Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a III-a )

[/COLOR] Părintele Stăniloae construieşte pe această temă următoarele aserţiuni, citând din omilia [COLOR=#993300]Dumnezeu nu e autorul răului[/COLOR] a Sfântului Vasile cel Mare:
[COLOR=#993300]“…În fruntea lor este satana. Sfântul Vasile, descriind căderea satanei în opoziţie cu persistenţa lui Mihail, vede cauza fiecăreia în persistarea sau despărţirea liberă de Dumnezeu. “De unde e rău omul? Din propria lui libertate. De unde e rău diavolul? Din aceeaşi cauză, având şi el viaţă liberă şi prin libertatea lui având putinţa să rămână lângă Dumnezeu, sau să se înstrăineze de El. Mihail era înger şi a rămas lângă Dumnezeu pentru vecie. Satana era înger şi a căzut din treapta lui. Pe acela voinţa liberă l-a păzit în cele de sus; pe acesta libertatea alegerii l-a aruncat. Putea şi acela să apostazieze şi putea şi acesta să nu cadă. Pe acela l-a salvat nesăturarea de iubire a lui Dumnezeu, pe acesta l-a făcut lepădat depărtarea de Dumnezeu. Acesta e răul: înstrăinarea de Dumnezeu.”.” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.450)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Aşadar, înstrăinarea de Dumnezeu şi nedragostea, care veneau din greşita folosire a propriei libertăţi, au fost cauzele căderii unora dintre îngeri, şi nu presupusa semeţie a lui Adam (despre care Biblia nu pomeneşte absolut nimic). Părintele Stăniloae concluzionează:
[COLOR=#993300]“ Cauza căderii unor îngeri este decizia lor de a se despărţi de Dumnezeu, dar motivul căderii lor stă în mândrie. Ei voiau să fie independenţi de Dumnezeu, întocmai ca Dumnezeu.” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.456)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Care să fie scopul pentru care liderii pucioşi au transferat aceste cauze şi le-au pus în cârca lui Adam? Inversând rolurile, ei prezintă situaţia ca şi când omul ar fi fost cauza căderii demonilor, şi nu invers. Astfel, învăţătura lor eretică ajunge să contrazică flagrant Biblia! Părintele Stăniloae precizează pe acest subiect:
[COLOR=#993300]“ Geneza prezintă contribuţia satanei la căderea omului, printr-o ispitire a acestuia de a nu asculta de porunca lui Dumnezeu. Această lucrare de ispitire satana şi-o continuă neîncetat (Fapte 5,3; 1 Cor. 7,5; 1 Cor. 10,13; 1 tes. 3,59 ” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, pag.458[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR][COLOR=#993300])[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
Ceea ce este deosebit de interesant e faptul că pe vremea Verginicăi nu se pomenea de o asemenea teorie aberantă şi eretică! Dimpotrivă, se vehicula aceeaşi învăţătură primită prin Sfânta Tradiţie, precum că nu Adam, ci îngerii sunt autorii propriei lor căderi, din cauza dorinţei lor de mărire, care ajunsese până la manifestări acute de duşmănie atât între ei, cât şi dinspre ei spre Păstorul lor (adică spre Dumnezeu):
[COLOR=#993300].[/COLOR][COLOR=blue] “ Copilaşii Mei, băgaţi bine de seamă, că multe lucruri sunt oprite pe loc. Uite mănăstirea Vladimireşti, e oprită pe loc. Cine a oprit slujba sfântă? Tot prin cei de acolo, prin cei ce au lucrat fărădelegea. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a intrat duşmănia între ei[/COLOR][COLOR=blue] şi au început să vândă, şi atunci s-a încuiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duşmăneau oile pe păstor[/COLOR][COLOR=blue], îl duşmăneau ca de tâlhărie, că maicile de acolo nu erau mulţumite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acolo s-a întâmplat cum s-a întâmplat cu îngerii din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa se întâmplă când intră duşmănia şi încăpăţânare în popor.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 13/26 iulie 1973)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=blue][/COLOR]
Apare destul de limpede că teoria despre “îngâmfarea lui Adam” care ar fi atras după sine căderea îngerilor, este o făcătură ieftină, tardivă, emanată din imaginaţia bolnavă a jalnicilor epigoni ai Verginicăi: liderii pucioşi ai secolului XXI, Mihaela şi Nicuşiţă.
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=blue]3.Învăţătura despre înfiinţarea timpului odată cu căderea îngerilor.[/COLOR]
.
.
După părerea Mihaelei Tărcuţă, care continuă să fabuleze năzbâtii teologice pe marginea Bibliei, întitulându-le pompos “Cuvântul lui Dumnezeu”, una dintre consecinţele benigne ale acestei căderi a unora dintre îngeri este “[COLOR=blue]înfiinţarea timpului[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]De atunci s-a înfiinţat timpul[/COLOR][COLOR=blue], tată, şi de atunci Noi suferim în timp, şi tot aşa şi omul, tată.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 19-08-2008[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR] (sublin.ns.)
Sfinţii Părinţi sunt de altă părere. Ei afirmă că timpul este determinat de expresia biblică “La început…” (v. [COLOR=#993300]Fac.1,1[/COLOR])
În [COLOR=#993300]Teologia Dogmatică Ortodoxă[/COLOR], părintele Dumitru Stăniloae spunea:
[COLOR=#993300]“ Expresia biblică “la început” indică prima unire a lui Dumnezeu cu timpul. Aici e locul să precizăm că însăşi expresia “la început”, când se produce actul creator şi apare creaţiunea, indică prima unire a veşniciei lui Dumnezeu cu timpul. “La început” înseamnă atât începutul coborârii lui Dumnezeu la timp, cât şi începutul timpului care ia fiinţă prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, Cel astfel coborât; “la început” e prima clipă a dialogului lui Dumnezeu coborât la creatură, cu creatura care începe drumul ei temporal. Aceasta au remarcat-o sfântul Vasile cel Mare şi sfântul Grigorie de Nyssa, utilizând remarcabilele notaţii ale lui Platon asupra expresiei “deodată” (άπαξ). Pentru ei, “la început” al Genezei este “deodată” de la frontiera (în sens geometric) eternităţii şi timpului; adică, cum a arătat foarte bine sfântul Vasile, un fel de moment atemporal în sine, dar a cărui ţâşnire suscită timpul, punct de atingere, s-ar putea spune, al voinţei divine cu ceea ce, trecând de la nonexistenţă la existenţă, începe acum şi, neîncetând să înceapă, devine şi durează.” (op. cit. , Vol.1, pag.330)[/COLOR] (sublin.ns.)[COLOR=#993300][/COLOR]
E uşor, dacă ai ceva talent şi înclinaţie nativă spre logoree, să mâzgăleşti pe hârtie panseuri pe care sa le dai apoi lui Pucioşiţă să le declame cu dicţie, ca să le zăpăcească minţile naivilor pucioşi. Mai greu pare a fi să mai pui mîna şi pe Carte, ca să te informezi înainte de a spune prostii. Cu atît mai mult atunci când ai o părere excelentă despre tine însăţi, iar “fabulaţia de jos” ţi se pare că devine instantaneu “inspiraţie de sus”.

