Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VII[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]46.[/COLOR] Limba lumii de astăzi e scumbie afumată
[COLOR=blue]“ Vei vedea la judecată pentru ce nu s-a împlinit ce am spus Eu. Ai să-ţi muşti limba să se facă [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrumbie[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Limba lumii de astăzi este scrumbie afumată.[/COLOR][COLOR=blue]” (3/16 aprilie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]47. [/COLOR]Ziua durează un ceas
[COLOR=blue]“…Nu a fost de când e veacul [/COLOR][COLOR=fuchsia]ziua[/COLOR][COLOR=blue] zilelor voastre de [/COLOR][COLOR=fuchsia]un ceas[/COLOR][COLOR=blue]. Iute, iute vine noaptea…Dar voi nu cunoaşteţi. Păi când cunoaşteţi voi aceste lucruri? Când vă uitaţi la ele ca să le vedeţi?” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Strategia aceasta de a vorbi vorbe, şocante şi fără noimă, ori este premeditat regizată, ori este involuntar alienată. Ea se mai acoperă şi cu formule bombastice[COLOR=blue] (“Nu a fost de când e veacul”) [/COLOR]pentru a deveni impresionantă, imbatabilă şi impenetrabilă. Aceeaşi formulă s-a folosit, în acelaşi “Cuvânt”, şi pentru a declara o altă inepţie, cum că biserica [COLOR=blue]nu a fost de când e veacul[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR]dar[COLOR=blue] va fi socialistă[/COLOR]:

[COLOR=blue]“... Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. (23 iunie 1977)”[/COLOR]
Deci, recapitulând: ziua de azi “are numai un ceas”, dar creştinii “nu cunosc” aceasta şi n-au nici o şansă de a cunoaşte vreodată: nici nu-i preocupă, nici n-au însuşirea sau capacitatea de a vedea pe cele nevăzute (şi inexistente). Pentru ei ziua are tot 24 de ore. Dar, prin credinţă, sunt siliţi să accepte o prostie drept “adevăr” intangibil, inabordabil şi şi neverificabil: “Ziua durează numai un ceas”. Iar biserica va fi socialistă “[COLOR=blue]de acum încolo[/COLOR]”, adică începând cu data de 23 iunie 1977.
Nici ziua nu s-a scurtat, nici Biserica nu s-a socializat, aşa că “proorociile” de la Pucioasa au mai înregistrat un moment penibil din istoria lor.

[COLOR=blue]48. [/COLOR]Nu judecăm, dar ne dăm cu părerea
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu judecăm[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]arătăm fapta stricată[/COLOR][COLOR=blue]” (9 septembrie 1977)[/COLOR]
Creştinii de la Noul Ierusalim s-au obişnuit să declame şi să se acopere cu o serie de sintagme ipocrite, care ascund sub formulări meşteşugite unele dezlegări de la anumite interdicţii clar formulate de [COLOR=#993300]Biblie.[/COLOR] În cazul de faţă, preceptul biblic[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=#993300]“Nu judecaţi, ca să nu fi judecaţi”(Matei 7,1)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]este răstălmăcit astfel încât judecata, deşi este formal interzisă, să se pronunţe totuşi, dar să dea aerul că este o cu totul altă lucrare, mult mai inofensivă, deci permisă. O altă sintagmă ipocrită (care reprezintă o reformulare standardizată a situaţiei de mai sus) mult îndrăgită de pucioşi este:[COLOR=blue] “Noi nu judecăm pe păcătoşi, ci păcatele lor”[/COLOR]. Ca şi când s-ar putea face o asemenea distincţie şi selecţie, încât să nu se mai judece autorul faptei, ci fapta însăşi – şi numai atât. Este imposibil ca judecând fapta să nu aduci atingere imaginii autorului ei, căci fapta este doar elementul pasiv al ecuaţiei şi ea nici nu poate să existe fără autor. Când spui la modul impersonal “aici s-a săvârşit o crimă”, este clar pentru oricine că ucigaşul, şi nu victima, este autorul faptei. Mutatis mutandis, autorul faptei este un criminal, a cărui judecată este inevitabilă.
Îndemnul biblic are un alt mesaj. El este o atenţionare că nu orice amator în a face dreptate se poate erija în rolul de judecător profesionist – ceea ce e cu totul altceva. Sfântul Apostol Pavel recunoaşte dreptul la judecată dreaptă şi chiar îi îndeamnă pe cei nemulţumiţi să apeleze la judecătorii vremii [COLOR=#993300](v. Faptele Ap. 19,38)[/COLOR] , şi chiar el însuşi cere să fie judecat:
[COLOR=#993300]“Cer să fiu judecat de Cezarul”[/COLOR] [COLOR=#993300]( Faptele Ap. 25,11)[/COLOR]
Dar fraţii, atunci când greşesc, e mai bine să se judece între ei:
[COLOR=#993300]“ Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?[/COLOR]
[COLOR=#993300][…][/COLOR]
[COLOR=#993300]O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată judeca între frate şi frate?” (I Cor.6,1-5)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]49. [/COLOR]Pecetea darului Duhului Sfânt are termen de valabilitate maxim o oră
[COLOR=blue]“ …Mulţi prunci se botează, dar deosebită e lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea duhului rău. Să ştiţi că se botează pruncii, îi îmbracă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi pecetluieşte cu puterea Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o oră îi dezbracă până la os[/COLOR][COLOR=blue]. Cine? Duhul necurat. Îţi grăiesc ţie, creştine, dacă ai botezat pruncul la biserică, cu foc vei fi pedepsit, dacă nu vei respecta ce ai vorbit la botez…” (28 septembrie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]50. [/COLOR]La Noul Ierusalim, proorocia şi profeţia sunt lucrări distincte[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Sfârşeşte şi Domnul de binecuvântat şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de proorocit[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de profeţit[/COLOR][COLOR=blue]” (13/26 decembrie 1977)[/COLOR]
Alteori însă ele intră într-o interdependenţă aberantă şi euforică, o adevărată beţie de cuvinte:
[COLOR=blue]“ …Aceste timpuri şi obiecte de azi , tot ce se află, e [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeţia proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]
Încât, stai şi te întrebi: oare, dacă proorocii profeţesc, nu cumva profeţii proorocesc? Pentru că trebuie să şi proorocească cineva, îndată ce există proorocie. Răspunsul îl găsim în alt “Cuvânt”: Profeţii nu proorocesc, ci profeţesc; dar nici proorocii nu profeţesc, ci proorocesc:
[COLOR=blue]“ Aveţi ajutor cetele mucenicilor, aveţi ajutor cetele sfinţilor, aveţi ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocia proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], aveţi ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeţia profeţilor[/COLOR][COLOR=blue], aveţi ajutor slujbele preoţilor, [[/COLOR][COLOR=blue]…][/COLOR][COLOR=blue].” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]51. [/COLOR]Când preotul e plecat la mare, duhul rău îi îmbracă veşmintele şi slujeşte în locul lui
[COLOR=blue]“ Când preotul a plecat în locul necurat la mare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul rău ia veşmintele şi face slujbă[/COLOR][COLOR=blue], ca să întărească lucrarea diavolească…” (21 iulie 1978.)[/COLOR]
Întrebarea firească este dacă diavolul procedează la fel şi atunci când preotul e plecat în concediu în locul curat, de la munte, sau în acest caz are ceva scrupule, lăsându-se păgubaş.
Este vizibilă aici o făcătură ieftină, care vrea să culpabilizeze pe acei preoţi care, din interese numai de ei ştiute, “se despoaie” la mare sau la Techirghiol.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VII[/COLOR][COLOR=blue]I-a

