Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[anna21]

Am vorbit prea mult, nu stiu daca s-a desprins esentialul. Consider ca este f important sa fac tot ce i se cere unui crestin, chiar daca eu nu inteleg importanta acestor lucruri. Asa imi arat supunerea fata de Dumnezeu.
Sophia spunea ca nu-i place conceptul de supunere, ca Dumnezeu este un Tata. Bine, dar si Tatalui esti dator sa te supui.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Eu nu-l am. Ce sa-I jertfesc eu lui Dumnezeu daca asta nu-I pot da? Macar lucrurile marunte si f marunte as putea sa le fac (milostenie, rugaciuni, batic, renuntare la farduri etc.)
Si asta nu inseamna ca am conceptie legalista sau ca sunt ca fariseul! Ca nu sunt nebuna, stiu ca altele sunt mult mai importante, dar acelea nu le am!

Asta-mi aminteste de copilul meu care nu este intotdeauna ascultator. Si ma supara.. apoi vrea sa o dreaga si-mi aduce o bucata de ciocolata, un biscuite..ceva. Si insista sa imparta cu mine (apropo, aceasta este o situatie in care eu calc postul, da.. cand copilul meu insista sa-mi ofere ceva!). Si nu este deloc ceea ce astept eu de la el! Eu astept sa ma asculte. Dar impartim biscuitele si ne impacam.
Poate nu este cel mai elocvent exemplu, dar pana la lucrurile mari si importante, eu le fac pe alea mici.. atat pot.

(iar am vorbit mult)

[sophia]

Of, mai feteleor. Discutiile astea ma termina si pe mine.
Pe de o parte vad si eu ca unii au si dreptate, dar nu se poate ca ei, este destula lupta si asa, ca sa le impacam toate.
Anna21 tu spuneai acum ce greutati ai si te inteleg.
Si eu am si vezi, sunt tot din iubire de El, de copii, de aproapele (sot/sotie, etc.).
Eu nici nu mai am putere.
Azi am avut a X oara discutii cu corul (strana). Ne straduim sa facem ceva, dar nu reusim sa ne unim. Nu gasim loc sau poate placere/interes pentru repetitii, pentru invatat cantari noi car trebuie la diferite slujbe.
Fiecare zice: eu nu pot sa vin. Gata.
Si eu imi fac pacatul si ma necajesc. Nici eu nu pot mereu si am greutati. Toti avem.
Si daca vrei sa faci totusi si vezi ca altii sunt numai cu "nu pot" te doare.
Imi vine sa ma duc la preot la spovedit si sa spun ca eu nu mai pot. Ca sunt pacatoasa, dar nici nu mai pot indura ce este la noi in biserica.
Ma uit la alte biserici ce reusesc sa faca (au site-uri de internet) si cand vad ca noi nimic, totul este un "nu se poate si nu pot"...sa ma ierte Dumnezeu.

Si vroiam sa mai spun ca totusi nu se compara pacatele.
Una este sa spui ca n-ai purtat batic, sau ai gandit ceva, si alta sa furi, sau sa omori un om, sau mai stiu eu.

M-am uitat pe indreptarul pus de Cristiboss, de autorul acela grec. Este interesant, am sa ma uit atent. Dar am sa va arat si voua.
Sunt multe lucruri acolo si daca eu chiar nu le fac?

Altcineva pusese un link la un indreptar din alte vremuri: ceva cu plata lucratorilor, sclavi, etc. Pai lucruri care nici nu mai exista. Chiar asa?

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

[Noesisaa]

Sophia, mersul la biserica si Sf Liturghie in sine trebuie sa fie un moment de pace sufleteasca. Daca vezi ca nu iti face bine corul/strana, ca numai te enervezi si iti faci pacate, si nu se face practic nimic, de ce sa nu lasi balta. Pacea ta sufleteasca este mult mai importanta decat orice activitate de cor.

Si apoi corul este pentru oameni care chiar vor sa vina la repetitii, care au un dirijor format intr-o scoala, plus ca e foarte greu de organizat un grup. Mama mea canta intr-un cor, de altfel intr-adevar foarte bun, al manastirii din oras, dar au ca dirijor un preot care a facut si conservatorul. Si tot sunt tot felul de probleme, dar dat fiind ca au un lider care stie ce face, merge treaba bine.

