Povesti cu talc

[silverstar]

În prealabil postat de mirelat

m-ai facut sa plang cu povestea ta despre motanul cel urat... cred ca am mai citit-o si cu alta ocazie, dar iti multumesc oricum.

[COLOR=green]Titlul original al povestii de mai sus este Ugly.[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Lustragiul şi... criza financiară[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care îşi câştiga existenţa… da, aţi ghicit!… lustruind pantofii domnilor care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. [/COLOR]

[COLOR=green]Niciodată nu ştiuse exact ce clădire este aceea în faţa căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important - însă domnii bine îmbrăcaţi care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-şi lustrui pantofii. [/COLOR]

[COLOR=green]Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai buna calitate şi era vesel şi optimist. Într-un cuvânt era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit. [/COLOR]

[COLOR=green]Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi, care l-a întrebat prietenos: [/COLOR]

[COLOR=green]- Ce faci aici? Ce-i cu tine aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară?[/COLOR]

[COLOR=green]Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracaţi care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toţi la curent cu criza![/COLOR]

[COLOR=green]- Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să-ţi spună, însă criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu! Aşa că, dacă ai un dram de minte, îţi iei măsuri din timp, ca să nu fii luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ştiu ce vorbesc![/COLOR]

[COLOR=green]După plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevăr nici unul dintre clienţii lui nu îl considerase demn să-l pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele…[/COLOR]

[COLOR=green]Aşa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi, a început să aloce mai puţin timp fiecărui client, după cum se spune… “Time is money!” A început să socializeze mai puţin cu aceştia - criza e criză, nu mai e timp de smalltalk![/COLOR]

[COLOR=green]Preocupat de criza financiară, devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuială. Aşa că, încetul cu încetul, clienţii cei mai fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească. [/COLOR]
[COLOR=green]Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.[/COLOR]

[COLOR=green]“Ce m-aş fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară…” [/COLOR]

[COLOR=green]Morala? O trageţi… pardon, o trăiţi singuri![/COLOR]

[COLOR=#008000]Sursa: damaideparte.ro[/COLOR]

[Maria-Raluca]

Intr-un an, din cauza secetei, pamantul din preajma cetatii Tesalonic nu a dat roade indestulatoare. Locuitorii acelui tinut sufereau de foame si unii dintre ei au murit din cauza lipsei de hrana.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie nu a rabdat sa-i vada pe oamenii din cetatea sa pierind de foame. Pentru rugaciunile crestinilor care cinsteau in chip deosebit sfintele lui moaste, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie s-a aratat de mai multe ori corabierilor pe mare, poruncindu-le sa-si duca incarcatura de grau spre vanzare in Tesalonic.
Afland de la corabierii veniti cu grau ce porunci minunate le daduse Sfantul Mucenic Dimitrie pe cand ei se aflau in largul marii, locuitorii Tesalonicului au slavit pe Dumnezeu si pe sfantul lor iubit pentru purtarea de grija de care s-au bucurat.

[Maria-Raluca]

Au fost odata doi frati dupa trup care traiau in acelasi loc, iar diavolul a incercat sa il separe pe unul de celalalt. Intr-o zi, cand fratele cel mai mic a incercat sa aprinda o candela, demonul s-a apucat si i-a rasturnat suportul, iar candela a cazut la pamant. Ca urmare, fratele mai in varsta l-a lovit cu manie.
In loc sa se supere, fratele cel tanar s-a plecat si i-a zis:''Iarta-ma, frate, o voi aprinde din nou.
Datorita smereniei fratelui mai tanar, puterea Domnului s-a aratat si a distrus puterea demonului, iar acesta s-a dus la mai marele sau, care se salasluia intr-un templu pagan, si i-a povestit intamplarea.
Un preot pagan l-a auzit pe demon relatand intamplarea si, recunoscandu-si greseala, s-a botezat si a devenit monah. De la inceputul vietii sale monahale, el a trait in smerenie, zicand: ''Smerenia distruge orice putere a vrajmasului, dupa cum eu insumi am auzit de la demon, care a zis:<<Atunci cand starnesc vrajba intre monahi, iar unul dintre ei se retrage, facand plecaciune si cerand iertare, de indata intreaga mea putere este nimicita>>''


din cartea ''Flori din desert'',-Pilde despre smerenie, ascultare, pocainta si iubire ale sihastrilor crestini din vechime- alese si traduse din limba greaca de I.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei

[silverstar]

[COLOR=#008000]Un simplu gest

Un băieţel ce vindea reviste pentru şcoala sa, a ajuns în faţa unei case pe care oamenii o vizitau foarte rar. E o casă veche, la un pas de a se dărâma, iar proprietarul acesteia e un bătrân care cu greu ieşea afară. Iar când ieşea nu îşi saluta niciodată vecinii, ba mai mult le arunca priviri crunte, duşmănoase.