[/COLOR] [COLOR=blue]52. [/COLOR]Pelerini din toată lumea vor năvăli la Pucioasa, care cu avioanele, care cu trenurile
[COLOR=blue]“…Vor călători călătorii [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu avioanele[/COLOR][COLOR=blue], cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]trenurile[/COLOR][COLOR=blue] şi Domnul le va deschide uşa şi vor lua apă ca să îşi potolească setea şi vor vedea minunea care s-a făcut în acest loc şi cu acest duh…”(21 iulie 1978.)[/COLOR]
Singura problemă, de ordin tehnic, este că la Pucioasa nu este aeroport (încă). Dată fiind însă importanţa acestei “lucrări”, a acestor minuni şi a casei memoriale (“templul”) care va însemna locul de unde au izvorât “proorociile Duhului Sfânt” prin gura Verginicăi, este plauzibil că se va construi şi la Pucioasa un aeroport internaţional, care să preia traficul estimat de această proorocie. Iar gara oraşului va trebui neapărat modernizată. Deşi au trecut 30 de ani şi nu s-a făcut nimic, nu trebuie pierdută nădejdea: Nu aduce anul ce aduce ceasul.


[COLOR=blue]53.[/COLOR] Patriarhul Iustin avea 3 coaste ale lui Antichrist!
[COLOR=blue]“…Justin a decis să ia moaştele[…] Acest om [/COLOR][COLOR=fuchsia]are trei coaste ale lui anticrist[/COLOR][COLOR=blue] şi trei coaste ale lui Gog…” (7 august 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]54.[/COLOR] Păcatele se iartă numai la copiii mai mici de şapte ani[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Dar să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]păcatul numai la cei până la şapte ani este iertat[/COLOR][COLOR=blue], aceia sunt cei mici…”(26 august 1978.)[/COLOR]
Pucioşii introduc o nouă inovaţie, legată de spovedanie. După părerea lor, adulţii nu au şanse de iertare, deoarece “păcatele lor nu se iartă, ci se ispăşesc”. Cu alte cuvinte, ori în viaţa aceasta, ori în cea viitoare, fiecare deviere de la comportamentul corect va fi taxată, prin ispăşire, adică prin suferinţe şi nenorociri, care devin instrumente folositoare pentru mântuire. Abia după aceea vine şi iertarea. Cei care se mărturisesc “pe bandă rulantă” la preoţi să nu-şi facă iluzii că obţin automat iertarea.
Biserica învaţă dimpotrivă, că prin cuvintele preotului duhovnic “…te iert şi te dezleg…” iertarea este chiar obţinută, adică nu este o formulă mincinoasă pe buzele preotului. Desigur că nu în mod necondiţionat: mărturisirea trebuie să fi fost sinceră şi completă, fără ascunzişuri sau răstălmăciri intenţionate ale faptelor, părerea de rău să fie autentică şi nu mimată, făgăduinţa de a repara daunele făcute să nu fie imediat uitată, iar faptele mărturisite nu trebuie repetate. De asemenea, dacă preotul dă un canon de redresare morală, el trebuie împlinit.

[COLOR=blue]55. [/COLOR]Ştefan cel Mare şi Negru-Vodă nu puneau banii la CEC
[COLOR=blue]“Fii şi tu ales creştine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine care a mâncat-o [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ştefan cel Mare[/COLOR][COLOR=blue], acea pâine pe care a mâncat-o [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vodă-Negru[/COLOR][COLOR=blue]. Ei [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu puneau banii la CEC[/COLOR][COLOR=blue], ci făceau locaşuri sfinte…”[/COLOR][COLOR=blue](3 decembrie 1978.)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]56. [/COLOR]Dracul a intrat în lume şi prin “lucrarea de la Pucioasa”
Surprinzătoare şi dezarmantă această mărturisire! Predicile predicatorilor pucioşi i-au facilitat Dracului furişarea printre creştini:
[COLOR=blue]“ Nu amestecaţi cuvintele din lume cu cele creştineşti, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]dracul a intrat şi prin această lucrare[/COLOR][COLOR=blue], adică prin predicile voastre.” (2 ianuarie 1979)[/COLOR]
Biblia spune clar că satana nu se scoală împotriva sa însuşi, ca să nu se dezbine (v. [COLOR=#993300]Marcu, 3, 26[/COLOR]). Dacă[COLOR=fuchsia]dracul a intrat prin această lucrare[/COLOR], atunci “lucrarea” e a dracului, nu a lui Dumnezeu! Pentru că adevăratele lucrări ale lui Dumnezeu sunt împotriva lui satana, şi nu pentru el.

