Conferinte Christos Yannaras in Romania

[Daniel_7]

Cuviosul stareţ Porfirie:

Despre poziţia lui faţă de scriitorul Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care l-a îngrijit până la moartea sa, spunea următoarele:

„Când disputa privitoare la nicolaism dintre Stareţul Teoclit şi profesorul Yannaras a ajuns la apogeu, Părintele Porfirie mi-a spus:

- Cele pe care le spune Teoclit le cunosc, dar cele pe care le spune Yannaras nu le cunosc. De ce?

- Cu siguranţă, Gheronda, pentru că Părintele Teoclit le scrie sub insuflarea harului.

- Da, aşa este!

Dar şi un alt ieromonah aghiorit, care zeci de ani a avut o strânsă legătură duhovnicească cu Stareţul Porfirie, adevereşte că într-o discuţie asemănătoare, Stareţul a adoptat faţă de Yannaras poziţia Părintelui Teoclit, spunând: „Fiule, foarte frumos scrie Părintele Teoclit!”

c) Fericitul Părinte Epifanie Teodoropulos, care în articolele sale bine argumentate ce nu primeau niciodată răspuns, a spulberat sofismele lui Yannaras, prin care acesta încuraja relaţiile de dinaintea căsătoriei, desfrânarea şi altele.

d) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, care cu o asprime neobişnuită pentru caracterul său blând îi înfiera pe cei care adoptau concepţiile neonicolaite. Redăm aici numai un fragment caracteristic din scrierile sale:

„Specific dragostei celei mari către Hristos este că nu se poate împăca cu desfătările trupeşti şi, mai mult decât toate, cu cele genitale. Mintea omului sub înrâurirea dragostei celei către Dumnezeu se desprinde de pământ şi se izbăveşte de orice închipuire pământească, în timp ce legătura trupească răneşte profund sufletul tocmai prin aceste închipuiri. Cunoaştem că mulţi abordează acest subiect într-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvântul Scripturii «Nu va rămâne Duhul meu pururea in oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup» (Fac. 6, 3) nu se referă la aceştia?”

(Arhimandritul Sofronie Saharov, „Asceză şi contemplaţie“, Sfânta Mănăstire a Cinstitului Inaintemergător, Essex – Anglia, 1996, pg. 66).

[Mihailc]

Reacții în presă:

http://www.tvr.ro/cultura.php?play=114775

http://www.ziarullumina.ro/articole;...ia-Romana.html

[Marius22]

Imagini de la conferinta sustinuta de Christos Yannaras in Biserica Sfantul Silvestru:

http://video.crestinortodox.ro/75gAb..._religiei.html

[cristiboss56]

 Christos Yannaras la Academia Română



Filosoful şi teologul creştin Christos Yannaras a susţinut ieri, 16 noiembrie 2011, o conferinţă despre diferenţele dintre termenii 'religie' şi 'Ecclesia', cu implicaţiile pe care acestea le au în viaţa şi teologia Bisericii, informează „Ziarul Lumina”. Întâlnirea a fost găzduită în Aula Mare a Academiei Române şi s-a bucurat de prezenţa unor academicieni, oameni de cultură, teologi şi preoţi care au adresat la sfârşitul conferinţei întrebări invitatului din Grecia. Tema conferinţei a fost expusă pe larg de Christos Yannaras în cartea 'Contra religiei', apărută şi în limba română la Editura Anastasia.

Mesajul cărţii 'Contra religiei' şi tema conferinţei de ieri, susţinute de Christos Yannaras, pot părea, chiar şi pentru cei mai edificaţi oameni în acest domeniu, un pic contradictorii, dacă nu chiar revoltătoare. Ce înseamnă religie? Ce defineşte acest termen? Ce este Ecclesia şi ce înseamnă viaţa Bisericii a arătat foarte clar profesorul Yannaras.

Existenţa plenară este definită de Adevăr

Teologul grec identifică existenţa plenară, autentică, liberă de limitările şi determinările naturii, ca existenţă întru adevăr sau adevărul ca existenţă. Acest model de existenţă se opune oricăror determinări pe care natura umană, pervertită de păcat sau purtând consecinţele păcatului, le impune la nivelul întregii existenţe umane. Acest mod de existenţă întru Adevăr a fost exprimat de primii creştini prin termenul de Ecclesia. 'Când primi creştini au folosit termenul Ecclesia pentru a se defini, Ecclesia a reprezentat pentru ei modul de existenţă în conformitate cu adevărul sau adevărul ca existenţă. Creştinii se definesc în istorie cu numele de Ecclesia, adică de Biserică. Pentru a se defini, ei au folosit termenul de Ecclesia, şi nu cel de religie, pentru că nu s-au considerat ca o religie, fie ea şi cea mai bună, mai înaltă şi nobilă decât celelalte. Nu s-au considerat niciodată o religie bună, ci o Biserică bună, adică Biserica cea adevărată', a spus Christos Yannaras.