[COLOR=purple]………………………………….[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera[/COLOR]
[COLOR=purple]22 august 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
P.S.
.
1. Mai sunt şi alte derapări de la mesajul biblic; cine are timp, poate să le comenteze dacă vrea. De exemplu, se afirmă că “[COLOR=red]Împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde Dumnezeu grăieşte[/COLOR]” (iar noi trebuie să subînţelegem de aici că numai şi numai la Pucioasa se mai întâmplă astăzi această minune: adică, numai acolo e Împărăţia lui Dumnezeu!), deşi Biblia spune limpede că Împărăţia lui Dumnezeu “[COLOR=#993300]nu este din lumea aceasta[/COLOR]” (v. [COLOR=#993300]Ioan, 18,36[/COLOR]). Alt exemplu: Între Fiul lui Dumnezeu şi liderii pucioşi nu mai există vreo relaţie de “ascultare”, în sens de “subordonare ierarhică”, ci de “egalitate în drepturi şi demnităţi”. Urmarea nu se lasă mult aşteptată: “Hristos” pare umbrit de statura “uriaşă” a liderilor pucioşi, marginalizat, descumpănit chiar: El nu ştie cum să Se mai facă evidenţiat de către “popor”, îndată ce nu mai stă în faţă, ci alături de liderii pucioşi, de a căror bună dispoziţie şi stare de sănătate depinde nemijlocit “venirea “ Sa:
“[COLOR=blue]…nu ştiu cum s-o mai dau ca să Mă desluşesc Eu şi lucrul Meu din mijlocul tău, alături cu cei prin care Eu vin la tine ca să te cresc…[/COLOR]”(sublin.ns.)
Celelalte preţiozităţi, repetiţii, patetisme sau tautologii (de genul [COLOR=red]…calea Mea cu tine, poporul Meu, este calea Mea, tată…[/COLOR]) nu merită a fi comentate.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a IV-a )

[/COLOR] [COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Completare

[COLOR=blue][/COLOR]
Caruselul ereziilor continuă:

[COLOR=blue]4. Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue]5. Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
[COLOR=blue]6. Învăţătura despre renunţarea la virtuţile înţelepciunii şi iubirii, ca fiind netrebuincioase, dacă sunt înlocuite cu ascultarea[/COLOR]
[COLOR=blue]7. Învăţătura despre renunţarea la toate virtuţile creştineşti, deoarece “virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”[/COLOR]



[COLOR=blue]4.Învăţătura despre mântuirea omului prin sine însuşi, prin puterea voinţei sale[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
În “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 3-06-2008, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” promovează o învăţătură eretică destul de asemănătoare cu noile erezii de tip New Age: omul nu poate fi salvat de nimeni şi de nimic, în afară de el însuşi. Omul devine propriul său mântuitor, iar mântuirea este un simplu act de voinţă. Implicit, creştinismul de la Noul Ierusalim se dezvăluie a fi un creştinism de faţadă, căci jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos devine superfluă. Bineînţeles că modul concret în care omul devine propriul său mântuitor este prin ascultare oarbă de liderii de la Pucioasa, care sunt prezentaţi ca fiind “cei trimişi”, adică singurii exponenţi în viaţă ai voinţei “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”:
[COLOR=blue]“O, fiilor, să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu, tată, căci cei ce nu ascultă de Dumnezeu, aceia nu ascultă de cei trimişi la ei, şi aceia greşesc şi vor greşi şi apoi vor fi prăbuşiţi prin neascultarea lor. Nimeni şi nimic nu te poate salva decât tu, cel ce ai fost sau nu pe voia Mea, dar Eu te învăţ lucrarea iubirii, tată, şi te învăţ după cum a fost omul de iubitor sau de neiubitor după ce l-am făcut Eu pe el, căci din pilde se înţelepţeşte cel ce voieşte să se înţelepţească, iar Eu numai în pilde am grăit pe pământ, şi tot aşa grăiesc şi din cer.”[/COLOR] [COLOR=blue](Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
Omul se poate mântui numai prin voinţa sa, îndată ce toate stau în voinţa lui:
[COLOR=blue]“ Acum vă îndemn să învăţaţi întreagă iubirea şi purtarea ei, care stă în puterea voastră de a voi pentru ea, şi apoi Eu, Domnul, voi privi peste voi şi voi vedea şi Mă voi bucura sau Mă voi întrista, căci omul pe cât poate de mult pe atât se şi lasă neputincios, şi toate stau în voinţa lui.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]11-05-2008, sublin.ns. )
În realitate, afirmaţia evidenţiată mai sus prin subliniere este falsă. Chiar dacă Mântuitorul a spus că prin voinţă omul poate muta şi munţii, totuşi nu toate stau în voinţa omului. Omul nu poate să-L vadă şi să-L cunoască pe Dumnezeu în Fiinţa Sa transcendentală; omul nu se poate mântui pe sine însuşi, fără a-şi împropria jertfa pe cruce a Domnului Iisus Hristos; omul nu poate cunoaşte taina morţii înainte de a o gusta el însuşi; omul nu poate sonda anumite taine ale universului, care nu-i sunt îngăduite sau îi sunt imposibile din punct de vedere tehnic; omul nu I se poate împotrivi lui Dumnezeu, chiar dacă i se pare lui că o poate face. Încă odată, “Cuvântul” de la Pucioasa se dovedeşte a fi o platformă lansatoare de minciuni.

Neascultarea de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor (“ucenicii” favoriţi ai “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, aleşii lui “din vecii”) va fi urmată de pedepse usturătoare pentru supuşii lor care îi invidiază şi apoi se răzvrătesc împotriva lor:
[COLOR=blue]“ O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, şi lucrez altceva decât cu tine, lucrez aşa după măsura Mea şi după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea şi a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârşi, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, şi iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiule, învaţă de la Mine taina mântuirii de rău şi nu te teme, tată, să te ştiu cu ale tale dedesubturi, că e bine să te ştiu, ca să te scap apoi de plata cea dureroasă a celor ascunse ale tale, căci dacă Adam nu M-a lăsat să-l curăţ, aşa cum a făcut şi urmaşul său care şi-a ucis fratele prin păcatul invidiei, aceştia n-au scăpat de plata cea dureroasă pentru cele cu care ei s-au ascuns de Dumnezeu. O, învaţă-te, fiule, să te deprinzi cu învăţătura Mea şi s-o iei spre lucrare, tată, ca să te scap din dureri prin lucrarea iubirii şi a credinţei şi a luminii, căci lucrarea lui Dumnezeu nu se opreşte în loc, ci, din contra, lucrează şi nu se împiedică în om, şi ea se învederează în cele ce dau s-o împiedice pe ea, căci lucrarea dumnezeiască este cea vorbită de rău, nu cea vorbită de bine de mulţi. Eu am fost vorbit de rău pe pământ ca un răufăcător, ca un păcătos, şi aşa a lucrat apoi dreptatea cea pentru Mine, şi a lucrat prin umilinţa Mea. [/COLOR]
[COLOR=blue]I-am spus mereu poporului Meu cel de ieri şi cel de azi, i-am spus să nu se răzvrătească, iar cel ce nu a ascultat nu a înţeles ce i-am spus. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, ia aminte, tu, cel ce te-ai răzvrătit şi încă te răzvrăteşti în stânga şi în dreapta ta! Te va pedepsi, tată, acest păcat, căci păcatul tău îşi va arăta rodul şi vei fi pedepsit după rodul tău, şi rodul te va ustura, tată, şi te va învinui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 3-06-2008, sublin.ns.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]5.Învăţătura despre iertarea deplină a păcatelor pentru cei care iubesc lucrarea de cuvânt de la Pucioasa[/COLOR]
Sfânta Scriptură învaţă că omului îi trebuie iubire mare de Dumnezeu, ca să i se ierte păcatele. În mod insidios însă, la Noul Ierusalim de la Pucioasa se face o translaţie de la iubirea de Dumnezeu la iubirea de lucrarea de cuvânt de la Pucioasa. Astfel se ajunge ca simpla “iubire a lucrării de la Noul Ierusalim” să aducă automat cu sine iertarea păcatelor acelora care sunt capabili de acest sentiment:
[COLOR=blue]“ Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.” [/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din[COLOR=blue] [/COLOR]18-05-2008, sublin.ns. )

