Sa ne impartasim des sau rar?

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru acest motiv, as schimba imediat duhovnicul cu unul care are argumente in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie.

Crezi ca parintele Rafael Noica sau alti duhovnici care sunt pentru o deasa sau rara impartasire nu se conduce dupa Sfintele Scripturi? sau dupa coanoanele Bisericii???
Costel a subliniat bine, daca am inteles eu, ca persoana fiind unica nu i se impune un anumit ritm ca o "reteta".

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Crezi ca parintele Rafael Noica sau alti duhovnici care sunt pentru o deasa sau rara impartasire nu se conduce dupa Sfintele Scripturi? sau dupa coanoanele Bisericii???
Costel a subliniat bine, daca am inteles eu, ca persoana fiind unica nu i se impune un anumit ritm ca o "reteta".

Cea mai frumoasa si constructiva "polemica "de pe acest forum din ultima perioada ! Ma bucur imens ca exista OAMENI ca voi !

[Daniel777]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Costel,

Ma mir foarte de raspunsul tau. Oare nu stii ca marii Sfinti Parinti, cei a caror opera cantareste greu in Traditia noastra ortodoxa, toti au fost pentru impartasania cat mai deasa, chiar de cateva ori pe saptamana? Citeste Omiliile Sfantului Ioan Hrisostom, citeste-l pe Sfantul Nicodim Aghioritul ( http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...raditiei-.html ), pe Nicolae Cabasila, pe marii dascali si teologi ai nostri!

Si oare Canonul 9 apostolic, lasat spre povatuirea noastra, oare ne minte sau ne inseala cand ne indeamna sa ne impartasim la fiecare Liturghie? Tu de ce mergi Duminica la biserica, sa asculti predici, sa te rogi si sa mananci anafora la sfarsit? De ce adica sa ignori fara motiv invitatia preotului de a manca Painea Vietii? Pentru ce se savarseste Sfanta Liturghie, pentru ce Se face de fiecare data jertfa nesangeroasa, ca sa se impartaseasca numai preotii?!

Citeste si tu, te rog foarte frumos, acest eseu - desi este destul de lung: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ .

Inca nu-mi vine sa cred ca am citit asta de la tine...

Cel ce sa impartaseste des sa nu judece pe cei ce se impartasesc rar.Fiecare sa mearga pe calea care crede ca e cea mai buna,insa sa nu se mandreasca si sa nu judece.Impartasania deasa nu ne mantuieste in mod automat.In continuare trebuie sa cautam sa cultivam virtutile,sa pazim poruncile,iar impartasania sa vina ca o incununare a eforturilor noastre si ajutor pentru eforturile si ispitele viitoare.Asa ca ,desi in mod ideal ar fi ca sa ne impartasim cat mai des,fiecare dupa cum poate la acel moment ,si atentie foarte mare ,cei care se impartasesc mai des sa nu se mandreasca,si sa fie in stare sa reziste la ispitele venite de la cel viclean.Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Eu cred că problema acestui topic este prost pusă, iar la o problemă prost pusă nu se poate răspunde în termeni de "da" sau "nu". Împărtăşania nu trebuie să fie nici prea deasă, nici prea rară, ci trebuie să fie întotdeauna pregătită. Unii oameni au nevoie de împărtăşanie mai deasă, alţii mai rară, iar cel care ştie cel mai bine care este ritmicitatea optimă a împărtăşaniei în cazul fiecăruia este Dumnezeu. Să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu, fie prin Vocea Lui care este conştiinţa, fie prin trimişii Lui calificaţi, care sunt preoţii.

Eu personal mă împărtăşesc des: la fiecare Sf Liturghie, în afară de rarele cazuri în care, pe de o parte, sufletul îmi este în stare căzută, iar pe de altă parte nu m-am putut spovedi. Asta, însă, nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă astfel. Eu fac aşa fiindcă, din cauza slăbiciunii mele, am nevoie să iau des medicamentele Bisericii. Nu numai că mă împărtăşesc des, dar preoţii au ostenit de câte ori le cer binecuvântarea.

Acuma, ca regulă generală, atât cei care se împărtăşesc des, cât şi cei care o fac rar, trebuie să se păzească de anumite pericole spirituale specifice. Astfel:

-cei care se împărtăşesc des trebuie să fie atenţi să nu demonetizeze acest maxim dar al Domnului, care este hrănirea noastră cu El însuşi. Ei trebuie să aibă grijă să nu cadă în automatism liturgic şi să evite starea de sastiseală (akhedia) pe care au avut-o atâţia din vechiul popor ales, în vremea călătoriei lor prin deşert, când se hrăneau zilnic cu mana cea dumnezeiască, prefigurare şi antitip a Sfintei Împărtăşanii. Chiar dacă nu se impune de fiecare dată spovada pregătitoare, se impune de fiecare dată examenul de conştiinţă, actul de căinţă şi rugăciunea de mulţumită. Practicându-le, credinciosul va şti că nu se cuminecă spre osândă şi va evita automatismul despre care vorbeam. Căci pericolul cel mai mare la care se expun cei ce se împărtăşesc des acesta e: să o facă spre osândă.

