mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVIII)

Liderii pucioşi pretind despre credinţa omului în venirea “Domnului “ de la Pucioasa că este o probă de sănătate de minte pentru cei care o au şi o metodă de însănătoşire grabnică şi temeinică pentru cei care o primesc:

“O, bine este de omul sănătos la minte şi la iubire şi la fire şi la credinţa în venirea Mea, căci apostolii Mei acum două mii de ani aşa ziceau: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie". O, ce bine ar fi să-şi caute omul sănătatea cea de la Mine, cea cu Mine, căci David s-a rugat să-l iert după ce a păcătuit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Printre credincioşii de la Pucioasa sunt nu puţini cei care, deşi cred în venirea "Domnului" lor, au şi/sau au avut probleme psihice grave, care au necesitat internări repetate în clinicile de psihiatrie şi tratament îndelungat şi adesea ineficient. Această situaţie de fapt pune sub serioasă îndoială afirmaţiile de mai sus ale liderilor pucioşi. Cea mai elocventă este situaţia tinerilor Georgică şi Minodora, care au fost complet sănătoşi înainte de a cunoaşte “minunile” Pucioasei, dar au devenit abonaţi ai clinicilor psihiatrice şi total dependenţi de medicamente psihotrope după ce s-au integrat în “lucrare”.

Venirea “Domnului” de la Pucioasa promite adepţilor că vor primi sănătate de la El şi nu vor mai alerga pe la medici, numai să înveţe omul să caute la venirea Lui după 2000 de ani în care a fost despărţit de El :

“Să înveţi, omule, din cele ce-ţi spun Eu ţie acum, la venirea Mea după tine, şi să-ţi cauţi sănătatea cea de la Mine, căci scris este în cartea lui David: "Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeule, Tu nu o urgiseşti". Să înveţi, omule, din venirea Mea după tine, căci iată-Mă după două mii de ani strigând în lung şi în lat omul să vină să-l fac din nou, că s-a stricat după ce l-am făcut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Dacă ar fi aşa, dacă “Domnul” Pucios le-ar fi asigurat pucioşilor sănătatea, nu s-ar mai fi îmbolnăvit Georgică şi Minodora “cu capul”, nu s-ar fi pensionat Viorel cu diagnostice de la Psihiatrie, nu şi-ar mai fi pierdut Milică al Mihaelei lumina ochiului, nu ar fi ajuns nea’Mişu mut după o operaţie mutilantă a laringelui, consecutivă unui cancer în gât, nu şi-ar fi pierdut auzul Cecilia şi Georgeta. N-ar mai fi murit Alexandra de limfogranulomatoză malignă, nici Cecilia de pancreatită acută, nici Ricuţa de tumoră cerebrală. N-ar fi ajuns Aspazia să aibă viziuni şi să audă voci care au îndemnat-o să-şi părăsească soţul şi copiii şi să plece haihui prin toată ţara ca “să-L propovăduiască pe Domnul”. N-ar mai fi făcut nici Mihaela repetate crize de isterie, nici Teodora şi nici Anisia n-ar fi trebuit să ajungă la operaţii traumatizante prin spitale, nici Iliuţă n-ar fi ajuns la operaţie de hernie abdominală, nici Tataia n-ar fi ajuns client al Sanatoriului TBC de la Moroieni, nici Emanuel nu s-ar fi molipsit şi el de TBC stând apoi prin spitale pe la Târgovişte şi la Bucureşti, nici Nicu Pop n-ar fi făcut repetate crize de rinichi, de hernie de disc şi o operaţie de deviaţie de sept, nici Ionică n-ar fi făcut o formă gravă de hernie de disc, nici Marian Mihalache nu şi-ar fi rupt piciorul zilele trecute. Dar mai ales şi mai ales n-ar fi murit de fraged copilul Simion, fiul Zidarilor, chiar pe pământurile “sfinte” ale “Domnului” Pucioasei, despre care liderii pucioşi pretind că este Unul şi Acelaşi cu Cel ce a zis: “Lăsaţi copiii să vină la Mine”.

Uneori, liderii pucioşi pretind că ei şi adepţii lor sunt protejaţi şi privilegiaţi de Dumnezeu faţă de restul lumii. Singurul la care a venit “Domnul” ca să-i deschidă portiţa vieţii veşnice este “poporul pucios cel mititel”, căci neamul creştinesc de pe pământ s-a corcit de tot şi nu mai merita o asemenea cinste, de a gusta “venirea Domnului”, iar corciturile de creştini s-au lăsat amăgiţi de “oamenii mincinoşi aşazaţi la toate răspântiile” (preoţii care au bisericile plasate strategic, la intersecţiile de drumuri). “Poporul” Pucios va fi beneficiarul unor favoritisme speciale, ca să-i fie lui binecuvântată intrarea în împărăţia cerurilor:

“Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel. Nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit ca Israel în pustie, […] O, nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit, şi e corcitură cel ce îşi zice creştin. Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel, […] Cine să te mai înveţe pe tine viaţa cea veşnică şi portiţa ei? Am venit Eu şi ţi-am deschis ca să intri şi ca să-ţi fie intrarea binecuvântată de Mine, căci omul cel mincinos s-a aşezat la toate răspântiile şi îşi zice omul Meu şi face cu ochiul la toţi trecătorii ca să intre la el, nu la Mine. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Alteori, liderii pucioşi pretind că “Domnul” lor a venit pentru toţi oamenii, fără a mai face deosebire sau favoritisme, pentru a le fi a doua oară Făcător şi apoi Judecător. Tate făpturile văzute şi nevăzute care umplu cerul şi pământul vor fi cuprinse, nediferenţiat, de slava venirii Lui:

