mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

Văd că nu te lași, intoxici, întoxici prin înjectare cu minciună... prin procedeul viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc că cică acolo unde-s mai mulți creduli ce pun botul acolo precis e și Adevărul... ba pardon, pământul nu e glob și acolo le era gândul la plimbare, pe mare, cu pluta... pe motiv de criză.

MM: „Numai că mereu se ivesc unii care vor să pună ei "un nou început".”

Răbspuns: Păi nu Domnul a zis că va face Cer nou și Pământ nou? Dar eu știu de ce nu vă convine... la unii... și la alții... că probabil voi n-ați înțeles care-i faza... și v-ați curentat singuri la nuul!.. neștiind că v-a tras curentul... afară... de la scoală.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de vsovivi

Dar eu știu de ce nu vă convine... la unii... și la alții.

Daca tot scriem cu diacritice si avem pretentia ca vorbim corect, de ce nu folosim "unora" si "altora"?

[vsovivi]

În prealabil postat de horatiu.miron

Daca tot scriem cu diacritice si avem pretentia ca vorbim corect, de ce nu folosim "unora" si "altora"?

Păi... pentru că nu e vorba de unora și de altora pe aici ci de unii și de alții... se știu ei... că doar nu suntem la dentist-ul... unora sau altora.

[vsovivi]

În prealabil postat de horatiu.miron

Daca tot scriem cu diacritice si avem pretentia ca vorbim corect, de ce nu folosim "unora" si "altora"?

Și încă o chestiune, păi de ce-mi atribui mie, mofturile și pretențiile tale, grămăticul, căci eu am doar pretenția de la tine ca să nu fii prost... crescut, ci să fii crescut numai de Dumnezeu... mare și frumos... și nu „mare și frumoasă” așa ca MMargareta roata bicicleta... care s-a tot sucit și s-a răsucit... până s-a prăbușit din spațiu în mare exact ca „balonul de săpun” al Asociaţiei Române pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA).

Păi dacă nu m-au ascultat (nici nu le-am spus nimic deci nu aveau ce și cum să asculte) dar eu totși am scris pe aici pe forum pe undeva cum anume pot să facă ceva durabil... o stație de lansare pentru Cer, dar ea trebui construită pe vârful OMU'... și balonul trebuia legat cu nilon gros, ca să-l poată trage jos apoi... și pus pe fir din loc în loc niște emițători pentru radar ca să nu rupă firul ceva avion buclucaș.

Uite le dau o idee la ăștia de la ARCA, gratis, de la Domnul că El m-a inspirat căci îi iubește pe copii, păi în loc de 1 balon verde pe care să îl umpli cu heliu sau hidrogen și apoi să pierzi și gazul și tot, iată cum m.a străfulgerat:


1.Trei baloane transparente mari legate între el cu nilon, formând trei sfere tangente, care în mijloc au un spațiu gol, suficient ca printre ele să fie lansată racheta care se va sprijini pe nod atunci când va porni.

2.Fiecare balon transparent foarte mare, trebuie umplut cu baloane colorate în toate culorile curcubeului, ce sunt pline cu heliu sau gaz ușor dar care la căldură se dilată mult.

3.O legătură de nilon gros, ce rezistă la eventualele vânturi, și legat la un motor care să tragă jos după lansare TRI-balonul ARCA.


Avantaj, deasupra norilor, balonul se încălzește, căldura se degajă în balonul transparent de la baloanele colorate care degajă căldură și astfel se umflă ceva mai mult, își crește volumul, devine mai ușor și iată are o forță mai mare de urcare.

Rachetele mici ce se vor arunca în spațiu se pot lansa prin procedeul resort, ce se sprijină pe nod, ele păstrându-și „inerția” o vreme, sau dacă vor fi mai inteligente, vor putea folosi vântul solar, sau vor putea folosi jet, și se vor putea plimba și dirija deasupra României...

Dar mi-e frică să nu fure proiectul americanii sau rușii sau arabii sau chinezii sau jidovii sau negrii sau fasciștii sau columbienii sau mai rău, ăștia ai noștrii de la taxe și impozite, securiștii noștrii și să înceapă controlul total și urmărirea generală... că atunci v-a trebui s-L chem pe Dumnezeu în ajutor ca să trimită o ploaie cos-mică sau cos-mare... ca să le spargă toate baloanele și roboțeii și rachețelele astea ruojii ale antichriștilor și savantiștilor și hoților și vardiștilor ăștia... la „băieții buni” adică... foarte foarte... cum ar veni adică de buni, ei, se știu ei: unii și alții, unora și altora.

