Sarutul

[ory]

Aha, trebuie sa rectific si pauza (spatiul) dinaintea semnului exclamarii .

[windorin]

Ca o conluzie la toate, orice lucru facut lin aduce cu cine un rost si o odihna. Scrisul asezat odihneste, tot asa si un sarut curat. Totul se tulbura atunci cand omul se agita si isi pierde asezarea, orientarea.

Personal, ma straduiesc sa scriu cat pot de ordonat, si se vad imbunatatiri, fata de cum am inceput.

Iar sarutului ii aplic cuvintele Marelui Pavel: "Mintea curata pe toate le vede curate, iar mintea murdara pe toate le vede murdare." Prin urmare, unora le este bine sa nu se sarute, iar altora sa se sarute. Dar daca un sarut sminteste pe fratele, sa nu se mai faca decat in taine.

Plus ca, atat de intim este sarutul, incat mi se pare aproape o inconstienta sa te saruti in fata altora sau pe strada (sarut sarut). Asa, un pupic, merge oriunde. Chiar si in biserica.

Eram intr'o biserica unde mergeau membrii de la Oastea Domnului. Mi'am sarutat prietena pe frunte si am luat'o de mana. Atunci, o doamna cu plinatate de duh vine si imi spune sa nu mai facem asta in biserica. Cu toata firea mea aflata la limita dintre asezare si neasezare, imi venea sa ii zic vreo doua. Din fericire tac mult atunci cand mi'ar placea sa zic multe. Poate am gresit, nu stiu.

[Anna]

În prealabil postat de windorin

Plus ca, atat de intim este sarutul, incat mi se pare aproape o inconstienta sa te saruti in fata altora sau pe strada (sarut sarut). Asa, un pupic, merge oriunde. Chiar si in biserica.

Da, mi s-a intamplat sa fiu in locuri publice (sala de lectura sau pietele oraselor) si sa se sarute unele cupluri foarte pasional, ca se si auzeau tot felul de sunete. M-am simtit foarte prost, a trebuit sa plec. E aproape ca si cum ai fi martorul unui act sexual si nu toata lumea are chef de asta.

[ory]

Da, nici mie nu-mi place si nu mi-a placut niciodata, insa, trec mai departe fara sa ma intereseze acest aspect. Nu sunt genul care sa afisez gesturi de tandrete in public, nici in fata prietenilor sau ale rudelor. Din aceasta cauza sunt perceputa , asa mai rigida. Dar, nu sunt deloc astfel.
Niste rude tinere de-ale sotului obisnuiesc sa se pupe si sa se mangaie in fata noastra, a familiei. Noi nu suntem astfel, de aceia suntem vazuti ca un cuplu mai putin dragastos si intens. Nu este deloc asa, dimpotriva, din cate am inteles, acel cuplu se cearta si impart nereguli, chiar mai mult decat noi.

[Anna]

E frumos sa mearga de mana, sa se mangaie, sa se priveasca, sa se sarute(pupici), chiar n-am treaba cu tandretea, tadretea e intotdeauna frumoasa, dar cand lucrurile devin prea sexuale chiar n-am chef sa fiu martor.

[Fani71]

În prealabil postat de ory

Multumesc, Fani, pentru ca mi-ai atras atentia. Ai dreptate, trebuie sa fiu mai atenta, sa fiu mai ordonata, sa invat mai multe despre aceasta modalitate de scriere pe internet...sunt deschisa pentru orice atentionare, imi place sa invat. Sincer, tare-mi place sa scriu de mana!!!
Te sarut prieteneste!!! (daca tot veni vorba de sarut).

Salut ory!
Da, si eu cand scriu cateodata copilul ma trage de pantaloni asa ca te inteleg!!
Eu fac greseli de tipar din cauza asta, dar poate si din cauza ochilor, imi cer scuze.
Oricum, e stilul tau cum scrii, in rest, fiecare are nota lui personala, nu?
Sarutari si tie. ;-)

[windorin]

În prealabil postat de ory

Da, nici mie nu-mi place si nu mi-a placut niciodata, insa, trec mai departe fara sa ma intereseze acest aspect. Nu sunt genul care sa afisez gesturi de tandrete in public, nici in fata prietenilor sau ale rudelor. Din aceasta cauza sunt perceputa , asa mai rigida. Dar, nu sunt deloc astfel.

Inteleg perfect. Nici eu nu pot face acestea in fata rudelor si prietenilor. Un sarut pe frunte, un pupic scurt sau o imbratisare sunt perfecte si chiar odihnitoare.

Citeam odata: "A'ti saruta prietena in fata altora este totuna cu a o imparti cu aceia." La acel moment nu mi'a placut deloc ideea si mi s'a parut tipic habotnica, insa putin mai tarziu mi s'a parut atat de adevarata. Acum nici nu mai pot privi lucrurile altfel decat asa.

