Cum explicati?

[silverstar]

Si, ca un ados, cu regret o spun, aici pe forum exista cateva persoane, victime ale manipularii si indoctrinarii care refuza deschiderea spre nou, spre informatie, care iau de capatai ce li s-a inoculat. Progresul, evolutia nu se realizeaza cu asemenea oameni. Noi oamenii ce facem, evoluam sau involuam?
Iata o tema care ar putea constitui motiv de discutie: Evolutie sau involutie? Unde suntem? Spre unde ne indreptam?

În prealabil postat de silverstar

Si, ca un ados, cu regret o spun, aici pe forum exista cateva persoane, victime ale manipularii si indoctrinarii care refuza deschiderea spre nou, spre informatie, care iau de capatai ce li s-a inoculat. Progresul, evolutia nu se realizeaza cu asemenea oameni. Noi oamenii ce facem, evoluam sau involuam?
Iata o tema care ar putea constitui motiv de discutie: Evolutie sau involutie? Unde suntem? Spre unde ne indreptam?

Paracelsus a spus: Nu ne pot constrange decat ideile care ne plac.
Mie imi place tot ce e legat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
A crede nu e nici manipulare, nici indoctrinare. Credinta da sens vietii.
Cum se face ca uiti mereu ca te afli pe un forum crestin-ortodox si esti mereu nemultumita de temele abordate si de sursa de inspiratie folosita?!? Aceasta atitudine se reflecta in special in limbajul folosit si in ideile pe care le vehiculezi: putine si alea fixe, dar niciodata crestine.
Cred ca este cazul, acum la inceput de an, sa-ti revizuiesti atitudinea fata de cei multi, care au aratat compasiune fata de tine si fata de pierderea suferita.
Iar cuvantul de ordine sa fie respect reciproc, asa cum ii sade bine unui crestin-ortodox.

[mq]

În prealabil postat de ancah

Paracelsus a spus: Nu ne pot constrange decat ideile care ne plac.
Mie imi place tot ce e legat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
A crede nu e nici manipulare, nici indoctrinare. Credinta da sens vietii.
Cum se face ca uiti mereu ca te afli pe un forum crestin-ortodox si esti mereu nemultumita de temele abordate si de sursa de inspiratie folosita?!? Aceasta atitudine se reflecta in special in limbajul folosit si in ideile pe care le vehiculezi: putine si alea fixe, dar niciodata crestine.
Cred ca este cazul, acum la inceput de an, sa-ti revizuiesti atitudinea fata de cei multi, care au aratat compasiune fata de tine si fata de pierderea suferita.
Iar cuvantul de ordine sa fie respect reciproc, asa cum ii sade bine unui crestin-ortodox.

Buna Ancah,

As vrea sa te intreb ceva legat de notiunea de "credinta".

Prin "a crede" eu pot intelege la prima vedere dou sensuri fundamental diferite:
1. a lua de buna ce zice o sursa exterioara tie (fara sa te indoi de veridicitatea afirmatiilor)
2. A avea banuila,senzatia, presimtirea (ca atunci cand spui "cred ca va ploua, dar nu sunt sigur", - intamplator a inceput sa ploua - , dar nu cred ca din cauza mea).


Tu in care din aceste doua situatii de incadrezi preponderent (pentru ca nici un om nu se poate situa ferm doar pe o pozitie din cele doua) ?

A doua intrebare suna cam asa: cine crezi tu ca este mai aproape de Dumnezeu, un om care crede orbeste in El pentru ca asa i-au spus ceilalti sa faca, sau un om care incepe sa simta necesitatea existentei creatorului din proprie initiativa (nu exclud ca aceasta presimtire sa fi fost rezultatul unui proces evolutiv trecand si prin fazele credintei oarbe, dar posibil sa nu).

Reformulez: care e mai pretioasa, credinta totala oarba (incostienta) sau o mica banuiala ( ceva de genul "cred ca s-ar putea sa existe Dumnezeu pentru ca e firesc sa existe, dar nu sunt sigur de loc").

