Stiri AFR (ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA)

[Parascheva16]

Declin spiritual

In timp, datele aratau ca atitudinile asupra moralitatii s-au dovedit a fi buni predictori ai angajementului religios. In mod particular, cu cat cineva era mai liberal in privinta homosexualitatii cu atat era mai putin probabil ca acel individ sa se afilieze unui religii. Tinerii americani nu deveneau atei. In schimb ei se identificau ca fiind spirituali, dar nu religiosi. Impreuna cu ateii si agnosticii, acesti “Nones” [Nota AFR: termen folosit pentru oameni care nu se identifica cu nicio denominatie religioasa] compun segmentul cu cea mai rapida crestere a credintei la nivelul demografic al natiunii.

Dupa un studiu elaborat in 2012 de Pew Research Center, Nones constituie “religia” unui american din trei sub varsta de 30 de ani. Acesta nu este comportamentul tinerilor care tind sa faca ce fac alti tineri: sa tina biserica la “indemana” pana se aseaza la locul lor. Pew Research Center a concluzionat ca aceasta generatie este cea mai putin afiliata religios decat oricare alta despre care avem date. Putnam – eruditul de la Harvard University cunoscut pentru studiul sau despre cultura civica, un best-seller,“Bowling Alone” - a spus ca nu avem motive sa credem ca se vor intoarce in biserica pe masura ce vor inainta in varsta.

Putnam si Campbell au aratat in cartea lor, American Grace, ca corelarea nu este cauzualitate, dar au scos in evidenta ca pe masura ce activismul gay incepea sa ocupe un loc central in scena politica, rolul public activ pe care multi lideri crestini si-l asumau impotriva drepturilor gay a dus la instrainarea tinerilor fata de religia organizata.

Putnam crede ca bisericile crestine vor trebui sa liberalizeze invatatura despre sexualitate daca vor sa mentina loialitatea tinerelor generatii. La prima vedere pare o concluzie rezonabila, dar experienta Americii cu denominatiunile liberale contrazice aceasta sugestie. Bisericile Protestante care au fost mai ingaduitoare cu homosexualitatea si libertatea sexuala in general, au scazut la numar. Se pare ca atunci cand oamenii decid ca normele istorice ale crestinismului sunt gresite cu privire la sex, ei nu gasesc o biserica care sa le suporte aceste asteptari liberale. Ei pur si simplu nu mai merg la biserica. Acest fapt ridica o intrebare serioasa: este sexul punctul de gravitate a ordinii culturale crestine? Este intr-adevar cazul in care, daca renuntam la invatatura crestina despre sex si sexualitate, ar disparea factorul care da – sau a dat – Crestinismului puterea sa fie o forta sociala?

Desi nu a spus-o chiar asa, eminentul sociolog Philip Rieff, ar fi spus probabil „da”, avand ca reper cartea lui Rieff din 1996 The Triumph of the Therapeutic („Triumful Terapiei Analitice”), in care vorbeste de “deconvertirea” Occidentului de la crestinism. Aproape toata lumea recunoaste ca acest proces a fost in curs de desfasurare de la Iluminism incoace, dar Rieff a aratat ca a ajuns la un stadiu mai avansat decat majoritatea oamenilor – ori al tuturor crestinilor – recunosc.

Rieff, care a murit in 2006, a fost un necredincios, dar a inteles ca religia este cheia intelegerii oricarei culturi. Pentru Rieff esenta oricarei culturi poate fi identificata prin ceea ce interzice. Fiecare cultura impune o serie de cerinte morale pentru membrii sai, de dragul servirii intereselor comune si ii ajuta pe acestia sa faca fata cerintelor. O cultura necesita un cult – un sentiment de ordin sacru, o cosmologie care inradacineaza aceste cerinte intr-un cadru metafizic.

