Iadul este vesnic?

Îngerii, fiinţe necorporale, se pare că sunt dotaţi cu luciditate maximă, fiind lipsiţi de dileme, de îndoieli. Prin urmare, alegerile pe care le fac sunt categorice, desăvârşite, definitive. Nu au în natura lor posibilitatea de schimbare, de revenire, de pocăinţă. Sau dacă au avut-o cândva, asta a fost demult, înainte de a fi creat omul, după care s-au statornicit pentru totdeauna în alegerea făcută.

La fel se va întâmpla şi cu noi după ce se va săvârşi vremea aceasta, a alegerii şi a desăvârşirii în alegere, a pocăinţei.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iată şi dovada care arată că sufletele celor care au murit în stare de rău înainte de venirea Lui Hristos în lume au avut parte de o predică acolo unde erau, adică în Iad:

Ce anume le-a propovăduit? Şi de ce? E limpede: le-a explicat că încă mai pot alege viaţa datorită Jertfei mîntuitoare pe care El tocmai a săvîrşit-o, le-a dat şansa de a ajunge în Rai dacă le convine Raiul. Nu a forţat pe nimeni, aşa cum nici un predicator al zilelor noastre nu obligă prin cuvîntul său pe nimeni la nimic. Iată cum a fost posibilă tranziţia de la Iad la Rai prin bunăvoinţa şi prin dragostea Creatorului.

Se spune ca toti au auzit predica, dar dupa moarte nimeni nu mai poate face nimic, Iisus a luat din Iad doar trupurile celor ce erau drepti cand au murit, nu cei ce au facut fapte dupa aceea. Asa si azi ne rugam pentru morti pentru ca ei nu ma pot face nimic daca sunt in Iad, noi ne rugam pentru ei, facem si milostenie, ca sa se puna pentru ei.
Altfel nu ar mai conta ce facem pe pamant, am putea sa facem si dupa moarte fapte bune si sa ne mantuim toti.

[catalin2]

În prealabil postat de stefan florin

Nu.Demonii cred si se cutremura, cum zice apostolul Iacob in epistola lui, dar nu fac fapte de pocainta. Parerea mea este ca demonii au evoluat in rau atat de mult incat chiar daca ar vrea sa faca o fapta buna, nu m-ai pot

Demonii ar putea face pocainta si fapte bune, dar e asa cum spui, facand tot timpul fapte rele au inaintat in rau si nu mai au cunostinta si vointa sa faca fapte bune. La fel si ingerii, cu ajutorul harului de la Dumnezeu care ii intareste au inaintat in bine si nu mai vor sa faca decat fapte bune.

În prealabil postat de stefan florin

Nu.Demonii cred si se cutremura, cum zice apostolul Iacob in epistola lui, dar nu fac fapte de pocainta. Parerea mea este ca demonii au evoluat in rau atat de mult incat chiar daca ar vrea sa faca o fapta buna, nu m-ai pot

Eu tind sa cred ca soarta demonilor e pecetluita, in sensul ca alegerile lor s-au facut deja. Vremea pocaintei le-a trecut. Dealtfel in asta si consta cubul de piatra in care s-au inchis pe veci: in imposibilitatea de a mai alege, de a mai voi si altceva decat intunericul.
Tocmai din acestmotiv, acesta de a nu mai sta deloc in puterea lor sa aleaga lumina, tocmai din aceasta neputinta totala a lor, de fiinte fatal schimonosite, inteleg pentru ce s-au rugat atatia sfinti pentru ei. Stim din marturisile scrise, din marturiile despre sfinti, ca acestia se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea demonilor. Un exemplu este Sfantul Siluan si inca multe alte exemple am gasit (spre uimirea mea, la inceput).
Daca ar fi stat in puterea lor sa se pocaiasca, nu ar mai fi fost nevoie ca sfintii sa se roage pentru ei. E clar, asadar, ca au pierdut orice putere a caintei.
Mie unul imi e mila de orice drac. De cand cunosc natura raului din propriile mele fapte, imi dau seama ca raul, intunericul, dracul inseamna neputinta. Incapacitate totala de a face un act bineplacut inaintea Domnului. Ruptura totala de harul lui Dumnezeu.
De aceea, imi e mila de nenorocitele creaturi si, desigur, de mine insumi in zonele mele de intuneric.
Am spus mereu ca supralicitam libertatea de alegere a omului. Am demonstrat candva, cat am avut rabdare si priepere, ca alegerile noastre sunt cvasinule, fiind conditionati sever, in straturi suprapuse, de mecanisme psihice, de valori impuse, de presiuni educationale si culturale etc.
Stiu si cred ca omul are liber arbitru. Are aceasta functie sufleteasca, stihie, putere, capacitate. Dar puterea de functionare reala a acestuia este drastic limitata, cu cat ne cufundam in istoria noastra care tinde asimptotic la viitorul prabusirii.
Insa puterea lui Dumnezeu e nespus de mare! Unde Domnul voieste, chiar si pe omul cel mai bicisnic il readuce, macar o clipa, in starea de a alege lumina. Talharul de pe cruce... Si altii. Si fiecare din noi.
Rau este ca ne credem asa de liberi, fratilor. Suntem orbi, sa ma iertati. Orbi si incantati de orbirile noastre toate.
Asa cred eu.

