Marturisirea credintei

[cristiboss56]

În prealabil postat de Demetrius

Nu se poate cunoaște cine e creștin și cine nu în societate, la masă, la rugăciune până nu e pus în situația de a suferi pentru El; creștin e cine-L urmează și-L mărturisește cu prețul vieții, nu cine se laudă că-i botezat.
În versetul ce însoțește primul post al acestui topic, Iisus Hristos la asta se referea:

Good word without deeds are rushes and reeds

În prealabil postat de mirela.t

Am observat o mică/ mare eroare, de internet. :) Sau poate nu, cine știe...
Am bolduit-o, căci conf. cu originalul trebuie să citim "pentru ea" (fericirea nn), nu "pentru el" (care el?!).

Intr-adevar.... Him! Amuzant, desi...:)

VIDEO: Conferinţa – Ispita spiritualităţii orientale


Am ascultat numai partea a patra. E impresionanta. In aceasta parte este vorba despre ceea ce inseamna concret pentru noi, romanii, marturisirea credintei. Incepand de la cumpararea produselor romanesti, continuand cu promovarea valorilor crestine in toate sferele de activitate si terminand cu implicarea in politica a celor care vor si pot sa marturiseasca credinta dintr-o functie de conducere importanta.

Se da apoi exemplu de parlamentar al altei tari care avea rugaciunea inimii. Sa ne dam seama cate decizii corecte si in folosul romanilor ar putea lua astfel de parlamentari.

Se spune apoi cum in Grecia, copiii, in careu, spun impreuna cu cadrele didactice rugaciunile de dimineata, in timp ce in alte tari din America si din Apus copiii sunt educati pentru a accepta homosexualitatea ca normalitate. Valorile crestine trebuie aparate de catre crestini, nu de catre UE.

Daca nu suntem atat de legati de viata aceasta si consideram ca vom muri maine, spune fiul lui Mircea Vulcaneascu, atunci putem sa marturisim credinta, putem sa luam decizii in favoarea romanilor. De aceea, e necesar sa se implice crestinii in politica si, odata ajunsi in functii de conducere, sa nu se lase manjiti.

Exemplu de urmat: Sacrificiu pentru credinţă! Zeci de enoriaşi au înnoptat în faţa Palatului Parlamentului din Chişinău

[Ekaterina]

"Celor ce marturisesc intruparea Cuvantului prin cuvinte, cu gura, in inima si minte, in scris si in icoane: Vesnica lor pomenire!

Acelora ce cunosc deosebirea dupa firi ale unuia si aceluiasi ipostas al lui Hristos si Ii recunosc insusiri atat create cat si necreate, vazute si nevazute, ca patimitor si nepatimitor, marginit si nemarginit; cei ce atribuie naturii dumnezeiesti cele necreate, iar naturii omenesti celelalte insusiri, printre care si marginirea, si proclama aceasta atat in vorba cat si in icoane: Vesnica lor pomenire!

Acelora care crezand si marturisind, propovaduiesc cuvintele Evangheliei in scrieri, in fapte si in forme, si aduna acestea intr-o singura datorie ce cuprinde atat propovaduirea prin cuvinte, si intarire sigura a adevarului prin icoane: Vesnica lor pomenire!

Acelora care isi sfintesc buzele prin cuvant, si celor ce se sfintesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscand si propovaduind, ca si ochii celor ce se sfintesc prin sfintele icoane, conducand astfel mintea catre cunoasterea de Dumnezeu, ca si prin bisericile sfintite, sfintele vase si alte sfinte comori: Vesnica lor pomenire!"

Extras din Sinodiconul Ortodoxiei

[grigoras gherase]

În prealabil postat de antoniap

,,Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.
Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.''
Sfanta Evanghelie dupa Matei 10 (32-35)

Pornind de la acest citat, poate ca ar fi bine sa ne gandim impreuna cum marturisim credinta noastra crestina ortodoxa. Daca am fi pusi in stuatia de a fi impuscati, daca marturisim ca suntem crestini, ce am face?