“Am venit pentru om, Făcător şi drept Judecător, că era scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: "cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia; unii spre viaţă, iar alţii spre judecată". [...] Şi voi veţi fi muntele Meu cel sfânt şi locuitorii lui, neamul celor ce-L caută pe Domnul şi faţa Domnului, căci curând, curând cerul şi pământul vor fi cuprinse întru slava venirii Mele, iar Eu Mă voi mărturisi pe Mine însumi cu cuvântul, Domnul puterilor şi împăratul slavei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIX)

Liderii pucioşi sunt “măgăruşii celei de-a treia veniri a Domnului”, căci ei Îl aduc pe “Domnul” nevăzut, necunoscut şi neauzit decât de ei. Scripturile “venirii Domnului” ţin până la capătul timpului, deci la canonul biblic va trebui obligatoriu să se mai adauge atât scripturile măgăruşilor pucioşi din 1955 încoace, şi cele pe care ei le fabrică astăzi, şi cele de mâine şi toate cele care le vor mai fabrica măgăruşii în viitor, căci vor mai veni şi alte scripturi pucioşeşti şi măgăreşti, pentru că singură venirea lor mai poate întreţine vie farsa “venirii Domnului” de la Pucioasa. “Domnul” Pucioasei pretinde că “vine şi azi şi Se preaslăveşte peste pământ cu cuvântul”, dar în realitate lucrurile stau exact invers: “cuvântul de la Pucioasa vine peste pământ şi se preaslăveşte cu numele Domnului”, nume pe care cuvântul pucios şi-l însuşeşte fraudulos, fără ca Persoana care poartă de drept acest nume să fie şi Ea de faţă, cu trupul şi cu duhul”:

“O, fiilor, […] vin şi azi şi Mă preaslăvesc peste pământ cu cuvântul, căci Scripturile venirii Mele de la Tatăl ţin până la capătul timpului. Scripturile venirii Mele înseamnă toată lucrarea Mea pentru om, pentru viaţa omului, şi Eu iată, încă şi încă lucrez preaslăvindu-Mă între oameni şi cutremurând pământul cu lucrarea venirii Mele. Omul însă doarme adânc pentru Mine şi e treaz numai pentru el, numai pentru cele ce nu sunt, dar Eu vin pe pământ, şi cu voi Mă ajut ca să Mă preaslăvesc cu lucrarea şi cu venirea Mea, aşa cum M-am ajutat cu măgăruşul pe care am intrat şezând pe el în cetatea Ierusalimului acum două mii de ani când venise vremea să Mă las spre pătimire şi spre moarte pe cruce. Voi sunteţi măgăruşul Domnului, măgăruşul pe care se aşează sarcină, şi merge din loc în loc cuvânt peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Cuvântul de la Pucioasa nu este întâmpinat cu osanale, aşa cum prooroceşte Biblia că va fi întâmpinat Hristos la a doua Sa venire, de către toţi locuitorii pământului. “Domnul” Pucioasei pretinde că este Cel înviat din morţi, ceea ce ar presupune că se prezintă cu trupul, aşa cum Hristos cel înviat S-a prezentat ucenicilor şi i-a spus lui Toma că poate să se încredinţeze de acest adevăr punând degetul său în semnul cuielor din palmele Sale şi în rana din coasta Sa. Or, “Domnul” Pucioasei se prezintă sistematic fără trupul cel înviat al lui Hristos, deci aceasta este o himeră şi o înşelăciune. O altă înşelăciune este aceea prin care pretinde că Se legitimează prin învierea morţilor, care ar fi să fie un semn hotărâtor şi zdrobitor - dacă ar fi. Or, la Pucioasa n-a înviat nici măcar unul dintre morţi, darămite toţi odată! Ba, au mai şi murit mulţi alţii pe deasupra, dintre adepţii pucioşi care sperau că nu vor mai gusta moartea, căci aşa le promiseseră “proorociţele Domnului” , şi chiar două dintre “proorociţe” au murit deşi ele ar fi fost să fie primele care să nu mai guste moartea, îndată ce pretindeau că Îl au pe Hristos aşezat la masa nunţii cu ele:

“Puţini sunt cei ce-Mi strigă "Osana!" înaintea cuvântului Meu care merge, iar cei mai mulţi dorm faţă de venirea Mea, ca şi cei care strigau: "Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L!". Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Hotărât lucru, dacă pucioşii au dreptate în ceea ce spun aici, cum că “semnul venirii Domnului este învierea morţilor”, atunci cu adevărat la ei n-a venit Hristos, căci nici un mort n-a înviat în “pământul sfânt” de la Pucioasa,sau măcar prin împrejurimi!