Religiozitate este un mod de existenţă individual, centrat numai pe salvarea propriei persoane

În cartea Faptele Apostolilor se poate vedea manifestarea primei comunităţi formate de cei care au crezut în Iisus Hristos ca Ecclesia adunată în jurul Sfintei Liturghii. Când primii creştini se adunau în jurul Sfintei Euharistii, ei se manifestau ca Ecclesia, adică un mod de existenţă comunitar care izvorăşte din modelul Sfintei Treimi. Yannaras a spus că această comunitate îşi manifesta devoţiunea religioasă prin participarea la rugăciunea din Templul iudaic, lucru certificat tot de mărturiile biblice. Cu timpul, această din urmă manifestare a dispărut, rămânând doar Ecclesia. Religiozitate este un mod de existenţă individual, egoist, centrat numai pe salvarea propriei persoane. Singura preocupare a religiei este salvarea individului în sine şi pentru sine, fără racordarea la adevărul existenţei, fără implicarea unei comuniuni. Religia este în opinia teologului grec o manifestare a naturii umane şi este supusă determinărilor şi necesităţilor, elemente care nu implică libertatea. 'Faptul că religia este un dat al naturii, o necesitate, se poate vedea prin simplul fapt că atunci când un oarecare avion intră într-o zonă de turbulenţe, nimeni nu mai este în acel moment ateu. Religia sau manifestarea religiozităţii este prin urmare un dat al naturii, supus necesităţilor', a subliniat Christos Yannaras. Conferinţa de ieri, de la academie, a reunit mai multe personalităţi culturale, teologi şi scriitori, între care amintim pe Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, pictorul şi profesorul universitar Sorin Dumitrescu, părintele Constantin Coman, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti, şi părintele Vasile Răducă, profesor de morală ortodoxă la aceeaşi instituţie de învăţământ.

Mărturisirea Sfintei Treimi este mărturisirea libertăţii şi a iubirii

Religia este cea care foloseşte raţionamente şi deducţii logice. Religia afirmă că Dumnezeu este prima cauză a mişcării. Teologul grec spunea că această afirmaţie despre Dumnezeu, pe care şi teologia ortodoxă o foloseşte, este rodul determinării, şi nu al libertăţii. Cine se mulţumeşte să-l definească pe Dumnezeu aşa introduce o determinare. 'Gândit astfel, Dumnezeu este determinat de ceea ce el trebuie să fie în contrast cu lumea creată. Cauza mişcării trebuie să fie ea însăşi nemişcată, şi asta ar însemna că Dumnezeu este de esenţă noetică, şi deci nu liber, ci supus determinărilor naturii Sale', a spus teologul grec. Dumnezeu este adevărata existenţă pentru că se manifestă liber, şi acest lucru se poate vedea în opinia profesorului Yannaras prin faptul că Dumnezeirea este o comuniune de Persoane libere, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu este vestit în predica Bisericii ca o comuniune de trei persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, comuniune la care sunt chemaţi toţi oamenii în mod liber. Din acest lucru nu transpar necesitatea şi determinarea, ci libertatea şi iubirea, voinţa şi principiul personal. 'În Sfânta Scriptură, existenţa istorică a lui Hristos a fost certificată prin semne, ce sunt redate prin termenul grec 'simion'. Semnele implică libertatea de a accepta pe Hristos în raport cu determinările pe care religia le implică.' Modul de existenţă al creştinilor ca Ecclesia ne cheamă la comuniunea cu Dumnezeu, activându-ne libertatea, pe când religia ne introduce în spaţiul determinărilor, care nu ţin cont de libertatea umană. Miracolul este componenta religiei, şi acesta nu implică libertatea omului, deoarece îl forţează pe om să creadă.

Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul

'Ceea ce încearcă să realizeze Biserica este acest mod de a exista ca libertate în dragoste. Va să zică că tot ceea ce este individual pentru Biserică este moarte şi tot ce este relaţie de libertate şi dragoste este posibilitatea adevăratei existenţe. Biserica şi religia sunt două realităţi incompatibile şi ireconciliabile, precum viaţa şi moartea, libertatea şi necesitatea, dragostea şi interesul. Nu există loc pentru un compromis, o realitate o anulează pe cealaltă.

Dar Biserica vesteşte contradicţiile de nedepăşit, certifică în mod empiric faptul că s-a prăbuşit zidul. Că moartea se poate preschimba în viaţă, că necesitatea poate rodi libertate, este suficient să renunţăm pentru a lupta pentru interesul propriu. Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul. Orice încercare de despărţire presupune primejdia smulgerii grâului împreună cu neghina. Pentru ca libertatea să fie deplină, numai la seceriş se va separa definitiv interesul personal de dragoste', a subliniat Christos Yannaras.

Conferinţe la Sighişoara şi Cluj

După conferinţa de la Academia Română, Christos Yannaras s-a întâlnit cu cititorii săi în Biserica 'Sfântul Silvestru' din Capitală, unde a susţinut o nouă conferinţă. Christos Yannaras va susţine o conferinţă la Sighişoara, în sala barocă a primăriei, astăzi, la ora 18:00, iar vineri va avea loc un eveniment similar la Cluj-Napoca, la Casa Radio, la aceeaşi oră.

