Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea?

[anesti]

Are dreptul sa decida PANA depune juramantul! De aceea, calugaria se face dupa cativa ani de cercetare a constiintei!

[coralina]

"În general, cred ca nu trebuie nici sa acceptam ceva nici sa respingem (Concret, cum trebuie procedat?), ci sa lasam ca acele învataturi sau sfaturi sa lucreze eventual asupra noastra. Uneori descoperim sensul unui sfat târziu.

Nu trebuie sa ne atrofiem mintea dar nici sa producem gânduri sau rationamente (Repet intrebarea, cum procedezi ca sa-ti antrenezi creierul sa se depersonalizeze? Mie mi se pare la fel de imposibil (si de periculos) ca incercarea de-a-ti tine respiratia mai mult de un minut.) , ci sa lasam doar ce vine de la Dumnezeu (De unde stii ca vine de la Dumnezeu?) sa lucreze asupra noastra. Daca trebuie sa stim sau sa întelegem ceva, ne va da El, nu trebuie noi sa ne fortam mintea. Facând asa, neimplicându-ne voluntar în lucrarile mintale, ne conservam mai bine ca fiinte (Daca rationamentul dvs. ar fi valabil inseamna ca si sportul dauneaza grav sanatatii, ca si ganditul mintii.), fiindca rationamentele voluntare sunt o petrecere în lumea moarta a notiunilor, ducând treptat la îngrosarea spiritului, poate si la slabirea acuitatii simturilor. Si totodata aceasta ramânere în noi însine (Mie imi suna a letargie cerebrala.) ne mentine în permanenta trezvie, constiinta a propriei prezente înaintea lui Dumnezeu si astfel poate aparea progresul duhovnicesc, mintea schimbându-se treptat prin întelesurile semanate de Dumnezeu."

Coralina, ai carnet de conducere auto? Si acolo trebuie sa inveti regulile de circulatie, nu? Dar nu ai nici o clipa senzatia ca ti se atrofiaza mintea, chiar invatand si folosind regulile de circulatie. Ba, mai mult, daca nu faci cum ai invatat, risti sa gresesti si sa produci accidente...
In mare, la fel e si cu credinta, cu liberul arbitru, etc.

Prin credinta, oamenii, nu numai ca nu isi atrofiaza mintea, ci si-o dezvolta, largindu-si orizontul... pana la Dumnezeu.

[Traditie1]

În prealabil postat de coralina

"În general, cred ca nu trebuie nici sa acceptam ceva nici sa respingem (Concret, cum trebuie procedat?), ci sa lasam ca acele învataturi sau sfaturi sa lucreze eventual asupra noastra. Uneori descoperim sensul unui sfat târziu.

Nu trebuie sa ne atrofiem mintea dar nici sa producem gânduri sau rationamente (Repet intrebarea, cum procedezi ca sa-ti antrenezi creierul sa se depersonalizeze? Mie mi se pare la fel de imposibil (si de periculos) ca incercarea de-a-ti tine respiratia mai mult de un minut.) , ci sa lasam doar ce vine de la Dumnezeu (De unde stii ca vine de la Dumnezeu?) sa lucreze asupra noastra. Daca trebuie sa stim sau sa întelegem ceva, ne va da El, nu trebuie noi sa ne fortam mintea. Facând asa, neimplicându-ne voluntar în lucrarile mintale, ne conservam mai bine ca fiinte (Daca rationamentul dvs. ar fi valabil inseamna ca si sportul dauneaza grav sanatatii, ca si ganditul mintii.), fiindca rationamentele voluntare sunt o petrecere în lumea moarta a notiunilor, ducând treptat la îngrosarea spiritului, poate si la slabirea acuitatii simturilor. Si totodata aceasta ramânere în noi însine (Mie imi suna a letargie cerebrala.) ne mentine în permanenta trezvie, constiinta a propriei prezente înaintea lui Dumnezeu si astfel poate aparea progresul duhovnicesc, mintea schimbându-se treptat prin întelesurile semanate de Dumnezeu."