[Iuliiiii]

Aseara imi puneam si eu intrebari referitor la sarut: Daca este pacat sau nu
Si citind diverse articole,cugetand,am realizat ca nu este o greseala. Daca un barbat si o femeie nu s-ar saruta inainte de casatorie,este foarte mult probabil ca relatia lor sa se transforme intr-o simpla prietenie. Tocmai prin asta difera o simpla relatie de prietenie de relatia de iubire. Pe iubit simti nevoia sa il ti de mana,sa il imbratisezi sa il saruti,dar cu un simplu prieten nu simti neaparat nevoia asta. Pana sa te casatoresti trebuie sa cunosti foarte bine persoana de langa tine si lucrul acesta ia mult timp,ani de zile. Nu poti cunoaste o persoana atat de bine doar in cateva luni. Iar sa fi impreuna cu o persoana spre exemplu 3 ani de zile inainte sa te casatoresti fara sa te saruti cu iubitul/iubita,pai ganditi-va ca in trei ani de zile tot focul acela ar disparea. Relatia s-ar transforma doar intr-o prietenie.
Inainte de iubire in cele mai multe cazuri exista doar atractia fizica care iti trezeste interesul si doresti sa aflii mai multe despre cealalta persoana.Daca suntem compatibili,exista intelegere,etc incepe sa apara iubirea.Cineva vorbea mai sus despre iubirea aceea care apare intre persoanele de varsta foarte frageda,cand sunt rusinosi...si ca noi ar trebui sa pastram aceasta forma a iubirii insa nu sunt de accord!La 13-14 ani nu se poate vorbi de iubire ci foarte mult de atractia fizica confundata cu iubirea.Nu imi spuneti mie ca tinerii de aceasta varsta stiu cu adevarat ce inseamna sa iubesti o persoana!Sa ii fi alaturi la bine si la greu,sa iti fie inima plina de durere atunci cand cealalta persoana este in necaz,sa doresti sa ii daduiesti totul (in limita poruncilor lui Dumnezeu) pentru ca celalat sa fie fericit.Sarutul e o forma de manifestare a iubirii.Nu poti sa ii spui cuiva "Bine eu te iubesc dar nu te atinge de mine,stai la 2 m distanta".Trebuie sa iti arati dragostea cumva!Daca eu simt nevoia sa imbratisez persoana iubita ce fac un pacat?La o adica si o imbratisare lunga poate duce la altceva,cand esti indragostit.Totul e sa sti sa te infranezi,sa rezisti ispitei.
Mi-a spus mie cineva cum ca nu e bine sa ai o relatie pana nu esti pe picioarele tale si sti ca iti poti intemeia o familie cu persoana respectiva.Dar relatii in vederea casatoriei poti avea si in perioada liceului,nu ai de unde sa sti daca el este sau nu alesul tau.Nu ai nicio siguranta nici la 22 de ani nici la 17 ani ca persoana cu care tu ai inceput o relatie este aleasa ta .Cunosc cupluri a caror relatie de la 15 ani s-a terminat cu o casatorie.Ce ar fi facut ei sa nu se sarute timp de 6 ani?Nu s-ar fi stins toata dragostea treptat treptat,iar iubirea s-ar fi transformat intr-o iubire prieteneasca?

În prealabil postat de Laurentiu

Este sarutul pacat sau nu inainte de cununie ?

tot ce face omul cu patima, adica stapanit de dorinta carnala, senzuala , materiala, de a se desfata , de senzatiile materiale, este pacat. Asa ca sarutul, daca il faci cu scopul de a te "hrani" cu acea senzatie ce il insoteste, poate fi facut si dupa casatorie si tot pacat este. La fel si mancatul,. este pacat in momentul in care omul isi indreapta simtirea spre cele materiale (senzatii - gust miros etc) si se hraneste cu ele, le doreste etc. Si totul este pacat atunci cand nu se are in vedere raportarea corecta la lumea inconjuratoare si la Dumneze, constientizarea faptullui ca actul savarsit (oricare ar fi el) este un dar excluziv al lui Dumnezeu, pentru ca cel creat (creatura sa) sa il experimenteze Pe Dumenzeu, adica dragostea si lumina ce o insoteste, adevarul. caci scopul final al creaturilor si creatiei lui Dumnezeu acesta este. Cunoasterea lui Dumnezeu

multi se inseala si cred ca daca se vor cununa , se pot desfata "linistiti " , de "placerile conjugale",adica fara sa incalce voia lui Dumnezeu, insa lucrurile nu stau asa. Desfranare poate face omul inca si mai mare, chiar si dupa ce se cununa, si chiar sa fi fost amandoi , curati trupeste. caci slujba religioasa a cununiei nu pune catuse si lanturi pe vointa libera a sotilor, astfel ca ei sunt liberi in continuare, si nu sunt "absolviti" de pacatul desfranari.si aici nu ma refer la desfranarea in afara casniciei, caci aceea este preadesfranare, ci ma refer la cea in cadrul cuplului casatorit. pe multi vicleanul ii inseala si le aduce gandul ca desfranare ar face numai daca s-ar duce cu altul/a , si astfel ii ajuta sa fie linistiti si sa se desfate in tihna de placerile , senzuale.
Daca omul priveste catre scopul ultim (acela de a-l cunoaste , si iubi pe Dumnezeu mai presus de orice) in orice actiune savarsita , vorba sau gand, si isi supune vointa acestui scop sfant, astfel incat el isi anuleaza propiul eu, atunci actul va fi unul binecuvanta, si nu pacatuieste, . Iar daca nu face asa, nu are cum sa savarseasca binele, caci ce face, face cu de la el vointa si gandire, si nu poate savarsi ceva bun.(caci numai Dumnnezeu poate face binele, singur nu poate face omul ceva bun)