fara Dumnezeu

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Senzatia lipsei lui Dumnezeu se bazeaza pe senzatia ca noi traim într-un spatiu fizic material (în care nu-L gasim pe Dumnezeu) dar aceasta senzatie poate fi foarte bine o iluzie. De fapt toata perceptia noastra despre acest spatiu e doar la nivelul creierului, de exemplu nu exista culori, sunete, lumina ci acestea sunt senzatii create în creier pornind de la vibratii incolore si lipsite de sunet din lumea materiala (unde de vibratii ale particulelor elementare).

Vezi ca teoria asta suna foarte budist sau hindus. Maya, iluzia cosmica..

[Fani71]

Bubulyna, iti recomand cartea lui C.S. Lewis, scrisa pentru necredinciosi, 'Mere Christianity' (a fost tradusa sub titlul Crestinismul redus la esente)
Pe mine m-a ajutat foarte mult. Se citeste si usor pentru ca ara la baza o expunere orala, la radio.

[zoridezi]

În prealabil postat de Traditie1

Senzatia lipsei lui Dumnezeu se bazeaza pe senzatia ca noi traim într-un spatiu fizic material (în care nu-L gasim pe Dumnezeu) dar aceasta senzatie poate fi foarte bine o iluzie. De fapt toata perceptia noastra despre acest spatiu e doar la nivelul creierului, de exemplu nu exista culori, sunete, lumina ci acestea sunt senzatii create în creier pornind de la vibratii incolore si lipsite de sunet din lumea materiala (unde de vibratii ale particulelor elementare).

Si eu cred tot asa. Fizica cuantica explica multe lucruri.

[redandrei90]

Se spune ca Raul este doar absenta lui Dumnezeu. Da? Atunci de ce spunem ca diavolul ne impinge la rau? De ce vorbim despre ispitele diavolului? Cine este diavolul? Am impresia ca se bat cap in cap....

[Marius22]

În prealabil postat de bubulyna

Stiti expresia: Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat. CUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?

Cred ca noi oamenii ne-am dat seama de acest lucru cam tarziu. Cu mult inainte, a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra". Asadar credinta nu reprezinta modalitatea prin care noi inventam divinitatea, ci calea de a-L cunoaste pe Cel ce "ne-a inventat".

Calea credintei are suisurile si coborasurile sale. Nu trebuie sa deznadajduim atunci cand ne aflam "in cele mai de jos ale pamantului" cu trupul si cu sufletul. Numai ca trebuie sa transformam acesta stare cazuta intr-o sete existentiala dupa sens, sete pe care nu ne-o poate potoli stiinta. Numai de la Dumnezeu, primim "apa cea vie", cea care ne poate face sa nu mai insetam in veci.

Pe aceasta cale a credintei, de unii singuri ne putem rataci cu usurinta. De aceea trebuie sa cauti, in primul rand, un duhovnic care sa te calauzeasca pe drumul catre Dumnezeu.

hi there...ti-am dat si mesaj dar nush daca l-ai vazut...te rog citeste in fiecare seara cate doua capitole din Biblie, Noul Testament(Evangheliile mai exact)....chiar daca esti atee, chiar daca atunci cand citesti nu crezi nimic, chiar daca iti vin blasfemii in cap chiar daca te plictisesti fa lucrul asta pana ajungi sa fi citit de trei ori toate Evangheliile...doua capitole iti iau 5 minute in fiecare seara si cel mai rau lucru pe care il ai de pierdut e ca ai ascultat un sfat inutil al unuia care s-a trezit sa se bage in seama pe un forum ortodox..dar oricum urmeaza sfatul :D

[zaharia_2009]

În prealabil postat de bubulyna

Pana acum am crezut in Dumnezeu. Apoi am cercetat foarte mult,am citit carti de stiinta si am aflat ca nu exista. Vreau sa spun ca ma simt disperata,mi-am pierdut pacea interioara,nu imi mai pot reveni,m-am gandit si sa ma sinucid. M-am gandit ca ma chinui degeaba pe acest pamant,indiferent cat ar fi viata de frumoasa,e un zbucium continuu. Lupti si iar lupti,dar e o lupta inutila. Niciodata nu m-am mai simtit asa. E un sentiment nou. Simt ca oamenii sunt frunze in vant,fara nici un rost. Cred ca nimeni nu ma poate convinge ca exista Dumnezeu,decat stiinta. Nu mai pot crede ( cred ca niciodata nu o sa mai cred). Dar ma simt fara nici o speranta. Cum sa pornesc in viata fara nici o speranta? Daca eu as vrea sa existe cineva sus care sa aiba grija de mine,asta nu inseamna ca exista. Eu as vrea sa existe. Dar nu am nicio dovada. Nu pot sa mai cred.