[mariamargareta]

[COLOR=purple]60. Misterele Pucioasei (LVI)[/COLOR]
[COLOR=purple]Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice (partea a V-a )

[/COLOR] [COLOR=blue]6.Învăţătura despre renunţarea la virtuţile înţelepciunii şi iubirii, ca fiind netrebuincioase, dacă sunt înlocuite cu ascultarea[/COLOR]

Alte erezii năucitoare apar în “Cuvântul” din 27-09-2008. Iubirea şi înţelepciunea, două virtuţi esenţiale pentru creştini, sunt desfiinţate ca nefolositoare şi înlocuite cu ascultarea oarbă de liderii pucioşi:

[COLOR=blue]“ Omului nu-i trebuie[/COLOR][COLOR=lime] înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue], ci îi trebuie [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă omul vine după Mine şi nu-şi ia crucea, adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR][COLOR=blue], cu care să Mă urmeze în tot cuvântul Meu de peste el, atunci el se face Mie vrăjmaş,[/COLOR][…][COLOR=blue]”[/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din27-09-2008 )
[COLOR=blue] “ Nu-i trebuie omului [/COLOR][COLOR=lime]înţelepciune[/COLOR][COLOR=blue], ci îi trebuie [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue], tată, căci de la[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR] [COLOR=blue]vine şi credinţa, vine şi statornicia, vine toată împlinirea, tată.”[/COLOR](citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din27-09-2008 )
[COLOR=blue]“ Nu-i trebuie omului [/COLOR][COLOR=red]iubire[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue] îi trebuie.[/COLOR][COLOR=blue]Eu aşa Îl [/COLOR][COLOR=red]iubesc[/COLOR][COLOR=blue] pe Tatăl. Amin.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008 )
[COLOR=blue]“ După ce omul nu Mă mai[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultă[/COLOR] [COLOR=blue]el nu Mă mai[/COLOR] [COLOR=red]iubeşte[/COLOR][COLOR=blue], căci[/COLOR] [COLOR=red]iubirea[/COLOR] [COLOR=blue]înseamnă[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR][COLOR=blue], şi nimic altceva nu înseamnă[/COLOR] [COLOR=red]iubirea[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008 )
După fazele pregătitoare, creştinului i se sugerează în chip meşteşugit că[COLOR=fuchsia]ascultarea[/COLOR]de Dumnezeu, care tocmai a substituit[COLOR=lime]înţelepciunea[/COLOR]şi[COLOR=red]iubirea[/COLOR],ar trebui să fie de fapt[COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR]de “ Cuvântul “ de la Pucioasa, lansat în numele lui Dumnezeu de către liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=red] Iubirea[/COLOR] [COLOR=blue]nu este altceva decât[/COLOR] [COLOR=fuchsia]ascultare[/COLOR] [COLOR=blue]de Dumnezeu şi de tot cuvântul Lui cel pentru viaţa omului.”[/COLOR] (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu din27-09-2008, sublin. ns.)
[COLOR=blue]7.Învăţătura despre renunţarea la toate virtuţile creştineşti, deoarece “virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”[/COLOR]

Aceste desfiinţări incredibile ale iubirii şi înţelepciunii confirmă şi întăresc o altă desfiinţare, mai veche şi mai cuprinzătoare, lansată cu oarece timp în urmă de o adeptă de la Noul Ierusalim pe un blog personal, la comanda liderilor pucioşi: toate virtuţile creştine sunt inacceptabile! iar dacă ele totuşi sunt, atunci “put urât înaintea lui Dumnezeu”:
[COLOR=blue]“Cei ce sunt creştini ai Noului Ierusalim, sunt aşa prin faptele lor, prin inima lor curată, care-i fac pe ei fideli alegerii pe care au pus-o peste viaţa lor. Iată câteva trăsături în linii mari a şcolii Noului Ierusalim. Educaţia lucrului făcut bine, spiritul gospodăresc cu bun gust, hărnicia, sunt numai un rezultat al conduitei sufleteşti şi duhovniceşti pe care fiecare creştin ar trebui să caute să şi-o îmbunătăţească pentru a avea puterea umilinţei, a smereniei – ţinta vieţii alături de Domnul. E de amintit aici o vorbă mare, spusă la un moment dat într-un film rusesc recent realizat, „Ostrovul”: „Virtuţile omului put urât înaintea lui Dumnezeu”. Poate de aceea mulţi creştini devin trădători, devin lupi, negând ceea ce odată au îmbrăţişat din toată inima, pentru că au căutat să li se puncteze virtuţile, imaginea, şi nu să aibă curajul umilinţei.” (citat din blogul Noul Ierusalim)[/COLOR]
Este vizibil faptul că motivaţia ascunsă a lansării acestor inepţii îl constituie ranchiuna pe acei “mulţi creştini” care, odată lămuriţi despre farsa de la Noul Ierusalim, le-au întors dosul liderilor pucioşi, i-au părăsit şi au avut curajul să strige în gura mare în agora: [COLOR=red]“Regele (de la Pucioasa) e gol!”[/COLOR]
[COLOR=purple]………………………………….[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera[/COLOR]
[COLOR=purple]13 octombrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………[/COLOR]

[Florina77]

Maria Magdalena, apreciez munca pe care o faci de a descalci stufarisul de erezii in care zac puciosii impreuna cu trambita Vsovi, care trambiteaza de ne sparge urechile dar niciun sunet melodios nu scoate. Probabil a ajuns asa de influentat de duhul "Cuvantului" de la Pucioasa incat nu reuseste sa se mai opreasca din ineptii.
Aviz celor care se gandesc ca poate o fi ceva bun acolo! Sa-l citeasca pe Vsovi (daca reusesc sa-i urmaresca discursul incoerent si rizibil).

[Florina77]

În prealabil postat de vsovi

cred ca te-a batut Domnul ca m-ai criticat...

nu shtiu ce inseamna apologetica shi nu e agramata ci e anagramata...

ce este aia apologetica? sa nu fie ceva in genul lui apollion ori abaddon, ca atunci e de rau... ca prin apocalipsa scrie ceva rau... despre ala scris pe elineshte shi pe evreieshte.

APOLOGÉTIC, -Ă 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.

