De unde avem dogma trinitatii ?

În prealabil postat de geo.nektarios

Credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite, dar adorata intr-o singura inchinaciune, marturisita si adorata de toata faptura rationala. Ipostasele sunt unite fara sa se amestece si despartite fara sa se desparta, lucru care pare si absurd. Credem in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, in care ne-am si botezat. Caci astfel a poruncit Domnul apostolilor sa boteze, zicand: "Botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh"( Matei XXVIII, 19). Credem intr-unul Tatal, principiul si cauza tuturora; nu s-a nascut din cineva; singurul care exista necauzat si nenascut; este facatorul tuturora.
Este prin fire Tatal singurului Unuia-Nascut, Fiul Sau, Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si purcedatorul prea Sfantului Duh. Credem si intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a nascut din Tatal inainte de toti vecii, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. Cand spunem ca Fiul este mai inainte de toti vecii, aratam ca nasterea Lui este in afara de timp si fara de inceput. Caci Fiul lui Dumnezeu, "stralucirea slavei, chipul ipostasei Tatalui"( Evrei I, 3), intelepciunea si puterea cea vie (I Corinteni I, 24), Cuvantul lui cel enipostatic, icoana substantiala, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu (Coloseni I, 15), nu a fost adus din neexistenta la existenta, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si in Tatal, nascut din el din vesnicie si fara de inceput.
Caci n-a fost candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal si Fiul, care s-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata, fara de Fiu. Iar daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tata. Si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata, nefiind inainte de aceasta Tata, si astfel s-a schimbat din a nu fi Tata in a deveni Tata, lucru mai rau decat orice blasfemie. Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de facultatea fireasca de a naste. Iar facultatea de a naste consta in a naste din El, adica din propria Sa fiinta ceva asemenea cu El dupa fire.
Este insa necucernic sa spunem cu privire la nasterea Fiului ca a mijlocit oarecare vreme si ca existenta Fiului este posterioara existentei Tatalui. Deoarece spunem ca nasterea Fiului este din El, adica din natura Tatalui. Iar daca admitem ca Fiul nu coexista dintru inceput cu Tatal, din care este nascut, atunci introducem o schimbare in ipostasa Tat alui, anume ca nefiind dintru inceput Tata a devenit pe urma Tata. In adevar, chiar daca lumea s-a facut pe urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa, prin vointa si prin puterea Lui, de la neexistenta la existenta; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este actul prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Zidirea si crearea, insa, este un act extern, in care ceea ce se zideste si se creeaza nu provine din fiinta celui care zideste si creeaza, ci este cu totul deosebit de el.
La Dumnezeu nasterea este in afara de timp, pentru ca este imuabil; este nestricacioasa, pentru ca este impasibil si necorporal; este fara de impreunare, tot din pricina ca este incorporal si din pricina ca numai unul Dumnezeu n-are nevoie de altcineva; este fara de sfarsit si fara de incetare, din cauza ca este fara de inceput si in afara de timp, fara de sfarsit si exista totdeauna in acelasi mod. Caci ceea ce este fara de inceput este si fara de sfarsit. Dar ceea ce este fara de sfarsit prin har, negresit, nu este si fara de inceput, dupa cum sunt ingerii.
credem si in unul Sfantul Duh, Domnul si f acatorul de viata, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul, impreuna inchinat si slavit cu Tatal si cu Fiul, ca fiind de aceeasi fiinta si coetern. Credem in Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducator, izvorul intelepciunii, al vietii si al sfinteniei. El este si se numeste Dumnezeu impreuna cu Tatal si cu Fiul; nezidit, dcsavarsit, creator, atotstapanitor, atoatelucrator, atotputernic, nemarginit in purtare; El stapaneste intreaga zidire, dar nu este stapanit; indumnezeieste, dar nu se indumnezeieste; desavarseste, dar nu se desavarseste; impartaseste dar nu se impartaseste; sfinteste, dar nu se sfinteste; mangaietor, deoarece primeste rugaciunile tuturor; in toate asemenea Tatalui si Fiului; purces din Tatal si dat prin Fiul, este primit de toata zidirea. Zideste prin El insusi, da fiinta universului, sfinteste si tine.
Spunem ca fiecare din cele trei ipostase are o ipostasa desavarsita, ca sa nu admitem o fire compusa desavarsita din trei ipostase nedesavarsite, ci o singura fiinta, in trei ipostase desavarsite, simpla, mai presus de desavarsire si mai inainte de desavarsire. Caci tot ceea ce este format din lucruri nedesavarsite este negresit compus. Dar din ipostase desavarsite este cu neputinta sa avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem ca specia este din ipostase, ci in ipostase.
Ipostasele sunt desavarsite, pentru ca sa nu gandim ca firea dumnezeiasca este compusa. Caci tot ceea ce este compus are ca principiu dezbinarea. Si iarasi spunem ca cele trei ipostase sunt unele in altele, ca sa nu introducem multime si gloata de Dumnezei. Prin cele trei ipostase, cunoastem ca Dumnezeirea este necompusa si neamestecata; iar prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea, puterea, stapanirea si miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca Dumnezeirea este neimpartita si ca este un singur Dumnezeu. Caci cu adevarat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu si Cuvantul si Duhul Lui.
Pentru aceea nu spunem ca Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contra, ca Sfanta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul si Duhul se raporteaza la o singura cauza; nu sunt nici alcatuiti, nici contractati in sensul contopirii lui Sabelie (Sabelie, un eretic monarhian patripasian, a tr ait la sfarsilul secolului II si inceputul secolului III.). Caci, dupa cum am spus, ipostasele Sfintei Treimi se unesc, nu in sensul ca ele se amesteca, ci in sensul ca ele exista unele in altele; iar intrepatrunderea reciproca a ipostaselor este fara contractare si fara amestecare. Ele nu sunt departate unele de altele, si nici impartite in ce priveste fiinta, in sensul impartirii lui Arie (Arie, eretic crestin, a trait in secolul III si IV.)
nu spunem ca Tatal este din cineva, ci spunem ca El este Tatal Fiului. Pe Fiul nu-L numim nici cauza, nici Tata, ci spunem ca El este din Tatal si este Fiu al Tatalui. Iar Duhul cel Sfant spunem ca este din Tatal, si-L numim Duh al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului. "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, spune dumnezeiescul apostol, acela nu este al lui" (Romani VIII, 9.). Marturisim ca s-a facut cunoscut si se da noua prin Fiul. "A suflat, spune Sf. Scriptura, si a zis ucenicilor sai: Luati Duh Sfint"( Ioan XX, 22). Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si al luminii. Prin raza ni se da lumina si ea este aceea care ne lumineaza si cu care ne impartasim. Dar nu spunem ca Fiul este Fiu al Duhului si nici din Duhul.