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Ba asta pretind ei, că sunt plugarii "Domnului" lor, lucrători ai ogorului Lui, căruia Îi seamănă Cuvântul în brazda Internetului, iar păsările vin şi culeg sămânţa, trecătorii o calcă în picioare şi spinii o înnăbuşă şi de aceea sămânţa lor nu rodeşte, deşi ei o samănă cu abnegaţie de 55 de ani încoace. Sunt ei pe arătură, dar pentru care "Domn"? Aici ne deosebim (eu şi ei) în vederi.
Şi nu sunt deloc supărată, doar constat şi iar constat ceea ce se vede cu ochiul liber. Dă-le Doamne, mintea românului de pe urmă!

Tu minţi, căci pretenţiile le aveţi voi, cei mofturoşi şi plini de pretenţii pentru că aţi fugit după ce v-aţi dat mari şi apoi v-a ''împroprietărit'' cineva cu munca altuia... deci e un fel de jeg ceea ce faceţi darmite nemulţumirea ce o aveţi de unde este? Vă spun eu: de la semeţia souluţiei răutăţii pentru plăcerile şi poftele gLumei direct în frumuseţeţeţeţeţeţeţe... căci aia v-a ocupat sufleţelul.

Păi ei slujesc Domnului şi vouă vă trebuie mintea aia, dar oricât o căutaţi nu o s-o găsiţi până nu veţi zice din nou ''Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului şi iar vine.''

Deci insiuările aste pline de argumente viceversate şi amestecate cu dezinformări şi presupuneri şi ştiinţe de la închipuirile vostre nu fac nici cât o ciapă degerată ci sunt tocmai oglinda că voi sunteţi cei mai eretici şi sectanţi din toată gLumea dar ca să nu vi se vădească chipul, aruncaţi mereu pisica neagră şi ucisă de voi în curtea şi în grădina altora ca să puteţi urla din gură de şarpe, că iată, iată de unde vine putoareaoarea...

Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVII)



După circa 2000 de ani de “nelucrare” a venirii Domnului, iată că la Pucioasa s-a ridicat un Cort Alb al salvării omenirii. Oamenilor nu li s-a spus în aceşti 2000 de ani ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii, şi această lipsă trebuia de acum corectată, şi tocmai din acest motiv a început să-şi “lucreze venirea” pe pământ “Dumnezeul” de la Pucioasa:

“Am aşezat acest cort sfânt în mijlocul oamenilor, şi grăiesc aici cuvântul buneivestiri pentru tot pământul, şi îmi lucrez venirea Mea peste pământ ca să-l deprind pe om să înţeleagă ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu este viaţă, şi este în veci, iar duhul lumii este moarte, şi se scurge în adâncul fără fund al morţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Oare ce s-o fi întâmplat cu miliardele de oameni născuţi înainte de venirea “luminii de la Pucioasa” din anul 1955? Precis că au trăit şi au murit în întuneric, deşi Domnul le promisese că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, (nu numai de la 1955 încoace).

Pucioşii sunt “cununiţă cerească”, sunt “trandafiri”, sunt “fiii de la venirea Domnului”, sunt “copiii din urmă” , “sfinţii ultimelor zile” (la concurenţă neloială cu mormonii, care şi ei pretind de mai bine de 150 de ani că ei sunt “sfinţii ultimelor zile”) au fost hărăziţi din cer de către Maica Domnului să fie “cununa bucuriei celor din cer”, la re-venirea Domnului (aici nu se spune care dintre ele, dar se poate bănui că e vorba fie de a treia, fie de a patra)

“– O, auziţi voi, copii din urmă, ce a proorocit din cer mama Mea pentru voi? Ea a spus să fiţi voi cununa bucuriei celor din cer la venirea Mea cu ei pe pământ. Aşezaţi-vă, dar, cununiţă cerească pentru Mine, cununiţă de mângâiere şi de slavă pentru Mine, căci lumea este cununa Mea de spini, dar voi fiţi trandafiri, fiilor de la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Alteori sintagmele se inversează şi se recombină, dar efectul de scenă este acelaşi, căci şi porumbeii din joben sunt aceiaşi. “Copiii din urmă” devin “fiii din urmă”, iar “fiii de la venirea Mea” devin “copii ai venirii Mele”:

“Iată-Mă cum vin la voi, fiilor din urmă, copii ai venirii Mele.“(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Uitând de propriile teologumene, care stabileau de la început că Hristosul venit la Pucioasa este numai duh fără trup, liderii pucioşi pretind că acum El este venit în “cuvânt şi trup”:

“Sunt cu voi cuvânt şi trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, şi iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ şi strigând în lung şi în lat omul. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Începuturile pucioşeşti erau ceva mai modeste, mai ponderate, dar nu mai puţin contradictorii. Se vorbea atunci ba de “pregătirea Celei de-a Doua Arătări” ba de parcurgerea Celei de a Treia! (aceasta din urmă fiind o inovaţie pucioşească în flagrantă contradicţie cu Scriptura). În toate cazurile însă se susţinea cu tărie că venirea nu este în trup, ci în duh:

“Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări […] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

“Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

[vsovivi]

''Priceperea duhovniceasca fara curatirea inimii este teologia diavolilor".
Sfantul Maxim Marturisitorul

Defapt voi nici nu pricepeţi darmite să... şi aveţi şi inima plină de bârna ispisisisului... de zama aia toxică şi otrăviitoareoare şi dulce-rozalie, nemulţumirea lui ispisisikaa aia bătrână... şi vicleană rău, adică sunteţi pline de un soi de îngâmfare a desfrânării... nerecunoscând că nu vreţi să recunoaşteţi că sunteţi nerecunoscătoare Domnului şi aşa vă tot daţi mari chiar nepricepând nimic din ce citiţi şi nepricepând decât viceversa cu mult minteres pătimaş şi idolicesc vă daţi singure foc la valiză, darmite atunci să vă puneţi să vă încercaţi să mai şi învăţaţi pe alţii...