În prealabil postat de mq

Buna Ancah,

As vrea sa te intreb ceva legat de notiunea de "credinta".

Prin "a crede" eu pot intelege la prima vedere dou sensuri fundamental diferite:
1. a lua de buna ce zice o sursa exterioara tie (fara sa te indoi de veridicitatea afirmatiilor)
2. A avea banuila,senzatia, presimtirea (ca atunci cand spui "cred ca va ploua, dar nu sunt sigur", - intamplator a inceput sa ploua - , dar nu cred ca din cauza mea).


Tu in care din aceste doua situatii de incadrezi preponderent (pentru ca nici un om nu se poate situa ferm doar pe o pozitie din cele doua) ?

A doua intrebare suna cam asa: cine crezi tu ca este mai aproape de Dumnezeu, un om care crede orbeste in El pentru ca asa i-au spus ceilalti sa faca, sau un om care incepe sa simta necesitatea existentei creatorului din proprie initiativa (nu exclud ca aceasta presimtire sa fi fost rezultatul unui proces evolutiv trecand si prin fazele credintei oarbe, dar posibil sa nu).

Reformulez: care e mai pretioasa, credinta totala oarba (incostienta) sau o mica banuiala ( ceva de genul "cred ca s-ar putea sa existe Dumnezeu pentru ca e firesc sa existe, dar nu sunt sigur de loc").

Draga Mircea,
Exista si a treia posibilitate:
a crede in Dumnezeu inseamna a sti ca exista. Desi nu L-am vazut, eu stiu ca Dumnezeu exista. Ai inteles?

[silverstar]

În prealabil postat de ancah

Paracelsus a spus: Nu ne pot constrange decat ideile care ne plac.
Mie imi place tot ce e legat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos.
A crede nu e nici manipulare, nici indoctrinare. Credinta da sens vietii.
Cum se face ca uiti mereu ca te afli pe un forum crestin-ortodox si esti mereu nemultumita de temele abordate si de sursa de inspiratie folosita?!? Aceasta atitudine se reflecta in special in limbajul folosit si in ideile pe care le vehiculezi: putine si alea fixe, dar niciodata crestine.
Cred ca este cazul, acum la inceput de an, sa-ti revizuiesti atitudinea fata de cei multi, care au aratat compasiune fata de tine si fata de pierderea suferita.
Iar cuvantul de ordine sa fie respect reciproc, asa cum ii sade bine unui crestin-ortodox.

Nu vad cine si ce iti da tie dreptul sa ma judeci, sa-mi spui ca nu cred in Dumnezeu, ca am idei fixe si ca nu sunt crestin-ortodoxa. Daca te-a suparat afirmatia mea din postarea de mai sus inseamna ca te-ai regasit in randul indoctrinatilor despre care pomenesc, in randul celor cu a caror creier, manipulatorii pot juca fotbal.
Anca, pe mine nu ma deranjeaza temele propuse ci felul in care sunt abordate. Nu poti sa reduci toata viata numai la a crede orbeste, ilogic si fara discernamant. Cum poti tu sa spui ca eu am idei fixe, in conditiile in care mintea ta este inchistata ca intr-o menghine. Vino cu argumente, dar cu argumente logice, viabile cand faci o afirmatie. Nu crezi? Sunt un om liber. Dumnezeu mi-a lasat liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege, de a hotari eu insami pentru mine. Daca e pe asa, de ce gura mea sa pronunte cuvintele sau gandurile altuia. De ce am cap? Sa judec, sa ma informez, sa studiez si sa aleg ce se potriveste conceptiei mele de viata, ideilor pe care mi le-am format in urma celor citite, constatate de mine. Nu crezi ca am voie? Pentru ca sa ma inchid ca intr-un turn de fildes si sa devin robotel? Nu poti face asemenea afirmatii despre nimeni. Asa ai procedat si cu CM, o femeie extrem de inteligenta de la care toti am fi avut de invatat si nu te-ai lasat pana nu ai vazut-o plecata. Te deranjeaza adevarul dar de ce nu incerci sa intri in randul oamenilor cerebrali. Toate postarile tale incep cu... ala sau aia sau citatul cutare spune... si de zeci de ori ai fost intrebata ce ai tu de spus, care sunt ideile tale si, sigur! nu ai avut nimic de spus pentru ca tu nu ai idei, nu ai propria ta conceptie.
Daca tot m-ai provocat, inca mai am multe de spus, numai ca acum am treaba, ninge afara! pentru prima oara si vreau sa ies sa ma bucur de prima ninsoare. Tu, voi care nu stiti sa radeti si condamnati omul pentru ca a spus o gluma si cereti inchiderea topicului, stiti sa va bucurati, stiti ce e aia sa simti ca esti iar copil si sa-ti tresalte inima de bucurie la vederea unui fulg de nea?

