(altora) si puterea de a ierta( a noastra) este un subiect despre care se poate vorbi mult. Eu simt ca este mult mai greu sa iert o rautate / nedeptate decat sa o ignor. Poate pare absurd ce zic, dar din experienta mea, pare a fi mai usor sa caut circumstante atenuante celui ce greseste fata de mine decat sa -l iert dupa ce m-am lasat patrunsa de acel sentiment dureros "vai ce tare m-ai ranit !" Poate ca gandesc asa si pt ca nu prea am avut parte de suparari din partea oamenilor. Si, ca o paranteza, de cate ori zic rugaciunea pt. dusmani, ma gandesc ca eu nu am dusmani, sau cel putin nu-i stiu eu, nu sunt declarati. Eu ii spun "rugaciunea pentru dusmanii anonimi"...
Deci, revenind, cred ca ar fi mult mai usor sa nu ne suparam pe cineva, decat sa-l iertam. Poate ca de multe ori chiar noi provocam rautatile celor din jur. Acum, Doamne fereste!, nu vorbesc despre lucruri grave, crime, acte de violenta, vandalism sau alte f. grave. Acestea pot fi iertate doar de oamenii sfinti. Cu toate ca Domnul Hristos, cand ne-a spus sa iertam celor ce ne gresesc nu a facut o clasificare a greselilor si nici a gresitilor...
Dar pentru mine este interesant sa aflu nu atat despre cum as putea sa iert cat despre cum as putea sa nu ma mai supar pe aproapele meu.

[Marius22]

[quote=OmuBun;170722]Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi. [quote]

Pana a fi contrariat de alte persoane, de nenumarate ori am avut ocazia sa fiu contrariat de propria persoana. Sunt situatii in care observ ca ating cu usurinta si in scurt timp anumite limite peste care nu pot sa trec. Acesta este si cazul puterii de a ierta, a iubi etc. Situatiile concrete ne arata ca suntem mult mai "limitati" in acest sens decat credem.

Cu toate acestea trebuie sa incercam a impinge aceste limite cat mai departe cu putinta. Dar nu numai atat. Nu virtutile trebuie limitate, ci pacatele. Sa punem limita, pe cat putem, egoismului, parerii de sine, invidiei, rautatii. Atunci oamenii ni se vor parea mai buni, iar cele ce ei ne gresesc, nu ni se vor mai parea de neiertat.

Parintele Arsenie Boca spunea ca daca noi asteptam iertare si faceri de bine de la oameni,atunci de la DUMNEZEU ce mai asteptam?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristian67

Parintele Arsenie Boca spunea ca daca noi asteptam iertare si faceri de bine de la oameni,atunci de la DUMNEZEU ce mai asteptam?

Măi , Cristian , nu ştiu de minte dacă are cineva , sau de o foloseşte aşa cum trebuie, dar ştiu că atâta timp cât aşteptăm Slava omenească, uităm să dăm în mod real şi cinstit SLAVĂ lui Dumnezeu. Cel ce aşteaptă linguşeli, cuvinte mieroase , iertări peste iertări , nu va călca nicicând pe urmele lui Hristos ! De-ţi stă mintea la aşa zisă răutate omenească, să fi sigur că eşti mult mai rău decât cel pe care îl consideri rău şi incomod în viaţa ta.

Sa ne vedem noi mai rau decat pe ceilalti si vrednici de adancul iadului.Pentru toate,sa nu dam vina pe altcineva.Sa ne acuzam in fata lui DUMNEZEU pentru tot raul din lume.

@cristiboss56,titlul pe care-l folosesc cateodata postarilor mele nu-mi apartine mie si parintelui Arsenie Boca,daca te-ai simtit cumva rau,imi cer iertare tie frate,sau sa fie adevarat ca vorbele parintelui Arsenie cam ,,ard'' cum de altfel se si spune?