Aşa că neavând rost vre-un dialog vă întreb atât:
Cît e ceasul, cât e ceasul, cât e ceasul ?!!!
Şi vă şi răspund ca să nu vă chinuiţi degeaba încercând să daţi răspunsul:
Cât o nucă!

Şi apoi placa:

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

[vsovivi]

În prealabil postat de bluesite33

esti tare suparata! roaga-te pentru ei.... poate nu isi dau seama ca sunt pe aratura!!!

preot marian
norway

A cui preot eşti dumneata? A lui baall? Sau a lui thor că altceva ce să faci prin Norvegia? Iată te-ai găsit să nu-ţi dai seama ce vorbeşti şi pe ce lume trăieşti dar te dai preot marian... păi care sunt argumentele tale referitor la cei osândiţi cu atâta neruşinare pe nedrept? Sau doar aşa te-ai găsit să dai apă la moara de vânt stricată aliindu-te total absurd cu nibelunga asta supărată şi neastâmpărată... ce vorbeşte fără de ea de ani de zile..? Câtă ''bunătate'' cică roagă-te pentru ei şi hop una cu toporul în cap şi îi face nebuni. Tu eşti preot sau procuror?

Te roagă pentru tine stimabile că tu eşti pe ghiaţă dacă nu ai căzut sub ghiaţă prin copca unde pescuieşti oiţele Domnului ca să le dai ballaurului bell, şi arăturile de toamnă sau încheiat... dar tu nu şti ce e aia să ari, să semeni, să păzeşti să uzi... să culegi... să seceri...

Şi ai tupeul să vii şi să insinuezi că ar fi pucioşii duşi cu pluta şi nu mariamargareta şi cu cei ce îi dau ei dreptate? Păi poporul Domnului ascultă de Adevăratul Dumnezeu dar ăştia care se dau preoţi sau slujesc lui nenia şi lui tanti grijania ca să facă circ şi întărirea minciunii, şi ăştia ascultă de gLume... deci rugaţi-vă pentru voi căci voi nu ştiţi cui slujiţi!

Puneţi-vă întrebarea serios: CUI SLUJIŢI? Căci acolo Domnul grăieşte!

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVI)


“Ziua venirii Domnului” , despre care se vorbea în mesajul din 02-04-2000, este de fapt “zilele venirii Domnului”, că e mai multe! În consecinţă, şi lucrările sunt mai multe, nu mai este o singură “lucrare” sau “lucrătură” ca până acum:

“O, fiilor străjeri la ieslea aceasta de cuvânt, bucuraţi-vă că Domnul este la voi şi vă înconjoară cu harul Său şi vă binecuvintează pentru El şi pentru lucrările Sale din zilele acestea ale venirii Lui. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

“Dumnezeul” Pucios este însă tare obosit şi are nevoie mare de odihnă. A obosit de 55 de ani de alergături peste tot şi de strigături în lung şi-n lat după om, dar toate în van. Este şi neajutorat, şi de aceea se ajută El cu liderii pucioşi, ca să Se binevestească şi să-Şi sfârşească de lucrat venirea care întârzie să vină, şi abia după aceea să se odihnească cu oaia în braţe, aşa cum zice că scriu Scripturile despre a doua venire a Lui cu oaia în braţe:

“Voiesc, fiilor, să nu Mă odihnesc vestindu-Mă. Voiesc să vin mereu şi să strig în lung şi în lat peste om. Voiesc să Mă ajut cu omul ca să Mă binevestesc peste tot, să Mă ajut aşa cum Mă ajut cu voi, să Mă creadă omul aşa cum M-aţi crezut voi şi să-Mi sfârşesc de lucrat venirea Mea, şi apoi să Mă odihnesc împreună cu omul pentru bucuria Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să Mă duc lângă El cu omul în braţe, cu oaia în braţe. Este scris în Scripturi de cea de a doua venire a Mea, dar omul scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

O fi spunând ea Scriptura că Hristos e aşteptat acum cu a doua Sa venire, dar “Dumnezeul” Pucios spunea la începutul “propovăduirii” Sale că El este deja la a treia venire (!!!) şi că a coborât a treia oară în mai multe locuri, ca să nu creadă cineva că a fost vreo iluzie – vezi mesajul din 22 iunie 1957. Oare şi El face acum cu Scriptura ca şi omul, despre care spune că “scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine”? Pare se că da – presupunând că nu Se contrazice, uitând de la mână pân-la gură ce spunea în gura mare prin 1957:

“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. […] Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri […].” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

