Episcopii catolici

[DragosP]

Se vede cu ochiu’ liber.

În prealabil postat de DragosP

Se vede cu ochiu’ liber.

Aveti un simt al umorului sanatos si necesar si nu este prima data cand domoliti putin dogoarea patimilor cu un zambet.Nu as fi intervenit in discutie si as fi acceptat,in raport de subiectul propus,acuzatie de indiferenta dar revarsarile de ura personale ma preocupa intrucat imi arata unde ma agat cu ghiarele de vechea fire si sunt un bun dus rece cand consideri ca zbori spre cer mai in viteza decat altii.Sunt convins ca domnul doctor,cu care am conversat mult in trecut si nu numai am conversat,va fi un bun prieten,asa cum il stiam si ma va ajuta sa-mi vad caderile acolo unde dansul le-a vazut si eu nu,din pricina patimii mele.Numai bine.

N.Priceputu, de obicei iti admir postarile, dar de data asta nu te inteleg. Tot spui de "presiunea catolica in problema Unirii". Bun. Tulburarile si distrugerile, anume cele asupra ortodocsilor, au venit doar din partea austriaca, NU a Vaticanului. Pe cine a trimis Sf. Parinte sa traga in ortodocsi, pe garda elvetiana?! Sau crezi ca tipii cu halebarde sunt un soi de Magnaguards?! :)) Serios acum, poate nu stiii, dar Iosif al II-lea, ca si maica-sa, ca si Bukow, era din ala cu sort, colan, echer si compas. Intelegi fratia ta... Aia care intra in mafia subinteleasa mai sus NU mai sunt crestini (catolic, ortodocsi, anglicani, ptoestanti, nestorieni, etc.), musulmani, budisti, sau orice alta religie normala, ci se inchina arhitectului entropiei. In consecinta, odata ce "divide et impera" e cea mai simpla si eficienta metoda de a conduce, dedu singur schema actiunii din acele timpuri. Dar de, subiectivismul confesional, cu uneltele-clisee discursive de rigoare incearca sa isi reclame prada si dintre cei de nivel intelectual inalt... Stiu, admir ca incerci sa te distantezi de el, dar...omeneste vorbind, stiu ca nu se poate.

Oamenii tari ai clasei politice din Imperiul Rus erau, pe la mijlocul secolului XVIII, din rasa spalacita, si indeosebi protestanti. "Baietii" au organizat-o cum trebuie: ca pe vremea Noptii Sf. Bartolomeu, a razboiului de 30 de ani, etc.
Ceva de genul: eu sunt "catolic", si "seful catolicilor". Tu, frate, esti "ortodox" sau "calvin" si "seful inamicului". Punem la cale un macel, si succesorii nostri, secole de-a rindul, vor ride de credinciosii care nu au urmat indemnul Mantuitorului "fiti blanzi ca poriumbeii si intelepti ca serpii".
Chiar nu intelege nimeni?!
No, back ontopic.

@N.Priceputu si Pelerinul:
cred in onestitatea voastra, de aceea va cer, cu bruma de onestitate de care la rindul meu dispun pacatosul de mine, sa priviti adinc in mecanismul descris de mine: nu cumva este cel putin plauzibil, daca nu chiar si real?!

Theo,nimic nu este ascuns in fata lui Dumnezeu si intr-o zi totul va fi adus la lumina.Raul,in forma perceptibila sau nu,nu va invinge si acest gand,privit de la picioarele Crucii,ar trebui sa fie suficient pt ca fiecare sa luptam mai mult cu propria patima si nu cu cel din fata ta care,ca si tine,va sta si el intr-o zi in fata Dreptului Judecator si in nici un caz,sub nici o forma si niciodata,nu-l vei judeca tu om pe alt om mai bine decat o va face Creatorului sau.Toti,fara exceptie,vom da socoteala pentru tot binele si raul din faptele noastre.Eu pentru aceea clipa as dori sa ma pregatesc,pentru ca simt cum clipele ne zboara ca un fum si parca nu suntem niciodata pregatiti.Nu vreau sa urasc pe nimeni,pentru ca ura ma va ucide pe mine primul chiar daca nu simt asta dar cu fiecare picatura de ura ceva din mine moare.Am vorbit prea mult deja si mai bine sa ne uitam fiecare in sufletul lui si sa luptam cu sarpele al carui cap a fost zdrobit.