[COLOR=blue]57. [/COLOR]Bolile şi suferinţele sunt bune; ele vin de la Dumnezeu şi nu trebuie înlăturate
[COLOR=blue]“…Mulţi dintre voi sunt bolnavi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fie mai plăcuţi în faţa lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu are voie să încerce pe poporul Său, crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu alungaţi suferinţa[/COLOR][COLOR=blue], că Dumnezeu se supără pe acela.” (1 august 1979)[/COLOR]
Această teorie este anti-creştină şi anti-umană. Dumnezeu nu este autorul suferinţelor şi a bolilor, ci doar le îngăduie, atunci când satana Îl ispiteşte pe Dumnezeu (v. [COLOR=#993300]Iov 1, 9-11[/COLOR]). Dimpotrivă, Dumnezeu este Vindecătorul. El a lăsat în lume panaceul plantelor medicinale, prin care oamenii se vindecă de aproape toate bolile. De asemenea, Domnul Iisus Hristos S-a făcut cunoscut pe Sine în mod deosebit prin vindecări minunate de orice boală şi de orice suferinţă. Taina Sfântului Maslu a fost lăsată în Biserică pentru a-i întări pe creştini în lupta lor cu bolile şi suferinţele. Dumnezeu nu iubeşte bolile şi le recomandă oamenilor să-l recunoască, să-l respecte şi să-l asculte de medic, ca prin priceperea şi dăruirea lui să se vindece:
[COLOR=#993300]“Boala îndelungată o taie [/COLOR][COLOR=fuchsia]doctorul[/COLOR][COLOR=#993300] şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.” (Sirah 10,10) [/COLOR]
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Cinsteşte pe doctor[/COLOR][COLOR=#993300] cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.” (Sirah 38,1)[/COLOR]
[COLOR=#993300] “Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]au nevoie de doctor[/COLOR][COLOR=#993300], ci cei bolnavi.”( Mat. 9,12)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]au nevoie de doctor[/COLOR][COLOR=#993300], ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.”(Marcu 2,17)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuinţă de doctor[/COLOR][COLOR=#993300] cei sănătoşi, ci cei bolnavi.” (Luca 5,31)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Doctore, vindecă[/COLOR][COLOR=#993300]-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.”( Luca 4,23)[/COLOR]
Doctorii creştini erau apreciaţi şi iubiţi încă de pe vremea apostolilor:
[COLOR=#993300]“Vă îmbrăţişează Luca, [/COLOR][COLOR=fuchsia]doctorul cel iubit[/COLOR][COLOR=#993300], şi Dima.”(Col.4,14)[/COLOR]
Acest obicei prost de a dispreţui actul medical s-a răspândit insidos, prin mimetism, de la o sectă la alta, ajungând să facă ravagii acolo unde radicalismul religios a fost împins la limite inadmisibile. Viaţa multor sectanţi a fost adeseori pusă în pericol de hotărârile obtuze ale coreligionarilor lor, de a le interzice asistenţa medicală, internările, medicaţia alopată, transfuziile sau intervenţiile chirurgicale.
Paradoxal, pucioşii de azi au căzut în extrema cealaltă. Nu numai că au uitat (sau ignoră în mod deliberat) indicaţiile Verginicăi, lăsate de ea “poporului” la 1 august 1979, cu un an înainte de a muri , dar au ajuns aproape toţi “bolnavi închipuiţi” care se tratează îndelung şi ineficient cu tot soiul de leacuri băbeşti.

[COLOR=blue]58.[/COLOR] Cine cântă un psalm devine automat credincios
[COLOR=blue]“ Cine [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă un psalm[/COLOR][COLOR=blue] este cu neputinţă de a nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]primi credinţă[/COLOR][COLOR=blue].” (9-10 august 1979)[/COLOR]
Având în vedere că nu se specifică despre care psalm este vorba, în mod evident Psalmul 116 va fi cel mai preferat de cei mai mulţi aspiranţi care vor să devină cât mai repede şi mai uşor… credincioşi.
Această formulă magică seamănă destul de mult cu cele ale protestanţilor, care declamă cu uşurinţă preţiozităţi ieftine de genul “dacă te botezi din nou, la noi, devii credincios” şi “dacă declari că crezi, aşa cum credem şi noi, în clipa aceea te-ai mântuit”.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a IX[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]59.[/COLOR] Cine face mătănii scapă automat de orice împrejurare grea şi mai ales de Judecata de Apoi, căci mătăniile aduc putere sufletească şi trupească
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Mătăniile te scapă de orice împrejurare grea[/COLOR][COLOR=blue] şi de [/COLOR][COLOR=fuchsia]judecata de apoi[/COLOR][COLOR=blue]. Oricât de grăbit ai fi, lasă totul şi fă o strigare împodobită cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mătănii[/COLOR][COLOR=blue]. Este osteneala pe care o duci, cum te osteneşti pentru muncă. Prin aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]primeşti şi putere sufletească şi trupească[/COLOR][COLOR=blue].”(3/16 octombrie 1986)[/COLOR]
Curios, liderii pucioşi nu mai fac azi nici o metanie. Nu se tem ei de Judecata de Apoi. Aparent, ei nu mai fac mătănii pentru că[COLOR=blue] “îi doare şalele”[/COLOR]. Dar pentru cei mai curioşi, li se serveşte povestea că pe vremuri ei făceau câte 1000 de metanii odată; aşa că, acum să mai facă şi alţii, dacă vor neapărat să le scadă burta.

[COLOR=blue]60.[/COLOR] Femeia lehuză
[COLOR=blue]“ Se duce la fântână să ia apă cea care a avortat. O să alerge după apă şi dincolo, şi acolo nu va avea apă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]O femeie care a călcat pământul şase săptămâni după ce a născut, arde pământul sub ea de nouă stânjeni în jos. Păcătuieşte lehuza[/COLOR][COLOR=blue] şi ies copiii cu năravuri rele şi cu tot felul de boli. A uitat mama statura ei în faţa lui Dumnezeu”. (21 septembrie/4 octombrie 1985)[/COLOR]
Având în vedere că un stânjen este de circa 2 metri, atunci până şi pompierii, oricît ar fi ei de dotaţi, mai mult ca sigur vor fi depăşiţi de dimensiunea dezastrului.
O soluţie simplă ar fi ca toate lăuzele să înţeleagă omeneşte şi să stea locului, în patul lăuziei, timp de şase săptămâni, dar te înţelegi cu apucatele? Că ele imediat se dau jos din pat… zic că vor să meargă la WC…la apă…de colo până colo… De-aia ies copiii cu năravuri rele…şi cu tot felul de boli…

[COLOR=blue]61.[/COLOR] Mamele ucigaşe
Mamele ucigaşe îşi fac copiii păsări negre, care ciugule din ele şi din sufletul lor ; celelalte mame îşi fac copiii poame:
[COLOR=blue]“…Mamele ucigaşe, vai de aceste mame, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]fac copiii păsări negre[/COLOR][COLOR=blue]. Orice pom, orice om e ca un pom roditor şi în acest pom, dacă nu ai vrut să aduci copii cu viaţă şi ai adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]păsări negre în loc de poame[/COLOR][COLOR=blue], aceste păsări negre strigă: vai de noi şi de cine ne-a făcut pe noi. Strigă până soseşte această mamă să [/COLOR][COLOR=fuchsia]ciugule din ea şi din sufletul ei[/COLOR][COLOR=blue], ca dintr-un stârv…” (15 ianuarie 1886)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]62.[/COLOR] Creştinii pucioşi trebuie să se alăture şi să se depărteze de toate relele
[COLOR=blue]“ Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest corp, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele[/COLOR][COLOR=blue]…” (6 noiembrie 1988 )[/COLOR]
Simplu, nu? Întâi te alături, şi apoi te depărtezi… în nici un caz invers, sau (şi mai rău) simultan!

[COLOR=blue]63.[/COLOR] Carnea şi pâinea de pe piaţă sunt spurcate, pentru că nu sunt ca cele din cer
[COLOR=blue]“ …Decât ar mânca omul carne de pe piaţă ca să se spurce, mai bine ar mânca pâine cu ceapă. Pe sfântul Ilie îl hrăneam cu hrană din cer, că-i trimiteam corbii şi-l hrăneam cu pâine şi cu carne, dar era din cer. (2 iamuarie 1989)[/COLOR]
Dacă e aşa, atunci mai mult ca sigur că şi corbii erau corbi din cer, deşi asta nu se mai spune în mod explicit.