Deşi această a treia venire a Domnului este acum şi aici ( “iat-o!”, se spune), totuşi omul nu o vede şi nu o aude, ca şi când n-ar fi. Dar pucioşii merg pe principiul: “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. Şi de aceea liderii lor le îndrugă poveşti cu “Cel venit din cer de la Tatăl”, şi de ce a venit El cuvânt pe pământ: ca să-l trezească mai întâi pe om; ca să-l facă pe om să se mai şi teamă, pentru ca să nu-I mai dea peste mâna Lui cea nevăzută atunci când ea se atinge de ochii şi de urechile omului cele văzute; ca să-l tragă apoi pe om cu forţa de pe drumul pierzării lui; ca să-i vorbească omului la urechea lui cea surdă; ca să-i dea omului de lucru pentru că fie era şomer, fie îşi lua singur de lucru şi nu era bine; ca să-l înveţe pe om ce şi cum să facă şi să lucreze totodată; şi mai ales, ca să-i fie omului stăpân, iar stăpânitorul lumii acesteia să se numească de acum încolo “Dumnezeu (de la Pucioasa)”, şi nu Satana, şi aşa să fie primit la venirea Lui ( nu această a treia venire, despre care a zis “iat-o!”; ci cealaltă, care va veni, a patra venire):

“O, când, omule, te vei trezi? Când te vei teme de cele ce faci tu? Când, oare? Venirea Mea iat-o, dar tu nu auzi şi nu vezi. Lasă-Mi mâna să se atingă de ochii tăi, şi apoi de sufletul tău şi de urechea ta, omule. Mereu, mereu Mă binevestesc în preajma ta venit din cer ca să te trag de pe drumul pierzării, […] învaţă-te cu Mine, omule, că de aceea am venit de la Tatăl cuvânt în calea ta. Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul şi să-l învăţ cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-şi ia el, că dacă îşi ia el nu e bine. […] Iată de ce am venit Eu din cer, de la Tatăl, pe pământ. Am venit să vorbesc Eu însumi cu omul şi să-l învăţ ce să facă, ce să lucreze, că e bine să-i dau Eu omului de lucru, nu să-şi ia singur. […] Eu am venit pe pământ să-i fiu omului stăpân, să aibă omul stăpân pe Dumnezeu, nu pe satana, căci fiecare îşi slujeşte stăpânul, şi nu este nici un om fără stăpân, nu este, iar sfârşitul fiecăruia va fi după faptele lui la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

“Poporul” pucios este planificat a fi un popor ales, asemenea poporului Israel al Vechiului Testament. Va fi un popor de elite, iar elitismul este împins până la schisma totală de restul societăţii. Pucioşii nu trebuie să mai depindă de nimeni din lume şi de aceea până la venirea Domnului trebuie însuşite în popor toate meseriile posibile, astfel încât independenţa faţă de lume să fie totală:

“O, poporul Meu, poporul Meu, […] Eu pe tine te-am învăţat mereu, poporul Meu de azi, şi ţi-am spus să stai lângă cuvântul Meu ca să nu pieri. Să stai până voi veni, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus că voiesc să te ridic şi să fac din tine lucrători pe potriva Mea. Am spus vouă că voiesc să fac din voi ucenici de ai Mei, doctori de ai Mei, învăţători de ai Mei, zidari de ai Mei, croitori de ai Mei, servitori de ai Mei, preoţi şi arhierei de ai Mei să fac din voi, şi să fiţi neamul Meu cel sfânt de la venirea Mea; şi am spus că vă voi da de lucru, ca nici unul din voi să nu fiţi fără lucru, căci vai omului care vine la Mine ca să stea fără lucru! ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Aşadar, pucioşii se vor face ucenici singuri, se vor doftorici singuri, se vor instrui singuri, îşi vor zidi singuri, îşi vor croi haine singuri, vor sluji în biserică singuri, fără preot de la episcopie. Unele dintre aceste aspiraţii le-au şi pus în practică, altele (încă) nu. Preoţi şi-au ridicat singuri dintre ei (preoţi necanonici, desigur), dar doctori stomatologi, (încă) nu. Zidiri îşi fac singuri, dar cărămizile şi cimentul le cumpără de pe piaţă. Haine îşi croiesc singuri, dar stofele, acele şi aţa le cumpără de la magazin. Maşinile electrice de cusut au învăţat singuri să le folosească, dar curentul electric le vine pe sârmă de undeva, de unde ei nu ştiu. Dacă vine de la diavolul? Automobile au învăţat să conducă pucioşii, dar benzină nu scot din puţul lor din fundul curţii, ci cumpără pe bani peşin de la benzinării. Iar benzina în mod sigur e de la diavolul, că aşa spun liderii pucioşilor, că petrolul este spurcat de păcate: cică “s-a format în pământ la presiuni şi temperaturi înalte, din grăsimea păcătoşilor care au fost scufundaţi în adâncuri când Foc şi Pucioasă au căzut din cer peste sodomiţii şi gomoriţii din vechime”. Iată-i pe pucioşi profund neîmplinitori ai “Cuvântului”, folosindu-se din plin de serviciile ascunse ale diavolului care le simplifică viaţa de pe pământ şi le-o îndulcesc şi pentru care ei plătesc cu bani, adică tot cu ochiul diavolului, care le vede şi le iscodeşte şi le înscrie la catastif toate neîmplinirile “Cuvântului”.