Desi trebuie sa recunosc ca Vsovi nu face apologetica "Cuvantului" de la Pucioasa pentru ca nu e in stare sa construiasca un sistem rational si coerent, dar il "elogiaza neintemeiat".

Vsovi, norocul omului e ca nu-l bate pe om dupa cum isi doreste omul sa-i fie batut semenul. Si norocul nostru, al romanilor, ca toate razbunarile crunte profetite de "Cuvant" nu s-au implinit. De ce? Pentru ca erau si sunt facute de duhul de razbunare al unor femei schizofrenice.

[Florina77]

Maria magdalena, poate ai reusit si tu sa observi si acele "prorocii" neimplinite si in duh de razbunare din "Cuvantul" de la Pucioasa...

[mariamargareta]

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] [COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]1.[/COLOR] Satul Maluri va pieri prin foc “până nu va rămânea”
Acest sat va fi şters de pe faţa pământului, aşa cum au păţit cetăţile Sodoma şi Gomora, peste care a căzut foc şi pucioasă din cer, iar acum în locul lor se întinde Marea Moartă:
[COLOR=blue]“Atunci veţi vedea cine a fost acest vas, iar satul Maluri [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl voi pierde cu focul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca pe Sodoma şi pe Gomora, că n-a vrut niciunul din satul acesta să creadă, şi au bârfit şi au dispreţuit cuvântul Meu” (19 iunie/2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Fiilor, am surpat şi voi surpa [/COLOR][COLOR=fuchsia]până nu va rămânea[/COLOR][COLOR=blue] satul Maluri, şi ai să vezi cum are să fie. Şi pe unde voi intra, dacă nu va asculta, tot aşa se va întâmpla, căci blestemul nu iartă şi loveşte întotdeauna nelegiuirea. (23 februarie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu[/COLOR][COLOR=blue], că Mi-a făcut multe necazuri” (12/25 aprilie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Şi chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este şi va rămâne, căci a zis Dumnezeu: “O, sat, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum te vei pustii[/COLOR][COLOR=blue] din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!” [/COLOR][COLOR=blue]” (11/24 aprilie 1974)[/COLOR]
Satul Maluri n-a pierit prin foc şi nu s-a pustiit. El [COLOR=fuchsia]a rămas[/COLOR] şi există şi astăzi, chiar dacă a trecut între timp printr-o încercare traumatizantă (o alunecare de pământ, în care au fost distruse o parte din case). Nu numai că n-a rămas pustiu, aşa cum s-a “proorocit”, dar recent sătenii şi-au ridicat o biserică nouă, pe care a sfinţit-o episcopul locului. Bineînţeles, la un asemenea eveniment nu puteau lipsi liderii de la Pucioasa, care s-au şi înfiinţat ca spectatori, înconjuraţi de un grup de adepţi şi adepte aleşi pe sprânceană, aduşi special ca să-i facă episcopului Nifon o spectaculoasă (dar falsă) întâmpinare de “bun venit”.

[COLOR=blue]2.[/COLOR] Nu numai satul Maluri, ci toate oraşele şi satele vinovate de “necredinţă”vor fi pedepsite, şi vor fi făcute una cu pământul
[COLOR=blue]“Fiule, scrie pe hârtie că satul Maluri e pus [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie surpat[/COLOR][COLOR=blue] de la o parte la alta, pentru că nu a luat nimeni seama la Cuvântul Meu. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe unde va trece Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] Meu şi nu va lua nimeni aminte, [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va întâmpla la fel[/COLOR][COLOR=blue] ca şi cu satul Maluri…(6 iulie 1973)[/COLOR]
Acum, “Cuvântul” e pus pe internet pe situl Noului Ierusalim. Practic, el a pătruns în toate oraşele şi satele unde există legătură la internet, dar nu sunt semne vizibile de recunoaştere în rândul maselor, sau măcar de simpatii declarative. Să ne aşteptăm ca toate aceste localităţi să fie distruse, în baza acestei “proorocii”?
Despre satul Măneşti (satul păstorului nea’Mişu) s-a “proorocit” că va fi depopulat complet, “proorocie” care timp de aproape treizeci de ani nu s-a mai împlinit:
[COLOR=blue]“…Fiilor, Domnul Iisus Hristos a hotărât ca satul Măneşti [/COLOR][COLOR=fuchsia]să rămână gol[/COLOR][COLOR=blue]. Fericit cel ce va rămâne în el cu Duhul Meu…”(6 mai 1979)[/COLOR]
Consecvenţa cu care Măneştii sunt vizaţi pentru nimicire totală este însă remarcabilă:
[COLOR=blue]“…Domnul a hotărât ca tot ce a rămas în comuna Măneşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să piară[/COLOR][COLOR=blue]. Şi de la bloc [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor pieri[/COLOR][COLOR=blue] cei din comuna Măneşti, că au fost blestemaţi, că au luat trâmbiţa Mea şi au nimicit-o…” (25 iunie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1967: an de reconciliere
[COLOR=blue]“Fiilor, la multe se va pune capăt [/COLOR][COLOR=fuchsia]anul acesta[/COLOR][COLOR=blue]. Va păşi piciorul vostru [/COLOR][COLOR=fuchsia]în valea Iosafatului[/COLOR][COLOR=blue], vom trece [/COLOR][COLOR=fuchsia]râul Iordanului[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom da mână cu mână împreună[/COLOR][COLOR=blue]” ( 11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
Biblia dezvăluie că “valea lui Iosafat” va fi locul judecăţii de la sfârşit a Domnului:
[COLOR=purple]“[/COLOR][COLOR=purple]Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în [/COLOR][COLOR=#ff6600]valea lui Iosafat[/COLOR][COLOR=purple] şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.[/COLOR]
[COLOR=purple] Să se trezească toate neamurile şi să vină în [/COLOR][COLOR=#ff6600]valea lui Iosafat[/COLOR][COLOR=purple], căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.” (Ioil 4: 2, 12)[/COLOR]
Departe de a fi un sfârşit pentru multe rele, 1967 a fost mai degrabă un început de prigoană, după cum singuri mărturisesc cei care au alcătuit “Cartea mare”:
“În urma perioadei dintre anii 1966-1968, o parte din creştini au fost în închisoare, printre care şi însoţitorul sfintei Virginia” (v. pag.129)

[COLOR=blue]4.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1971: an de schimbări esenţiale
[COLOR=blue]“Fiilor, întoarceţi-vă către Mine, Domnul, căci vă anunţ că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la anul[/COLOR][COLOR=blue], pe timpul acesta, poate nu vom mai fi ca şi acum, ci poate [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom fi schimbaţi[/COLOR][COLOR=blue]. Fiilor, luaţi seama bine, să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” (25 noiembrie/8 decembrie 1970)[/COLOR]
Expresia “vom fi schimbaţi” este consacrată vremurilor de sfârşit, când va avea loc învierea de obşte a morţilor:
[COLOR=purple]“Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi [/COLOR][COLOR=#ff6600]ne vom schimba,[/COLOR]
[COLOR=purple]Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi [/COLOR][COLOR=#ff6600]ne vom schimba[/COLOR][COLOR=purple].”(I Cor.15:51,52)[/COLOR]
Dar schimbarea promisă şi sfârşitul tot n-a venit, iar morţii n-au înviat, nici în 1971, şi nici mai târziu. Cuvântul “[COLOR=blue]poate[/COLOR]”, inserat cu grijă de două ori în text, ar fi fost salvator, dacă n-ar fi urmat sentinţa lăudăroasă: “[COLOR=blue]să nu ziceţi că nu v-am anunţat.” [/COLOR]Nu zicem[COLOR=blue], [/COLOR]şi nimeni nu poate zice; scripta manent.