Băieţelul îşi luă inima în dinţi şi bătu la uşa bătrânului. În timp ce aştepta a început să transpire şi să tremure de frică. A fost avertizat de părinţii săi să ocolească acea casă. Dar trebuia să îşi facă norma la vânzarea revistelor, aşa că nu avea încotro.
[/COLOR]
[COLOR=green]Pe când era pe punctul să renunţe şi să plece mai departe, uşa s-a deschis încet.
- Ce doreşti? l-a întrebat bătrânul.
- Domnule, eu vând aceste reviste şi mă întrebam dacă nu cumva doriţi şi dumneavoastră să cumpăraţi una.
[/COLOR]
[COLOR=green]Bătrânul se holba la copil fără să scoată un cuvânt pe gură. Băiatul, reuşind să arunce o privire în casa bătrânului, observă că acesta are deasupra şemineului o colecţie de figurine-căţei foarte vechi.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Colecţionaţi căţei?, întrebă curios băiatul.
- Da, am multe colecţii. Ele sunt familia mea, sunt tot ceea ce am.
[/COLOR]
[COLOR=green]Auzind acestea băiatului i se făcu milă de bătrân pentru că părea un suflet atât de singur.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Ştiţi, domnule, eu am câteva reviste pentru colecţionari care ar fi perfecte pentru dumneavoastră. Una dintre ele este chiar despre căţei.
- Nu băiete, nu am nevoie de nicio revistă. La revedere, zise bătrânul în timp ce închidea uşa.
[/COLOR]
[COLOR=green]Băiatul s-a întristat pentru că nu a reuşit să-şi vândă revista. Mai trist era însă la gândul că acel bătrân era atât de singur în casa lui mare. Mergând acasă îi venise însă o idee. [/COLOR]

[COLOR=green]Avea o mică figurină cu un căţel pe care o primise de mult de la mătuşa lui. Cum acea figurină nu însemna foarte mult pentru el de vreme ce avea un câine în carne şi oase şi o familie numeroasă, s-a decis să i-o ducă bătrânului.
[/COLOR]
[COLOR=green]A fugit într-un suflet la casa acestuia şi a bătut la uşă. Bătrânul a deschis şi i-a spus tăios:
- Băiete, ţi-am spus că nu am nevoie de nicio revistă!
- Domnule, ştiu asta. Eu doar v-am adus un cadou. [/COLOR]

[COLOR=green]Zicând acestea, copilul i-a înmânat figurina iar faţa bătrânului s-a luminat într-o clipită.
- Eu am un câine acasă, aşa că acesta e al dumneavoastră, continuă băiatul.
[/COLOR]
[COLOR=green]Bătrânul a încremenit de uimire. Nimeni, niciodată nu i-a dăruit nimic şi nici nu i-a arătat atăta bunătate.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Băiete, tu ai o inimă mare. De ce ai făcut acest gest?
Copilul îi zâmbi bătrânului şi îi răspunse:
- Pentru că îţi plac câinii!
[/COLOR]
[COLOR=green]Din acea zi bătrânul a început să iasă mai des din casă şi să intre în vorbă cu vecinii săi. El şi băiatul au devenit buni prieteni. În fiecare săptămână copilul venea la el în vizită împreună cu căţelul său.

[/COLOR][COLOR=green]Să nu uităm niciodată că suntem aici pentru a-i face fericiţi pe cei din jurul nostru, pentru a le aduce lumină şi speranţă! Un simplu gest poate schimba o viaţă.[/COLOR]

[Agkelos]

Ce bine ar fi daca am renunta toti la lucrurile care nu sunt deloc importante pentru noi in favoarea altora. Un simplu gest care nu ne costa nimic poate insemna foarte mult pentru altii. Un simplu gest, care de obicei nu ne costa nimic, ii poate face pe altii sa isi deschida inima.

