Bang-bang, o membra a forumului devine catolica

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Ca sa nu discutam la infinit, am gasit eu sursele catolice: http://lumea.catholica.ro/2009/09/petru-si-papalitatea/

Acum să privim mai îndeaproape versetul cheie: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei 16,18). Disputele referitoare la acest pasaj au fost dintotdeauna legate de semnificaţia termenului "piatră". La cine sau la ce se referă? Din moment ce însuşi noul nume al lui Petru înseamnă "piatră", propoziţia ar putea fi rescrisă astfel: "Tu eşti Piatra şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea". Jocul de cuvinte pare evident, dar comentatorii care doresc să evite ceea ce decurge de aici – şi anume punerea bazelor papalităţii – au sugerat că cuvântul "piatră" nu se poate referi la Petru ci trebuie să se refere la mărturisirea sa de credinţă ori la Cristos.

Iata citatul relevant din catehism: 881. Domnul a făcut numai din Simon, căruia i-a dat numele de Petru, piatra pe care şi-a zidit Biserica. I-a încredinţat cheile ei376; l-a instituit Păstor al întregii turme377. "Dar însărcinarea de a lega şi dezlega, care i-a fost dată lui Petru, se ştie că a fost dată şi colegiului apostolilor unit cu capul său378". Această funcţie pastorală a lui Petru şi a celorlalţi apostoli ţine de fundamentul Bisericii. Ea este continuată de episcopi sub primatul Papei.

[Ioana-Andreea]

Din scrisoarea Sf Grigorie cel Mare cãtre Ioan Postitorul (epistola 25, liber 1):
"Ce veti spune lui Hristos, Care e capul Bisericii universale, la judecata finalã, dacã prin titlul de universal v-ati supus toti membrii ei? (...) Petru, primul între apostoli, si membru al Bisericii sfinte si universale; Pavel, Andrei, Ioan nu sunt ei capi ai anumitor popoare? - si totusi toti sunt mebrii sub un singur cap. (...) Nu sunt ei membrii ai Bisericii? Si totusi nici unul dintre ei n-a voit sã fie universal (...).
"Frãtia voastrã o stie: oare n-a dat - în mod onorific - venerabilul sinod de la Calcedon titlul de universal episcopilor acestui scaun apostolic, în care sunt si eu - prin vointa lui Dumnezeu - slujitor? Si, cu toate acestea, niciunul n-a voit sã permitã sã i se dea acest titlul; niciunul nu si-a atribuit acest titlu îndrãznet de teamã ca, atribuindu-si o onoare particularã în demnitatea episcopatului, sã nu parã a o refuza tuturor fratilor. (...)

Extrase din scrisoarea Sfântului Grigorie cãtre împãrat (cartea a V-a, scrisoarea 20, editia benedictinã):
Daca cineva uzurpa in Biserica un titlu care rezuma in el pe toti credinciosii, atunci Biserica universalã - o, ce blasfemie! - va cãdea odatã cu el, pentru cã el este numit universal! Asadar, toti crestinii trebuie sã respingã acest titlu blasfemiatoriu, acest titlu ce surpã onoarea sacerdotalã a tuturor preotilor de cum este, nebuneste, uzurpat de unul singur!"

Sf. Grigorie a scris si patriarhului de Antiohia (cartea a VII-a, scrisoarea 27):
"Am avut grijã sã-i fac cunoscutã pãrerea mea vizând titlul lui îngâmfat si superstitios; i-am spus cã nu va putea avea pace cu noi dacã nu va renunta la acest titlu de orgoliu, care nu-i altceva decât inventia primului apostat. (...) Fãrã a mai vorbi de injuria care este adusã demnitãtii voastre, nu se poate tãgãdui cã dacã un episcop se numeste universal întreaga Bisericã se zdrobeste dacã el cade..."

Într-o altã scrisoare cãtre împãrat, Grigorie scria (cartea a VII-a, scrisoarea 33):
"Eu spun - fãrã cea mai micã ezitare - cã oricine se numeste episcop universal sau doreste acest titlu este - prin mândria sa - precursorul lui anticrist, cãci prin aceasta pretinde sã se înalte mai presus decât ceilalti. Gresala în care el cade vine dintr-o mândrie egalã cu a antihristului, pentru cã dupã cum acest pervers a vrut sã fie privit ca fiind mai presus decât ceilalti oameni, tot asa si cel ce doreste sã fie singur numit episcop se ridicã pe sine mai presus decât ceilalti".

[Erethorn]

O sa revin mai tarziu cu explicatia la scrisorile lui Grigorie cel Mare. Va asigur ca a fost un sustinator al primatului papal. Pana la o analiza mai detaliata, va rog sa meditati la urmatorul citat din acelasi autor:

"Who does not know that the holy Church is founded on the solidity of the Chief Apostle, whose name expressed his firmness, being called Peter from Petra (Rock)?...Though there were many Apostles, only the See of the Prince of the Apostles...received supreme authority in virtue of its very principate." (Letter to the Patriarch Eulogius of Alexandria, Ep. 7)

[Mihnea Dragomir]

Că dumnezeiescul Sfânt Părinte Ioan Gură de Aur a fost, precum toţi Sfinţii Părinţi, un om care a crezut în primatul Papei şi în jurisdicţia sa universală vedem limpede din însăşi viaţa sa. Descăunat din scaunul de Constantinopol, prin uneltirile Împăratului (ale soţiei lui, mai exact), unde se duce ca să fie repus în drepturile sale ? Cui se adresează ? Normal, superiorului său, Papa. Dacă Papa ar fi fost doar primul în onoare, desigur că patriarhul descăunat nu s-ar fi adresat lui cerându-i o acţiune formală. După cum, presupunând că patriarhul Moscovei, fluierând în biserică despre moralitatea familiei Putin, şi-ar pierde scaunul, nu s-ar adresa în niciun caz patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, care nici nu ar avea vreo putere.

Schimbul de scrisori dintre Sf Ioan Gură de Aur şi Scaunul Apostolic s-a păstrat şi este cum nu se poate mai elocvent, acolo unde elocvenţa Mântuitorului, care a spus că Biserica Sa e zidită pe Petru, nu este de ajuns.