[COLOR=blue]64.[/COLOR] Sfântul Ilie îi trăsneşte din nori pe cei care nu respectă “joile verzi”
[COLOR=blue]“…Văd o întrebare la voi, pentru zilele de marţi şi de joi, între Paşti şi până după duminica tuturor sfinţilor. Vă întrebaţi dacă se lucrează sau nu, în aceste două zile. Tată, Eu nu v-aş fi oprit să lucraţi în aceste două zile, dar iată, sfântul prooroc Ilie dă de veste poporului său, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu se atingă de ele[/COLOR][COLOR=blue], pentru că le-a ales să-şi verse focul peste cei răi, care nu le ţin nici pe acestea şi nu ţin nici sărbătorile bisericii şi merg la coasă şi la sapă şi la cusut şi la spălat. Eu vă dau spor şi ajutor să vă scoateţi paguba de timp pentru zilele acestea. Vă dau ajutor în zilele celelalte. Nu vreau să văd un copil de-al Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trăsnit [/COLOR][COLOR=blue]sau în altă durere, pentru neascultare. Aţi văzut când îşi lasă sfântul Ilie mânia şi biciul pe cer, nu ştie lumea unde să se bage…” (16 aprilie 1990)[/COLOR]
Ce rezultă din aceste text?
1. Între “Dumnezeul Pucioşilor” şi “şfântul prohoroc Ilie” e o nepotrivire totală de idei: “Dumnezeu” “[COLOR=blue]nu i-ar fi oprit să lucreze în aceste două zile[/COLOR]” pe creştinii pucioşi, dar ca să evite orice conflict cu “şfântul Ilie”, care e de altă părere, cedează în favoarea acestuia.
2. Interdicţia nu este generalizată, îndată ce “şfântul Ilie” o face cunoscută numai “poporului său”(poporul şfântului Ilie): numai acestuia el îi “[COLOR=blue]dă de veste[/COLOR]”. Cine este acest popor? Se identifică el cu “poporul” creştinilor pucioşi? Se pare că nu, îndată ce “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi ia şi el anumite precauţii pentru “poporul său”, pe care îl avertizează de pericol şi din care nu voieşte să se nimerească victime colaterale, alături de “[COLOR=blue]cei răi[/COLOR]”, peste care “şfântul Ilie” o “[COLOR=blue]să-şi verse focul[/COLOR]”: “[COLOR=blue]Nu vreau să văd un copil de-al Meu, trăsnit sau în altă durere[…][/COLOR]”
3. Zilele în cauză nu au nimic comun cu sărbătorile bisericii, dar se aseamănă în privinţa interdicţiei de a face lucrări casnice sau la câmp: “[COLOR=blue][…]nu le ţin nici pe acestea şi nu ţin nici sărbătorile bisericii[…][/COLOR]”
4. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” caută să repare pagubele aduse de inovaţiile liturgice ale “şfântului Ilie”: ”[COLOR=blue]Eu vă dau spor şi ajutor să vă scoateţi paguba de timp pentru zilele acestea. Vă dau ajutor în zilele celelalte.[/COLOR]”
5. Trăsnetele nu sunt nişte simple fenomene ale naturii, ci expresia dezlănţuită a pedepsei “şfântului Ilie”, de însă care “Dumnezeul Pucioşilor" se desolidarizează, cu toate că n-are ce-i face: “[COLOR=blue]Nu vreau să văd un copil de-al Meu, trăsnit […][/COLOR]”

[COLOR=blue]65.[/COLOR]Trecerea la viaţa de veci se face împlinind doar două condiţii simple, legate de port şi de mâncare
Cele două condiţii sunt la îndemâna oricui: Creştinii trebuie să împlinească doar atât:
– să-şi lase plete, barbă şi mustaţă, şi
– să consume numai fructe şi legume culese din grădinile lor:
[COLOR=blue]“…Poporule, te strig la fericire şi te rog cu cuvântul dulce, de Părinte, şi orice ţi-aş spune, nu-ţi place de Mine, nu-ţi place să fii ca Mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi laşi părul şi mustaţa şi barba[/COLOR][COLOR=blue], să mănânci ce mănânc şi Eu cu tot cerul Meu. Acum este ultimul timp al veacului de pe urmă; s-a ajuns la capăt, şi trebuie să trăieşti cum au trăit cei din primul veac, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să mănânci legume din grădina ta şi fructe din pomii tăi[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aşa se trăieşte acum[/COLOR][COLOR=blue] dacă vrei să trăieşti în veci, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă vrei să te trec puntea şi uşuliţa cea strâmtă[/COLOR][COLOR=blue].”(28 septembrie/11 octombrie 1993)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Încep veacul cu voi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Legumele din grădină şi fructele din pom şi pâinea[/COLOR][COLOR=blue], aceasta să vă fie hrana vieţii de vreţi să fiţi ai Mei. De vreţi să fiţi fiii fericirii cu Mine, munciţi aşa un moment, că e gata. Această hrană e curată. Ea vă face uşuliţă la masa bunătăţilor, la viaţa şi lumina cea neapropiată.” (2/15 noiembrie 1993)[/COLOR]
Inexplicabil este de ce – în pofida faptului că porunca este foarte clară – liderii pucioşi se îndoapă cu avocado, cu brocolli, cu sparanghel şi cu alte delicatese exotice cumpărate de acoliţii lor de pe piaţă, în loc să mănânce mere, pere şi varză din grădina lor.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a X[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]66.[/COLOR] Nesfârşirea este …fără de sfârşit
[COLOR=blue]“ Chiar şi cel care nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu […], trece şi nu piere nici acela, dar nesfârşirea aceluia este durere fără mângâiere, fără de sfârşit…” (27 noiembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]67.[/COLOR] …Dumnezeu intră în biruinţa care se luptă să vegheze şi să ajute… la biruinţă
[COLOR=blue]“[…] şi acela, ca şi Dumnezeu, intră întru biruinţa cea care se luptă să vegheze şi să ajute neîncetat pe cei care cred lui Dumnezeu şi-L cheamă ca pe Unul care poate să ajute.” (27 noiembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Aici nu este prea clar dacă
– “[COLOR=blue]biruinţa [/COLOR]este cea care[COLOR=blue] îi ajută[/COLOR]” pe cei ce cred, sau
– “[COLOR=blue]Dumnezeu[/COLOR] este Cel Care[COLOR=blue] îi ajută[/COLOR]”, după ce este chemat în ajutor, pentru că El este “[COLOR=blue]Unul[/COLOR] (singurul) [COLOR=blue]care[/COLOR] [COLOR=blue]poate să ajute[/COLOR]”.
Clar este însă că o biruinţă care încă se mai luptă nu poate fi nicidecum biruinţă, căci biruinţa presupune încetarea oricărei lupte. Iar dacă “[COLOR=blue]acela, ca şi Dumnezeu, intră în biruinţă[/COLOR]”, pe cine şi de ce să mai ajute Dumnezeu ca să obţină biruinţa?
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]

[vsovi]

mai ai draga Maria-Margareta de salvat lucrul acestei Anca-Estera-Moldoveanca...

e chiar pacat sa se piarda asha interpretari faine... pacat...
ada-le pe toate shi le posteaza aici caci nu se supara Dumnezeu... caci Cel cu buna credintza va shtii sa intzeleaga ce a zis Domnul printre Randuri, Hristos-Duhul...

deci potzi sa pui tot ce a muncit sarmana Anca-Estera... nu o acuz... ea incearca sa ne fereasca de Dumnezeu, crezand ca Dumnezeu e dracul...

o, dar prin popor sau in lumea medicala sau prin vorbele oamenilor... de foarte multe ori intalnim ideea:

cum ishi face unul cruce, ori se inchina cu metanie de la metanoia, imediat ishi spune, lasa-l ca-i sectant sau paranoic sau schizofrenic... ca doar scrie shi la cartea lor...