-cei care se împărtăşesc rar trebuie să se păzească de supra-scrupulozitate, care e o cunoscută ispită de dreapta. Ei mai trebuie să fie atenţi să nu cadă în formalism: nu este absolut necesar să facem nu ştiu câte mătănii sau să postim nu ştiu câte zile înainte: singurul lucru absolut necesar este să nu ne cuminecăm în stare de păcat grav. Iar pericolul cel mai mare care trebuie evitat de aceştia chiar acesta este: să se păzească de a muri în stare de păcat grav.

Doar părerea mea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de georgeval

Crezi ca parintele Rafael Noica sau alti duhovnici care sunt pentru o deasa sau rara impartasire nu se conduce dupa Sfintele Scripturi? sau dupa coanoanele Bisericii???
Costel a subliniat bine, daca am inteles eu, ca persoana fiind unica nu i se impune un anumit ritm ca o "reteta".

Daca sunt pentru deasa impartasire, atunci da, sunt zeci de exemple in Sfanta Traditie care le justifica optiunea. Daca sunt pentru rara impartasire, atunci sa ne arate clar care dintre marii Sfinti Parinti au fost de parerea asta.

Credeti ca nu stiu ca Parintele Cleopa, Parintele Iustin Parvu si altii au propovaduit rara impartasire? Pai asta e parerea lor proprie si personala si nu inseamna ca trebuie s-o iau de buna. Deci haideti sa verificem impreuna, domnilor, iar apoi sa tragem concluzii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Daniel777

Cel ce sa impartaseste des sa nu judece pe cei ce se impartasesc rar.Fiecare sa mearga pe calea care crede ca e cea mai buna,insa sa nu se mandreasca si sa nu judece.Impartasania deasa nu ne mantuieste in mod automat.In continuare trebuie sa cautam sa cultivam virtutile,sa pazim poruncile,iar impartasania sa vina ca o incununare a eforturilor noastre si ajutor pentru eforturile si ispitele viitoare.Asa ca ,desi in mod ideal ar fi ca sa ne impartasim cat mai des,fiecare dupa cum poate la acel moment ,si atentie foarte mare ,cei care se impartasesc mai des sa nu se mandreasca,si sa fie in stare sa reziste la ispitele venite de la cel viclean.Doamne ajuta!

Daniel,

Nu stiu daca ma crezi sau nu, dar nu ma mandresc si nici nu judec. In schimb, ma simt dator sa marturisesc in public ceea ce fac tocmai ca exemplu pentru cei care nu fac. Este riscant, intr-adevar, dar uite ca imi pun in pericol sufletul pentru ca sper sa iasa totusi ceva bun din marturia mea. Si nu judec, ci critic. Daca cineva vede ca fratii lui gresesc, sunt obligati sa ii atentioneze, altfel se fac partasi la greselile lor. Deci, tu intelegi ce vrei din postarile mele; daca nu vrei sa urmezi sfatul, macar sa te puna pe ganduri.

Impartasania nu reprezinta un premiu pentru buna purtare, nu este o incununare a virtutilor. Nimeni nu este vrednic pentru a primi Painea Vietii, insa Hristos ne ofera aceasta Taina pentru cresterea noastra duhovniceasca. Bineinteles ca trebuie sa ducem o viata crestineasca, evident. Spune-mi, tu cand mergi totusi sa te impartasesti, te consideri vrednic de asta in acel moment? Te consideri virtuos, ai ajuns atunci la nepatimire si la desavarsire? Ma indoiesc. Deci, apropie-te la indemnul preotului cu frica si cu cutremur pentru sanatatea sufletului si a trupului si spre viata de veci.

[Florin-Ionut]

Fratilor,

Daca nici macar voi, care sunteti ortodocsi activi si traiti credinta in mod autentic, nu va impartasiti cand va invita preotul la Liturghie, atunci cine o s-o faca?! Am ajuns sa vad cum in Duminica Tuturor Sfintilor s-au impartasit trei oameni dintr-o parohie de cateva mii de suflete, in afara de preoti si de copii.