Cat despre plata lucratorilor, este actuala treaba, sunt destui patroni care isi platesc aiurea angajatii, sau nu ii platesc, sau ii platesc cine stie cand, chiar mi se pare un lucru serios.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

Sophia, si mie imi aluneca baticul... e vorba despre material. Nu iti mai lua batic din material plastic! Eu una am vazut la o doamna din biserica ca isi prindea in batic o agrafa si nu mai avea nici un fel de probleme. prinde-ti-l si tu cu o agrafa si gata! Si strange-l la spate, ca la gat te va incomoda si poate ti se va face si cald!
Sper ca nu am fost prea caraghioasa cu aceasta postare, dar mi-as dori sa ii fie de folos Sophiei.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

Nu vroiam sa se inteleaga ca ma plang de batic.
M-am plans de gandurile care mi-au venit referitoare la batic..

Doream sa subliniez de fapt altceva (exemplul cu baticul).. ca ispitele nu ne vin aiurea. Ci mie mi se pare ca vin "la timp". De ex.. pana azi eu nu am observat cate femei au batic in biserica. De ce? Pt. ca nu ma interesa aspectul acesta, pentru ca nu am pus baticul sub semnul indoielii, pentru ca nu am avut discutii despre batic...

In postul Nasterii Domnului.. a fost la fel. S-a discutat f mult despre dezlegare, despre conditii in care nu se tin post, despre cum nu trebuie sa superi oamenii din jur cu postul tau etc.. Pana cand am ajuns cu sotul la restaurant ca sa nu-l "supar"... chiar discutiile de pe forum imi sunau in minte. Ba ma mai si gandeam ca sa mananci peste este "mai de post" decat alt fel de carne.. Nu ca ma disculp, vina imi apartine. Dar ma mir si eu cum se intampla lucrurile "la timp" dupa o anumita discutie..

Toate discutiile astea f laxe nu fac bine nimanui. Parerea mea.
Ar trebui sa ne sprijinim unii pe altii, sa ne intarim sa tinem post, sa ne infranam, sa purtam batic si restul.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Am vorbit prea mult, nu stiu daca s-a desprins esentialul. Consider ca este f important sa fac tot ce i se cere unui crestin, chiar daca eu nu inteleg importanta acestor lucruri. Asa imi arat supunerea fata de Dumnezeu.
Sophia spunea ca nu-i place conceptul de supunere, ca Dumnezeu este un Tata. Bine, dar si Tatalui esti dator sa te supui.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Eu nu-l am. Ce sa-I jertfesc eu lui Dumnezeu daca asta nu-I pot da? Macar lucrurile marunte si f marunte as putea sa le fac (milostenie, rugaciuni, batic, renuntare la farduri etc.)
Si asta nu inseamna ca am conceptie legalista sau ca sunt ca fariseul! Ca nu sunt nebuna, stiu ca altele sunt mult mai importante, dar acelea nu le am!

Asta-mi aminteste de copilul meu care nu este intotdeauna ascultator. Si ma supara.. apoi vrea sa o dreaga si-mi aduce o bucata de ciocolata, un biscuite..ceva. Si insista sa imparta cu mine (apropo, aceasta este o situatie in care eu calc postul, da.. cand copilul meu insista sa-mi ofere ceva!). Si nu este deloc ceea ce astept eu de la el! Eu astept sa ma asculte. Dar impartim biscuitele si ne impacam.
Poate nu este cel mai elocvent exemplu, dar pana la lucrurile mari si importante, eu le fac pe alea mici.. atat pot.

(iar am vorbit mult)

Anna, imi pare rau daca iti fac rau discutiile.
Si mie imi fac cateodata rau, ca ma tulbura prea tare si la urma urmelor, de ce sa imi consum energia sa vorbesc despre niste lucruri fie ele cat de importante si esentiale unor oameni pe care nu ii cunosc si asupra carora nu am nici o autoritate? Nu stiu, cred ca am nevoie sa ma confrunt in acest moment al vietii mele cu o anumita realitate de care eu m-am despartit. Dar in fine, nu despre mine vroiam sa scriu aici.