-halucinatzii obsesive mistice (de parca oamenii nu viseaza 24 de ore din 24 tot felul de porcarii: jegx, mancare, poftele curviei, bani, averi... chefuri, betzii... shi toate piszmele shi rautatzile, dar vezi dumneata aste sunt socotite la rubrica in limitele normalului)
-auziri de voci (de parca ar fi vinovat cineva ca aude)
-manifestari altfel decat gLumea...
...

deci vezi dumneata?

schizofrenia este considerata ca o rupere a mintzii, adica ruperea de realitate, dar ei considera ca eshti schizofrenic in momentul in care mintea ta nu se mai bazeaza pe interesul lacomiei... cel ratzional... caci pentru ce este cineva vinovat ca doarme? pentru ce? ca doar nu e vorba la Dumnezeu de somn, ci de somnul pacatelor... caci omul habar n-are cand doarme shi cand e treaz, el viseaza fara-ncetare shi habar n-are, shi crede ca e treaz... shi asta nu-i nici o problema... ci este o faza spre trezvie... ai o minte bagaboanda, neputincioasa, imprashtiata... asha-i tot omul... nedesavarshit... iar ei au gasit diagnosticul cel ocult:

dormi? visezi cand nu trebuie? nu shtii sa raspunzi la chestionar? nu eshti conform testelor? gata eshti schizofrenic...

shi domnu doctor ce sa fac?

taci shi ia boabe de somn pana mori... potzi fuma, potzi curvi, nu conteaza dar ia dumneata boabe, pentru ca prea visezi dumneata, prea e rupta mintea ta de realitate...

deci iata mascarada psihiatrilor shi psihologilor...

iata marele tratament shi reintegrarea printre cei normali, printre lotul pe care s-a testat, printre curvari, mincinoshi, lacomi de bani shi averi, mandrii, orgolioshi, imbuibatzi... deci iata ce fain ar vrea ei sa va reintegratzi in absolut... asha ca in MISA... facand o spirala in forma de...

deci draga Maria-Margareta...
depune tot aici, ca e la loc sigur shi nu mai cade site-ul.... din vina Pucioshilor... nu se supara Domnul pe voi, ca lucratzi ca orbii, dar poate ca un pic surade shi ii e mila de voi...

[Florina77]

mariamagdalena, buna treaba faci :)
iar Vsovi si mai buna, ca daca n-ar fi fost el, n-ar mai fi avut atat farmec topicul de pe acest forum.
Si cum sta treaba, Vsovi? Pe mine ma bate Dumnezeu (asa zici tu) pt cum iti vorbesc, iar pe anca-estera si mariamagdalena "nu se supara Domnul, ca lucratzi ca orbii, dar poate ca un pic surade shi ii e mila de voi..."

mai, mai, da bine stii tu ce face si ce nu face Domnul !!!

Si uite cum a ajuns omul sa-i ia vorba din gura lui Dumnezeu... Oricum, nu e prima oara cand se intampla asa ceva.

[vsovi]

În prealabil postat de Florina77

mariamagdalena, buna treaba faci :)
iar Vsovi si mai buna, ca daca n-ar fi fost el, n-ar mai fi avut atat farmec topicul de pe acest forum.
Si cum sta treaba, Vsovi? Pe mine ma bate Dumnezeu (asa zici tu) pt cum iti vorbesc, iar pe anca-estera si mariamagdalena "nu se supara Domnul, ca lucratzi ca orbii, dar poate ca un pic surade shi ii e mila de voi..."

mai, mai, da bine stii tu ce face si ce nu face Domnul !!!

Si uite cum a ajuns omul sa-i ia vorba din gura lui Dumnezeu... Oricum, nu e prima oara cand se intampla asa ceva.

poi te-a batut asha ca te-ai batut singura draga Florina77, ca m-ai criticat ca nu shtiu scrie romaneshte, ca nu sshtiu gramatica shi apoi ai dat-o dumneata in fasole cu o fraza de nentzeles complet...

asha se intamla la cei ce se dau profesori de cate ceva... dau cu bata-n balta...

dar shtiu ca nu se supara, pentru ca doar n-o sa osandeasca asemenea oameni, care se vede de la o poshta ca nu shtiu citi duhovniceshte... ci doar lumeshte...

deci cum ar putea sa se supere pe pacatoshii nevicleni shi neshtiutori...

el se supara pe ereticul-sectant ortodox interior, care tace shi face asha imbracat in blana de oaie, caci acela nu iubeshte oile shi fiindca e platit nu le pazeshte ci cauta sa le fure, sa le piarda shi sa le injunghie alaturi si in aceiashi echipa cu lupii... cei rai.

de acolo shtiu, banui, din ce este scris.

[mariamargareta]

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] [COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea I


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
[COLOR=blue]“ Nu credeţi minciunile şi basmele”[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 2/15 septembrie 1974)

[COLOR=blue]1. [/COLOR]Pilda cu Tatăl care “S-a îmbrăcat în Fiul”
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl [/COLOR][COLOR=blue]Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]S-a îmbrăcat în Fiul[/COLOR][COLOR=blue], într-o haină urâtă, zdrenţuroasă, şi S-a dus la un bogat şi i-a cerut milă, şi acesta I-a zis: “Mergi la muncă, munceşte! De ce eşti puturos?”. Şi iată ce a făcut Tatăl: S-a îmbrăcat într-o haină luxoasă şi S-a dus iarăşi la bogat. Când L-a văzut, L-a poftit la masă. Pe cine a primit acest bogat? O, dacă nu ar fi săraci pe pământ, nu ar mai fi nimeni în rai.” (1/14 mai 1957)[/COLOR]
Morala? «Şi în cer se joacă piese în travesti, cu actori celebri».