IMPERIUL ROMAN, este denumirea data statului roman dupa instaurarea, de catre imparatul Augustus, in 27 i.Hr, a formei de conducere monarhica. Augustus a ales pentru sine termenul de princeps, astfel incat regimul instaurat de el a dat perioadei de inceput a imperiului (sec 1-3 d.Hr), inca din din antichitate, numele de principat. Domniile lui Diocletian si Cpnstantin cel Mare, care inaugureaza monarhia absoluta de drept divin, deschid epoca dominatului (sec. 4-5). Imperiul Roman este cel mai vast si compact imperiu al antichitatii, una din cele mai unitare si durabile macroformatiuni statale din istoria omenirii. Este singura data in istorie cand un stat a inglobat intre hotarele sale toate regiunile limitrofe Marii Mediterane, transformand-o intr-o Mare Internum. Intre granitele Imperiului Roman, care insumau peste 10000km, traiau, pe o suprafata de 3,3 mil. km2 ,intre 50-70mil. de locuitori, cca 1/5 din populatia de atunci a globului. In timpul dinastiei Antoninilor (96-192) Imperiul Roman atinge apogeul expansiunii teritoriale si al puterii militare.epoca marii crize a sec. 3 marcata de profunde framantari interne si grave conflicte militare, afecteaza intreaga viata statala.