Clipul este un dar pentru Dragos pt ca mi-a taiat putin din avantul,precum cel din clip, cu care era sa scriu(atac) altceva :) Numai bine.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sa nu stiti oare ca dusmanii lui Dumnezeu il urasc aproape la fel de mult pe vicarul lui Cristos pe cat il urasc pe Insusi Cristos ? Uitati-va numai la cata revarsare de ura impotriva Sfantului Parinte este pe forumul acesta, ura care-i uneste intr-un glas pe ortodocsi, calvini, neoprotestanti si atei !

Pe scurt cum contrazice aşa zisul primat papal constituţia Bisericii crezând catolicii că numai un episcop poate să fie predicator universal al Bisericii. Papalitatea se bazează pe aşa zisa tradiţie a sfântului Petru însă problema care apare în sânul Bisericii este aceea că nu doar apostolul Petru era considerat de predicator al Bisericii. Ceilalţi apostoli care au scris şi ne-a rămas, cum sunt Ioan sau Pavel şi ei au fost şi au rămas până în ziua de azi păstori universali ai Bisericii chiar dacă Petru avea o anumită întâietate sau o anumită formă de primat între ceilalţi. Însă primatul apostolului Petru nu implică faptul că învăţătura altor sau celorlalţi apostoli nu ar fi o învăţătură universală a Bisericii şi prin urmare acei apostoli, spre exemplu Ioan sau Pavel, sunt şi ei, nu doar Petru, învăţători universali ai Bisericii. Iar acest lucru se bazează pe faptul că învăţătura creştină este una universală, pentru toţi creştinii adică, şi, în virtutea universalităţii doctrinei sau a propovăduirii inspirată de Duhul Sfânt, înşişi purtătorii acestei doctrine revelate de Sfântul Duh sunt şi devin pastori universali ai Bisericii. Dovadă este că Biserica lui Christos se bazează, în primul rând, pe un Nou Testament care cuprinde mai multe cărţi scrise, sub inspiraţia Sfântului Duh, de Ioan, Petru, Pavel, Iuda, Iacob, Matei, Luca, Marcu, pe lângă acestea fiind inclusă şi Epistola către Evrei a cărei paternitate nu este foarte bine definită. Cine îşi poate închipui că Biserica Universală se bazează exlusiv pe cele două epistole care ne-au rămas de la apostolul Petru; după cum bine vedem, scrierile lui Petru sunt, ca să zic aşa, în minoritate raportat la întreg canonul Noului Legământ, şi însuşi faptul că Biserica are un canon în care sunt cuprinse mai multe cărţi inspirate de Sfântul Duh şi care nu au fost scrise exclusiv de apostolul Petru, ne arată şi ne dovedeşte valoarea universală a învăţăturilor celorlalţi scriitori inspiraţi de Sfântul Duh, şi în mod implicit, caracterul acelor scriitori de păstori universali ai Bisericii, caracterul de universalitate derivând din caracterul inspirat de Dumnezeu al învăţăturilor cuprinse în scrierile canonice. Prin urmare realitatea ne dovedeşte cu asupra de măsură că primatul sfântului Petru în cadrul Bisericii primare nu îi exclude pe ceilalţi purtători ai Sfântului Duh, sub inspiraţia Acestuia, de la caracterul de păstori universali sau dascăli universali ai Bisericii. Universalitatea învăţăturii sau a doctrinei se bazează aşadar pe inspiraţia şi călăuzirea Sfântului Duh şi în baza acesteia orice apostol, nu doar Petru, este dascăl universal al Bisericii.

Tot aşa existenţa succesorului sfântului Petru nu implică şi nu înseamnă că alţi episcopi nu sunt sau nu pot fi păstori sau dascăli universali ai Bisericii lui Hristos. Având în vedere că universalitatea învăţăturii derivă din inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Duh, orice episcop sau chiar orice sfânt ales de Dumnezeu care grăieşte învăţătură sub inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Duh acţionează pe post de dascăl universal al Bisericii, cu alte cuvinte implicând faptul că, aşa cum Petru deşi întâiul nu era singurul dascăl universal al Bisericii, pentru că Sfântul Spirit nu a fost făgăduit unui singur om, succesorul lui Petru nu este şi nu poate fi singur sau singurul dascăl universal al Bisericii atâta vreme cât există şi alţi episcopi sau sfinţi călăuziţi de Sfântul Duh la tot adevărul aşa cum a făgăduit Însuşi Hristos.