Rieff, scriind in 1960, a identificat revolutia sexuala - desi el nu a folosit acest termen - ca un predictor al mortii crestinismului ca forta culturala determinanta. El a inteles ca renuntarea la autonomia sexuala si la senzualitate in cultura pagana a stat la baza culturii crestine – o cultura care in mod esential, nu numai ca a renuntat, dar a si redirectionat instinctul erotic.

[Parascheva16]

Apostolul Pavel si sexualitatea crestina

Faptul ca Occidentul a fost rapid re-paganizat in jurul senzualitatii si libertatii sexuale a fost un puternic semn pentru decesul crestinismului. Este aproape imposibil pentru americanii contemporani sa inteleaga de ce sexul a fost o preocupare centrala a crestinismului timpuriu. Sarah Ruden, - formata ca traducator clasic la Yale- explica cultura in care a aparut crestinismul, in cartea ei, publicata in 2010 Paul Among the People (“Pavel printre oameni”). Ruden sustine ca este profund ignorant sa ne gandim la apostolul Pavel ca la un dur proto-puritan pogorandu-se peste nepasatorii pagani hipioti („happy-go-lucky”), poruncindu-le sa se opreasca din distractie. De fapt, invataturile lui Pavel cu privire la puritatea sexuala si la casatorie au fost adoptate ca eliberatoare in pornografie, in explorarea sexuala din cultura greco-romana a timpului – exploratoare in mod special pentru sclavi si femei, a caror valoare principala pentru barbatii pagani era capacitatea lor de a produce copii si de a le oferii placeri sexuale.

Crestinismul articulat de Pavel a fost o revolutie culturala, restrangand si canalizand sexualitatea masculina, ridicand statutul femeilor si a corpului uman, si infuzand casatoria si sexualiatea maritala cu dragoste. Casatoria crestina, scrie Ruden, a fost “la fel de diferita dupa Pavel ca si porunca de a intoarce celalalt obraz”. Ideea nu este aceea ca crestinismul a fost singurul sau primul care a definit sau a reevaluat sexualitatea, dar ca in antropologia crestina sexul primeste un sens nou si diferit, unul care a impus o schimbare radicala de comportament si norme culturale. In crestinism, ceea ce oamenii fac cu sexualitatea lor nu poate fi separat de ceea ce este persoana umana.

Ar fi absurd sa pretindem ca civilizatia crestina a atins vreodata o epoca de aur a armoniei sociale si fericirii sexuale. Este usor sa gasesti perioade de timp in istoria crestinatatii cand autoritatile bisericii erau obsedate de puritatea sexuala. Dar, asa cum recunoaste Rieff, crestinismul a reusit sa stabileasca o modalitate de valorificare a instinctului sexual, sa-l plaseze intr-o comunitate si sa-l directioneze pozitiv. Ceea ce face ca epoca noastra sa fie diferita de cea trecuta, spune Rieff, este ca noi am incetat sa credem in cadrul cultural crestin, dar am facut imposibila si credinta in orice alt cadru decit restrangerea pasiuniilor individuale canalizate creativ in scopuri comune.

Mai degraba, in epoca moderna, am inversat rolul culturii. In loc de a ne invata ceea ce trebuie sa ne priveze de a fi civilizat, avem o societate care ne spune ca ne vom gasi sensul si scopul prin eliberarea de vechile prohibitii. Asta a ajuns sa fie o poveste complicata care implica cresterea umanismului, si aparitia Iluminismului si a modernitatii. Filosoful Charles Taylor scrie in magistrala sa religioasa si culturala A Secular Age („O Era Seculara): “Intreaga atitudine etica a modernilor presupune si urmeaza de la moartea lui Dumnezeu”. A fi modern inseamna a crede in dorintele individuale ca locus al autoritatii si a auto-definirii.

[Parascheva16]

Mai e speranta?