Noul stadiu de dezvoltare atins de populatiile barbare de la hotare impune revizuirea raporturilor de subordonare a acestora fata de imperiu, constrans acum sa treaca la un razboi de aparare de-a lungul intregii frontiere. Reformele lui Diocletian si Constantin cel Mare vizeaza intarirea coeziunii interne si sporirea rezistentei statului in fata pericolului extern. Daca prin Edictul de la Milano(313) crestinismul devine o religie egala in drepturi cu celelalte culte din Imperiul Roman, prin Edictul de la Tesalonic(380)el este proclamat religie de stat, obligatorie pentru toti supusii imperiului. Unitatea Imperiului Romani se destrama la moartea lui Teodosiu I (395), cand teritoriul statului este impartit intre cei doi fii ai sai Arcadiu si Honoriu.

În prealabil postat de geo.nektarios

3) Descoperirea Sf.Treimi in Sf.Scriptura
a) In Vechiul Testament!
În cuvintele „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1, 26) mulţi dintre Sfinţii Părinţi văd în acest citat nu numai pe Tatăl şi pe Fiul ei şi o a treia persoană a Sfintei Treimi, pe Duhul Sfânt. Pluralul „Să facem” le sugerează acestora Sfânta Treime completă, sfatul lui Dumnezeu în cele trei feţe şi egalitatea celor trei persoane treimice: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.Sfinţii Părinţi şi teologii văd în cuvintele: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi” (Facerea III, 22) şi „Haidem dar să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 9,7), un caz similar cu cel din (Facerea 1,26). Şi deci, Domnul se adresează egalilor săi, iar aceştia sunt Fiul şi Duhul Sfânt.Teofania de la stejarul Mamvri a stârnit interes în rândul Sfinşilor Părinţi şi comentarilor Sfintei Scripturi. Părerile lor în ceea ce priveşte arătarea celor trei bărbaţi lui Avraam sunt împărţite. Unii spun că s-a arătat Sfânta Treime, iar alţii, că bătrânul patriarh n-a văzut decât pe Fiul lui Dumnezeu însoţit de doi îngeri. Sfânta Scriptură istoriseşte arătarea astfel: „Şi Dumnezeu s-a arătat iarăşi lui Avraam...” (Facerea 18,1) şi apoi adaugă imediat: „Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui” (Facerea 18,2). Sfânta Scriptură ne-a aratat aici, cu ajutorul unei creaturi vizibile, egalitatea şi unitatea Sfintei Treimi, identitatea de substanţă acelor trei persoane, pentru că lui Avraam i s-au arătat trei bărbaţi şi nici unul din ei nu era mai mare, sau mai bătrân, sau mai puternic. Fericitul Augustin comentând capitolul al XIX-lea din Facere ajunge la concluzia că cei doi îngeri trimişi la Sodoma şi Gomora şi care stau de vorbă cu Lot, sunt Fiul şi Duhul Sfânt.
Un indiciu despre existenţa unei a doua persoane în sânul Sfintei Treimi ne sugerează textul din Ieşire II, 22 – III, 16 care istorişeste viziunea lui Moise din rugul cel aprins în care i s-a arătat îngerul Domnului spre a vesti eliberarea poporului Israel din robia egipteană. La această arătare vorbeşte Dumnezeu însuşi, recomandându-se lui Moise ca „Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (Ieşire III, 15).
Profetul Isaia numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament” rezolvă aproape toate problemele pe care le pune dogmatica Legii Vechi, reprezentând un îndreptar de viaţă morală, un îndemn la reîntoarcerea spre Dumnezeu. Capitolul VI al cărţii, în care Sfinţii Părinţi văd urme ale dogmei Sfintei Treimi, ne istoriseşte viziunea profetului Isaia, în care acesta a văzut pe Domnul Savaot şezând pe tron înalt înconjurat de serafimi care zburau în jurul Lui strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia VI, 3). Cuvintele acestea sunt un imn de laudă adus Sfintei Treimi de către cele mai pure fiinţe şi o profeţie pentru noi muritorii, căci ele anunţă bunurile care trebuie să inunde omenirea. Întreitul „Sfânt, sfânt, sfânt” indică un Dumnezeu întreit în persoane, iar „Domnul Savaot” desemnează unitatea fiinţială a Acestui Dumnezeu, deci sfânt este Tatăl, sfânt este Fiul, sfânt şi Dumnezeu Duhul.