Neantrenarea în gânduri e posibila, este o practica ascetica a Bisericii si nu duce la depersonalizare. Înteleg temerile tale, le-am avut si eu, dar priveste realitatea: cei care îsi exercita functia rationamentelor deliberate ajung la uzura puterilor psihice, senilitate, dezintegrarea în diverse grade a personalitatii care se observa la batrâni. Deci "paradoxal" depersonalizarea e în cealalta parte.

Despre sport: cred ca miscarea e buna dar nu cea care necesita efort si concentrare, din aceleasi motive.

[coralina]

În prealabil postat de Anca-Miha

Coralina, ai carnet de conducere auto? Si acolo trebuie sa inveti regulile de circulatie, nu? Dar nu ai nici o clipa senzatia ca ti se atrofiaza mintea, chiar invatand si folosind regulile de circulatie. Ba, mai mult, daca nu faci cum ai invatat, risti sa gresesti si sa produci accidente...
In mare, la fel e si cu credinta, cu liberul arbitru, etc.

Prin credinta, oamenii, nu numai ca nu isi atrofiaza mintea, ci si-o dezvolta, largindu-si orizontul... pana la Dumnezeu.

Intamplarea face sa nu am permis de conducere. Cand am scris despre atrofierea creierului ma refeream la cele spuse de Traditie1, si anume faptul ca trebuie sa ne straduim sa nu gandim de unii singuri, sa nu lasam mintea sa funtioneze la adevarata sa capacitate ci s-o cenzuram pe cat posibil, reusind astfel sa atingem un nivel inalt de asceza. Personal am numeroase dubii in privinta acestei practici; e paradoxal cum omul a fost inzestrat cu atat de multi neuroni si totusi exista "teorii" conform carora acesti neuroni nu trebuie "pusi in miscare", acest lucru aducandu-ne folos duhovnicesc (!).
Nu cumva seamana aceasta practica de neantrenare in ganduri cu tehnicile Yoga? Vad ca aici pe site reactiile sunt f. vehemente la adresa a tot ce inseamna Yoga. Observ insa ca avem (totusi) niscaiva lucruri in comun.

Revenind la exemplul tau, Anca, cel cu invatarea regulilor de circulatie, sa stii ca eu nu sunt pornita impotriva a tot ce inseamna lege / regula, asa, din principiu. Nu. Insa imi place sa gandesc si de una singura, ceea ce sper sa ma si tina vreme cat mai indelungata.
Regulile de circulatie sunt batute in cuie, acolo nu prea e nimic de "negociat".
Insa, uite iti dau un alt exemplu: In nu stiu ce parc din capitala nu mai e permisa practicarea de sporturi care presupun un nr. de jucatori mai mare de 5 persoane. Asta e o reglementare f. recenta. Ei, cum sa ma supun eu unei asemenea aberatii? De cand e spatiul PUBLIC locul limitarilor stupide? Si-asa romanul n-are unde sa faca sport, sa se miste in aer liber, etc. (suntem tara in care sportivii care concureaza la sarituri in apa se antreneaza sarind pe bureti!). Cum pot accepta o asemenea ineptie ridicata la rang de lege daca bunul meu simt imi zice sa nu?

La fel si cu unele dogme enuntate aici pe site; sa ma ierte Dumnezeu daca spun prostii, insa imi par a fi facute intru imputinarea sufleteasca a omului si nicidecum intru inaltarea sa in ale credintei. Restrictiile trebuie imbinate armonios cu permisiunile. Numai ca aici pe site se pedaleaza numai pe aspectele punitive, limitative ale ortodoxiei: nu ai voie aia, aia, aia... Eu nu sunt pornita pe revolutii dogmatice, nu am "suflul" si nici trairea necesara a face asa ceva; insa sunt de parere ca trebuie sa umanizam credinta, sa "updatam" nitel normele. Asta nu inseamna sa "largim calea" (care inteleg ca trebuie sa fie musai stramta - nici lucrul asta nu prea-l pricep) ci sa ne raportam la niste oameni vii, iar nu la niste norme rigide concepute acum 1000-2000 de ani.