P.S. Mai cred ca dovada cea mai buna a intuirii orbirii si neputintei, intrucat omul isi ghiceste cumva adevarul launtric cel mai adanc, dovada aceasta apare evident la aparatorii radicali/fundamentalisti ai credintei ortodoxe. Radicalii, ortodoxistii sunt cei mai convinsi de orbirea si ratacirea lor. Insa nu vor s-o recunoasca! Asa ca, in virtutea mecanismelor inconstiente de aparare impotriva fricii, ei isi apara cu inversunare, frizind ridicolul, stupiditatea si cinismul, isi apara asadar asazisa ortodoxie. Nici vorba!... Ortodoxia nu e o credinta a fricii. Ci dimpotriva, a eliberarii de aceasta angoasa adanca, prin harul lui Dumnezeu.
Unde este rigiditate, stapanul este frica. Iar unde e frica, apar bulanele, catusele si batele, inclusiv verbale. Rigiditatea si forta ei inumana.
Oamenii liberi, asadar robii adevarati ai Domnului, sunt maleabili calzi si jucausi precum focul. Si foarte, foarte flexibili in situatii variate, pastrind insa natura lor luminoasa, calda, fertila. Roadele lor sunt bune si sunt dulci.
Sunt statornici, ca stanca, doar in dragostea de Dumnezeu.
Iar Duhul ii poarta unde vrea si cum vrea, spre uimirea noastra, intrucat ni se par schimbatori, imprevizibili, nebuni de-a binelea uneori.
Fricosii rigizi fac roade doar suparare, inevitabil, lor si semenilor lor. Mai devreme sau mai tarziu ei isi arata de fapt natura umbroasa, rece, sterila. Oameni incruntati, iar uneori de-o veselie tampa, idioata, ridicola.
Sunt convins de toate acestea, pe care le cantaresc in sufletul meu chinuit, de peste 30 de ani. Nu aveti decat sa luati totul in raspar si sa credeti ca v-a mantuit Domnul uite-asa, plici sau poc, batind din palme. Eu spun ca ganditi si simtiti magic, imbatati de vraja apararilor impotriva propriilor frici ascunse. Copilul magic dinlauntrul vostru va omoara credinta, ortodoxistilor, bietilor. Lepadati-va de magie! Hristos nu este magician, cum credea Simon magul. Pentru simplul motiv pe care il numim smerenie - usa catre puterea dumnezeiasca, etern iubitoare si trofica.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sad story

Sunteti sigur ca e vorba in acel text de sufletele mortilor sau cumva de duhuri demonice care au pacatuit (despre care vorbeste si Iuda)?