Treptat, Occidentul a pierdul ideea ca crestinismul a facut multe pentru civilizatie, scrie Taylor. In Secolul 20 inlaturarea idealurilor crestine restrictive in ceea ce priveste sexualitatea a fost identificata cu starea de sanatate. Inca din anii 1960, convingerea ca expresia sexualitatii este sanatoasa si buna – cu cat mai mult cu atat mai bine – si ca dorinta sexuala este componenta intrinseca a identitatii individului au culminat intr-o revolutie sexuala, un spirit care sustinea ca libertatea si autenticitatea nu sunt gasite in abstinenta sexuala (filozofia crestina) ci in expresia si asertiunea sexualitatii. In acest mod isi revendica America moderna libertatea.

Cultura noastra post-crestina este atunci o anti-cultura. Suntem convinsi de logica modernitatii si de mitul libertatii individuale sa distrugem aceste ultime vestigii ale vechii ordini, convinsi fiind ca adevarata fericire si armonie va fi a noastra odata ce toate limitele si granitele vor fi spulberate.

Casatoriile gay semnaleaza triumful revolutiei sexuale si detronarea crestinitatii pentru ca neaga conceptul central si esential al antropologiei crestine. In invatatura crestina clasica, uniunea cu amprenta divina dintre un barbat si o femeie este in fapt o icoana a relatiei lui Hristos cu Biserica Sa si a lui Dumnezeu cu Creatia. Acesta este motivul pentru care casatoria gay neaga cosmologia crestina din care s-au derivat drepturile omului si alte bunuri fundamentale ale modernitatii. Daca o sa le mai putem pastra in epoca post-crestina ramane de vazut.

De asemenea va ramane de vazut daca vom putea pastra Crestinismul fara a accepta castitatea crestina. In studiul sociologului crestin Smith despre ceea ce el numeste “deism terapeutic moralistic” - starea de bine, pesudo-crestinismul care a inlocuit versiunea normativa a credintei in America contemporana – sugereaza ca aceasta sarcina va fi extrem de dificila.

Crestinii consevatori au pierdut lupta cu casatoriile gay si dupa cum vedem noi au pierdut-o cu decenii inainte ca cineva sa se si gandeasca la casatoriile intre persoanele de acelasi sex ca si la o posibilitate. Promotorii casatoriei gay au reusit asa de repede pentru ca au aratat publicului viziunea pentru care lupta, viziunea care era in consonanta cu ceea ce americanii post-1960 credeau deja despre sex si casatorie. Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna crestinii occidentali este daca vor pierde crestinismul in fata acestei noi dispensatii.

Prea multi dintre ei cred ca casatoriile gay sunt doar o problema de etica. Ei nu au puterea sa vada ca mariajul gay impreuna cu colapsul mariajului crestin la saraci si clasa muncitoare heterosexuala este in perfecta ordine cu individualismul sacralizat de modernitate si imbratisat de cultura contemporana. Ei lupta razboiul culturii din punct de vedere moral si nu cosmologic. Nu doar ca au pierdut cultura, dar daca nu inteleg natura luptei si nu isi schimba strategia si sa lupte cosmologic, pe parcursul a cateva generatii isi vor pierde si religia.

“Moartea unei culturi incepe cand institutiile normative isi pierd menirea in a transmite idealuri in moduri in care acestea raman obligatorii in respect cu sinele”, scrie Rieff. Conform acestui standard crestinismul in America, sau chiar spiritualitatea americana, sunt in pericol de moarte. Daca credinta nu se va redresa, autopsia istoriei va conchide ca mariajul gay a fost un simptom si nu o cauza, a fost semnul care a dat pe fata starea terminala a pacientului.