Stiti expresia : Daca Dumnezeu nu ar exista,ar trebui inventat . cUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?

Desi stiinta are si o fata murdara, desueta , care ii strica coafura perucii, reprezentata de tot raul pe care ea l-a facut pamintului si oamenilor (exemplele sunt mult prea numeroase pt. a sta sa le enumer pe toate : incepind de la chimicale si chimizarea agriculturii care defapt pericliteaza produsele, trecind prin razboiul si experimentele atomice si catastrofele nucleare, pina la descoperirile sociologice pt. manipularea si stapinirea maselor mari de populatie) ea este un rau necesar. Nu oamenii de stiinta sunt rai si stiinta este buna ci stiinta insasi are laturi intunecate pe care folosindu-le se face mult rau . Dar sa nu pierdem din vedere motivul pt. care stiinta a fost data oamenilor : ar fi interesant daca ai fi stiut despre stiinta pe care o slavesti, pina sa te gindesti la marile descoperiri stiintifice, cum au fost descoperite literele , semnele grafice ale acestora si alfabetul , cum au fost descoperite sunetele muzicale si asamblarea lor in melodii, cum a fost descoperit firul de lina si apoi cel vegetal si cum s-a folosit pt. obtinerea tesaturilor cind din vinator omul a devenit si agricultor la prima mare diviziune a muncii; cum s-a descoperit tehnica inchegarii laptelui(existenta si actiunea pepsinei asupra laptelui) si producerea brinzei pt. prima data cind din rindul oamenilor primitivi s-au separat crescatorii de vite , s.a.m.d. Deci , sa nu intelegi ca as huli sau as desconsidera stiinta citusi de putin, dar sa nu uitam ca ea ne-a fost data de Dumnezeu nu pt. a ne ridica impotriva lui , a-L tagadui pe El, a ajunge la infama postura in care creatura se ridica impotriva Creatorului. Nu, nici de cum ! Ne-a fost data pt. a sti sa stapinim pamintul , a creste si a spori ca societate umana , adica pt. a implini una din marile porunci dumnezeiesti .
Asa stind lucrurile noi ar trebui nu sa ne repezim la stiinta ca sa-L descoperim pe D.zeu ci sa-i credem fara tagada pe sfintii si parintii bisericii care casnicii Lui fiind L-au vazut direct (printre multele insusiri ale lui Hristos a fost si aceea de personalitate istorica certa), l-au urmat, i-au slujit , l-au propavaduit si l-au marturisit drept pina la moartea lor . Pe acestia trebuie mai intii de toate sa-i credem, pt. ca f. frumos spune Hristos lui Toma dupa invierea lui :,, fericiti cei ce nu au vazut si au crezut!" (Ioan XX, 29) . Apoi trebuie sa cercetam adinc cu mintea si inima noastra lumea inconjuratoare si sa o observam cu multa atentie dindu-ne seama de complexitatea si perfectiunea ei pt. a socoti ca doar existenta hazardului este infailibila . In al doilea rind cu lumea duhurilor , si mai ales rele, ne intilnim in fiecare zi de la intimplari inexplicabile pina la drame serioase pt. a nu fi pusi pe ginduri despre existenta si a altor lumi paralele. Dar daca nu si nu voim sa observam toate acestea putem ajunge la D.zeu pornind si de la stiinta . Dar pt. aceasta este necesar sa fim mult mai mult decit diletanti in stiinta . Exista doua mari stiinte care il arata pe Dumnezeu in toata splendoarea lui , adica cu toate insusirile lui , si-anume ca este o persoana, ca este rationala(gindeste si are vointa) , ca este atotputernic fata de universul pe care l-a creat, ca este proniator , adica purtator de grija a lumii pe care a creat-o tinind-o vie in existenta sa prin pomparea continua de energie din afara universului,s.a.m.d. Insa , pt. aceasta trebuie sa cunosti macar una din cele doua stiinte , biologia si fizica, atit de bine incit sa te poti juca si sa poti trai legile acestor stiinte (deci mult mai mult decit a le intelege !) cel putin de nivelul ,,liceu" pt. a putea sa-L descoperi pe D.zeu.
Pt. a-L gasi pe El pornind de la fizica, de exemplu, este necesar sa cunosti f. bine cele 2 legi si 3 principii ale termodinamicii si cite ceva din teoria sistemelor si astfel il vei vedea pe D.zeu in toata splendoarea lui . Dar ma repet, bine este noua sa-l descoperim pe Creator pornind de la Cuvintul lui (sfinta si dumnezeiasca evanghelie) si de la marturisirile sfintilor parinti ai bisericii .
Daca tu ai deschis acest thread cu dorinta sincera de a-L afala pe D.zeu prin stiinta si nu doar din cauza faptului ca la momentul deschiderii simteai nevoia de ,, socializare " cu cineva atunci pornind de la termodinamica putem sa mai discutam ... evident daca si ai placerea .
Ca sa-L descoperim pe D.zeu pornind de la biologie este un pic mai dificil , in sensul ca trebuie sa stim bine legile biologiei si in special ale geneticii , adica sa stim ceea ce de fapt elevii nu au invatat si nu invata nici in prezent cu dragoste si bucurie in liceu . Dar daca doresti putem pleca si de la genetica .