Neluand in seama ultima propozitie,nu pentru ca ar fi cu ceva nedemna,ci pentru ca este mai putin probabila in "catunul" acesta,Romania,as spune ca marturisirea credintei noastre ortodoxe o facem ceas de ceas si zi de zi prin trairea noastra cotidiana.Am cautat sa nu aduc definitii academice,nici nu cunosc sa existe,si nici nu sunt academician sa scornesc vreuna,dar m-am gandit ca numai un om care treieste poate marturisi.Si daca traiesti,cum vorba-i pasare zburatoare,atunci numai fapta mai poate certifica ceva de incredre.Cam asa am ajuns la concluzia ca numai prin trairea noastra de zi cu zi putem marturisi pe Iisus Hristos cu adevarat.
Traiesc eu doar pentru buzunarul meu,traiesc eu doar pentru burta mea,traiesc eu doar pentru a-i pune in inferioritate pe semenii mei,traiesc eu doar pentru a ma satisface pe mine producand numai durere in jurul meu?Sa spunem ca ,da,aceasta fac.Pe cine am marturisit prin faptele mele?Pe Domnul Hristos,in niciun caz!
Sunatu-mia la usa gravida in miez de noapte si n-am putut capul sa-l asez pe perna,plangand copilul cel cazut si julit la mana,doar cu o sarutere l-am linistit,si n-am in chis usa in nas celu-i ce mi s-a plans ca bani de paine nu mai are,nicicum banutul vaduvei nu am luat!Pe cine dar am marturisit?Inchid gura mea si nu spun,sa spuna Domnul caci el este judecatorul!
O marturisire vreu totusi sa fac:ma bucur ca traiesc si pot sa spun ca va iubesc!
Mare este multimea pacatelor mele,Nascatoare de Dumnezeu,Curata:la tine alerg,avand trebuinta de mantuire.

[Tomita]

În prealabil postat de antoniap

VIDEO: Conferinţa – Ispita spiritualităţii orientale


Am ascultat numai partea a patra. E impresionanta. In aceasta parte este vorba despre ceea ce inseamna concret pentru noi, romanii, marturisirea credintei. Incepand de la cumpararea produselor romanesti,

Imi pare rau ca sunt off-topic dar eu nu vreau sa incurajez produsele romanesti...eu incurajez cel mai bun raport pret/calitate.
Daca se incurajeaza produsele romanesti si nu competitivitatea ajungem o societate inapoiata..nu stimulam progresul (si asa avem o societate as spune populista).
Daca cel mai bun pret/calitate este romanesc atunci ma bucur dar sa cumperi ce e mai putin bun doar pentru ca e romanesc mi se pare regres (daca producatorii au piata asigurata nu trebuie sa mai fie competitivi, sa creasca calitatea).

[Ekaterina]

In cartea sa, Daruind vei dobandi, Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste despre importanta marturisirii credintei.

"Sfantul Apostol Pavel ne invata ca nu ajunge credinta launtrica, oricat ar fi ea de sincera, de calda, de adanca. Nu ajunge. Mai este negresit nevoie, de vrem sa ne mantuim, de marturisirea ei cu gura ori de cate ori suntem pusi in situatia de a vadi cine suntem, ce credem si ce hram purtam. Despre aceasta indatorire a crestinilor am mai avut prilejul sa vorbim. Nu strica totusi deloc sa repetam: daca nu-L marturisim pe Hristos cu gura, adica public, cu glas puternic si nesovaitor, oricare ar fi riscurile implicate de aceasta profesiune de credinta a noastra, in zadar ni se pare ca-L iubim pe Hristos si ne amagim cu iluzia ca suntem crestini. Ori poate ca-L si iubim, in parte, nevolnic, temporar, subred, necinstit."

de multe ori mi s-a intamplat sa-mi fie rusine sa-mi fac semnul Sfintei Cruci la masa atunci cand eram la cantina sau cu alti prieteni la vreun restorant.ma simteam stanjenita simtindu-le privirile curioase.o colega chiar m-a intrebat odata:"ce faci,te inchini?" cu un aer glumet.cu fetele mai merge cum mai merge,dar atunci cand erau baieti in preajma,sa te tii.si culmea,radeau si faceau glume cu precadere teologii.bine ca acum s-a obisnuit si nu mai reprezint nicio noutate.

de multe ori,aflandu-ma in astfel de situatii,gandul la cuvintele Mantuitorului m-au mustrat si incurajat.simteam,intadevar,rusine,insa nu am renuntat.cu timpul,nu doar stanjeneala mea a disparut,ci si glumele mai mult sau mai putin rautacioase.

nu e usor sa-L marturisesti pe Dumnezeu in fata oamenilor care sunt straini de o viata crestineasca,dar daca Domnul a ingaduit sa te afli printre astfel de oameni o face pt. a te smeri si pt. a-i ajuta (invata) pe acestia(eu insumi am ajuns sa ma straduiesc sa duc o viata crestineasca incurajata fiind de comportamentul altor persoane).

concluzie:sa-L marturisim pe Mantuitorul este o datorie fata de El si un mare folos pentru aproapele,chiar daca avem de infruntat anumite "bascalii".

În prealabil postat de grigoras gherase

O marturisire vreu totusi sa fac:ma bucur ca traiesc si pot sa spun ca va iubesc!

Este si asta un fel de marturisire...
Super