[COLOR=blue]5.[/COLOR] “Proorocie” pentru anul 1973: an de necaz mare şi de război. Pentru prima oară vine începutul, dar şi sfârşitul durerilor
[COLOR=blue]“Iată, anul [/COLOR][COLOR=fuchsia]1973[/COLOR][COLOR=blue] e cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]necaz mare şi cu război[/COLOR][COLOR=blue]. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (10/23 august 1972)[/COLOR]
[COLOR=black]În anul 1973, în România a fost pace. În lume, situaţia a fost echilibrată: războaie care se încheiau ([/COLOR]încetarea ostilităţiilor militare din Vietnam) războaie care se consumau (a început [COLOR=black][COLOR=black]Războiul de Yom Kippur[/COLOR], care s-a încheiat însă după numai 20 de zile)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1974:nimic nu se va mai zidi
[COLOR=blue]“Aţi auzit, tată? Căci v-am spus, la anul, prin vremea aceasta, vor fi alte împărăţii şi alte scaune şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimic nu se va mai zidi[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un bloc şi nici o şosea[/COLOR][COLOR=blue] nu se va mai face. Duhovniceşte grăieşte Domnul” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]
Nimic deosebit nu s-a consemnat în istoria politică a statelor lumii în tot cursul anului 1974. Cât priveşte proorocia “nimic nu se va zidi”, merită a fi consemnate inaugurările zidirilor “neduhovniceşti” de clădiri şi şosele din România anului 1974:
· stadionul de fotbal “Steaua” din Bucureşti;
· Sala “Polivalentă” din Bucureşti;
· drumul naţional “Transfăgărăşan”, magistrală cu o lungime de peste 90 de km, situată la cea mai înaltă altitudine (2.040 metri) faţă de alte drumuri ce străbat Carpaţii.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]7. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1977:mulţi împăraţi vor pieri şi mulţi munţi se vor sfărâma; Nicolae Ceauşescu va muri accidentat
Din fericire pentru ei, nici un împărat n-a pierit şi nici un munte nu s-a sfărâmat în anul 1977. Dar proorocia prooroceşte şi lucruri care s-au întâmplat:
[COLOR=blue]“ În acest an, va fi multă vărsare de sânge, în acest an vor fi multe surpări de clădiri, în anul acesta vor fi multe cutremure de pământ, în anul acesta mulţi munţi se vor sfărâma şi nu va mai rămânea piatră pe piatră. În anul acesta, [/COLOR][COLOR=fuchsia]1977[/COLOR][COLOR=blue], este an de necaz, an de pericol de moarte. Anul acesta este foarte îngrozitor, dă moarte la mult popor. Dragostea de împăraţi se va răci şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mulţi dintre ei vor pieri[/COLOR][COLOR=blue]…”(20 septembrie 1977)[/COLOR]
Singura observaţie care nu se poate evita este că proorocia a apărut după consumarea evenimentelor. Poate şi de aceea “predicţia” lor a fost atât de exactă: ele erau deja bine cunoscute. Cutremurul din România a avut loc pe 4 martie 1977, iar proorocia a fost elaborată pe 28 septembrie 1977. A face “proorocii” despre un an din care s-au scurs deja 263 de zile, adică 72% din timpul total, este o glumă de prost gust.
Şi mai îndrăzneaţă e proorocia despre moartea prin accident a lui Ceauşescu:
[COLOR=blue]“…Va fi vărsare de sânge, va fi paralizie, mulţi vor muri în accidente. Până şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]împăratul va muri accidentat[/COLOR][COLOR=blue]. Şi mulţi dintre împăraţii pământului vor muri. Şi Dumnezeu va lucra, ca să facă împăraţi pe cei ce au măturat pe stradă. (15/28 septembrie 1977)[/COLOR]
Probabil că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai “lucrează” încă, deoarece până acum n-a ieşit nici un “împărat” din măturător de stradă. Dar nu-i timpul trecut: n-au trecut de atunci decât vreo treizeci şi ceva de ani.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]“Proorocii” pentru anul 1980[COLOR=blue] : [/COLOR]începe Judecata, începe curăţirea pământului, începe mânia lui Dumnezeu, încep multe să se lucreze, va fi văzut Antichrist, piere lumea, Ceauşescu moare a doua oară iar creştinii pucioşi se vor muta (dar încă nu se ştie unde)
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta, Domnul[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe judecata[/COLOR][COLOR=blue] cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe curăţirea pământului[/COLOR][COLOR=blue] de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună. […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]începe mânia lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] împotriva munţilor aceştia şi împotriva duşmanului care ia cruciuliţa de la gâtul copilului.[/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]încep multe să se lucreze[/COLOR][COLOR=blue], dar nu mâna omenească, ci mâna dumnezeiască.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]La anul pe timpul[/COLOR][COLOR=fuchsia]acesta[/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi văzut antichrist[/COLOR][COLOR=blue] şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an. …Duhovniceşte grăiesc: [/COLOR][COLOR=fuchsia]piere lumea şi conducătorul ei[/COLOR][COLOR=blue] şi mulţi se uită să vadă, dar Eu am spus şi nu voi minţi. Piere lumea, pier şi şoimii patriei.” (20 martie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ …Păstrează-ţi gospodăria pentru vremea care vine, că Dumnezeu va veni în casa ta cum a venit la Avraam şi la Sarra, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la[/COLOR][COLOR=fuchsia]anul pe vremea aceasta ne vom muta[/COLOR][COLOR=blue]. Dar nu întreba: “Unde, Doamne?” ci să zici: “Du-mă, Doamne, unde este voia Ta”. (16/29 aprilie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]9. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1988: pentru a doua oară, vine începutul durerilor
