Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

Un schimb de replici nu e cearta!

Nu stiu de ce-ti raspund. Sincer nu se merita. Si nu se merita fiindca sunt convins ca voi fi suspectat de exces de orgoliu. Sunt intr-adevar orgolios, dar aici nu e cazul. Nu vreau sa ma cert cu tine (si cu nimeni) si nu-ti raspund sa-ti dau motive de conflict, ci fiindca nu-i drept sa-i judeci pe ceilalti dupa propriile tale norme, pe care fara sa-ti dai seama, tu esti primul care le incalci !!
Nu discut despre ceea ce pui pe seama mea, raportat la altii. Este parerea ta, atat ai inteles tu ! Ma refer doar la faptul ca, desi nu cunosti omul, intri incaltat in sufletul lui in numele celui care Il vesteste pe Mantuitor. Daca te-ai pune macar o data in locul celuilalt, ai intelege Adevarul lui Hristos. Deocamdata la tine e numai teorie ! Si e mare pacat fiindca te irosesti... inutil.

Cum este posibil sa afirmi ca ,, credinta nu sta in dogma"

Am crezut ca ai inteles. O sa-ti exemplific din amintiri, si nu am pretentia sa fi retinut fidel pilda, ci doar esentialul. Se spune ca un mare episcop, care cunostea dogma ortodoxa mai bine decat oricine altcineva, trebuia sa ajunga impreuna cu alti slujitori ai bisericii intr-un anumit loc, iar pentru asta trebuiau sa mearga pentru o vreme cu barca pe mare. Inainte de a urca in barca, a dorit sa-l cunoasca mai bine pe luntrasul care avea sa-i duca la destinatie. "Ia spune, omule, crezi, tu, in Dumnezeu ?" "Cum sa nu, Sfintia ta ? Pai ce m-as face fara El cand is pe mare ?" "Si cum te rogi tu la Dumnezeu ? " "Pai cum sa ma rog ? Asa cum am invatat si eu de la tata : Doi noi, doi voi, miluieste-ne pe noi !" "Vai de mine, dar ce-nseamna porcaria asta ? Asa ceva nu am mai pomenit de cand ma stiu. Ia invata tu imediat rugaciunea Tatal nostru. Noi nu urcam la tine in barca daca n-o inveti !" Iar omul se supuse si invata rugaciunea, apoi plecara cu totii peste ape. Dar o furtuna se starni ca din senin iar saracii prelati impreuna cu episcopul facura apel la toate cunostintele in materie de credinta, ca sa induplece pe Dumnezeu sa aiba grija de ei. Dar barca mai-mai sa fie inghitita de ape. Vaslasul nu mai contenea sa zica intr-una Tatal nostru, asa cum il invatase Preasfintitul la plecare, fara nici un folos insa. Incerca apoi si cu rugaciunea pe care-o stia el, iar apele se domolira ca la comanda. Atunci prelatii ii spusera : "Lasa rugaciunea noastra ! Spune-o pe-a ta ca-i mai buna !
Indumnezeirea este in fiecare dintre noi din momentul sfantului botez. Poti sa locuiesti intr-un catun si sa nu fi avut niciodata posibilitatea sa inveti sa citesti. Dar sa-l cunosti pe Dumnezeu, pe Mantuitor si pe Maica Preacurata mai bine decat toti cei care pretind ca n-au lipsit la nici o lectie de la scoala Sfintilor Parinti.

Chiar daca te-oi supara de moarte : ia-ti otrava asta si te du cu ea cu tot de unde ai venit si sa nu mai faci asa ticalosie nici o data . Crede-ma si ma intelege tu cum oi vrea dar ce faci tu nu este ortodoxie .

Este un punct de vedere : al tau ! Daca te-am suparat pe tine personal, imi cer iertare. Daca doresti sa ai in jurul tau numai dintre cei care sa gandeasca asa ca tine, nu inteleg de ce nu-ti faci propriul forum ? Aici incercam fiecare dintre noi sa ne impacam cu noi insine si dorim sa credem ca o facem numai si numai cu voia lui Dumnezeu ! Cand ne certam, sigur nu e voia Lui !