b) In Noul Testament
Însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, se prezintă pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume s-o mântuiască: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci să se mântuiască prin El lumea” (In. 3, 16-17). Fiul întrupându-se, îşi mărturiseşte ca şi om dragostea de Fiu faţă de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare: „ Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine nu-l voi scoate afară; pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care m-a trimis” (Ioan 6, 37-38) sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl ca aceştia să-l iubească tocmai ca pe Tatăl: „Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine” (Ioan 14, 11) şi este trimis de la Tatăl în lume: „Ieşit-am de la Tatăl şi om venit în lume, iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28)
Dar tot Fiul vorbeşte despre a treia Persoană care este Duhul Sfânt, care a purces, purcede şi va purcede pururea din Tatăl: „Iar când va veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).Purcederea este actul de ipostaziere a Duhului Sfânt. Trimiterea este lucrarea Fiului de trimitere a Duhului Sfânt în lume, iar ca orice lucrare divină, trimiterea Duhului Sfânt în lume nu este exclusivă Fiului. Duhul Sfânt a fost trimis în lume şi de către Tatăl, şi de către Fiul: „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-l va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14, 26). Acesta va călăuzi la tot adevărul şi nu va vorbi de la Sine, ci va face prezent şi va mărturisi pe Hristos luând din ceea ce are Fiul, iar Fiul are toate câte le are Tatăl: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16, 13).

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ,Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

7. Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!

8. Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

9. Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?

11. Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

14. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchiază înaintea lui!

16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: ,Ha! ha!’ m-am încălzit, simt focul!”

17. Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchiază înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

19. Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?”

21. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!

22. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

23. Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.

24. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?

25. Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.

[andreicozia]

În prealabil postat de geo.nektarios

[b]
Ipostasele sunt desavarsite, pentru ca sa nu gandim ca firea dumnezeiasca este compusa. Caci tot ceea ce este compus are ca principiu dezbinarea. Si iarasi spunem ca cele trei ipostase sunt unele in altele, ca sa nu introducem multime si gloata de Dumnezei. Prin cele trei ipostase, cunoastem ca Dumnezeirea este necompusa si neamestecata; iar prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea, puterea, stapanirea si miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca Dumnezeirea este neimpartita si ca este un singur Dumnezeu. Caci cu adevarat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu si Cuvantul si Duhul Lui.

Bun domnul Geo, acum poate ne lamuresti pe baza celor afirmate mai sus ca toate entitatile treimii sunt ca UNUL, de ce Hristos nu stie tot ce stie Dumnezeu-Tatal, mai precis :"Cind va veni sfirsitul?" la care stim ca nu a putut raspunde concludent ci in dodii, care de fapt faceau referire la devastarea Templului de catre romani

[geo.nektarios]

În prealabil postat de andreicozia

Bun domnul Geo, acum poate ne lamuresti pe baza celor afirmate mai sus ca toate entitatile treimii sunt ca UNUL, de ce Hristos nu stie tot ce stie Dumnezeu-Tatal, mai precis :"Cind va veni sfirsitul?" la care stim ca nu a putut raspunde concludent ci in dodii, care de fapt faceau referire la devastarea Templului de catre romani

Dumnezeu-Fiul ca OM nu stie cand va veni sfarsitul ci numai Tatal, ca DUMNEZEU! In fiinta Sa, Hristos stie TOT la fel ca si Duhul SFant, dar avnd in vederea umanitatea Sa, nu avea cum sa stie! Ca a avut toate cele ale noastre, mai putin PACATUL!!!