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Pilda cu dracii din biserică
[COLOR=blue]“ …Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans şi am găsit un drac dormind. Nu mai avea de lucru cu nimeni, că erau toţi ai lui. Iată, M-am dus şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o biserică[/COLOR][COLOR=blue] şi de la uşă până la altar, mulţime de [/COLOR][COLOR=fuchsia]draci[/COLOR][COLOR=blue] cu toate răutăţile, cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun, iată, am găsit şi preotul fumând în altar, dar voi copii, nu judecaţi, că are cine să îi judece…(14 mai 1957)[/COLOR]
Morala? «Dacă vrei să găseşti draci treji, nu mai găseşti pe nicăieri, decât în biserică. Fraţilor, fugiţi din biserică, că se iau dracii după voi! »

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Pilda pescarului care a pescuit România cu plasa
[COLOR=blue]“ …Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un pescar[/COLOR][COLOR=blue] a făcut [/COLOR][COLOR=fuchsia]o plasă[/COLOR][COLOR=blue] şi vrea plasa aceea să o bage în apă să scoată peştişori şi iată că a băgat-o şi plasa aceea s-a agăţat de marginile ţării Româneşti. Cine a lucrat aşa? Că în loc să prindă peşte a scos ţara din cleşte. Dacă nu lucra aşa, [/COLOR][COLOR=fuchsia]România[/COLOR][COLOR=blue] se scufunda. Şi iată, Acela cu plasa în mână cere ajutoare să ţină cu Sine de plasă. De pe pământ nu vine nimeni, că nu are cine, dar cine crezi că vine? Vine un Ilie. Şi pe cine mai ia cu sine? Pe Enoh şi pe Ioan. Şi ţine de această plasă cu credinţă şi putere. Dar ţările celelalte se duc în adânc. Caută să scrii, că vor părăsi toţi aleşii lui Dumnezeu ţările lor şi vor veni aici… (2 iunie 1973)[/COLOR]
Morala? «România va deveni un El Dorado pentru toţi “[COLOR=blue]aleşii lui Dumnezeu[/COLOR]”, care vor emigra în masă ca să scape de urgia care stă să vină peste toate celelalte ţări».

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Pilda creştinului mâncat de viermi (care nu erau viermi, ci erau ca păduchele)
[COLOR=blue]“ Ferească-te Dumnezeu creştine să nu fii locuinţă vreunui diavol. Că m-am întâlnit cu unul care a fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]creştin[/COLOR][COLOR=blue] şi din tălpi şi până în creştet [/COLOR][COLOR=fuchsia]erau viermi[/COLOR][COLOR=blue]. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu erau viermi[/COLOR][COLOR=blue], ci duhuri rele. Şi cel ce era cu Mine s-a speriat, că zicea că-l va mânca şi te mirai cum mai poate sta în picioare. Fiilor, aceşti viermişori [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu erau viermi[/COLOR][COLOR=blue] care mănâncă mortul, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]erau viermi[/COLOR][COLOR=blue] din iad, care [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt ca păduchele[/COLOR][COLOR=blue], se ia; cum se atinge de acela cineva, s-a luat, face ouă şi se înmulţeşte şi tot pământul se umple. Măi copilaşii Mei, curăţiţi-vă. Dacă Eu nu eram pe pământ, viermii vă mâncau…” (26 august 1973)[/COLOR]
Morala? «Numai dacă te atingi de un păcătos, te-ai şi molipsit de păcatele lui, care se iau pe tine ca păduchele; deşi nu sunt păduchi, ci viermi; deşi nu sunt viermi, ci duhuri rele, care se iau prin atingere».

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Basmul cu şarpele care ţinea moda în braţe
[COLOR=blue]“…Uite, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un şarpe ţine moda în braţe[/COLOR][COLOR=blue]. Crezi, Daniele? Am dus-o pe Verginica într-o cameră pe pământ şi erau şerpi cu mii şi mii de culori coloraţi, o frumuseţe! Şi am spus: “Să nu râvneşti!” Şi când a ajuns în mijlocul camerei, a ţipat, că a văzut un bărbat care în oglindă se uita, şi un şarpe îl lingea pe faţă. Era bătrân, şi când îl lingea şarpele, rămânea tânăr; ziceai că e un tânăr de şaptesprezece ani, un prunc la chip. Şi aşa urmau şi femeile şi bărbaţii. Le făceau tinere şi tineri şi nu-i mai cunoştea lumea după ce-i dădea pe uşă afară. Iată moda care vine, tată! O să vă spună vasul Meu. N-o să mai vezi om bătrân, tată. Să nu faci aceasta, că e grozăvenie. Lucifer este acesta care va câştiga pământul prin acest şarpe. Fiul Meu, să nu râvneşti la aceste păcate, că focul ţi se aprinde în spate.” (3/16 august 1974)[/COLOR]
Concluzia?«Ascultaţi ce vă spune Vasul:[COLOR=blue] “Să nu râvneşti să ţii moda în braţe şi pe faţă, că ţi se aprinde focul în spate!”[/COLOR] ».

[COLOR=blue]6. [/COLOR]Pilda stârvului mâncat de ciori şi de o păsărică
[COLOR=blue]“ A intrat această [/COLOR][COLOR=fuchsia]păsărică[/COLOR][COLOR=blue] în [/COLOR][COLOR=fuchsia]ciori[/COLOR][COLOR=blue] şi mănâncă şi ea ce mănâncă ciorile. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]hoituri mănâncă[/COLOR][COLOR=blue]. Acum mănâncă, că e cu ciorile. Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi a găsit pe câmp un [/COLOR][COLOR=fuchsia]stârv[/COLOR][COLOR=blue] spurcat şi s-a aşezat şi l-a mâncat; şi Petru zice: vai Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea? Şi Domnul a zis: aşa mănâncă, că ciorile sunt ciori. Şi i-am povestit: aceste ciori sunt omenirea de astăzi care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om şi de căţel. Şi de şoarece. Atunci a găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine ţine ascuns aceasta ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar. Şi a spus Domnul: aşa vor ajunge robii Mei. Şi am grăit de multe ori: nu mai mâncaţi lucruri care nu ştiţi de unde sunt. Mâncaţi lucruri făcute de voi!...” (16 aprilie 1975)[/COLOR]
Morala? «Păsărici! [COLOR=blue]Mâncaţi lucruri făcute de voi[/COLOR], nu hoiturile altora! ».