Cum ar fi daca pt. tine un economist ar aparea la serviciul tau un manager tot economist si v-ar spune ca stiinta financiar bancara nu se bazeaza pe dogmele (legile)economice si financiare ci pe dragostea voastra fata de munca de birou intro banca, l-ai crede ?

Nu inteleg de unde ai dedus ca sunt economist ? Nu, nu sunt. Sunt un om, si-atat. In rest n-am inteles NIMIC. Stiinta exacta trebuie insusita. Harul lui Dumnezeu vine daca-I deschizi usa. Pur si simplu!!!

[zaharia_2009]

Fratelui OmBun :
Inca de acm 2 luni ,de cind ne-ai spus povestea de la Londra cu amanta nevinovata ti-am spus ca m-am lamurit despre credinta care o intelegi si o traiesti. Ce te-ai astepta ,sa-ti spun ca esti frumos si ca-ti sta bine cind scoti precum scamatorii vanitosi iluzii din mineca ?
Nu crezi ca era mai de bun simt ca chiar acum ,inainte de a ma pune la punct sa apelezi la dictionarul site-ului si sa te documentezi despre notiunea de dogma si sa revi asupra atitudini? Nu , pt. ca ignoranta este mai dulce . Treaba ta, vorba lui Iorga : ,,un om valoreaza cit ambitia sa"! Pt. tine si cei ce simpatizeaza cu asemenea ideatie va reamintesc lucruri ignorate :
- Hristos se autodefineste : ,,Eu sunt calea ,adevarul si viata"
- Hristos este iubire dar in aceiasi masura este si drept judecator;
- Hristos spune: ,,nu cel ce-mi spune mie Doamne, Doamne, se va mintui ci cel ce face poruncile Tatalui meu"
- Hr. spune : ,,faceti mai inti cele ale Tatalui si cautati dreptatea lui si toate celelalte se vor adauga voua"
- Hristos mai spune : ,,Cel ce voieste sa-mi urmeze sa se lapede de sine sa-si ia crucea sa si sa vina dupa mine". Voi cei ce va topiti de dorul lui Hr. v-ati lepadat pina si de dogmele credintei in El !!!
- Rugaciunea Tatal nostru, numita si rugaciunea domneasca a fost data de insusi Hristos !La prima vedere este atragatoare povestea ta dar ea tocmai porunca lui Hristos o tagaduieste ,cea pe care ne-a dat-o spunind : ,,asa sa va rugati !"
- Eu nu caut sa ma asociez cu cei care gindesc neaparat ca mine ci cu cei care marturisesc ca si mine dumnezeirea ! Iata diferenta intre aparenta si esenta !
- Daca spui ca aici pe forum incercati sa va impacati voi cu voi insiva spune-mi dar cine v-a invrajbit pe voi cu voi insiva . Ispititorul cu care cochetati si care este tatal minciunii inselindu-va cit ii ingaduiti voi.
Frate, multa vreme sa dus buhul dragostei de aproapele pe acest forum si multa fratietate profera iubirea aproapelui fara frontiere.
Acum a venit rindul ca iubirea lui Hristos(felul vostru de iubire)sa mearga pina la tagaduirea Lui insusi. Paradoxal ,dar asta faceti !
Mai OmBun, voi ca sa faceti vorbire si chipurile socializare nu mai aveti nici un Dumnezeu pt. ca l-ati pierdut prin tagaduire, va apuca mila si caritatea acolo unde nu are rost, va acoperiti cu meschinarie si falsitate pt. a intra in voia te miri cui in loc sa stati drepti in credinta si in marturisire ,in loc sa faceti fapte demne de virsta si pozitia voastra de crestini . Crezi ca traind in genunchii credintei si alintindu-va cu ispititorul (prin lipsa faptelor si a credintei curate)va veni ajutorul de la acesta ridicindu-va in picioare si indreptindu-va catre D.zeu? Va inselati, defapt puteti intelege si singuri asta.