In concluzie, nu este important ca la D.zeu se poate ajunge sigur si precis pornind de la stiinta ... problema este de ce s-a lasat Creatorul sa fie vazut (existenta sa ) si prin stiinta inafara descoperirilor lui clare , la vedere, prin aratare si vietuire alaturi de oameni ? Aceasta intrebare complicata are un raspuns f. simplu : pt. ca existenta Lui se vede permanent in orice parte componenta materiala sau spirituala din lumea creata de EL.

Stiinta nu e rea sau buna. Stiinta nu da precepte morale. De exemplu, ea nu ne va spune niciodata ca evolutia e buna sau rea. Sau daca e bine sau nu sa omori.

Ceea ce face stiinta insa este sa iti explice niste fapte si astfel sa te ajute sa iei niste decizii. In exemplele de mai sus, evolutia ne spune, printre multe altele, ca omul nu e un pacatos in sine, ca morala e relativa si ca comportamentul omului depinde foarte mult de structura fizica a creierului.

Faptul ca noi consideram un criminal care a ucis pentru ca partea care se ocupa cu decizia morala e stricata un om rau, care merita sa se chinuie vesnic in iad, e o chestiune de alegere a noastra, dar pe care stiinta ne poate ajuta sa o luam in cunostinta de cauza.

[cati2907]

În prealabil postat de bubulyna

Pana acum am crezut in Dumnezeu. Apoi am cercetat foarte mult,am citit carti de stiinta si am aflat ca nu exista. Vreau sa spun ca ma simt disperata,mi-am pierdut pacea interioara,nu imi mai pot reveni,m-am gandit si sa ma sinucid. M-am gandit ca ma chinui degeaba pe acest pamant,indiferent cat ar fi viata de frumoasa,e un zbucium continuu. Lupti si iar lupti,dar e o lupta inutila. Niciodata nu m-am mai simtit asa. E un sentiment nou. Simt ca oamenii sunt frunze in vant,fara nici un rost. Cred ca nimeni nu ma poate convinge ca exista Dumnezeu,decat stiinta. Nu mai pot crede ( cred ca niciodata nu o sa mai cred). Dar ma simt fara nici o speranta. Cum sa pornesc in viata fara nici o speranta? Daca eu as vrea sa existe cineva sus care sa aiba grija de mine,asta nu inseamna ca exista. Eu as vrea sa existe. Dar nu am nicio dovada. Nu pot sa mai cred.

Stiti expresia : Daca Dumnezeu nu ar exista,ar trebui inventat . cUM SA-L INVENTAM? Aveti vreun sfat ca sa nu ma mai simt asa?

Intraba-L tu direct pe El daca exista sau nu. Convingerea ta va veni din raspunsul pa care il vei primi.Macar pentru timpul in care ai crezut candva in El, doar intreaba.Oamenii nu vor putea sa-ti raspunda la aceasta intrebare indiferent care sant convingerila lor.

[Dumitru73]

În prealabil postat de cati2907

Intraba-L tu direct pe El daca exista sau nu. Convingerea ta va veni din raspunsul pa care il vei primi.Macar pentru timpul in care ai crezut candva in El, doar intreaba.Oamenii nu vor putea sa-ti raspunda la aceasta intrebare indiferent care sant convingerila lor.

Nu stiu ce a facut bubulyna, dar eu L-am intrebat, direct.
Si inca mai intreb. Si mai astept.
Din pacate ... nu primesc nici un raspuns.