[mariamargareta]

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (II)


În încercarea lor disperată de a se legitima şi de a-şi construi o istorie credibilă, liderii pucioşi confiscă o serie de personalităţi ale Bisericii Ortodoxe Române (preoţi, călugări şi credincioşi) pe care-i pune în panoplia “sfinţilor” lor şi-i denumeşte “trâmbiţe apocaliptice”. Pe rând sunt elogiaţi: preotul Iosif Trifa (prima “trâmbiţă” apocaliptică, în optica liderilor pucioşi), apoi Petrache Lupu, cioban la oi ( a doua “trâmbiţă”), apoi preotul Arsenie Boca ( a treia “trâmbiţă”), apoi preotul Ioan Iovan ( a patra “trâmbiţă”), apoi maica Veronica Gurău-Barbu ( a cincea “trâmbiţă”), apoi Verginica Tudorache-Stoica (a şasea “trâmbiţă”). Liderii pucioşi se prefac că au uitat de a şaptea “trâmbiţă” care a fost lelica Maria, pentru că dacă ar mai aminti-o şi pe ea nu le-ar mai ieşi socoteala (Scriptura vorbeşte doar de şapte trâmbiţe, iar ei au ajuns, cu Mihaela cu tot, la cifra opt). De aceea ei pretind că a opta “trâmbiţă” (Mihaela Tărcuţă) este de fapt a şaptea, şi că de fapt nu ea este trâmbiţa, ci este “Însuşi Domnul” care vorbeşte către ea şi prin ea. Aceasta este o manevră bine gândită, care ascunde prin aparenta modestie a Mihaelei pretenţia ei de a fi cea mai mare proorociţă din toate timpurile (şi cele care au fost, şi cele care nu mai sunt), căci ea este vectorul, ţeava prin care se scurge pe pământ sunetul celei de-a şaptea trâmbiţe, căci numai ei îi trâmbiţează “Domnul-trâmbiţa a şaptea” în ureche. Odată cu trâmbiţarea Mihaelei peste tot pământul şi prin internet, nici timpul nu mai este:

“O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: "Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-6-1997)

Timpul s-a făcut sul odată cu venirea lui Antihrist, anunţată chiar la Pucioasa, unde i se face cea mai mare publicitate, fiind prezentat de pucioşi drept cel mai harnic înger, secerător al lui Dumnezeu, Căruia el Îi coseşte toată recolta, iar neghina o ia şi o aruncă în foc:

“Deschideţi Scripturile şi citiţi în ele venirea Mea, care se împlineşte curând, curând. Antichrist şi îngerii lui sunt pregătiţi să înşele toate neamurile cu venirea lui Hristos, venire făcută din minciuna lui antichrist. Timpul s-a făcut sul şi nu mai este timp pentru necredinţă, că vine coasa lui antichrist ca să strângă pentru foc pe toţi cei care n-au iubit pe Dumnezeu cu trăirea lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1998)

În 1999 se anunţă din nou că vremea s-a scurtat şi că, aşa scurtă cum este, nu mai este pentru că s-a sfârşit de tot. Cu toate acestea, mai sunt unii care mai au ceva vreme pentru veghere. Unii veghează pentru Cel care vine, şi alţii pentru Cel care nu vine:

“Eu însă nu mai grăiesc pentru nimeni pământeşte, căci vremea s-a scurtat şi s-a sfârşit de tot, şi nu mai este vreme să se folosească omul de lumea aceasta, căci este vremea venirii Mele, şi pentru cei ce veghează ca să vin, şi pentru cei ce veghează ca să nu vin. Dar Eu vin, că este scris să vin, şi va fi venirea Mea ca în zilele lui Noe […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-1999)

În anul 2000 se anunţă inevitabilul: timpul s-a scurs la vale şi nu mai este. În schimb, a venit imediat după el un alt timp, care este, numit “vremea nunţii veşnice”. E de presupus că nunta este în toi, deşi au trecut zece ani de atunci şi nimeni n-a fost invitat (încă) la masa de nuntă:

“Hai să ne fim casă unul altuia şi ogor de lucru unul altuia. Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Nu mai este timp… ba mai este! Iar cel care mai este va fi folosit exclusiv pentru “lucrul la omul întreg” , nu ca până acum (când e de presupus că s-a lucrat la el doar pe bucăţi). Tocmai pentru că timp nu mai este, adepţii pucioşi sunt convocaţi să lucreze din zori până în celelalte zori, fără odihnă, ca să folosească la maximum timpul care mai este:

“Omul însă M-a încurcat mereu ca să nu pot să lucrez, şi ca să lucrez după statura lui. Dar iată, timp nu mai este, şi trebuie să lucrăm numai om întreg, fiilor trudiţi. […] Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-7-2000)

În anul 2002 se proclamă solemn că “venirea celui de-al şaptelea înger” (care se cheamă “Însuşi Domnul”) pe pământurile sfinte ale Pucioasei trebuie interpretată prin cugetarea că “nu mai este timpul”, ci este “Domnul”. El este prezentat ca învăluit în nor, şi de aceea nu-L vede nimeni. Şi deşi nimeni nu-L vede, El are totuşi un curcubeu pe cap şi faţa strălucitoare ca soarele care-ţi ia ochii (care ochi nu-L văd totuşi, din cauza norului care acoperă Soarele), şi cu picioarele ca stâlpii de foc înfipţi în pământ:

“Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al şaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: "Când va trâmbiţa al şaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, şi pe cap cu curcubeu, şi cu faţa strălucind ca soarele, şi cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer şi jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârşită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-2002)

[mariamargareta]

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (III)



Tot în 2002, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” anunţă că au trecut deja 2000 de ani de la venirea lui Hristos cu trupul pe pământ şi de aceea timp nu mai este. El se întreabă retoric ce ar trebui să i se facă acum, când nu mai este timp de făcut ceva, omului care ştie totul despre Domnul şi nu se scoală ca să fie viu:

“Tâlharul a avut timp pentru mântuire, că Tu erai în floare cu lucrarea cea mântuitoare a omului, dar acum, după două mii de ani de lucru al Tău, când timp nu mai este, că s-a sfârşit şi el, ce să-i faci omului care ştie totul de Tine, fie el tâlhar sau drept? Iar cel ce ştie totul de Tine şi nu se scoală ca să stea viu, ce să-i mai facem la acela acum când timp nu mai este? ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

Venirea “Domnului” Pucioasei, care stă acum (este vorba tot de anul 2002) cu un picior în mare şi cu altul pe pământ, este concomitentă cu venirea mesajului ultimativ pe care El îl aduce fiilor oamenilor, cum că “timp nu mai este”:

“O, fii ai oamenilor, iată de ce am venit Eu de la Tatăl iarăşi, după două mii de ani, pe pământ cuvânt. […] Apropiaţi-vă de Domnul, că El stă cu un picior pe mare şi cu unul pe pământ, şi grăieşte şi spune că timp nu mai este, fiindcă s-a coborât împărăţia cerurilor pe pământ cu oamenii şi va împărăţi cu ei în vecii vecilor, după cum este scris să fie aşa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2002)

În anul 2003, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Sfântului Gheorghe” revine şi îl întreabă pe “Domnul duhurilor” de la Pucioasa dacă “mai este timp” şi dacă “mai este mult”. I se răspunde prompt că “nu mai este timpul”, căci al şaptelea înger pucios (care este de fapt al optulea) trâmbiţează cu putere ca toate cele omeneşti (inclusiv timpul) să se prăbuşească. Iar dacă El, “Domnul” Pucioasei a venit şi a trâmbiţit, timpul s-a prăbuşit, peste om s-a prăvălit şi de tot l-a zdrobit. Rezultatul? Timpul nu mai este, omul nu mai este (dar asta era o scamatorie pucioşească valabilă doar atunci, în 2003, căci acum în 2010, din nou omul este şi timpul este şi va fi):

“ O, fericiţi suntem noi, sfinţii Tăi, […] Mai e mult, Doamne al sfinţilor? Mai e mult? – O, nu mai este! Eu, Domnul, grăiesc cu voi în cele ce nu se văd dar se aud de către cei pregătiţi pentru această coborâre a glasului cuvântului Meu la sfârşit de timp. Nu mai este timpul, căci Eu, Domnul, Cel de al şaptelea înger, trâmbiţez, şi toate cele omeneşti tac înaintea Mea şi se prăbuşesc şi se vor prăbuşi, după cum este scris să fie. Trâmbiţez Eu, Domnul, din norii slavei Mele de deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Eu, Domnul, şi cu voi, sfinţii Mei, grăim peste pământ cuvânt, căci Eu vin cu voi în zeci de mii şi vă dau vouă bucuria venirii Mele cu sfinţii, iar cei fără de lege vor rămâne în faptele lor, precum cei ce se sfinţesc, iară şi iară se sfinţesc. Amin. Dacă Eu, Domnul, am venit, timpul s-a prăbuşit peste om şi l-a zdrobit de tot, căci timpul nu mai este, precum nici omul nu mai este.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-2003)

Ca de obicei însă, liderii pucioşi nu pierd ocazia să se contrazică pe sine şi pe acest delicat subiect. În anul 2004 liderii pucioşi proclamau o paradigmă cu totul nouă, paradoxal diferită, în contratimp absolut cu celelalte afirmaţii făcute tot de ei cu privire la dispariţia timpului!! Ei proclamă acum că vremea (timpul) nu trece niciodată, ci rămâne în veac! De aceea, niciodată nu se va putea spune “vremea nu mai este”, pentru că ea mereu vine din veşnicie, vine şi nu trece ea pe lângă om, ca să nu mai fie, ci omul este cel care trece prin şi pe lângă vreme, ca să nu mai fie omul apoi:

“Vremea nu trece, vremea vine şi este, dar omul trece şi nu mai vine şi nu mai este. Vremea vine mereu, dar omul nu mai vine, nu mai vrea omul să ştie de venirea sa. El aşteaptă venirea Mea, dar Eu îi spun că nu o aşteaptă, şi că niciodată nu a aşteptat-o. O, nu vremea trece, ci omul trece şi nu mai vine, şi trece pe lângă Mine şi nu se mai opreşte ca să Mă vrea şi ca să stea cu Mine dacă Eu l-am oprit ca să Mă vadă şi ca să se înveţe cu Mine, căci cine se învaţă cu Mine nu Mă mai vrea, şi se vrea pe el apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-2-2004)

În anul 2005 se revine însă cu nonşalanţă la teoria anterioară: timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu:

