14.08.2011, 20:26:24
|
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
|
|
Citat:
În prealabil postat de horatiu.miron
Necesitatea lumanarii mi se pare o prostie. Sunt atatea feluri de a muri. Cati n-au murit fara lumanare din motive... practice? In multe cazuri moartea vine prin surprindere, pe nepregatite. Tocmai de-aia mi se pare o prostie "obligativitatea" lumanarii. Cine are, are. Cine n-are, n-are.
|
Cand cineva pierde pe cineva drag si nu i-a fost alaturi, prima intrebare e: "i-a aprins cineva o lumanare?" I se spune da si automat omul se linisteste. Gestul de a aprinde o lumanare are efecte puternice asupra starii tale psihice,ea da glas cuvintelor tale nerostite, dorintelor tale, e rugaciunea traita inlauntrul tau.Tu aprinzi lumanarea in speranta ca acel suflet va ajunge la Dumnezeu, iar aceasta speranta e cea care te insufleteste si-ti alina suferinta pierderii celui drag. Lumanarea lumineaza in tacere, fara zgomot, se mistue arzand si dispare dupa ce a topit in sine tot ceea ce a fost pamantesc si a devenit in intregime o raza de lumina in sufletul tau . Nu stim ce va fi dupa moarte, insa ne dorim sa-i fie bine celui plecat dintre noi, oriunde ar ajunge. Pentru dumneavoastra e o prostie, insa pentru alti oameni, care cred in viata de dupa moarte,acest gest ii ajuta si-i intareste. Daca ati observat la stiri, cand moare cineva (accident, sau alte cauze), intotdeauna se va gasi cineva, un simplu necunoscut, care va aprinde o lumanare pentru sufletul acelui om , deci s-a solidarizat cu el in moarte, nu l-a lasat singur.
Last edited by ioanna; 14.08.2011 at 21:09:56.
|