Demonii au păcătuit cu mult înainte de Noe despre care pomeneşte versetul de mai sus. De unde se deduce că este vorba despre oameni aici, despre sufletele lor captive în întunericul "dinafară".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Se spune ca toti au auzit predica, dar dupa moarte nimeni nu mai poate face nimic, Iisus a luat din Iad doar trupurile celor ce erau drepti cand au murit, nu cei ce au facut fapte dupa aceea. Asa si azi ne rugam pentru morti pentru ca ei nu ma pot face nimic daca sunt in Iad, noi ne rugam pentru ei, facem si milostenie, ca sa se puna pentru ei.
Altfel nu ar mai conta ce facem pe pamant, am putea sa facem si dupa moarte fapte bune si sa ne mantuim toti.

Dacă ar fi fost vorba doar de aceştia, mai exact despre cei care aşteptau "în sînul lui Avraam" venirea Mîntuitorului, atunci ce sens mai avea acea predică pentru drepţii din vechime? Predica este menită celor care au nevoie de convertire, de întoarcere spre Bine, spre Dumnezeu. Ce i-ar fi spus atunci Hristos lui Adam, Evei, lui Avraam, lui Noe, lui Daniel şamd?

Gîndeşte-te cîte suflete au trăit de-a lungul istoriei de la protopărinţii noştri şi pînă acum ~ 2000 de ani. Gîndeşte-te că fiecare om a avut istoria lui, viaţa lui acolo unde a trăit el vremelnic. Pe fiecare om Dumnezeu l-a iubit şi îl iubeşte şi-l va iubi pentru totdeauna. Eu cred că Hristos abia a aşteptat să Se coboare la Iad ca să le mărturisească tuturor care este ADEVĂRUL existenţei lor vremelnice şi veşnice. Să le explice de ce au fost creaţi, care a fost sensul vieţii lor şi, foarte foarte important, ceea ce urmează în continuare. Aşa au avut posibilitatea înţelegerii complete a realităţii şi posibilitatea de a alege lucid o existenţă pe potriva voinţei proprii, fără a fi forţaţi de Creatorul să meargă în Rai sau să rămînă mai departe de El, în Iad.

Altfel, nu-mi explic acest verset.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan cezar

Mie unul imi e mila de orice drac.

Exact aşa spunea Părintele Galeriu, să ne fie milă de ei.

Demonii sînt tot nişte fiinţe create după modelul Lui Dumnezeu, mai după chipul Lui Hristos, dar care au ales să nege înălţarea spre asemănarea cu El coborîndu-se spre adîncurile nebănuite ale unei existenţe cît mai departe de Creatorul lor.

[stefan florin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În prealabil postat de stefan florin
ai dovezi biblice care sa sustina afirmatiile tale? Eu unul nu le-am gasit. Mai mult in Biblie scrie asta:
"Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi" (Luca 16:26)



Iată şi dovada care arată că sufletele celor care au murit în stare de rău înainte de venirea Lui Hristos în lume au avut parte de o predică acolo unde erau, adică în Iad:

1 Petru 3

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.

Ce anume le-a propovăduit? Şi de ce? E limpede: le-a explicat că încă mai pot alege viaţa datorită Jertfei mîntuitoare pe care El tocmai a săvîrşit-o, le-a dat şansa de a ajunge în Rai dacă le convine Raiul. Nu a forţat pe nimeni, aşa cum nici un predicator al zilelor noastre nu obligă prin cuvîntul său pe nimeni la nimic. Iată cum a fost posibilă tranziţia de la Iad la Rai prin bunăvoinţa şi prin dragostea Creatorului.

da, le-a predicat, dar nu spune ca le-a si scos din locul unde se aflau atunci

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de stefan florin

da, le-a predicat, dar nu spune ca le-a si scos din locul unde se aflau atunci

Dacă nu i-ar fi scos, pe cei care ar fi ales mîntuirea (nu pe toţi la grămadă), atunci se rost ar mai fi avut acea predică?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Exact aşa spunea Părintele Galeriu, să ne fie milă de ei.

Nu stiam, frate. O, iti multumesc foarte mult!!! ....:) M-am hazardat sa marturisesc pur si simplu cum simt, fara temei dogmatic. Asa ca ma bucura "dezlegarea" primita prin tine de la Parintele Galeriu.
(Sau poate am uitat cum scria parintele Sofronie, Sfantul Siluan... Am tot mai putin ragaz sa recitesc si sa citesc......)