[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (I)

Liderii pucioşi pretind că Verginica făcea “minuni” pe vremea petrecerii ei în trup, şi chiar au adunat într-un capitol special al cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa o serie de “mărturii” ale unor adepţi mai înfocaţi, gata să jure că au fost martori ai unor fapte ieşite din comun săvârşite de Verginica. O citire atentă a acestor “mărturii” dezvăluie slaba lor credibilitate, bazată mai degrabă pe un sentimentalism ieftin şi pe o percepţie superficială a realităţilor relatate de ei ulterior ca fiind “minuni”.
De altfel, ideologia pucioşilor privind “minunile” este inconsecventă. Uneori, doctrina pucioşilor se pronunţă sistematic împotriva minunilor:

- astăzi numai dracul face minuni (să fie valabilă această afirmaţie şi pentru “minunile” săvârşite de Verginica?):

“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-05-1960)

- vremea minunilor a trecut şi este de mult apusă; în trăirea creştinească, accentul trebuie pus pe sporirea credinţei şi nu pe facerea de minuni:

“ ... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-08-1979)

- singura minune care i-a mai rămas omului la îndemână este putinţa de a crede în Dumnezeu:

“Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune şi tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă aşa a fost planul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-02-1995)

- deşi oamenii nu s-a dezbărat de obiceiul de a căuta minuni, semnele şi minunile nu sunt de nici un folos omului (atunci de ce mai făcea Verginica minuni, dacă le făcea, îndată ce ele nu erau de folos semenilor ei?):

“Omul vrea minuni, vrea semne, dar acum e vremea judecăţii, nu mai e din nou ca la prima Mea venire când îl făceam pe om să Mă cunoască prin semne şi prin minuni. Semnele şi minunile sunt pentru cei tari la cerbice, care stau împotriva Mea, nu sunt pentru cei care au iubirea după care nu mai însetează. Nu mai sunt de folos semnele şi minunile, că omul s-a pus mai mare decât Mine pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-05-1999)

- chiar dacă se mai fac minuni pe ici, pe colo, ele nu trebuie crezute cu nici un chip ca fiind venite de la Dumnezeu. Cei care aduc închinare duhurilor care fac minuni sunt pierduţi pe vecie:

“... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-7-1973)

Alteori, minunile sunt considerate o reminiscenţă a vieţii creştineşti din Biserica primară, pe cale de dispariţie. O singură minune mai rămâne de împlinit, şi aceasta este proiectată spre un viitor imprevizibil: învierea morţilor:

“... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-2-1966)

Cei care nu vor crede în această ultimă minune promisă şi nu o vor aştepta cu sfinţenie, vor trăi un amarnic regret şi vor cunoaşte plânsul şi întristarea:

“... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge. Toţi împăraţii vor sta înaintea Mea şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibă viitorul.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-3-1974)

Alteori însă, minunile sunt considerate a fi forme fireşti de manifestare a vieţii creştine, spre care este de dorit să aspire orice adept responsabil al sectei “Noul Israel” de la “Noul Ierusalim”. Mai întâi, sectanţilor pucioşi (denumiţi “creştinii de astăzi”, singurii care recunosc şi respectă “profeţiile” de la Pucioasa) li se reaminteşte că deja cu ei s-au făcut multe şi mari minuni:

“Dar voi, creştinilor de astăzi, aveţi pe Sfânta Treime Care vă profeţeşte, şi multe lucruri s-au lucrat cu voi şi multe minuni s-au lucrat cu voi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1963)

Apoi, pucioşilor li se promite că vor ajunge ei înşişi să fie mari “făcători de minuni”:

“Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 16-8-1974)

“Poporul” pucios este predestinat să fie făcător de minuni, dar “Dumnezeul” de la Pucioasa nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit destinul pe care i l-a hărăzit “poporului” Său:

“... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină şi o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reuşesc.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-7-1975)