Pt. final va propun ca tema de observatie urmatoarele versete :
,,Fericit barbatul ,care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
Ci in legea Domnului este voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea" (Ps. 1/1-2)
,,De n-ar fi fost legea Ta gindirea mea,atunci as fi pierit intru necazul meu" (Ps.118/92)

NB:1. lege= dogma
2. acest ultim verset este mult folositor si mult sfatuitor pt. toti cei neimpacati si nelinistiti cu ei insisi de vor cauta sa-l traiasca !

În prealabil postat de cristiboss56

Măi Sofia , m-ai zăpăcit efectiv de la un timp ! Cu toate că nu am mai intervenit direct în discuţie cu tine, mă pomeneşti mai peste tot, de parcă îmi faci vesnica pomenire .

Mi-a placut replica asta Cristi, tu esti exemplul viu al romanului care face haz de necaz.

[MariS_]

Sofia draga, nu trebuie sa te superi. Incearca sa privesti lucrurile
si din celalalt unghi de vedere. Poate ca Dumnezeu doreste sa ne
mai smereasca putin si atunci ne trimite cate un dus rece...

OK! Ai dreptate, Zaharia. Eu chiar nu vad de ce te necajesti atat de mult. Tii neaparat sa ma pui la zid si sa-mi arati cat sunt eu de pacatos fata de tine. Dar nici nu neg asta. Iar pentru cei 9 ani de strainatate (din care 7 singur, fara familie), nu stiu ce sa-ti spun... E greu sa dau socoteala cuiva... Am crezut ca Dumnezeu si Mantuitorul sunt acei care mi-au cerut la vremea aceea socoteala si am platit cu varf si indesat. Sunt pacatele vietii mele si, sincer, nu cred ca privesc pe nimeni.
In rest, iarta-ma; sunt doar lucruri stiute de toti si urmate dupa puterea credintii fiecaruia. Nu-i nimic nou inafara doar de ura cu care-ti privesti semenii. Sufletul omului si raportarea lui la credinta, sunt probleme intime si nu trebuiesc trambitate. Pentru fiecare va veni o zi cand va trebui sa dea socoteala pentru faptele lui si nu pentru ale altora. Si cand ma gandesc ca tu faci toate astea numai pentru a arata celorlalti calea cea dreapta pe care n-o neaga nimeni!... Cu cine te lupti si de ce nu cauti alta modalitate de a convinge? Cu cat stai mai "drept", cu atat te pierzi si cu cat esti mai smerit, cu-atat te vei ridica. Intotdeauna avem cate ceva de invatat, chiar si de la cei pe care-i consideram iremediabil pierduti. Eu nu am pretentia sa te invat pe tine, pentru ca tu chiar stii ce-i bine si ce nu. Diferenta este ca nu te poti stapani, iar asta este pacatul vietii tale. "Care-i cel mai greu pacat?" a fost intrebat Parintele Cleopa. "Pacatul cel mai greu este acela care nu ti-l poti stapani - a raspuns - iar diavolul intra acolo unde gaseste el locul mai slab!" Marirea de sine este tot un pacat. Daca il constientizezi sau nu, daca te indrepti sau nu, cum te indrepti... e doar problema ta. Nimeni nu cred ca are dreptul sa te judece, exceptie facand atunci cand tu te faci - cu de la sine putere -judecatorul tuturor!
Si inca ceva: as dori sa incheiem dialogul asta din care nu stiu daca are cineva ceva de castigat. Eu nu vreau sa dovedesc nimanui cat sunt de bine-vazut de Dumnezeu. Ma doare totusi ca sunt improscat cu noroi care se pretinde a fi bine aghezmuit! Oricum durerea ramane, si vai de cel care-o provoaca! Inca o data iarta-ma daca ti-am pricinuit vreo tulburare si - ceea ce e cel mai important - te-am tratat pana acum ca pe un om normal! Daca vei continua in acelasi stil tendentios, inseamna ca la tine este o problema de sanatate si Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