[andreicozia]

În prealabil postat de geo.nektarios

Dumnezeu-Fiul ca OM nu stie cand va veni sfarsitul ci numai Tatal, ca DUMNEZEU! In fiinta Sa, Hristos stie TOT la fel ca si Duhul SFant, dar avnd in vederea umanitatea Sa, nu avea cum sa stie! Ca a avut toate cele ale noastre, mai putin PACATUL!!!

Faptul ca nu a stiut ca OM pot sa inteleg. Dupa Iviere, El revine la discipolii lui sub forma de Om sau Dumnezeu? sau poate ca ceva tranzitoriu gen Om-Dumnezeu inca NE-elucidat? De asemenea observam ca la un moment dat intra intr-o incapere prin zid( cu usa zavorita). Cum de in acele momente tot nu a putut clarifica Apostolilor ce este trinitatea si ce se va intimpla la sfirsitul vremurilor. Oare nu stia INCA? era TOT OM? dar ce om trece prin ziduri , apare si dispare ca o naluca dupa care se Inalata la cer IN TRUP. Mai tirziu cind i-a aparut lui Pavel si altora, de ce nu i-a transmis din ceruri cind va veni sfirsitul si faptul ca sunt trei entitati la conducerea armadei ceresti?

Dupa cum vezi eu sunt curios ca UN COPIL, ca doar stii ca asa ne vrea Dumnezeu sa punem Intrebari PESTE intrebari, sa punem totul la indoiala, ASA SUNT COPIII, nu? iar daca nu avem raspunsuri nu prea putem merge mai departe..tot precum copilasii

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de andreicozia

Dupa cum vezi eu sunt curios ca UN COPIL, ca doar stii ca asa ne vrea Dumnezeu sa punem Intrebari PESTE intrebari, sa punem totul la indoiala, ASA SUNT COPIII, nu? iar daca nu avem raspunsuri nu prea putem merge mai departe..tot precum copilasii

Din fericire, nu stiinta celor dumnezeiesti mantuieste, ci trairea celor dumnezeiesti. Dumneata risti sa cazi spre gnosticism daca toata viata vei cauta raspunsuri la probleme dificile de teologie si nu vei cauta sa fii precum copiii in nevinovatie. Poate ca atunci cand vei fi curat de tot raul ti se va descoperi din tainele adanci ale Lui Dumnezeu.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de andreicozia

Faptul ca nu a stiut ca OM pot sa inteleg. Dupa Iviere, El revine la discipolii lui sub forma de Om sau Dumnezeu? sau poate ca ceva tranzitoriu gen Om-Dumnezeu inca NE-elucidat? De asemenea observam ca la un moment dat intra intr-o incapere prin zid( cu usa zavorita). Cum de in acele momente tot nu a putut clarifica Apostolilor ce este trinitatea si ce se va intimpla la sfirsitul vremurilor. Oare nu stia INCA? era TOT OM? dar ce om trece prin ziduri , apare si dispare ca o naluca dupa care se Inalata la cer IN TRUP. Mai tirziu cind i-a aparut lui Pavel si altora, de ce nu i-a transmis din ceruri cind va veni sfirsitul si faptul ca sunt trei entitati la conducerea armadei ceresti?