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aţi pus pasul pe anii durerilor[/COLOR][COLOR=blue]. Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi [/COLOR][COLOR=fuchsia]doisprezece ani până la 2000[/COLOR][COLOR=blue], sunt anii durerilor.”(21 februarie/5 martie 1988)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1989: pentru a treia oară, vine începutul durerilor
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta[/COLOR][COLOR=blue]. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(6 noiembrie 1989)[/COLOR]
Noroc că adepţilor li se mai acordă o şansă prin care să fugă de durerile sfârşitului: să [COLOR=blue]alerge după Dumnezeu[/COLOR]. Singura condiţie este ca să fie atenţi şi să alerge neapărat [COLOR=blue] după Dumnezeu[/COLOR], şi nu înaintea Lui; şi dacă vor face aşa vor scăpa cu toţii.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 1990: Nicolae Ceauşescu moare a treia oară şi toate merg iarăşi spre Judecată
[COLOR=blue]“… Conducătorul acestui pământ măsoară, că mai e, că mai e. Dar să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]ultimul an al său este anul 1990[/COLOR][COLOR=blue], când toate se vor opri, şi vor merge spre judecată. (9 iulie 1976)[/COLOR]
Dacă privim profeţia “duhovniceşte”, avem motive să credem că ea se referea la “stăpânitorul” vremelnic al lumii acesteia (v. [COLOR=#993300]Ioan, 12,31[/COLOR]) adică la diavol. Sfârşitul puterii diavolului este echivalent cu oprirea cursului firesc al vremii ([COLOR=blue]când toate se vor opri[/COLOR]) şi începerea Judecăţii din urmă.
Liderii pucioşi au însă o altă versiune. Ei preferă o interpretare mai “pământească” şi astfel pretind în subtitlul acestui capitol că profeţia se referă la (cităm din “Carte”) “[COLOR=blue]sfârşitul lui Ceauşescu[/COLOR]”. Deşi Ceauşescu n-a apucat nici măcar o zi din anul 1990 (ca să se poată spune cu sinceritate că ultimul său an a fost 1990), ci a murit asasinat în ziua de Crăciun a anului 1989, tentaţia de a asocia “proorocia” cu un eveniment sigur a fost, se pare, mult prea mare, încât diferenţa a fost considerată nesemnificativă. În orice caz, după moartea lui Ceauşescu nu s-au mai împlinit nici cele două urmări “proorocite” pe [COLOR=blue]9 iulie 1976[/COLOR]:
-[COLOR=blue]toate se vor opri[/COLOR]
-[COLOR=blue]toate vor merge spre judecată[/COLOR].
Dimpotrivă, lucrurile au mers înainte, cu mici excepţii, iar la judecată au ajuns dor câţiva ţapi ispăşitori. Restul şi-au schimbat părul, dar năravul, ba.
Ambele interpretări luate în calcul dau însă, pe fond, acelaşi rezultat: proorocia a fost falsă.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]12. [/COLOR]“Proorocie” despre sfârşitul lui Nicolae Ceauşescu şi al comuniştilor
[COLOR=blue]“ Ţine minte fiule, moare Ceauşescu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]mor comuniştii[/COLOR][COLOR=blue]. Această şoaptă ţineţi-o ascunsă. Până în întâmplare, nu vorbiţi nimic. După ce moare, puteţi să vorbiţi. Şi nu e voie să ştiţi voi cum moare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu rămâne niciunul[/COLOR][COLOR=blue]. Că tu nu ştii, eşti mititel, mititel…”(4 aprilie 1978.)[/COLOR]
Această “proorocie” pare să se fi împlinit în mod spectaculos, pentru că într-adevăr, după moartea lui Ceauşescu, imediat toţi comuniştii au dispărut. Da, au dispărut pentru că s-au ascuns, dar n-au murit , aşa cum pretindea “proorocia”. S-au metamorfozat în socialişti şi democraţi. Şi-au schimbat părul, dar năravul, ba. Pe plan material, schimbarea de regim le-a fost favorabilă, pentru că s-au putut îmbogăţi în voie. Pe plan ideologic, au trecut destui ani până ce au înţeles în sfârşit că istoria luase un alt curs, ce le era potrivnic. Dar mulţi dintre ei privesc cu nostalgie tot la trecutul care le-a înflăcărat tinereţile.
În orice caz, proorocia “[COLOR=blue]Nu rămâne niciunul[/COLOR]” s-a dovedit a fi o minciună gogonată. Au rămas şi sunt printre noi.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]“Proorocie” pentru anul 2000: sfârşitul pământului
[COLOR=blue]“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până [/COLOR][COLOR=fuchsia]la anul 2000[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]se termină cu pământul[/COLOR][COLOR=blue][…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fac Pământul nou[/COLOR][COLOR=blue].” (11 iunie 1961)[/COLOR]
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.
Dar “proorociile” de la Pucioasa pe acest subiect s-au dovedit a fi la fel de incisive şi pentru perioada premergătoare anului 2000:
[COLOR=blue]“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.”(21 februarie/5 martie 1988)[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Reîntoarcerea românilor la unele meserii tradiţionale
[COLOR=blue]“… Va veni vremea când nu veţi mai găsi cu ce vă îmbrăca şi cu ce vă încălţa şi mulţi veţi da ca să găsiţi in şi cânepă şi opincuţele dinainte, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate acestea cu mâinile voastre veţi lucra[/COLOR][COLOR=blue]” (2 ianuarie 1973)[/COLOR]
Vremea aceea n-a venit încă, deşi au trecut mai bine de treizeci de ani, şi se anunţă a fi din ce în ce mai departe. Creştinii de la Noul Ierusalim n-au văzut în viaţa lor ce este aceea o topitorie de in sau de cânepă, iar cizmuliţele, pantofii şi sandalele şi le cumpără de la magazin. Cât priveşte perspectiva de a-şi lucra singuri opincuţe din piele de bovine, pe care apoi să le mai şi poarte (cu tradiţionalele obiele, bineînţeles!) ea pare un vis urât. Noroc că-i doar un vis.