Cand citesc cateodata ce se scrie la unele topicuri imi vine in minte o postare a unei musulmance zeloase pe un forum islamic: ideal e sa iti faci nevoile la soare (nu la umbra), ca asa a facut Profetul (!!??) si daca nu e vreo frunza prin preajma, e musai sa te stergi cu o piatra (??!!??) Apoi cat de "credincios" sa fii sa urmezi intocmai acest exemplu in zilele noastre? Iti faci provizie de bolovani in toaleta??

Doamne ajuta!

Coralina e un punct de vedere personal ceea ce scrii.
Si in biblie scrie, ca Scriptura nu poate fi talmacita de noi, dupa bunul nostru plac, ci doar de catre sfinti, carora Dumnezeu le-a insuflat-o. Iti vei folosi puterea intelectuala pentru a patrunde cele scrise, dar numai in lumina celor scrise de Sfintii Parinti, care si ei la randul lor au fost luminati prin Duhul Sfant. Sfantului Ioan Gura de Aur i-a suflat in ureche chiar Sf. Apostol Petru ce sa scrie despre Evanghelii.

Interesant mi se pare faptul, ca doresti sa umanizezi credinta, in vreme ce credinta trebuie sa ne indumnezeiasca pe noi...

Nu ai scris ce urmaresti prin umanizare; caci prin indumnezeire stiu ce urmareste Dumnezeu cu noi.

Ascultarea noastra trebuie sa fie numai intru Hristos, adica in lumina invataturii lui Hristos. Nu trebuie sa nu gandim in rest, ca in exemplul dat de tine cu jocul cu 5 jucatori. Dar si acolo, probabil ca exista un motiv pentru limitarea unei echipe la un numar de 5. Probabil ca primaria nu doreste sa transforme parcurile in stadioane de fotbal.

Nu cunosc teoria pe care o scrie Traditie. El a fost si in manastire, si poate stie amanunte, care nu sunt accesibile celor din afara manastirii, sau cel putin mie. Nu am de gand sa il aprob sau sa il contrazic, caci nu stiu. Totusi apropierea acelei tehnici de yoga nu mi se pare potrivita: tehnica de care vorbeste Traditie presupune ganduri, dar fara o mare concentrare, daca am inteles bine; spre deosebire de yoga, care presupune golirea de ganduri. Deci, in manastire se practica rugaciunea neincetata; iar yoghinii meditatia pe gol de ganduri. Vezi diferenta?

[vsovi]

ce o fi insemnand "feritzi-va de aluatul fariseilor shi saducheilor"? ce este ala un aluat? cum adica aluatul acelora? e facut tot din grau, dar intrebarea este cum de apare neghina in aluat doar de la framantare? shi cum te fereshti de un aluat? ce patzeshti daca nu te fereshti de aluatul acelora? am impresia ca tzi se invartosheaza dublu sau triplu vointza... capetzi un soi de ravna deshertica shi dai nashtere mereu shi mereu la tot felul de pui de pui... sau goi de goi... un fel de fericitzi din motive de trufie... de naluciri shi inshelari draceshti luate drept vedenii cereshti... ori cineshtie ce intzelepciuni de intzelepciuni...

iar atentzia trebuie concentrata in rugaciune pe buricul spiritual al sufletului... cautarea punctului simtzirilor shi fortzelor sufleteshti... dar fara conditzia principala care este despatimirea se amesteca patimile cu rugaciune shi pana la urma biruiesc patimile asha cum spune par.prooroc Ars.Boca... caci in Casa Tecerii cum spune Maica Veronica Gurau se ajunge la fortzele bineului doar daca te bucuri de a-l asculta shi urma pe un duhovnic ce ishi va folosi filtrul sau de duhovnic incercat shi mai inaintat caci altfel vei triumfa in trufia gandurilor bune ieshite din deshertul smereniei adica din mandriea inchipuirii de sine... socotindu-te nepacatos shi imbunatatzit shi crezandu-te vrednic cand defapt realitatea este ca ai ajuns viceversa in toate... cam cum patzesc eu mai mereu.

