Sa postim, inchizand televizorul !

[windorin]

În prealabil postat de Dumitru73

in sfarsit gasesc pe cineva ce gandeste ca mine, in relatia parinte-copil :)
de cate ori nu auzim: eu l-am invatat doar de bine, sau eu nu l-am invatat asa ceva.
dar uitam ca educatia nu inseamna "fa asa" sau "nu fa asta" .

Este dureroasa trezirea parintelui la o anumita varsta, cand isi da seama ca este strain de copilul pe care l'a crescut.
Mai mult chiar, sa mai si creada ca a facut totul, iar copilul este vinovat pentru necomunicarea dintre ei.
Atunci, este foarte grea recunoasterea patimilor proprii... desfranare, mandrie, televizor etc.
Parintele este cu adevarat parinte, atunci cand are puterea sufleteasca de a se smeri inaintea copilului (cand e nevoie).

[windorin]

Televizorul este, poate, cel mai mare dusman al familiei si al comunicarii vii dintre oameni.
Acesta ar trebui limitat sever in tot timpul anului, iar nu numai in vremea postului.

Cunosc preoti si profesori universitari care nu au in casa televizor.
Acestia sunt mai minunati si mai constienti de lumea din jurul lor decat cei care au televizor.
Sa nu mai spun de parintii monahi care n-au vazut TV de zeci de ani si sunt mai actuali decat toti cei din lume.

[Dumitru73]

În prealabil postat de windorin

Este dureroasa trezirea parintelui la o anumita varsta, cand isi da seama ca este strain de copilul pe care l'a crescut.
Mai mult chiar, sa mai si creada ca a facut totul, iar copilul este vinovat pentru necomunicarea dintre ei.
Atunci, este foarte grea recunoasterea patimilor proprii... desfranare, mandrie, televizor etc.
Parintele este cu adevarat parinte, atunci cand are puterea sufleteasca de a se smeri inaintea copilului (cand e nevoie).

din pacate ai dreptate.
cati parinti au puterea sa recunoasca in fata copilului ca a gresit?
ieri mergeam pe bicicleta si am vazut o mamica, de vreo 23 de ani, cu copilul in carucior.
ce-l mai plesnea peste fata pentru ca plangea.
imi venea sa ma duc la ea si sa-i arat ce inseamna sa iei bataie.

În prealabil postat de windorin

...
Comunirea este direct proportionala cu increderea si cu dragostea.
Parintii sunt principalii vinovati pentru caderile si dependentele copiilor.

Am aceeasi parere.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de windorin

Televizorul a ajuns "de dulce", fie vreme de post, fie de dezlegare. Astfel, fiecare trebuie sa se nevoiasca in a'l tine inchis.
Chiar daca nu este post acum, totusi... ajung sa ii inteleg pe cei care nu mai tin deloc TV in casa.

La noi s-a pus problema să scăpăm de el.

În prealabil postat de windorin

Televizorul a ajuns "de dulce", fie vreme de post, fie de dezlegare. Astfel, fiecare trebuie sa se nevoiasca in a'l tine inchis.
Chiar daca nu este post acum, totusi... ajung sa ii inteleg pe cei care nu mai tin deloc TV in casa.

Tatal meu se uita tare mult la TV... stiri, politica si sport. Imi dau seama, din ce in ce mai mult, de cata agitatie poate scoate din el TV'ul si cat de necrestina poate fi actuala structura/gandire media. Televizorul ne vrea sclavi luisi, iar multi deja ii suntem.

Sunteti tinuti de patima privitului la TV fara masura ? Aveti in familie vreo persoana inpatimita astfel ?
Sunt curios ce metode se pot aplica, spre a micsora numarul de ore petrecute in fata TV'ului, de catre o persoana adulta.

Chiar daca nu e vreme de post, sa postim de la televizor, spre a cobora in noi insine.
Chiar citeam un articol azi, pe site, care vorbea despre frica omului de a ramane singur cu el insusi. Ideile nu ne vindeca firea !

Totusi, ceea ce ne deosebeste de animale este ratiunea. Putem disercerne si alege ce vedem la tv, ce credem s.a.m.d. Ideea e ca daca nu dorim sa ne mai uitam la tv, sa nu il aruncam pe fereastra, sa il pastram dar sa nu il mai deschidem, sa incercam vointa ci nu: nu il mai am, nu ma mai uit. In definiv daca ar fi sa ne luam dupa tot ce se spune am trai in grota.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana Tr.