Daca asta a ajuns credinta noastra ortodoxa, atunci cu adevarat traim vremurile din urma.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu cred că problema acestui topic este prost pusă, iar la o problemă prost pusă nu se poate răspunde în termeni de "da" sau "nu". Împărtăşania nu trebuie să fie nici prea deasă, nici prea rară, ci trebuie să fie întotdeauna pregătită. Unii oameni au nevoie de împărtăşanie mai deasă, alţii mai rară, iar cel care ştie cel mai bine care este ritmicitatea optimă a împărtăşaniei în cazul fiecăruia este Dumnezeu. Să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu, fie prin Vocea Lui care este conştiinţa, fie prin trimişii Lui calificaţi, care sunt preoţii.

In primul rand, noi vorbim aici de oamenii care sunt traitori de credinta, de cei care frecventeaza biserica saptamanal. Nu discutam cazul celor care vin o data pe an la Slujba Invierii.

Din moment ce acestia sunt prezenti la Liturghie, se presupune ca sunt crestini practicanti, care incearca sa duca o viata bineplacuta Lui Dumnezeu, lepadandu-se de pacate si de orice rau - adica sunt pregatiti pentru a-L primi pe Hristos. Sunt oameni rugatori, oameni cu constiinta treaza si cu atentia data la maxim. Si, desi viata lor este curata, ei se feresc sa se cuminece pentru ca si-au insusit acest stil rar din cauza ca asa face lumea de obicei. Greseala lor este ca nu se documenteaza, nu se intereseaza sa vada oare ce au horatat Sfintii Parinti in privinta aceasta. Mai grav, preotii insisi ii incurajeaza sa stea departe de aceasta Sfanta Taina, ceea ce este o e-re-zi-e. Imi pare rau ca trebuie sa subliniez aceste lucruri aici, unde se presupune ca se logheaza si scriu oameni care au cunostinte teologice solide si care au citit multe carti sfinte la viata lor. Putini sunt de aceeasi parere cu mine, de fapt nu cu mine, ci cu Sfanta Traditie ortodoxa.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu personal mă împărtăşesc des: la fiecare Sf Liturghie, în afară de rarele cazuri în care, pe de o parte, sufletul îmi este în stare căzută, iar pe de altă parte nu m-am putut spovedi. Asta, însă, nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă astfel. Eu fac aşa fiindcă, din cauza slăbiciunii mele, am nevoie să iau des medicamentele Bisericii. Nu numai că mă împărtăşesc des, dar preoţii au ostenit de câte ori le cer binecuvântarea.

Este obligatoriu ca fiecare sa aiba binecuvantarea duhovnicului sau pentru impartasanie. Ca doar nu o facem dupa capul nostru, ci facem ascultare de indrumatorul spiritual.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, ca regulă generală, atât cei care se împărtăşesc des, cât şi cei care o fac rar, trebuie să se păzească de anumite pericole spirituale specifice. Astfel:

-cei care se împărtăşesc des trebuie să fie atenţi să nu demonetizeze acest maxim dar al Domnului, care este hrănirea noastră cu El însuşi. Ei trebuie să aibă grijă să nu cadă în automatism liturgic şi să evite starea de sastiseală (akhedia) pe care au avut-o atâţia din vechiul popor ales, în vremea călătoriei lor prin deşert, când se hrăneau zilnic cu mana cea dumnezeiască, prefigurare şi antitip a Sfintei Împărtăşanii. Chiar dacă nu se impune de fiecare dată spovada pregătitoare, se impune de fiecare dată examenul de conştiinţă, actul de căinţă şi rugăciunea de mulţumită. Practicându-le, credinciosul va şti că nu se cuminecă spre osândă şi va evita automatismul despre care vorbeam. Căci pericolul cel mai mare la care se expun cei ce se împărtăşesc des acesta e: să o facă spre osândă.

Este de la sine inteles ca apropierea deasa de Hristos presupune o viata pe masura. Si mai presupune constientizarea gravitatii actului euharistic, a acestui Dar care este Paine Vietii vesnice. Si iata cum de Duminica pana urmatoarea Duminica, cel care-L primeste pe Hristos incearca sa se si comporte ca Hristos, prin ajutorul Lui nemijlocit, El fiind prezent in noi spre sfintirea noastra, spre vindecarea noastra de orice rau sufletesc si trupesc, spre ajutorarea noastra. Si asa atentia va fi mai treaza, pacatele se vor imputina si constiinta va fi mai impacata. Numai si numai asa mantuirea ne va fi mai la indemana, cu ajutorul Lui Hristos prin Sfintele Taine.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-cei care se împărtăşesc rar trebuie să se păzească de supra-scrupulozitate, care e o cunoscută ispită de dreapta. Ei mai trebuie să fie atenţi să nu cadă în formalism: nu este absolut necesar să facem nu ştiu câte mătănii sau să postim nu ştiu câte zile înainte: singurul lucru absolut necesar este să nu ne cuminecăm în stare de păcat grav. Iar pericolul cel mai mare care trebuie evitat de aceştia chiar acesta este: să se păzească de a muri în stare de păcat grav.