Christos Yannaras s-a remarcat în timpul activităţii lui academice atât ca filosof, cât şi ca teolog creştin, reuşind să realizeze una din cele mai originale punţi de dialog între teologie şi filosofie. S-a născut la Atena în anul 1935, a studiat în Grecia, Franţa şi Germania. Este doctor în filosofie al universităţilor din Salonic şi Sorbona. Autor a peste cincizeci de cărţi, Christos Yannaras a devenit foarte cunoscut în spaţiul ortodox datorită recurgerii originale la Părinţii Bisericii şi integrarea lor în contextul mai larg al gândirii umane. Profesorul grec a susţinut de-a lungul anilor mai multe conferinţe în ţara noastră.

[Mihailc]

Mulțumesc Marius și Cristian!

Un articol proapăt din ziarul ”Lumina”:

http://www.ziarullumina.ro/articole;...Silvestru.html

Jurnalistul M. Nedelcu merită felicitări pentru profesionalismul de care a dat dovadă! Materiale clare, expozitive, competente, echilibrate. Bravo lui!

[Daniel_7]

Daca a fost primit la Academie,nu inseamna ca nu e eretic.

[ioanna]

În prealabil postat de Daniel_7

Daca a fost primit la Academie,nu inseamna ca nu e eretic.

Te rog sa-ti probezi cuvintele, arata-ne hotararea prin care a fost declarat eretic.Te-am mai rugat odata sa-mi areti cand a fost declarat eretic, nici pana acum, desi au trecut multe zile n-ai venit cu proba, insa continui sa-l faci eretic. Ai un tupeu fantastic sa vorbesti despre un om pe care nu-l cunosti si pe care, asa cum ai afirmat, nu l-ai citit niciodata!

In cadrul conferintei de ieri de la Cluj s-a lamurit falsa "problema" pe care ar avea-o el cu Muntele Athos si de asemenea ce inseamna "erosul" in ecclesia (n-are legatura cu eroticul), pentru ca au existat in public si oameni, asemeni tie, samanta de scandal, care cunosc "probleme" din auzite, le distorsioneaza si le propaga apoi pe site-uri si bloguri. Am vazut tot ce ai publicat pe acest topic, insa pana acum nu mi-am dat seama in ce scop? Ce te deranjeaza pe tine de fapt, de-i faci antireclama? E un scriitor, un om de cultura, nu un sfant sau un duhovnic " infailibil "! Daca tu nu vrei sa-l citesti, nu-l citi, dar ce ai cu altii care doresc sa citeasca? Nu-mi spune ca esti "ingrijorat" ca nu te cred :) Asta ar insemna sa ne consideri oameni limitati, de-a dreptul idioti, care nu avem exercitiul gandirii si care inghitim orice "galusca" pe care o citim. Abordarile sale sunt oricum prea filosofice pentru publicul larg, deci stai linistit, nu exista "pericolul" ca un crestin,asa ca tine, care se lupta sa traiasca in modul stradaniei bisericesti , sa fie contaminat de crediente alienate (care oricum nu exista). A lamurit totul legat de Athos, care a fost polemica (apropo, a avut-o cu un singur om, nu cu tot Muntele Athos, parinte cu care s-a si impacat de altfel inainte ca acesta sa treaca la cele vesnice), deci apelativele tale ofensatoare nu-si au rostul. Daca erezia presupune absolutizarea particularului, atunci Yannaras numai eretic nu poate fi numit.

[Daniel_7]

Sfântul Maxim Mărturisitorul, acest mare Părinte al Bisericii care a jucat un rol determinant în viaţa Bisericii, a spus un cuvânt important:

„teologie a demonilor este cunoaşterea fără lucrare”.

Asta înseamnă că teologia este rod al luminării minţii şi al vederii lui Dumnezeu, când Dumnezeu Se descoperă celor îndumnezeiţi, celor care au trecut prin curăţirea inimii. Prin urmare, o teologie care nu este rod şi rezultat al lucrării, al vieţii practice – care este curăţirea de patimi – este o teologie a fanteziei, care în mod sigur este demonică.

[Daniel_7]

Toţi cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor şi profesor Christos Yannaras şi, derutaţi de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareţ Paisie, au auzit şi mărturisesc despre poziţia lui vădit potrivnică faţă de concepţiile acestuia. Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputinţă de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama şi ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înşişi. Suferea însă şi pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinţilor Părinţi. Dacă la început Stareţul a încercat cu multă dragoste, răbdare şi îngăduinţă să-l ajute pe acest scriitor să-şi conştientizeze înşelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean şi de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruinţa lui cea neîndreptată şi plină de egoism, s-a simţit dator să-i înştiinţeze pe credincioşi ca să-i apere de eresul său.

[tot-Laurentiu]