Pe de altă parte, primatul petrin şi mai apoi papal, înţeles în sensul că Petru ar fi fost singura piatră de temelie a Bisericii lui Hristos, este infirmat de Apocalipsa 21, 14 unde se vorbeşte foarte clar de cele 12 pietre de temelie ale Noului Ierusalim purtând cele 12 nume ale apostolilor lui Hristos. Astfel când se defineşte caracterul apostolic al Bisericii, aşa cum este şi în Crez, acest caracter apostolic sau întemeiere apostolică nu se referă exclusiv la apostolul Petru şi la apostolatul său, ci la întreaga adunare apostolică, la comuniunea apostolică în Sfântul Duh sub autoritatea dumnezeiască a Capului Bisericii Universale, Iisus Christos, comuniune din care şi Petru, ca întâi, făcea parte.

-----------

Un alt text scipturistic nou testamentar prin care se poate vedea falsitatea aşa zisei autorităţi şi puteri supreme absolute a papalităţii şi a sf Petru este în Epistola I către corinteni, unde sf Pavel Apostolul vorbeşte foarte clar despre inspiraţia sa şi a altora ca el direct de la Duhul Sfânt, pomenind de înţelepciunea de taină dată de Duhul Sfânt, de cuvintele de la Duhul Sfânt în care el şi alţii au fost direct învăţaţi, de a avea "gândul lui Hristos" sau "mintea lui Hristos", aşa cum am văzut în alte traduceri. Mai mult se observă cum sf Pavel foloseşte pluralul, nevorbind doar despre sine însuşi, neconsiderându-se exclusiv pe sine ca receptacol al înţelepciunii descoperite de Duhul Sfânt. Poziţia sf Pavel consună foarte bine cu ceea ce Evanghelia după Ioan ne descoperă, şi anume faptul că Duhul Adevărului trimis de Tatăl şi de Fiul după Înălţarea la Cer a lui Iisus Hristos îi va călăuzi pe ei, pe ucenicii aleşi ai Mântuitorului, la tot adevărul, iar nu pe unul singur dintre ei şi anume pe Petru. Şi tot aşa cum am arătat că există mai multe autorităţi de prim rang în Biserica lui Hristos în materie de revelaţie divină şi de descoperire a înţelepciunii duhovniceşti revelată de Duhul Sfânt celor spirituali, celor aleşi, tot aşa mai departe în istorie este valabilă, prin Duhul Sfânt, o pluralitate de autorităţi în materie de Sfântă Tradiţie şi de interpretare a Sfintelor Scripturi ale Noului Legământ.

Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra, pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu; pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni; caci "Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?" Noi insa avem gandul lui Hristos. (I Corinteni 2, 6-16)

Din punctul meu de vedere dogma papistaşilor este invalidată şi aştept critici de la cei care au ceva de spus şi consideră că sunt în eroare. Nu resping critica, însă atâta timp cât nu mi se aduc argumente clare împotriva poziţiei mele consider deci invalidată dogma primatului a papistaşilor.

În prealabil postat de celestial_pottery

N.Priceputu, de obicei iti admir postarile, dar de data asta nu te inteleg. Tot spui de "presiunea catolica in problema Unirii". Bun. Tulburarile si distrugerile, anume cele asupra ortodocsilor, au venit doar din partea austriaca, NU a Vaticanului.

Am scris despre astea nu de dragul de a-i acuza pe catolici de ceva, ci pentru că Mihnea Dragomir a afirmat că ortodocșii din Ardeal au trecut „așa, dintr-o dată”, la catolicism, recunoscând cele 12 sinoade pe care până atunci nu le recunoscuseră. Am vrut să arăt că n-au trecut chiar așa, dintr-o convingere căpătată brusc, ci că au fost „ajutați” serios în acest sens, chiar dacă ajutorul a fost din partea austriecilor, precum spui. Din nefericire, au făcut-o prin intermediul Bisericii Catolice, iar eu deplâng amestecul acesta al politicului în Biserică, atât în cea catolică, cât și în cea ortodoxă.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sa nu stiti oare ca dusmanii lui Dumnezeu il urasc aproape la fel de mult pe vicarul lui Cristos pe cat il urasc pe Insusi Cristos ? Uitati-va numai la cata revarsare de ura impotriva Sfantului Parinte este pe forumul acesta, ura care-i uneste intr-un glas pe ortodocsi, calvini, neoprotestanti si atei !