Primele “minuni” programate a fi făcute de către adepţii pucioşi vor avea loc în casele de desfrânare: de acolo urmează să fie aduse la trăirea decentă, curată şi sfântă, multe femei decăzute. Această “proorocie” a aşteptat vreo 14 anişori (1975-1989) până ce au fost reînfiinţate (deocamdată, ilegal, dar până la legalizare nu mai e mult) casele de desfrânare în România, şi alţi vreo 21 de ani până astăzi (1989-2010), când rememorăm această “proorocie”, dar se pare că va mai trece multă apă pe Dâmboviţa până ce liderii pucioşi vor găsi cu cale să treacă la împlinirea ei:

“... Femeilor din poporul Meu, fiţi mironosiţe. Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul. Domnul Iisus vă face pe voi apostoli, să duceţi cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi, tată, în case de desfrânate, ca să faceţi minuni, şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-8-1975)



--- va urma ---

[vsovivi]

Mă, iar ai îndrăznit? Ce crezi că va urma? Și ce anume poate să urmeze? Dar cine crezi dumneata că e curios și interesat de ispisisikaa domniei tale? Nu crezi că mi se face lehamite de îndrăznelile celui îndrăzneț? Care se ascunde în luminile rampei de lansare a întietăților în deșertăciuni...

Mă ia cu înfrigurare la fiecare ironie macabră și la toate ghilimelele și la fiecare distracție cu care vă delectați poftele așa ca la o sărbătoare... poftele cele rele la sărbătoarea păcatului și mîndriei că nu vă mai este frică să huliți... dar când veți înțelege cu adevărat ceea ce faceți și ați făcut mereu, atunci o să plângeți și speriate o să vă plângeți ca niște ispisicuțucuțe ce abea au făcut ochi, abea de li s-au deschis ochișorii, o să plângeți și o să miorlăiți de mama focului pe la toate porțile, dar nu o să vă mai primească nimeni, de frică să nu și-l bage înăuntru pe necuratul...

Eu mereu v-am făcut atente și am strigat ca la armată:
ATENȚIUNIUNE! dar tot degeaba... mereu degeaba... că inima plină de cafea bate cum vrea ea, și bate ca milițianul, bate ca plumbul, bate ca fierea, bate ca berea, bate ca rahatul turcesc, bate ca șerparul șerpesc, și beată de vris ea nu mai simte pe Adevărul și dacă nu mai simte atunci ce vei face oare? Căci ochiul este lumina trupului și dacă el este întuneric atunci cu cât mai mult va fi întuneric întunericul care este în tine? Și cu cât mai mult întunericului?


Deci tratați-vă de pofta asta atât de mare de a pofti întietatea măririi de sine prin minciuni, diversiuni și învârtoșeri distractiv mustrative... că asta nu e veselie ci sadism, sminteală, urâciune, răutate, răzbunare și hulă plină de nepăsare... nepăsare de ziua voastră de mâine, de ceasloavele următoare ale zilei...

Cum să vă tratați? Cu multă pace... și virtute... multă, multă virtute.

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (I)

În goana lor după senzaţional, liderii pucioşi îşi adaptează limbajul astfel încât să impresioneze la maximum pe naivii dispuşi să-i asculte. Adesea, formulări care folosesc superlativul absolut ajung să se contrazică flagrant, încât textele cu pricina basculează între impostură şi ridicol. Vom ilustra în continuare câteva exemple legate de construcţiile “cel mai mare.../cea mai mare...”. Acestea, în loc să fie singulare, apar în două, trei sau chiar mai multe formulări sau îndemnuri radical diferite (recordul absolut îl deţine... cea mai mare iubire, cu 14 definiţii diferite!), aşa că un cititor scrupulos care vrea să le observe pe toate, va ajunge inevitabil la o dilemă fără răspuns: Şi, de fapt, care este mai mare?