dar Hristos nu se supara daca-l paraseshti caci decat sa stai langa El legat de un juramant shi lipsit de dragoste atunci chiar cere sa pleci ca macar sa nu incurchi, macar sa nu huleshti shi sa nu incurci ca oricum Domnul ishi va duce la indeplinire planul Sau cu cei credincioshi shi care au dreptate... dar fireshte ca il doare cu dor mult shi sfant dupa fiecare pacatos care il paraseshte... o, dar catzi Il parasesc mereu mereu... shi nu se mai intorc iar apoi lovesc din laturi in cei ramashi... dar Dumnezeu shi Biserica Lui este acolo unde este Chemat Numele Sau ca sa se Marturiseasca Adevarul shi acolo este Mantuirea unde este chemeat shi acolo se marturiseshte Adevarul caci tot cel ce va chema Numele Domnului se va mantui in zilele acelea... in clipele acelea... dar in manastire este campul de batalie dintre Dumnezeu shi satana... shi sigur ca mai sunt shi ranitzi shi mortzi shi dezertori shi lasatzi la vatra shi fricoshi sau nerabdatori sau care pur shi simplu n-au chemare... iar Dumnezeu nu judeca asha cum judeca omul, Dumnezeu Tatal chiar nu judeca pe nimeni caci daca eshti sincer cu tine shi nu mai vrei, nu mai potzi... il rogi pe Dumnezeu sa te dezlege de juramant shi sa te lase sa-L iubeshti fara ca altadata sa mai bravezi jurandu-te pe Dumnezeu sau pe Cer sau pe Pamant sau pe ceva crezand ca vei reushi sa fi mai ceva ca sf Petru shi o sa-tzi dai toata viatza spre folos fratzilor Tai rabdand asemenea Lui pe Cruce langa El tot felul de necazuri shi rautatzi shi barfe sataniceshti... caci sigur ca dupa razboi multzi eroi shi la placinte inainte dar la razboi inapoi... deci calugaria este murirea cea buna facuta ca un sicriu in care este un mort care duce shi sta paza intr-un razboi cumplit... asha am impresia ca parca au spus-o ceva farisei... sau saduchei sau cineshtie ce monahi batrani shi intzeleptzi de unde am aflat shi eu vorbele astea foarte mari shi foarte grele... dar oricum, de aluatul fariseilor shi saducheilor este scris ca trebuie sa te fereshti... ca sa nu... ca sa nu!

[ory]