Parintele Paisie de la Sihla Ii multumea lui Dumnezeu cand ii trimitea cate un om care sa-l smereasca, atragandu-i atentia unde greseste. Poate ca ar trebui ca intentia celui care scrie si a celui care citeste sa fie aceea de a osandi pacatul, nu pe pacatos. Nu trebuie sa ne menajam orgoliile. La Judecata, pe cine ne vom razbuna daca acum nu putem suferi nici cea mai mica atentionare sau critica. Sa ne gandim cum obtin fratii nostri din manastiri smerenia (cei care o obtin): prin rabdare, prin autoosandire. In fata pacatului nu putem fi smeriti, insa.

Ortodocsii ar fi bine sa se ajute efectiv intre ei, indemnandu-se la fapte bune, cat se mai poate. Poate ca va veni timpul cand nu vom mai putea comunica pe acest forum si nici pe altele si ne va parea rau de fiecare cuvant spus la suparare.

A-i spune cuiva, cu dragoste, ca greseste e un lucru bun. Caci daca-l lasam pe cineva sa greseasca, tacerea noastra poate fi considerata un pacat. Si totusi este scris si ,, Nu judecati, ca sa nu fiti judecati." Poate e bine sa cantarim de fiecare data din ce avem mai mare folos duhovnicesc: daca tacem sau daca vorbim. Dar asta inseamna deja sa avem discernmant duhovnicesc. Spre acesta merita sa tindem cu totii. Dintre doua rele sa-l alegem pe cel mai mic, iar dintre doua virtuti, pe cea mai mare. Doamne ajuta.

Istorioara relatata de OmuBun o stiu si eu. Era vorba despre trei pustnici care locuiau pe o insula si, nestiind sa se roage, spuneau asa: ,,Noi trei, Voi Trei, miluiti-ne pe noi." Spunand astfel, ei se rugau , de fapt, Preasfintei Treimi, deci respectau dogma in felul lor. Un episcop viziteaza insula cu scopul de a propovadui crestinismul acolo. Ii invata ,,Tatal nostru", convins ca face o fapta foarte buna, dar ei, nestiind sa scrie, uita rugaciunea.

Atunci, unul dintre pustnici alearga pe mare sa-l ajunga pe episcopul care se indeparta cu barca spre corabie din largul marii, ca sa-i ceara sa-i repete rugaciunea. Cata smerenie! Ajunsese la masuri inalte si alerga pe mare pentru a afla inca o rugaciune. In ceasta istorioara, se evidentiaza puterea rugaciunii inimii. Episcopul, cand l-a vazut ca alearga pe mare ca Iisus, i-a spus sa se roage in continuare cum s-a rugat si pana acum, ca ii este de ajuns. Deci rugaciunea inimii este rugaciune intre rugaciuni.

De curand am ascultat o marturie audio a parintelui Sofian si asa am inteles mai bine mesajul Acatistului Rugul Aprins, care este dedicat si acestei rugaciuni.

Multumesc mult, antoniap, pentru interventia ta. Chiar era necesara si ma bucur ca si ceilalti pot afla varianta buna a acestei povestioare. Si iti multumesc si pentru sfatul subtil pe care mi l-ai dat! Mi-l insusesc si-o sa tin cont de el.
O intrebare: marturia audio de care vorbesti era de la radio sau o inregistrare ce poate fi gasita pe net? Mi-am facut o mica "fonoteca" cu astfel de "binecuvantari spirituale" si mi-ar placea sa o adaug si pe aceasta.

Chiar pe site-ul Crestinortodox.ro se poate asculta ,,Despre Rugul Aprins"'. Intri direct pe site, apoi in dreapta sus intri pe,,Audio'', iar dupa aceea cauti ,,Predici audio mp3. Gasesti acolo o comori duhovnicesti adevarate. Cauti apoi ,,Sofian Boghiu'' si apoi ,,Despre Rugul Aprins''. Doamne ajuta. Nu ma pricep sa preiau de acolo fisierele audio si sa le postez aici. Totusi incerc.

Parintele Sofian Boghiu