[mq]

În prealabil postat de ancah

Draga Mircea,
Exista si a treia posibilitate:
a crede in Dumnezeu inseamna a sti ca exista. Desi nu L-am vazut, eu stiu ca Dumnezeu exista. Ai inteles?

Nici macar nu am indraznit sa aduc vorba despre aceasta posibilitate, a sti sigur de existenta lui Dumnezeu.

Daca stii sigur ca Dumnezeu exista inseamna ca nimic din tot ceea ce ne inconjoara nu mai e un secret pentru tine. Sunt de acord, nu trebuie sa-l vezi ca sa stii sigur ca exista, dar asta inseamna ca metoda ta prin care ai ajuns la aceasta cunoastere totala depaseste tot ce a creat spiritul uman de la creatie pana in prezent.

Daca tot esti atotstiutoare te rog lamureste-ma si pe mine depre un fapt relativ minor fata de maretia lui Dumnezeu: antineutrinii care au fost dedusi teoretic, exista cu adevarat in natura sau sund doar o speculatie teoretica ?

Sa nu incepi sa zici ca tu stii ca exista Dumnezeu, dar de fapt nu esti atotcunascatoare, pentru ca nu tine. Dupa cum am mai spus, cand ai ajuns la adevarul suprem, nici un alt adevar nu mai e o taina pentru tine.

Mircea, eu ti-am raspuns simplu. Nu e cazul sa faci adaugiri de la tine. Eu stiu ca Dumnezeu exista, de aceea cred In El. Dar asta nu inseamna ca-I cunosc toata creatia. Vezi la ce concluzii eronate te duc lecturile tale?

[mq]

În prealabil postat de ancah

Mircea, eu ti-am raspuns simplu. Nu e cazul sa faci adaugiri de la tine. Eu stiu ca Dumnezeu exista, de aceea cred In El. Dar asta nu inseamna ca-I cunosc toata creatia. Vezi la ce concluzii eronate te duc lecturile tale?

Bine, atunci si eu o sa-ti raspund simplu printr-o intrebare:

DE UNDE STII CA EXISTA DUMNEZEU ?

Silverstar,
Mie-mi pare rau cand vad ca reactionezi asa. Ideea era sa vorbim frumos unii cu altii. Ne-ai spus odata, de doua ori ca nu gandim...Parerea ta. Dar acum ajunge.
As vrea sa lasi macar odata garda jos si sa te arati asa cum esti, vulnerabila, dar nu in fata noastra , ci a lui Dumnezeu. Pune-te in genunchi si cheama-L. N-o mai fa pe viteaza, ca ai la fel de mare nevoie de Dumnezeu ca si toti oamenii. Dumnezeu vine, daca il chemi. Cheama-L!

În prealabil postat de mq

Bine, atunci si eu o sa-ti raspund simplu printr-o intrebare:

DE UNDE STII CA EXISTA DUMNEZEU ?

Iarta-ma, dar la aceasta intrebare nu cred ca iti sunt datoare un raspuns. Cauta-L si tu si Il vei gasi. Si atunci vei sti.