Dupa Inviere trupul Domnului Hristos nu a mai fost un trup carnivor ca cel avut pana la rastignire, ci a avut un trup pnevmatizat (induhovnicit), de aceea a „intrat prin usile incuiatate”! a avut acest trup pnevmatizat asa cum vor avea toti oamenii dupa invierea de obste de la Sfarsit (dreptii) fiecare aflandu-se la varsta de 30 ani, fie ca a murit batran sau copil! Dupa si cum vedem ca pe unul Hristos a lasat sa se atinga de El pt incredintarea ca a inviat (Sf.Ap.Toma) iar pe cealalta nu a lasat-o „pt ca inca nu M-am suit la Tatal Meu” (sf.Maria Magdalena).
Dupa invierea Sa a spus de Sf.Treime trimitandu-i sa propovaduiasca Evanghelia la toata faptura botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf.Duh. (am scris despre descoperirea Sf.Treimi in NT). Cele ce a spus despre Sfarsit, a spus ca se vor implini, a spus ca SEMNE, deci este evidenta dumnezeuirea Sa, dar nu ne-a dat DATA, caci va veni va un fur noaptea, cand nimeni nu se va astepta! Caci in ce te voi afla, in aceea te voi judeca!
Nu a spus nimanui despre Judecata, tocmai ca fiecare dintre noi sa lucreze la mantuirea Sufletului sau! A spus numai semnele!

Dar mai bine sa ne intereseze SFARSITUL NOSTRU nu al lumii caci noi nu raspundem de lume, ci de NOI INSINE!!!

[laurschepsis]

În prealabil postat de andreicozia

Bun domnul Geo, acum poate ne lamuresti pe baza celor afirmate mai sus ca toate entitatile treimii sunt ca UNUL, de ce Hristos nu stie tot ce stie Dumnezeu-Tatal, mai precis :"Cind va veni sfirsitul?" la care stim ca nu a putut raspunde concludent ci in dodii, care de fapt faceau referire la devastarea Templului de catre romani

Doamne-ajuta!

Frate Andrei, cu tot dragul, te rog sa revezi cu atentie textele care se refera la Apocalipsa (inclusiv cele din Vechiul Testament). O sa observi ca, intr-o logica impecabila, Dumnezeu Fiul asculta deplin de Dumnezeu Tatal si spune ca hotararea privind debutul ireversibil al ultimelor zile ale acestei lumi ii apartine doar Tatalui. Iar Tatal va lua aceasta hotarare mai devreme sau mai tarziu functie de noi, oamenii. Deci, intr-un respect total fata de libertatea noastra, apocalipsa va incepe doar atunci cand ne vom fi departat mult prea mult de bine si frumos si vom fi cazut mult prea jos pentru a mai fi cale de intoarcere. Altfel spus, practic, noi suntem cei care vom grabi sau vom apropia acel moment. Pana atunci, ne ajuta sa ne revenim in fire (si implicit sa departam acest prag catastrofal) in masura in care ne intoarcem cu fata catre Sfanta Treime, catre Maica Domnului, catre Sfinti, catre ingerul nostru pazitor si incercam sa ne curatam de pacate si de patimi (la aceasta facea referire fratele Ionut).

De asemenea, te rog, nu exclude din derularea celor ce vor fi, dragostea, liantul armoniei universale. Zilele apocaliptice sunt prin excelenta zile in care (citeste cu atentie textele) armonia sustinuta de Sfanta Treime se destrama. Marin Preda a parafrazat tragic de bine versetele apostolului Pavel: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."

As mai sublinia un singur lucru. Avem reflexe empirice cand vrem sa patrundem tainele din lumea de dincolo de moarte, uitand ca cele doua spatii (inainte si dupa moarte), parti ale aceleiasi Imparatii, sunt percepute de noi in stari diferite. Prin urmare, desi Iisus Hristos, 2000 de ani adeverit de Sfintii Parinti, ne-a exemplificat cat se poate de clar care este Calea pentru a cunoaste Adevarul, daca vrem Viata vesnica, noi vrem sa o cunoastem cu alte mijloace. Evident ca nu se poate. Sunt pe acest forum destule exemple despre frati sau surori care vor sa zboare cu submarinul. Si o spun cu tot dragul, eu insumi practicand ani in sir acest sport comic, dar mai ales tragic.

Doamne-ajuta!