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]GÂNDURI[/SIZE]

A fost odată un om sărac care-şi purta povara gândurilor pe un drum de la marginea unei păduri… Fiind obosit, s-a aşezat să se odihnească, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu ştia că acel copac avea puteri magice, că îndeplinea toate dorinţele celor care-l atingeau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Pribeagul se gândi mai întâi ce bine i-ar prinde un pahar cu apă. Şi… brusc, se trezi că ţine în mână un pahar cu apă limpede. Surprins, a ţinut un timp paharul în mână dar, în final, a decis să-l bea.
[/COLOR]
[COLOR=green]Apoi, îi trecu prin gând: “Ce mi-aş dori acum ceva să mănânc…” Şi dintr-o dată, se trezi cu mâncare alături.
[/COLOR]
[COLOR=green]“Se pare că dorinţele mi se împlinesc” gândi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casă minunată!” Şi casa minunată apăru lângă el. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Apoi, îşi dori şi o femeie superbă şi inteligentă, cu care să-şi împartă norocul. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Când i s-a realizat şi această dorinţă, omul i-a zis femeii de lângă el: “Stai puţin, ce se întâmplă aici? N-am eu aşa noroc! Nu mi se pot întâmpla atâtea lucruri minunate tocmai mie!”
[/COLOR]
[COLOR=green]În momentul în care a rostit aceste cuvinte… toate au dispărut.
“Ştiam eu…” zise omul clătinând din cap… Apoi, s-a ridicat de sub copac şi a pornit pe drumul de la marginea pădurii, purtându-şi povara gândurilor…

Singura putere care se poate opune puterii unui gând - sau “credinţei” - este cea a unui alt gând (poate din subconştient) sau a altei “credinţe” interioare. O anumită formă-gând în subconştient se îndoieşte de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinţă creată de gândul conştient, astfel rezultatul este, de multe ori, împiedicat să se manifeste în planul fizic.

[SIZE=1]Din cartea:''Realitatea Finală'' de Balogh Bela[/SIZE][/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#008000]Alege optimismul!

Rob este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l cunoşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: [/COLOR]
[COLOR=green]- Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoi de doi oameni pentru atâta bine! E un optimist. [/COLOR]
[COLOR=green]Dacă un coleg are o zi rea, Rob reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am devenit curios şi într-o zi l-am întrebat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?[/COLOR]
[COLOR=green]
Rob îmi răspunse: [/COLOR]
[COLOR=green]- În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Dar asta nu este întotdeauna aşa de uşor, i-am spus.
- Ba da, zise Rob, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa.
[/COLOR]
[COLOR=green]După această discuţie am pierdut legătura cu Rob fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente. [/COLOR]

[COLOR=green]Apoi am aflat că Rob a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate. [/COLOR]

[COLOR=green]M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
- Vrei să vezi cicatricile mele?
- Dar cum faci să rămâi pozitiv după ce ţi s-a întâmplat?
- În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc!
- Dar nu ţi-a fost frică?
[/COLOR]
[COLOR=green]- Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs, şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!
[/COLOR]
[COLOR=green]Rob m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Poveste primita pe mail, autor necunoscut

[/COLOR][COLOR=green]Alege şi tu optimismul! Umple-ţi inima de iubire, aşterne-ţi zâmbetul pe faţă şi savurează fiecare clipă![/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#993366][SIZE=3]Scrisori de la Teddy[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=#993366][/COLOR]
[COLOR=#993366]În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de scoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubeşte pe toţi la fel de mult.

[/COLOR][COLOR=#993366]Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era băieţelul numit Teddy Stallard.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Şi Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat, şi să-i dea nota 4.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]La şcoal la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii in prajma lui".
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie sa fie foarte grea"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatal său nu-l prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei"
[/COLOR]
[COLOR=#993366]De-acum, doamna Thompson inţelesese problema şi i-a fost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuită, de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o braţară căreia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brăţara era draguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama".[/COLOR]

[COLOR=#993366]După ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să-i înveţe pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe masură ce lucra cu el, mintea sa a început să-şi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfarşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din clasă şi, în ciuda promisiunii că-i va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său.

[/COLOR][COLOR=#993366]Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care-i spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.[/COLOR][COLOR=#993366]

Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi, el i-a scris că terminase liceul al treilea din clasă, şi că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avusese.

[/COLOR][COLOR=#993366]Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare în care-i spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Înca o dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Apoi o nouă scrisoare în care o anunţa că se va căsători.
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă, de obicei, mama mirelui. Bineînteles că a acceptat. Şi a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise de mult de la Teddy.

[/COLOR][COLOR=#993366]S-au îmbratişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche "Mulţumesc pentru că ai crezut în mine. Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva."
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi "Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."
[/COLOR]
[COLOR=#993366]MORALA:
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine).
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Si nu uita!
[/COLOR]
[COLOR=#993366]Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi-i întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice![/COLOR]

Cuvânt al 7-lea, pentru plâns
Să ascunde maica pre sineşi de prunc, şi acesta cu dureare căutându-o pre dânsa, ea văzându-l să veseleaşte, învăţindu-l pre dânsul ca necurmat să se lipească de dânsa, şi pre dragostea lui cea cătră sineşi mai fierbinte aprinzându-o. Cela ce are urechi de auzit, să auză, au zis Domnul.