[COLOR=blue]7. [/COLOR]Pilda ţapilor care nu sunt berbeci, ci sunt regi şi împăraţi
[COLOR=blue]“ …Fiule, te întreb ceva, dacă ştii să-Mi dai răspunsul. De ce se-mpunge [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţapul[/COLOR][COLOR=blue] unul cu altul? De ce se lovesc? Fiule, chiar dacă într-o turmă sunt doi, se tot pocnesc. Este simbol mare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt[/COLOR][COLOR=fuchsia]berbeci[/COLOR][COLOR=blue] şi sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]nişte regi şi nişte împăraţi[/COLOR][COLOR=blue]. Deşi au turmă, dar dacă i-ai vedea cum se pocnesc. Deşi e unul ca şi altul, dar se pocnesc. Dar cât s-o pocni tată, ţap cu ţap? Şi la berbeci şi la ţapi curge sângele pe masă. Ştiţi despre ce am vorbit. Cine i-o mai despărţi? Dar să ştii tată că nu rămâne nici unul, nici altul. Şi ţapii şi berbecii, amândoi se distrug şi rămân oile. Ţine minte, rămân oile. E ceva de consultat. Cine va sta cu oile? Dar nu vor mai face oile miei…” (7 ianuarie 1977) [/COLOR]( sublin. ns.)
Morala? «Într-adevăr, [COLOR=blue]e ceva[/COLOR] (sau mai bine zis, [COLOR=blue]cineva[/COLOR]) [COLOR=blue]de consultat[/COLOR]. Desigur că oile nu vor mai face miei, pentru că nu mai au berbeci. Cât despre capre, nu se spune nimic, deşi nici ele nu mai au ţapi, pentru că “[COLOR=blue]şi ţapii şi berbecii, amândoi se distrug…[/COLOR]».

[mariamargareta]

[COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea a II-a

[COLOR=blue]8. [/COLOR]Pilda cu cloşca, puii şi şobolanii
[COLOR=blue]“ A scos o cloşcă douăzeci de puişori, şi într-o săptămână au murit toţi. A scos o cloşcă treizeci de puişori, şi într-o săptămână au murit toţi. A scos [/COLOR][COLOR=fuchsia]o cloşcă[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]patruzeci de puişori[/COLOR][COLOR=blue], şi aceia nu au murit, dar au suferit vremuri grele, vremuri grele, tată, grele de tot, şi au scăpat. Unul s-a înecat, dar a venit altul la loc. Eu vorbesc duhovniceşte. Dar astăzi mor puii de la cloşcă mereu. De ce? De ce, copilaşii Mei? De ce mor puii de la cloşcă? Au ieşit şobolanii şi îi mănâncă. Duhovniceşte. Au ieşit animale şi îi mănâncă. De ce, tată? Pentru viaţa sa. Duhovniceşte vorbesc. ( 12/24 august 1977)[/COLOR]
Morala? «Asta pare că ar vrea să fie un fel de adaptare şi actualizare a pildei celor patruzeci de mucenici din Sevasta, pe care o găsim relatată amănunţit în Sinaxar. Scopul? Cea originală nu era destul de înduhovnicită».

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Basmul cu tâlharul şi cele trei fecioare surioare
[COLOR=blue]“ O, tată, au fost odată [/COLOR][COLOR=fuchsia]trei fecioare surioare[/COLOR][COLOR=blue], născute de o mamă, şi au plecat la scăldătoare, şi ce ştia una, ştiau toate. Nu este istorioară, ci este cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a scris în carte, şi la ziua de judecată se citeşte pentru multe părţi femeieşti şi omeneşti. Şi întâmplarea e de mult, că nu sunt numai trei surioare, şi astăzi e întreaga suflare în jale. Aceste surioare când au ajuns la scăldătoare au stat şi s-au gândit. Două s-au grăbit să se dezbrace ca să facă baie în apă. Una nu s-a grăbit, şi şi-a adus aminte de ce i-a spus mămica sa când trăia, şi nu s-a dezbrăcat, şi stătea deoparte şi plângea pe cele două că au călcat porunca: “Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat”. Şi ziceau cele două: ”Ah, ce plăcere este în apă!”. Plăcere care te costă mii de lei, creştine! Dar cea de pe mal plângea şi zicea: “Plânge mama noastră de ce vede la noi”, că şi mama lor era de faţă, cu Domnul. Şi cele două o îndemnau să se dezbrace de haina sa ca să meargă în apă. Şi adevăr adevărat grăiesc că mulţi părinţi se osîndesc pentru păcatele săvârşite prin copii şi mulţi copii se pedepsesc prin păcatele săvârşite de părinţi, şi nu scapă. Şi ea zicea: “Nu vreau să osândesc pe mămica mea”. Atunci un hoţ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un tâlhar[/COLOR][COLOR=blue] pândea pe mal, să fure hainele lor şi să le omoare. Şi a auzit ce spunea fata cea cinstită şi s-a gândit: ”Eu ce voi face cu păcatele mele cele grele?”. Şi acel tâlhar s-a umilit şi mult a plâns şi nu a mai furat hainele şi nici n-a mai ucis fetele, şi zicea şi se tânguia: “Ce să fac eu cu păcatul pe care l-am săvârşit?”. Atunci un înger din cer l-a întrebat: “De ce plângi, om blestemat?” Şi el, auzind, şi mai tare s-a speriat şi a zis: “O, cine eşti, de mă întrebi? că eu sunt un om rău, un tâlhar, un făcător de rele. Şi ce să fac ca să scap?”. Şi a zis îngeraşul: “Gândeşte-te să faci o faptă bună”. Şi el a ales ca în viaţa pe care o va mai avea să zidească o frumoasă mănăstire dumnezeiască. Şi tocmai când el a gândit, a venit ceasul morţii şi l-a răpit. Şi a venit tot iadul să-i ia sufletul, şi a venit şi îngeraşul său, şi arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail, şi cele nouă cete îngereşti, şi au făcut război cu iadul. Şi au zis aşa: “Ca să vă încredinţaţi că e al nostru, hai să-l tăiem pe jumătate, şi ce vom găsi în el, al aceluia va fi”. Şi l-a tăiat cum taie un măcelar o vită pe jumătate şi a găsit în inima sa o mănăstire frumoasă. Şi diavolii ziceau: “A gândit, dar n-a făcut!”. Şi au zis îngerii: “Uite-o, biserica!” . Şi au luat-o şi au băgat în ea duhul lui, şi aşa o ducea la Dumnezeu. Şi iată, aşa, printr-o fiică cuminte, a scăpat tâlharul de păcat. Dar astăzi, omenirea toată şade despuiată şi o vede toată suflarea dumnezeiască, şi să ştiţi că nimic nu mai vine, decât focul. (29 august/11 septembrie 1978)[/COLOR]
Concluzia? Din sentinţa[COLOR=blue] “Nu vreau să osândesc pe mămica mea” [/COLOR]rezultă limpede că este vorba de o învăţătură nouă care li se propune creştinilor pucioşi: “Copiii au mâncat aguridă şi părinţilor li s-au strepezit dinţii”.