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Nu se vor mai duce oamenii la preoţi, ci se vor duce la Pucioasa, unde se vor lecui
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu se va mai duce omul la preoţi[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va veni la tine şi tu vei da leac bolnavului[/COLOR][COLOR=blue]. Şi va ieşi de la voi ologul cu picioare, orbul cu vedere, se va duce şi cel cu mâinile legate şi va veni din poporul Meu cu ele dezlegate şi cu gura plină de binecuvântare. Ţineţi minte, că tu eşti grâul şi din tine voi face o azimă” (5 martie 1973)[/COLOR]
Nimic nu s-a împlinit din această profeţie. Oamenii continuă să meargă la preoţii din sat, iar la Pucioasa nu s-a vindecat nimeni, decât poate unii mai norocoşi, care au făcut băi de sulf în staţiune. Dar ologi, orbi şi ciungi nu s-a auzit să se vindecat vreunul. Nici măcar dintre cei “stătători ai mănăstirii” nu s-au vindecat. Ba dimpotrivă, Emilian Tărcuţă şi-a pierdut vederea la un ochi, fără speranţe de vindecare.

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Vor veni preoţi şi se vor uni cu cei de la Pucioasa
[COLOR=blue]“Încă odată voi repeta: [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor veni preoţii[/COLOR][COLOR=blue] care mai au putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi se vor uni cu tine[/COLOR][COLOR=blue]…” (5 martie 1973)[/COLOR]
Nici un preot nu “s-a unit” cu cei de la Pucioasa. Puţinii preoţi care au fost tentaţi să o facă, fiind în căutare de mai multă evlavie şi sfinţenie, s-au lămurit repede că “afară e vopsit gardul, iar înăuntru e leopardul”, aşa că s-au lăsat păgubaşi. Până şi unii preoţi ai comunităţii au dezertat, dezamăgiţi de fariseismul în care erau invitaţi să se scalde. Chiar “cuvântul actual” de la Pucioasa dezvăluie că nici până în ziua de astăzi nu s-au găsit preoţi care să dea credibilitate acestui “cuvânt”, acestei “ Evanghelii a secolului XXI ”, darămite să se mai şi unească cu pucioşii:
[COLOR=blue]“O, slujitori ai bisericii neamului român, rămâne scris între Mine şi voi ceea ce am grăit acum peste voi şi peste neamul român. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum de nu luaţi în seamă cuvântul Meu cel atât de mult şi atât de scump[/COLOR][COLOR=blue], cel de atâta timp strigând peste voi? Vin spre voi cu Evanghelia cea veşnică, precum este scris. Iat-o! Nimic nu fac decât ceea ce este scris în Scripturi, şi lucrez prin cei credincioşi Mie, căci credinţa nu este a tuturor, precum este scris, dar Eu, Domnul bisericii, voiesc să fiţi şi voi fii ai credinţei sfinte dacă Tatăl a voit să Mă descopere şi vouă acum, la sfârşit, dar dacă voi nu vreţi aşa, voi veţi vedea.” (16 martie 2008)[/COLOR]
Poate tocmai de aceea nu iau preoţii în seamă acest “Cuvânt” prea mult care “curge” de peste cincizeci de ani la Pucioasa şi în împrejurimi, pentru că ei au citit din Sfinţii Părinţi cum să deosebească adevărul de impostură: [COLOR=#993300]“Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”[/COLOR][COLOR=#993300]( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)[/COLOR]
Acum, rămâne de văzut dacă ameninţarea aceasta,[COLOR=blue] “voi veţi vedea” , [/COLOR]va avea mai mult succes (prin intimidare) la preoţii bisericii oficiale decât promisiunile îmbietoare de până acum.
[COLOR=blue]17. [/COLOR]Toate puterile duhurilor rele din România vor fi nimicite!
[COLOR=blue]“… Suntem în drum. Uită-te bine la vremea de acum şi la vremea ce vine, căci acum stăpâneşte un om, şi în vremea care vine şi stă în faţă, alt om, dar omul acela nu va fi ca omul de acum. Acela nu va lucra cu sapa şi cu târnăcopul, ci va lucra cu toată puterea Mea. Va da la o parte toate trupurile întinate şi tot ce se află în drum spre rău, şi va face un drum foarte bun pentru creştini. De ar sta în faţa sa [/COLOR][COLOR=fuchsia]toate puterile duhurilor rele, toate vor fi nimicite[/COLOR][COLOR=blue]. Israele, ţine minte aceste cuvinte. (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]

Această “proorocie” prezice că după Ceauşescu va veni la putere un alt om, un creştin autentic, care va netezi calea creştinilor, eventual prin instaurarea unui “regim teocratic creştin”. N-a fost să fie aşa, deşi la cârma ţării s-au perindat până acum nu unul, ci trei preşedinţi, din 1989 încoace!
Proorocia nici măcar nu e singulară! Ea se repetă cu obstinaţie, dar întârzie să se împlinească:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vine vremea să fii obligat să fii creştin[/COLOR][COLOR=blue]. Chiar împăratul care va veni te va obliga să fii creştin şi te va lua din urmă cu lucrurile, aşa cum se iau acum legionarii… (7 ianuarie 1974)[/COLOR]
Inutil de a a dăuga că proorocia aceasta nu s-a mai împlinit niciodată. Cât priveşte asemănarea cu legionarii, aceasta este complet deplasată: pe vremea aceea, legionarii erau băgaţi în temniţe, nicidecum să li se ceară să-şi restaureze propriile valori spirituale.

[COLOR=blue]18. [/COLOR]“În curând” se va demonstra că numai “proorocia” de la Pucioasa este adevărată
[COLOR=blue]“…În curând se va da pe faţă că un singur Dumnezeu este şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o singură lucrare şi un singur plan este[/COLOR][COLOR=blue]” (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]
Că este un singur Dumnezeu, se pare că mai toţi credincioşii de pe pământ, de diferite religii, par să creadă, chiar dacă fiecare crede în felul lui. Că este o singură lucrare, e mai greu de demonstrat, îndată ce “lucrările” se tot înmulţesc pe pământ, ca ciupercile după ploaie. Că este un singur plan, ar fi de dorit, dacă s-ar face cunoscut acest plan, ca să ştie omenirea pe ce cale să meargă. Noi ştim de un singur plan, care s-a dat pe faţă acum mai bine de două mii de ani, şi care e arătat în Noul Testament. Iar de alt plan care să se dea pe faţă “în curînd”, n-am auzit, şi nici nu credem că Dumnezeu este schimbător în planurile Sale. Aşa că nu ştim ce alt plan ar mai putea fi dat pe faţă. În fine, oricum, în următorii 35 de ani care s-au scurs după această “proorocie”, nici un alt “plan” n-a mai fost dat pe faţă.

[COLOR=blue][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]31. Misterele Pucioasei (XXVII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue](Cap.XVI. [/COLOR]Proorocii neîmplinite[COLOR=blue])- Partea a IV-a

[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Vizita iminentă în România a personajului de legendă Isaac Lackedem
[COLOR=blue]“…Fiilor, uite e gata să păşească pe pământul României [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] şi când va intra pe pământul acesta ce are să se întâmple? Şi va plânge de mila sa românul. Dar Dumnezeu îl va alunga şi nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti până la judecată şi atunci va fi iertat din mila Maicii Mele…(6 iulie 1973)[/COLOR]
Deşi în 1973 vizita lui Isaac Lackedem “era gata”, după alţi 6 ani se anunţă că mai e puţin până ce va veni:
[COLOR=blue]“ Mai e puţin şi veţi vedea pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR][COLOR=blue] cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit.” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Inutil de adăugat că această “proorocie” avându-l protagonist pe acest personaj de legendă nu s-a mai împlinit niciodată, deşi era cotată ca iminentă. Nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a semnalat, nimeni n-a plâns de mila lui. De neînţeles rămâne asocierea a două evenimente care se exclud reciproc:
1.Lackedem va intra pe pământul românesc, şi va plânge de mila lui românul, văzându-l aşa de chinuit de blestemul căzut pe capul lui;
2.Dumnezeu nu-l va primi pe nici un colţ al Ţării Româneşti.
Bine, dar atunci cum rămâne? [COLOR=blue]Va intra[/COLOR], sau [COLOR=blue]nu-l va primi[/COLOR]? Că din text rezultă că se vor întâmpla amândouă aceste evenimente, ceea ce e absurd…
Acest personaj misterios, cunoscut şi sub alte nume (fiind “identificat” fie cu un oarecare Ahasverus, fie cu Josephus Cartaphilus, aprodul lui Pontius Pilatus, fie cu un personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, pe nume Malchus), a fost plămădit şi “botezat” în câteva legende medievale populare, mai ales germane, în care simbolizează “evreul rătăcitor” condamnat la nemurire şi la veşnică peregrinare pe un drum mereu fără capăt. Despre acesta, însă, niciun evanghelist nu pomeneşte nimic, şi nici Sf.Apostol Pavel în epistolele sale, ceea ce e de mirare, având în vedere repercusiunile extraordinar de importante pentru poporul evreu, căci istoria acestui personaj le-a alimentat multor exaltaţi sentimente antisemite.