“Iar voi, copii care Mă purtaţi cuvânt din cer pe pământ, ascultaţi numai de Mine, căci timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu. Ascultaţi bine şi mereu de Mine, şi lucraţi aşa cum vă dau să lucraţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-2005)

În anul 2006 liderii pucioşi constată că ar mai fi totuşi ceva timp, dar el trebuie chivernisit cu scrupulozitate, căci nu mai e timp de pierdut (ca până acum). Deşi nu mai au mult timp la dispoziţie, adepţii pucioşi sunt energic îndemnaţi de liderii lor să “o ia de la început cu toate” ca să-şi lucreze temeinic propria împlinire:

“O, nu mai este timp pentru pierdut. O, fiilor, nu mai vorbiţi oricum, nu mai tăceţi oricum, nu mai lucraţi oricum, nu mai staţi în nelucrare, căci duhul mărturisirii între fraţi înaintea cerului, acest duh aşteaptă după voi, iar dacă nu aveţi măreţie de duh, duhul descoperirilor, nu staţi între oameni, că nu ştiţi să ieşiţi din curse singuri. Faceţi-vă micuţi şi staţi întru Dumnezeu, ca să nu sugă oamenii viaţa Mea din voi şi viaţa voastră cu Mine. Luaţi-o de la început cu toate, voi, cei neîmpliniţi, ca să fiţi apoi creştini întru toate, înăuntru şi în afara voastră faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii, căci altfel nimeni nu-L poate vedea pe Domnul în voi şi Scriptura fiilor lui Dumnezeu peste voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-7-2006)

În anul 2009 adepţii pucioşi sunt ameninţaţi cu scurtarea timpului despre care s-a tot spus, începând cu anul 1974 că “nu mai este” , dar a tot fost, şi despre care şi acum se repetă acelaşi lucru: timp nu mai este! şi ce dacă mai este pe ici, pe colea, căci zilele lui ceţoase vor fi scurtate (nu vor mai avea 24 de ore, ci mai puţin) ca să se poată vedea în fine faţa Satanei, adică să i se pună în valoare faţa mai bine, căci acum stă prea marginalizată, prea la întuneric. Se repetă acest lucru cu “timpul care nu mai este, deşi este”, atât pentru cei ce înţeleg, cât şi pentru cei ce nu înţeleg:

“Eu însă voi scurta aceste zile ceţoase, din pricina cărora nu se vede faţa satanei, şi Îmi voi ocroti calea Mea spre om şi calea omului spre Mine, numai să fie omul curat la inimă şi la faptă, pentru el şi nu pentru Mine să fie omul aşa, căci dacă el foloseşte viclenia odată cu mersul lui pe cale cu Mine, cade în întuneric cu mintea şi cu vederea lui şi i se suceşte duhul şi voirea şi îşi strâmbă credinţa, iar Eu nu mai binevoiesc pentru el apoi, şi îl las aşa cum trage el, căci timp nu mai este, şi Eu am spus aceasta pentru cei ce înţeleg şi pentru cei ce nu înţeleg, fiindcă timpul este scump, iar dacă nu este răscumpărat îşi pierde omul lucrarea şi agonisita lui cea în timp.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-4-2009)

Aşadar la pucioşi timpul nu mai este, dar este scump atunci când este, pentru că aşa este. Cum este? Este greu de agonisit şi de răscumpărat, în special atunci când nu mai este.

[vsovivi]

Adică nu mai este timp pentru smerita necugetare a câștigului trufiei căci Domnul este și nu omul, iar trufia este iar o mândrie mai vicleană și o curvie mai ușoară,darmite ea este defapt știința scorpiei ce se dă acum scoropișniriță și zice ea în sinea sa: sunt frumoasă, jegxy, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea... doar că mai vine una și apoi încă una darmite ce va fi pregătit pentru ea după aceea... deci se zice din timp așa căci timp nu mai este: „ieșiți din mijlocul ei poporul meu ca să nu aveți parte de urgiile și nenorocirile ce i-au fost pregătite ei, din timp.”

Iar antichristul se va arăta blând la început, un fricos dintr-o desfrânată jidovlească, un fel de caleașcă dăruită prin bagheta magică a lui mamona omidee... un bosstan care a crescut mare și este tras de 6 șoricei care s-au dat peste cap, halei hap, și au devenit niște frumoși ponei, dar în caleașcă nu era Cenușăreasa ci era antichristul foart rânjitor căci furase goglinda goglinjoara de la mama vitregă a albei ca zăpada și aflase de la ea că nimeni nu era mai tare în parcare ca el, căci se oprise cu caleașca în parcare la ceva izvoare minerale, pe care firește că le-a confiscat de la popoare.

„Deci draga mea nu e liber la curviae și nu cred că voi fi fericit... curvind. Și dacă cred și sper totuși că s-a dat liber veșnicei nemulțumiri văzând râvna entuziasmantă a defăimării atunci cu siguranță am ajuns în afară de oricetimp și pe oricevreme, vreme de scandal,.. sufăr de poft, soft, moft-uri pătimașe pentru ispitidolii tăi... Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof clos a e mira, Bu-Bu-Bu-Bulina sive s-ave trandafila!


Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Cu siguranță că nu mai e timp!