[COLOR=blue]10. [/COLOR]Legenda Oltului şi a Mureşului[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Copilaşul Meu, oiţa Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în ţară străină. Au fost doi copii: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Oltul şi Mureşul[/COLOR][COLOR=blue] şi amândoi s-au despărţit unul de altul. Mureşul a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus. Şi a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc şi lat/ să fii mereu tulburat/ şi cu sânge amestecat. Iar Mureşului i-a zis: Mureş, Mureş apă lină/ şi cu unda veşnic plină/ nu te du-n ţară străină/ că n-ai parte de odihnă. Oltul era păgân, iar Mureşul era creştin…” (8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=black]Ceea ce pare interesant este că această legendă populară despre cele două râuri este arhicunoscută, ea circulând într-o versiune orală uşor diferită:[/COLOR]
[COLOR=purple]Oltule, râu blestemat[/COLOR]
[COLOR=purple]Te-ai făcut adânc şi lat[/COLOR]
[COLOR=purple]Că vii mare, spumegat [/COLOR]
[COLOR=purple]Şi cu sânge amestecat.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=purple]Mureş, Mureş, apă lină[/COLOR]
[COLOR=purple]Trece-mă în ţară străină[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi-mi fă parte de hodină.[/COLOR]
Să se fi inspirat “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” din creaţia populară orală românească? Sau românaşul nostru, asemenea unui Prometeu al folclorului, a furat din cer niscai idei originale, pe care le-a aplicat apoi în ţara sa? Singurul lucru cert este că “Dumnezeul de la Pucioasa” nu stă prea bine cu geografia; altminteri, n-ar fi zis că “[COLOR=blue]Mureşul[/COLOR][COLOR=blue] a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus[/COLOR]”.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]Legenda lui Isaac Lachedem
[COLOR=blue]“ Mai e puţin şi veţi vedea pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lachedem[/COLOR][COLOR=blue] cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit. Căci în drum spre Golgota a cerut Domnul să stea pe scăunelul lui, şi L-a respins spunându-I: ”Mergi!”. Dar i-a spus Domnul: “Tu vei merge, şi sfârşit nu vei mai avea. Mormânt nu-ţi voi da”. O, acesta o să vină la tine la poartă să-ţi ceară o cană cu apă. Chiar dacă tu îi vei da că eşti milos, nu te va lăsa îngerul, că-ţi va da peste mână.” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Este greu de crezut că Cel ce a zis pe cruce: [COLOR=#993300]“Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca, 23,34)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]pentru răstignitorii Lui, ar fi putut da cuiva un blestem atât de greu pentru o faptă incomensurabil mai mică. Legenda medievală despre Isaac Lachedem, preluată de “Cuvântul lui Dumnezeu” ca o întâmplare strict autentică, nu are nici un temei favorabil în Sfânta Scriptură.

[mariamargareta]

[COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea a III-a

[COLOR=blue]12. [/COLOR]Legenda lacului Balta Albă de lângă Brăila[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă şi s-au făcut cerşetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Şi am mers aşa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilaşi: “Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă şi am băgat-o în sobă şi am minţit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus: “Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.[/COLOR]
[COLOR=blue]La grăirea Noastră femeia s-a dus şi a scos turta, dar era o pâine frumoasă şi rumenă. Atunci femeia a înţeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Şi am zis: “Femeie, scoate trei porţii de pâine, egale, şi dă întâi la cei trei copii”.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porţia mai mare. Şi am zis: “Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”. [/COLOR]
[COLOR=blue]După aceea, am dat femeia afară şi i-am zis: “Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii şi te duci cu ei, şi când vei ajunge acolo, să te uiţi înapoi spre sat să vezi ce e”. Şi a zis femeia: “Doamne, dă-mi voie să-l iau şi pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Şi când a ajuns acolo la movilă şi s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, şi a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o [/COLOR][COLOR=fuchsia]baltă albă[/COLOR][COLOR=blue]. Acest sat e lângă Brăila, şi întâmplarea a fost în zilele voastre. (15/28 februarie 1988)[/COLOR]
Ce e interesant e faptul că ideea cu balega băgată în foc, numită mai întâi “turtă” pentru amăgirea pruncilor lihniţi de foame, dar apoi prefăcută în pâine rumenă de către Însuşi Dumnezeu ( Care, atunci când Se plictisea, mai dădea o raită pe pământ, însoţit invariabil de Şfântul Petre), nu e deloc originală. Drept dovadă, iată câteva fragmente dintr-un basm al românilor, cules de Petre Ispirescu:
[COLOR=blue] [/COLOR]

[COLOR=purple]Copiii văduvului şi iepurele, vulpea, lupul şi ursul[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]

[COLOR=purple][…]Aşteptară ce aşteptară, şi dacă văzură copiii că tatăl lor nu se mai întoarce, o luară şi ei înspre partea încotro se duse el, ca să-l caute. Şi negăsindu-l orbăcăiră şi ei prin pădure până în seară. Băiatul, mai mic fiind, începu să scâncească de osteneală şi de foame. Fata se văicărea şi ea că nu ştia ce să-i dea de mâncare şi unde să se aciuieze. Umblau ce umblau, şi iarăşi se întorceau la focul unde îi lăsase tatăl lor. Băiatul scâncea mereu, că era rupt de osteneală. Amurgul dase peste dânşii nemâncaţi şi neodihniţi . Atunci fata, ca să împace pe copil, să-l facă a adormi cu gândul la mâncare şi să nu mai plângă, băgă în spuza focului o baligă de vacă ce găsi pe-acolo, prin pădure, şi zise fratelui său celui mai mic:[/COLOR]
[COLOR=purple]- Taci cu dada, băieţelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. Până atunci pune capul ici în poala dadei şi trage un somnuleţ bun. Băiatul crezu pe soru-sa şi tăcu. Într-acestea iată că se pomenesc cu un unchiaş.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Bună vremea, nepoţilor, le zise.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Mulţumim dumitale, moşicule, îi răspunde fata.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Dară ce aveţi acolo în foc?[/COLOR]
[COLOR=purple]- Ce să avem, tată moşule, iacă am pus o baligă de vacă ca să împac copilul ăsta, care este rupt de osteneală şi pocâltit de foame.[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi după ce mai şezu niţel, zise moşul să o scoată din spuză că s-o fi copt. Fata se supuse; dară cam cu îndoială. Când ce să vedeţi d-voastră? scoase o pâine albă ca faţa lui Dumnezeu. Pasămite moşul acela era chiar Dumnezeu, fără însă să ştie fata ceva despre asta. Văzând fata o astfel de minune se spăimântă. Vezi că ştia ce pusese ea acolo, şi acum iaca ce scoase. Se puseră cu toţii şi mâncară. Mancau mereu şi pâinea nu se mai sfârşea.[…][/COLOR]

Rămâne de văzut dacă “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a inspirat de la Petre “Inspirescu”, pentru a izvodi un basm în care el să se puie personajul principal, sau invers, Ispirescu s-a “ispirat” de undeva, din cer, deşi el pretinde că basmele le-a cules de pe la sătenii români, cu mulţi ani în urmă. Despre plagiat nu poate fi vorba, îndată ce nimeni nu pretinde drepturi de autor. Deşi, nu se ştie: pucioşii de la Fundaţia “Şfânta Virginia” sunt în stare să-l acuze şi pe Petre Ispirescu de plagiat.[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple] 18 septembrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple] …………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]