[COLOR=blue]20.[/COLOR]Diavolul va crea rezervaţii pentru creştini
[COLOR=blue]“… Vine vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolul [/COLOR][COLOR=blue]va alunga din casa sa şi din grădina sa pe toţi creştinii, ca lucrul lui Dumnezeu să nu mai fie pe loc rău, şi ce e răspândit pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe toţi îi va aduna în grădina sa[/COLOR][COLOR=blue] şi nu va mai trece peste hotar, crezând că va scăpa de pedeapsa sa dar nu va scăpa, şi se va nimici. Puţin mai este, şi aceşti duşmani răi se vor pune la acrit şi în mormânt pentru putrezit, şi vei vedea cum se va duce carul cu hoiturile la putrezit.” (16/29 noiembrie 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue]21.[/COLOR]“Proorociile” care nu se vor mai împlini, din cauza neîncrederii oamenilor în ele, de aceea nu se vor împlini
[COLOR=blue]“Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite” (8/21 iulie 1973)[/COLOR]
Aici, “proorocul” care “prooroceşte” are grijă să-şi ia câteva precauţii solide, în caz că proorocia lui va eşua: el dă de pe acum vina pe cei care n-au crezut-o îndeajuns, ca să se mai şi împlinească ea întocmai. În Biblie se arată însă că nicicând n-a fost aşa: Şi Sarra s-a îndoit, şi chiar a râs de năstruşnicia veste că nu va mai fi stearpă; Şi dreptul Simeon s-a îndoit, şi a fost pedepsit să nu mai moară până ce nu va vedea cu ochii lui proorocia împlinindu-se; şi Zaharia a fost pedepsit cu “legarea limbii”, pentru că n-a crezut că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe… Dar în toate aceste situaţii, proorociile s-au împlinit fără greş, nepoticnindu-se în îndoielile destinatarilor ei.

[COLOR=blue]22. [/COLOR]“Proorocie” pentru o secetă planetară
[COLOR=blue]“…O, poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai rodi pământul din răsărit la miazăzi şi din apus la miazănoapte[/COLOR][COLOR=blue] şi nu veţi mai avea ce mai mânca. Cu ce vă veţi mai hrăni? Dar cei ce vor fi cu Mine, voi trimite corbii ca lui Ilie ca să îi hrănească. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Va seca apa[/COLOR][COLOR=blue], nu veţi mai avea cu ce vă adăpa şi aceasta se face pentru necazul şi suferinţa păcătoşilor ca să se întoarcă, dar nu se vor întoarce, ci mai răi se vor face. Şi atunci va veni prăpădul” (12 august 1973)[/COLOR]
Şi această proorocie îşi aşteaptă împlinirea tot de 35 de ani. Apa nu a secat, ba dimpotrivă, au avut loc mai multe inundaţii catastrofale. Între timp, poporul căreia îi era proorocia adresată s-a risipit şi a căzut în necredinţă faţă de “lucrarea de la Pucioasa”, devenind (aşa este el evocat în ultimele “cuvinte”) “[COLOR=blue]poporul Meu cel de demult al Meu[/COLOR]”. La ce i-a folosit acestui popor o profeţie rămasă neonorată? La nimic.

[COLOR=blue]23. [/COLOR]“Proorocie” despre o nouă prohibiţie
[COLOR=blue]“…Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine o vreme ca băutorul să nu mai bea, că va fi pedepsit[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea ca să nu mai fie desfrânat şi desfrânată. Vine vremea ca să duci banii şi geanta în drum. Vine vremea să nu mai fie hoţi pe pământ. Vine, şi tot păcatul se desfiinţează.” (30 iulie/12 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Vine acela care va pune lacăt şi la ţigare şi la sticluţă şi la cărnicică. Şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta…” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Nimic nu s-a împlinit din aceste profeţii. Comerţul cu alcool înfloreşte, iar vremea proorocită pentru prohibiţie întârzie. În schimb a venit vremea să se pună în discuţie publică “necesitatea” reînfiinţării bordelurilor, aceasta însemnând, practic, legalizarea desfrânării. Banii se fură din buzunare, genţile se smulg din mână, iar hoţii mai stilaţi fură acum cu acte în regulă fabrici şi uzine. Iar păcatul nu dă semne să se desfiinţeze, ci se transformă pe zi ce trece în ceva tot mai firesc.

[COLOR=blue]24. [/COLOR]“Proorocie” pentru şapte ani neîmpliniţi
[COLOR=blue]“Daniele, aţi intrat nu numai voi, ci tot veacul în vremea de şapte ani, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti şapte ani[/COLOR][COLOR=blue] nici nu se vor împlini şi nici nu vor trece, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]multe se vor întâmpla în lumea aceasta[/COLOR][COLOR=blue].” (1 /14 august 1973)[/COLOR]

În sfârşit, iată şi o proorocie împlinită: căci într’adevăr, multe s-au întâmplat pe lume în acei şapte ani neîmpliniţi, după cum multe s-au întâmplat şi mai înainte de ei, şi după aceea.

[COLOR=blue]25. [/COLOR]“Proorocie” despre moştenirea noului Canaan
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom merge[/COLOR][COLOR=blue] cum au mers moşii şi strămoşii voştri [/COLOR][COLOR=fuchsia]în pământul Canaan şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi moşteni pământul curat şi sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Acolo nu vor mai fi beţivi şi curvari şi tutunari şi toţi făptuitorii de rău”. (5/18 august 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]26. [/COLOR]“Proorocie” despre publicitatea pe stâlpi
[COLOR=blue]“La vremea care stă în faţă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi scris şi pe stâlpi[/COLOR][COLOR=blue]: “Creştini din toate ţările, uniţi-vă!” Şi va fi scris: “Trăiască creştinătatea de azi!”. (1/14 septembrie 1973)[/COLOR]
Acest gen de publicitate originală caută să parafrazeze cunoscutele lozinci comuniste: “Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi: “Trăiască …” dar partea proastă este că această proorocie nu s-a împlinit niciodată. Alte lozinci tronează pe stâlpi în vremea noastră, nicidecum cele propuse mai sus.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]“Proorocie” despre vorbirea în limbi
[COLOR=blue]“Poporul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am să vorbesc cu tine în limbă străină[/COLOR][COLOR=blue], că vor veni neamurile străine pe care tu nu le-ai cunoscut…” (27 noiembrie 1973)[/COLOR]

Neamurile străine au tot întârziat sau poate au uitat să mai vină la Pucioasa, aşa că n-a mai fost nevoie să se vorbească în limbi. Ciudat este însă că numai peste puţină vreme urma să se lanseze o altă proorocie, care pretindea cu totul altceva: Că limba română va deveni universală, iar tot cel care va voi să fie creştin, va trebuie să înveţe volens-nolens româneşte şi să se facă român.

[COLOR=blue]28. [/COLOR]“Proorocie” despre dispariţia Bibliei
[COLOR=blue]“Învăţaţi-vă să cântaţi psalmii pe dinafară, [/COLOR][COLOR=fuchsia]că n-o să mai fie cartea[/COLOR][COLOR=blue], şi ai să fii cu ceea ce ştii în minte, în duh şi în adevăr” (6/19 decembrie 1973)[/COLOR]
“Proorocia” e scrisă într-o vreme de prigoană a credinţei, în care puterea comunistă părea de nezdruncinat, deci pentru viitor era plauzibilă desfiinţarea fizică a Bibliei. În prezent însă, numai cine nu vrea nu îşi procură o Biblie, sau mai multe, chiar oricâte ar dori.



[COLOR=blue]
[/COLOR]