*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:

“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)

Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:

“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)

Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:

“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:

“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:

“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:

“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)

Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:

“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)

Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:

Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: "Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor"”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)

Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:

“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)

Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:

“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)

*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:

“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:

“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)

Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:

“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:

“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:

“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:

“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)

Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:

“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că "cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)

Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:

“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (II)

*
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea “Domnului de la Pucioasa”:

“Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 07-09-1975)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea Verginicăi”:

“..... Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “bărbăţia pregătirii slavei” lui Dumnezeu:

“Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-6-93)

Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele:

“"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". Amin. Despre această lucrare voiesc eu să vorbesc acum înaintea Ta şi înaintea Ierusalimului Tău de azi şi înaintea neamurilor pământului, Doamne, Mielule al Tatălui. Mai mare lucrare ca aceasta nu este nici pocăinţa, căci dacă ea este în om, omul nu mai greşeşte, şi tot aşa va face şi aproapele său. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-1-2003)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea omului alături de Dumnezeu”:

“Şi voi face din înţelepciunea voastră cea din fire înţelepciune cerească pentru voi şi pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ estelucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea Fiului cu omul, îmbrăcat cu Tatăl în cuvânt la Pucioasa”:

“Din nou poposesc pe pământ cu oamenii, [...] Mai mare este lucrarea Mea de acum cu omul decât cea de atunci, pentru că Eu M-am dus la Tatăl acum două mii de ani, ca să vin apoi cu El, şi Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine, şi suntem îmbrăcaţi în cuvânt. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-6-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ, mai mare decât trezirea şi veghea, este“iubirea”:

“O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-9-2000)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “grija de îngeri”:

“În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 31.3.2002)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “mărturisirea vremii şi cărţii de prelegeri şi mesaje de la Pucioasa”:

“Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2004)

Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea vieţii”. Ea se învaţă mai întâi, şi abia apoi se lucrează:

“Cea mai mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. [...]Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, [...] şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2006)

Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “să se arate el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia cea nouă de la Pucioasa”:

“O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1- 2010)

*

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “tineretul de azi”:

“Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-3-1990)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “învăţătura cea stricată a lui antichrist”:

“Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “părăsirea sectei de la Pucioasa”:

“O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “lucrarea peste om a duhului celui potrivnic Dumnezeului de la Pucioasa”:

“...fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca şi acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl goleşte de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2003)

Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer este “că omul nu vede cu ochii lui veşnicia de la Pucioasa”:

“ O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

*

[mariamargareta]

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (III)

*
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “poporul pucios”:

“Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27.11.1990)

Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “Noua Scriptură de la Pucioasa”:

“Această Scriptură este cea mai mare taină este împărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1992)

Cea mai mare taină este “Cuvântul care grăieşte la Pucioasa”:

“Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd este cuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)

Cea mai mare taină este “credinţa”:

“...căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare taină în taina lucrării îngerului este “cuvântul omului”:

“... cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare taină este “suferinţa”:

“O, fiilor care căutaţi să crească şi nu să scadă Domnul în voi, nu uitaţi că suferinţa care doare în trupul dar şi în sufletul vostru este taina cea mai mare care-L leagă pe Dumnezeu de om, iar lacrima ei este mângâierea şi puterea suferinţei, şi nu este ea slăbirea inimii omului, ci este mulţumirea inimii lui, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

[IonelS]

Este evident ca fenomenul Pucioasa prinde amploare pe fondul crizei spirituale din sanul BOR. Intr-adevar, masa crestinilor este de slaba calitate, preotii sunt si mai slabi decat erau cei anteriori, etc.
Cel mai mare pacat al romanilor este infranarea de a face copii si avortul. Ce fac preotii vis-a-vis de aceste fenomene ? Nimic ! Cati dintre ei mai propovaduiesc facerea de copii ? Putini ! Uitati-va cati copii au preotii ! Majoritatea 1 sau 2. Pai cu restul ce-au facut, ca sa-l reproduc pe Parintele Arsenie Boca !

Revolutia din 89 a dat frau liber Bisericii sa practice catehismul asa cum se cuvine. Ii vedeti voi pe preoti alergand dupa oamenii care traiesc in mijlocul nostru fara de Dumnezeu, asa cum faceau candva inaintasii lor ? Nu ! Stau infipti in biserici ....

Este inadmisibila parasirea Bisericii, schisma, etc., insa nici asa nu se poate...Eu nu cred ca un post de radio si unul tv pot inlocui adevaratul catehism, face to face, cu cei pierduti ! Cica sa nu ne judecam pastorii ! De acord, dar sa le cerem sa fie adevarati pastori avem voie ?

Voi, cei ce sunteti preoti, faceti copii cati v-ar putea da Dumnezeu, dati exemplu viu oamenilor, cereti-le romanilor sa faca la fel, alergati dupa cei ramasi fara de Dumnezeu, din usa in ura, faceti-va datoria fata de turma, daca mai vreti sa mai aveti turma !