Într-un anume sens Petru era într-un fel peste ceilalţi apostoli şi cel puţin aceasta este ceea ce ne transmit anumite fragmente, dar de aici şi până la şeful suprem în materie de credinţă şi celelalte este cale lungă. Am spus şi repet că nu pot să îmi explic cum pot totuşi unii să creadă că, deşi există mai multe izvoare ale revelaţiei dumnezeieşti în Noul Testament, Petru ar fi avut vreun astfel de rol şi titlu de şef suprem în materie de probleme de credinţă în sânul creştinismului primar, şi mai mult să atribuie presupusului succesor al lui Petru, papa, aceleaşi titluri. Se leagă de câteva citate din Biblie legate de Petru, citate care se pot interpreta în mai multe feluri, dar nu văd un lucru esenţial, sau se fac că nu văd, că există mai multe izvoare ale revelaţiei, cu alte cuvinte există mai multe autorităţi în materie de credinţă, în materie de învăţătură considerată revelată, nici o carte din Noul Testament neavând vreun "nihil obstat" prin ea semnat de cancelaria "petrină". Am ridicat şi în postările de mai sus această problemă şi aştept să văd dacă are cineva argumente împotriva acestei poziţii, pentru că dacă e greşită nu voi ezita să recunosc eroarea, dar la unii văd că e doar "credinţa" (credinţa oarbă). Ce deplină şi supremă autoritate în materie de credinţă poate să pretindă un papă când este evident că Petru nu avea o astfel de deplină şi supremă autoritate în materie de credinţă şi fiecare apostol îşi revendică cele scrise de la Dumnezeu, de la Duhul lui Dumnezeu, nici o carte a Noului Testament neavând vreun cuvânt în care să se arate că ar fi fost scrisă sub autoritatea Sfântului Petru şi să prezinte ştampila "nihil obstat"? Noul Testament şi Tradiţia Bisericii ne transmit în mod evident că existau mai multe autorităţi în materie de revelaţie creştină, că scrierile lor erau primite şi acceptate nu pentru că şi-ar fi dat Petru vreo aprobare prealabilă ci în virtutea Tradiţiei şi a apostolicităţii lor, şi în virtutea faptului că inspiraţia dumnezeiască era legată de apostolicitate şi de legătura esenţială cu curentul apostolic, neexistând nici măcar un singur semn că Sfântul Petru ar fi fost singurul depozitar al Tradiţiei Bisericii sau că ar fi fost singura autoritate abilitată în materie. Primatul pe care îl avea Petru era altceva decât primatul pe care l-au pretins şi îl pretind papii de-a lungul istoriei şi în definiţia sinodului de la Vatican.

Dacă catolicii pretind că exista vreo astfel de supremă şi deplină autoritate a lui Petru în faţa celorlalţi apostoli să vină să o demonstreze, dar nu prea au cu ce în afară de câteva citate interpretate după pofta inimii lor. Iar dacă Petru nu avea o astfel de supremă şi deplină autoritate în faţa celorlalţi, atunci cum pot succesorii lui Petru să pretindă aşa ceva pentru ei ca şi atare succesori?

[Decebal]

Ţinând cont de cele de până acum se poate vedea şi manipularea care stă în spatele formulelor magice ale pseudo-catolicilor "papa şi cei în comuniune cu el" sau "cu papa şi sub papa", încercând unora să li se creeze impresia că Petru este cel care avea un dictat de impunere a comuniunii în biserica apostolică primară şi că papa i-a luat apoi locul la conducere.

Însă ţinând cont de evidenţa promisiunii Duhului Sfânt şi a călăuzirii la Adevăr făcută apostolilor în general, iar nu exclusiv unuia dintre ei, ţinând cont de evidenţa conştiinţei diverşilor apostoli a revelaţiilor dumnezeieşti pe care le-au primit de la Duhul Sfânt, ţinând cont de evidenţa existenţei mai multor autorităţi în materie de revelaţie dumnezeiască şi nu a uneia singure, care ar fi eventual Petru, este absolut evident că primatul sau întâietatea cu care ar fi fost înzestrat Petru de Hristos nu este echivalent cu ceea ce înţeleg papistaşii din expresiile citate mai sus. Tot aşa cum ceilalţi trebuiau să păstreze comuniunea cu Petru, tot aşa şi Petru trebuia să păstreze comuniunea cu ei şi să accepte revelaţiile de la Duhul Sfânt pe care ceilalţi le-au primit, spre exemplu Pavel sau Ioan, şi să accepte autoritatea doctrinară a celorlalţi apostoli şi a doctrinelor şi înţelepciunii lor primite direct de la Duhul Sfânt după cum mărturiseşte clar Sf Apostol Pavel în Epistola către Corinteni.

Aşa zisa obedienţă totală pe care o imaginează în mod idolatru papistaşii faţă de "sfântul părinte" papa şi care spun ei că urmează aceleia aduse apostolului Petru este în realitate o mare minciună teologică şi istorică, o mare manipulare eclezială făcută în scopuri de putere şi de aşa zisă unitate eclezială, şi în cele din urmă o mare erezie.