Personal, daca as avea resurse financiare consistente, daca as detine o oarecare putere politica...as infiinta un centru, o fundatie care sa ajute calugarii plecati din manastire , pentru ca exista o mica lume formata din acestia, o lume neajutata si judecata mult prea aspru . Exista foarte multi calugari care parasesc manastirea si merg spre nicaieri, nu-i sprijina nimeni moral si financiar, nu-i reeduca nimeni pentru reintegrarea in societate, nu le coordoneaza nimeni sufletul in asa masura incat sa ramana aproape de Dumnezeu, prin fapta si simtire, chiar si in mediul social-lumesc, din contra li se pun piedici sufletesti, care tin sa tinda spre deznadejde, o deznadejde nedreapta.
Exista foarte multa nedreptate din partea bisericii in acest sens, o nedreptate hranita prin judecata si prejudecata, hranita din repulsie si nepasare...trasaturi emanate in virtutea credintei, dar care, in realitate nu are nici o legatura cu credinta, cat are legatura cu o doctrina inventata, o manipulare psihica absolut hidoasa.
Eventuala renuntare la manastire presupune foarte, foarte multe motive intemeiate, morale si firesti ale fiintei umane. Noi insa, judecand, ne axam in mod expres pe aparenta, pe fizic, pe lipsa de iubire din noi insine...pe o asprime care nu are nici o legatura cu Dumnezeu.
Mi se rupe inima pentru acesti oameni si cunosc foarte multi, le cunosc traseul profund care i-a determinat sa recurga la aceasta renuntare, le cunosc neputintele, le cunosc disperarea si saracia , lipsa de educatie decenta cu care intampina lumea sociala, lumea care judeca fara inima, fara credinta si fara discernamant.
Tare mi-as dori sa le ofer acestora consiliere psihologica, sprijin material, fiindca sunt si ei oameni ca noi, au dureri si bucurii asemenea noua, au instincte si sentimente asemenea noua...doar ca au avut parte de altfel de influiente si cercetari. Nu este nimic rau in a fi om, nici in a fi credincios...rau este in ceea ce pretindem in mod abuziv si nejustificat de Dumnezeu, ca ar insemna aceasta credinta cu adevarat.
Au si ei nevoie de un loc de munca, de prietenie,de siguranta, au nevoie de bunatatea capabila sa aline atatea suferinte si incertitudini, au nevoie de speranta, au nevoie de un acoperis deasupra capului, au nevoie de implinire prin iubire, dar mai presus de toate, au nevoie sa simta ca Dumnezeu este pretutindeni, mai ales in interior, caci nu doar niste ziduri iti poate garanta apropierea de Dumnezeu, sau o manipulare constanta, ci adevaratele ziduri care se pun in inima omului, de la om , la om.
Nu intelegeti majoritatea si nu o sa intelegeti niciodata, atata timp cat mandria mascata in credinta nu va va permite acest lucru, daca ati avea pic de umilinta de sine, ati putea privi asemenea oameni...ca pe niste oameni ca voi, demni de aceleasi tratamente pamantene si nu marginalizati si haituiti...

parerea mea persoanele adica calugarii care pleaca din ministire merita afuriseala sau ce scrie la canon pentru aceste persoane.

ei au depus un legamint un juramint cu DUMNEZEU nu se poate sal batjocoresti pe Dumnezeu in asa hal pe DumnezeU. Daca nu le place la MINASTIRE de ce sa mai dus acolo? CE Dumnezeu e dupa cum vrea acesti pacatosi, azi e maine nu e???? dA, sint pacatosi pentruca e pacat sa pleci din manastire mare pacat!! 1Calcare de JURAMINT!

Doamna cu fundatia e bine ca vreti sa faceti o fundatie pentru acesti pacatosi toti oamenii trebuie ajutati indiferent cat de pacatosi sant ei trebuie sai iubim pe toti. DAR AVETI MAREGRIJA, cand deschideti fundatia o sa fiti inconjurata de MARI PACATOSI, asa de mari si asa de cazuti ca e posibil sa va traga si pe dumneavoastra in pacat .mare induhovnicire trebuie sa aveti ca sa nu va traga dupa ei,calugarul e cel mai greu de indracit ca e om sfant, dar si cand il indraceste devine sfant, DA INVERS! O sa raspandeasca in jurul lor pacate si ispite ca se mint si pe ei insisi ca nu e pacat ca a fost calugari si a lepadat haina neagra.

daca ntrebi pe unul o sa zica ca a plecat ca asa a vrut Dumnezeu de la el deci intrun fel ei se justifica!!! ei au argumente pentru calcarea juramintului si diavolul lucreaza prin ei ca sasi desavarseasca opera in lume CE MAI RADE SCARAOTCHI CA IANTORS DIN DRUM PE ACESTI OAMENI

la mare primejdie va incumetati daca deschideti fundatia DAR MA ROG SA VA AJUTE DUMNEZEU SA FITI TARE

[ory]

La mare primejdie este sufletul tau..racit de atata lege si nepasare....
Daca ai gandi si cu inima, nu te-ai mai infricosa, decat de tine insuti...
Ai pus accent pe acei " mari pacatosi ", iar eu te intreb, cine sunt acei mari pacatosi, calugarii care renunta la manastire ?
I-a mai gandeste-te putin...s-ar putea sa cazi intr-o mare amagire de sine.