[Parascheva16]

COPIII ABANDONATI AI ROMANIEI

Soarta copiilor nostri trebuie sa ne dea tot mai mult de gandit. Am scris mereu despre situatia precara a copiilor ramasi acasa cu parinti plecati la lucru in strainatate. Marti, Romanian Global News a publicat materialul alaturat scris de o romanca din Italia. Silvica SIMONCA (Italia): QUO VADIS orfanii albi ai României ? Marţi, 30 Iulie 2013 Roma, Italia/Romanian Global News

"Sa nu m-atingi" este titlul unei povestiri din cartea "Satul fara mamici" apartinand scriitoarei de origine romana, Ingrid Beatrice Coman. In cuvinte de o mare sensibilitate, autoarea descrie o realitate mai putin cunoscuta sau care nu se vrea sa fie mediatizata, si anume drama "orfanilor albi". Acestia sunt copiii ramasi singuri acasa, in grija unei rude, a unui vecin sau a bunicilor, dupa ce unul dintre parinti sau amandoi au fost nevoiti sa ia calea strainatatii pentru a se elibera de saracie. Sunt familii plecate in Europa Occidentala imediat dupa schimbarea regimului din Romania. Anii de dictatura au lasat in urma o realitate imposibil de imaginat pentru lumea moderna si prospera a Occidentului: saracia si foamea.

Fetita din povestire nu vrea sa fie atinsa de nimeni. EA STIE CA ACEL GEST INSEAMNA DESPARTIRE A DE PERSOANELE DRAGI, INSEAMNA LACRIMI si DURERE IN SUFLET. O durere NEIMPARTASITA, pentru ca oricum nu este nimeni sa o asculte! Occidentul, in special Italia si Spania, era pentru familiile sarace, El Dorado care alunga pentru totdeauna foamea din casa. Prima sacrificata, ca si cum ar fi castigat la loterie, era mama, sotia pentru care era mai usor sa-si gaseasca un loc de munca de ingrijitoare de batrani, copii sau menajera in casele bogatilor din Occident. Dupa ea, sotul, fratele, unchiul. Ultimii erau intodeauna copiii care isi asteptau tacuti randul. De multe ori nu a existat un drum si pentru ei, ramanand uitati in casa, nevoiti sa-si duca povara amarciunii de a fi singuri in lume. Singuri acasa cu o pereche de adidasi, haine "Made in Italy", un panettone de Craciun... Paradoxurile vietii, acum au o masa imbesugata, dar scaunele din jurul mesei sunt goale cum este si sufletul lor. Au facut din asteptare o filosofie de viata, iar asteptarea i-a maturizat inainte de timp. Etapele de dezvoltare normala s-au contopit, au crescut in graba. Au preluat responsabilitati noi, de adulti, iar copilaria lor a ramas doar in "Amintirile" lui Ion Creanga, citite candva de mama. Generatia fericita, cu "cheia la gat", a devenit o alta generatie, cu aceeasi cheie, dar cu sufletul ranit, umilit, sfarsit de asteptare. Am intalnit multi dintre acesti copii si in orfelinatul unde am lucrat mai mult de cinsprezece ani. Acele gesturi de aparare in fata necunoscutului si refuzul de a primi mangaieri imi sunt familiare. Pentru ei, eram nu numai educatori, dar si parinti. Din nefericire, ajungeau si aici, atunci cand mama uita sa se intoarca din strainatati.

Aceasta este consecinta politicii gresite atat din partea statului care primeste emigranti, cat si din partea statului de unde vin acestia. Nu vorbesc doar de Romania, fenomenul este extins in tot estul Europei. Interesele economice au prevalat lasand politica de protectie sociala pe ultimul loc. E un avertisment si pentru Italia de astazi care traverseaza momente de criza prelungita, acela de a nu-si lasa mamele, tatii, tinerii sa plece. O natiune sanatoasa isi tine poporul strans, il protejeaza unde s-a nascut. O natiune sanatoasa nu este un numar in fata usilor de la Caritas!

[Parascheva16]

In Italia, Silvia Dumitrache, presedinta ASOCIATIEI FEMEILOR ROMANCE DIN ITALIA – ADRI, a creat proiectul "Te iubeste mama!" care sa faciliteze legatura mamelor din Italia cu copiii ramasi in tara prin intermediul WEBCAM. A gasit sprijin, dar nu atat cat ar trebui pentru ca toate mamele sa beneficieze de proiect. Acest tip de legatura, chiar daca este limitata de ecranul unui computer, contribuie esential la revigorarea, la mentinerea stabila si continua a relatiei familiale.