Totusi, ceea ce ne deosebeste de animale este ratiunea. Putem disercerne si alege ce vedem la tv, ce credem s.a.m.d. Ideea e ca daca nu dorim sa ne mai uitam la tv, sa nu il aruncam pe fereastra, sa il pastram dar sa nu il mai deschidem, sa incercam vointa ci nu: nu il mai am, nu ma mai uit. In definiv daca ar fi sa ne luam dupa tot ce se spune am trai in grota.

Si atunci cum ramane cu afirmatia ta ca : "pacatul a ajuns sa fie un sinonim al omului"

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...482#post498482

[adam000]

În prealabil postat de windorin

Sunt curios ce metode se pot aplica, spre a micsora numarul de ore petrecute in fata TV'ului, de catre o persoana adulta.

Chiar frumoase postari avea Windorin! Le citeam cu drag! Oare de ce nu mai posteaza pe forum ca inainte? Cred ca multi ii simtim lipsa...

Revenind la acest frumos topic, la mine singura metoda care a functionat de a ma scapa de dependenta de TV, fara a avea insa aceasta intentie (fara ca vreodata sa imi propun sa nu ma mai uit la TV), a fost rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul!"

Acum cativa ani eram total impatimit. Veneam de la servici si imi luam mintea de la probleme uitandu-ma la TV. Ore in sir.

La un moment dat, am mers intr-o vizita la cineva foarte credincios, care nu avea TV si ma tot minunam in sinea mea "oare cum poate sa traiasca fara TV?!?!". Nici nu imi puteam imagina viata mea fara televizor!

Daca mi-ar fi spus careva ca eu o sa ajung sa nu ma mai uit la TV, i-as fi ras in nas, as fi zis ca nu stie ce vorbeste...

Insa acum cativa ani mi-a venit intr-un post al Pastelui, un gand de cainta: "oare cate minute/zi ma gandesc eu la Dumnezeu, macar acum in post?" Si mi-a venit gandul sa incerc sa imi aduc aminte de Dumnezeu cat mai mult timp pot in decursul unei zile, macar in postul Pastelui. Asa ca a aparut firesc nevoia "ce sa fac, astfel incat sa tin cat mai mult timp mintea la Dumnezeu?"

Si mi-a venit sa ma rog, sa incerc sa ma rog cat mai mult timp pot in decursul zilei, macar in acel post sa fac acest exercitiu al rugaciunii ca sa tin mintea la Dumnezeu.

Iar la sfarsitul postului, am constatat cu uimire ca in tot acel post, de cand am inceput sa ma rog cat de mult pot in cursul fiecarei zile, nu deschisesem TV-ul absolut deloc. DELOC! Uimire totala: eu omul impatimit de TV, NU SIMTISEM NEVOIA sa ma mai uit la TV, pt ca mintea mea fusese preocupata de stradania de a ma ruga!

Si dupa acel Paste, m-am gandit ca un crestin adevarat, care-L iubeste pe Dumnezeu, nu isi aduce aminte de El si nu tine mintea la El numai in post si apoi Il uita, ci ar trebui sa tina mintea la El tot timpul! Deci sa nu Il uit pe Dumnezeu, ci sa ma rog in continuare, si in perioada de dulce in care intrasem. Caci faptul ca e "de dulce" nu e un motiv sa nu ma mai gandesc la Dumnezeu si sa nu ma mai rog.

Si de atunci, firesc si fara nici o fortare, fara sa-mi impun in vreun fel, nu am mai simtit nevoia sa ma mai uit la TV.

Slava Lui Dumnezeu pentru minunea care a facut-o cu mine !!!

Caci este meritul si darul Lui!

[cristiboss56]

În prealabil postat de adam000

Chiar frumoase postari avea Windorin! Le citeam cu drag! Oare de ce nu mai posteaza pe forum ca inainte? Cred ca multi ii simtim lipsa...

Acum e un Preot , cu smerenia bine cunoscuta , dar intra din cand in cand si ne citeste cu mult drag !

[lore86]

În prealabil postat de cristiboss56

Acum e un Preot , cu smerenia bine cunoscuta , dar intra din cand in cand si ne citeste cu mult drag !

ce frumos! cat ma bucur ptr el!