Sigur, poate pentru unii este mai bine sa urmeze calea ascultarii suta la suta, sa nu isi puna intrebari si sa nu analizeze, sa faca si cele mai mici lucruri, si asa se vor mantui. Nu zic... Dar pentru altii nu cred ca este buna calea asta. Cred ca nu putel generaliza, asta tot incerc eu sa spun.
Hai sa nu vorbesc despre mine. Sa vorbesc despre elevii mei - adesea dezradacinati si rau implantati in tara asta, fara destul simt crestin dar si fara destul firesc in a trai ca occidentalii necredinciosi. Daca mai merg ma biserica, nu inteleg mai nimic (romanii fac exceptie, dar nici ei nu inteleg multe daca nu-s nitel catehizati). Totul in jur (in afara de obiceiurile si traditiile mai degraba superstitioase din familie sau de nationalism) ii atrage departe de credinta crestina. Lor le este deja greu sa creada ca Dumnezeu exista, si daca cred, sa inteleaga de ex. de ce este important sa te pastrezi virgin(a) pana la casatorie, le este greu sa inteleaga ca nu trebuie sa ne razbunam, ca scopul vietii nu este adunarea banilor etc etc. Nu cunosc nici macar evanghelia, parabolele cele mai simple. Le lipseste si capacitatea de a le intelege, pentru ca nu mai sunt crescuti cu povesti si mituri ca oamenii de altadata, ci cu comicsuri si jocuri video.
Ce poti face cu ei? Eu ii iubesc, sunt cumva ai mei. Ce poti face? Incerci sa le explici esentialul, sa ii faci sa inteleaga ce pot si ce poti. Si explicandi-le esenialul, ajungi si tu sa discerni ceva mai bine ce este cu adevarat esential si ce este secundar.
Felul de credinta la care ai ajuns tu este complect neaccesibil pentru ei. Si ei inca sunt deja vag ortodocsi. Deci, sa zicem ca nu este legalist si habotnic ci doar bazat pe supunere, ceea ce este o cale buna, pentru inceput mai ales. Dar el este imposibil de inteles pentru majoritatea oamenilor din tarile in care mi-am petrecut eu mai mult de jumatate din viata, si, banuiesc, si pentru majoritatea tinerilor din Romania actuala.
Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun... Incerc sa pun lucrurile la alt nivel decat cel teologic, de ce este mai conform sau mai putin conform cu credinta ortodoxa asa cum am inteles-o eu. La un nivel practic, pragmatic. Cum sa facem ca oamenii sa ajunga la mantuire? Ce este cu adevarat esential pentru mantuire? Baticul, tunsul parului, sapunul parfumat, chiar postul conjugal, sau altceva?

[anna21]

Nu sunt eu in stare sa invat pe altii ce este cu adevarat esential.

Dreapta credinta, smerenia, iubire (care fara smerenie nu cred ca exista, sunt nedezlipite)... orice ar fi, de la Dumnezeu este. Si ca Dumnezeu sa-mi dea ceea ce-mi trebuie pt. a creste duhovniceste, eu arat macar un minim de dorinta de a merge in acea directie facandu-le pe cele care-mi stau in putinta.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

dreapta credinta si smerenia.
(nu pot alege un singur lucru.. fara dreapta credinta nimic nu este important, cred eu)

Da, dreapta credinta este esentiala!
Dar ce tot incerc eu sa zic etse ca ne concentram adesea pe amanunte si nu pe esential.
Si ca sa revenim la subiect: Ce ne-a spus Hristos sa facem? Sa implinim poruncile, cea a dragostei fiind pe primul loc, sa mancam trupul Lui si sa bem sangele Lui, sa ne facem una cu El...
Tot ce facel ar trebui subordonat acestor porunci.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Da, dreapta credinta este esentiala!
Dar ce tot incerc eu sa zic etse ca ne concentram adesea pe amanunte si nu pe esential.
Si ca sa revenim la subiect: Ce ne-a spus Hristos sa facem? Sa implinim poruncile, cea a dragostei fiind pe primul loc, sa mancam trupul Lui si sa bem sangele Lui, sa ne facem una cu El...
Tot ce facel ar trebui subordonat acestor porunci.

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Acele porunci mie imi par f. grele, aproape imposibile fara ajutorul lui Dumnezeu.
Nu ne facem idoli din propria persoana (conceptia moderna de autoactualizare, implinirea potentialului etc.), din bani, faima, putere..?
Mananc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Vorbesc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Arat in tot ce fac ca-L slavesc pe El?
Nu.
De ex. eu imi invat copilul ca oamenilor si s-a dat limbajul pentru a-L slavi pe Dumnezeu (nu ca sa vorbeasca aiurea). Fac eu asta? Nu.
Se poate continua..

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?

Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.