Este un risc urias sa ne impartasim rar. Pentru ca moartea nu vine neaparat la batranete si dupa aceea urmeaza vesnicia. Deci care este motivul rarei impartasiri? Eu unul nu pricep. Cat timp tinem posturile randuite de Traditie si avem duhovnicul aproape in caz ca pacatuim mai grav, ce anume ne opreste sa raspundem invitatiei preotului care se face de fiecare data, la fiecare Sfanta Liturghie? Eu ma gandesc ca multi nu constientizeaza acest risc si o lalaie intr-un stil agale, de parca sunt siguri ca vor apuca 90 de ani. Si culmea este ca nici cei mai in varsta nu vin sa se impace mai des cu Hristos, sa fie iertati mai des... Ce sa mai zic? E culmea ca toti fac coada la anafora si eventual sa ia binecuvantare de la episcopul locului, ca odata am pierdut rugaciunile dinaintea impartasaniei din cauza ca nu puteam trece de cei care stateau sa ajunga la Mitropolitul nostru Nicolae - eu crezand ca asteapta sa se impartaseasca...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doar părerea mea.

Si a mea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Daniel777

Cel ce sa impartaseste des sa nu judece pe cei ce se impartasesc rar.

Sfintii ne vor judeca, dupa cum urmeaza:

1. Canonul 9 apostolic: "Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică."

2. Canonul 2 de la Antiohia (local): "Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare;"

3. Sfântul Ioan Gură de Aur - Omilia III Efeseni: "in zadar se savarseste Liturghia in fiecare zi daca nu va impartasiti". "Acestea le spun nu ca sa va impartasiti oricum, la intamplare, ci ca sa va faceti vrednici."

Tot el ne avertizeaza: "cel ce nu este vrednic să se împărtăşească în fiecare zi nu este vrednic nici măcar o dată pe an, pentru că vrednicia nu ţine de timpuri (perioade sau soroace)".

4. Sfântul Vasile cel Mare - Epistola 93 catre patriciana Chesaria: "Impartasirea zilnica si hotararea de a primi zilnic Sfantul Trup si Sange al Lui Hristos e un lucru bun si folositor, caci El insusi o spune limpede: "cel ce mananca Trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica"." "Cu toate acestea noi ne impartasim doar de 4 ori pe saptamana: duminica, miercurea, vinerea si sambata, precum si in zilele in care se face pomenirea vreunui sfant)."

Ca o comparatie, in 2010 am ajuns sa reducem frecventa impartasirii la 4 ori pe an sau chiar mai rar, in loc de 4 ori pe saptamana.

5. Sfântul Nicodim Aghioritul: „Este cu neputinţă să ajungă cineva la desăvârşire fără deasa împărtăşire cu Sfintele Taine. Pentru că fără de aceasta, nici dragostea nu o poate dobândi, fără dragoste nici ascultarea de stă*pâneştile porunci, iar fără ascultare nici desăvârşirea.De ace*ea, Sfinţii Părinţi nu cer desăvârşirea de la cei ce se împăr*tăşesc, ci îndreptarea vieţii prin pocăinţă."

6. Sfântul Nicolae Cabasila - cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie: "Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos). Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te‑ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această „Pâine”când n‑ai greşit de moarte!"

Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune. La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.)

7. Sfântul Simeon Noul Teolog: "Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva să se poată împărtăşi, este obligatoriu să aibă şi binecuvântarea duhovnicului, iar dacă, din anumite pricini legate de timp sau distanţă, nu se poate obţine binecuvântarea, este important ca respectivul măcar să nu fie oprit pentru vreo perioadă de la primirea Sfintelor Taine. Dacă nu vor fi încălcate rânduielile stabilite de Biserică pentru primirea Împărtăşaniei (împăcarea cu toţi, spovedania, pravila de rugăciune, postul etc.), nu se va ajunge la nici o extremă."

IMPORTANT: Cititi neaparat eseul de aici scris de un doctor in teologie, preot-calugar, fost decan al unei Facultati de Teologie Ortodoxa: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ .

[Daniel777]

Duminica aceasta a fost prima din postul Apostolilor Petru si Pavel.V-ati impartasit in acest inceput de post?