Impactul se extinde antrenand o sfera mult mai profunda, aceea afectiva – http://www.teiubestemama.it Institutiile sustin mai mult moral un proiect social, proiectele din care ies alte beneficii sunt mai mereu prioritare. Nu putem vorbi despre o evolutie benefica pentru un popor atunci cand obiectivele pe termen lung nu sunt luate in condiderare. A avea grija ca viitori adulti sa fie bine integrati in societate cred ca este unul dintre obiectivele prioritare. Cu o copilarie traumatizanta, peste un deceniu o sa avem peste 80.000 de viitori adulti incapabili sa-si construiasca o familie pentru ca nu au avut un model de familie sanatos, echilibrat.

Asistam indiferenti la un fenomen social care distruge ideea de familie sanatoasa. Putini sunt sensibili la repercusiunile acestui fenomen in ceea ce priveste sanatatea psihica a tuturor membrilor din familia divizata. Copii care sufera de depresie la o varsta cand acest dezechilibru nu ar trebui sa se intalneasca, copii care s-au sinucis de dorul mamei (stim de la Maria Montesori si de la alti psihologi si psihanalisti celebri, cat de important este rolul mamei in primii ani de viata). Am putea adauga aici si violentele asupra femeilor plecate in strainatate din partea sotilor gelosi, unele dintre ele si-au gasit sfarsitul la intoarcerea acasa.Tulburari afective si comportamentale sufera si figura masculina din familie, vulnerabila si aceasta atunci cand sotia, mama fiilor sai nu este prezenta in fiecare zi. N-ar fi mai bine ca in loc sa irosim banii in proiecte falimentare sa-i directionam in proiecte care pot ameliora aceasta situatie? Dincolo de interesele personale, ar trebuie sa reflectam mai mult la acest fenomen care pare incontrolabil. Investirea banilor in proiecte falimentare inseamna distrugerea unui popor!

Intrebarea mea este aceeasi: QUO VADIS? Am si raspunsul la aceasta intrebare: la distrugere. N-ar fi mai bine sa fim ajutati la noi acasa daca dorim sa ne afirmam solidaritatea si spiritul umanitar? Poate ca in acest mod, gandurile fetitei din povestire ar fi fost altele: "Irina nu plansese, nu se vaicarise si alunecase fara sa cracneasca in noile haine ale noii ei vieti, viata de fetita cu mama plecata in strainatate, intrata fara stire, intr-o noapte oarecare, in randurile numeroase ale armatei aceleia fara nume, armata copiilor imbracati in platosa singuratatii si a asteptarii, a copiilor orfani cu ora, chemati sa invete de unii singuri lectia aceea care nu se preda in nici o scoala". O analiză de Silvica SIMONCA, Italia

[Parascheva16]

Esti crestin? Te amendam. Esti crestin? Te exilam. Esti crestin? Te arestam. Esti crestin? Te concediem. Esti crestin? Te deprivam de drepturi. Esti crestin? Te reeducam. Si lista continua. Acesta e verdictul secularismului si al institutiilor lui impotriva crestinilor care isi manifesta credinta in spatiul public. Penalizarile pentru a fi crestin in zilele noastre cresc din zi in zi. Asta a fost dovedita din nou, fara echivoc, de evenimentele care s-au petrecut dincolo de Atlantic saptamina trecuta. Incidentele despre care scriem astazi au o tema comuna: exercitarea drepturilor crestinilor este penalizata. Ele sunt o simptoma a unei probleme despre care scriem mereu – secularismul e intolerant, iar structurile seculare discrimineaza la adresa crestinilor. Incidente de genul celor despre care scriem astazi le mentionam aproape saptaminal in scrisoarea noastra saptamanala de marti si la care va incurajam pe toti sa va abonati. Ea deschide ochii spre o realitate diferita, una care lipseste din media romana, si va tine la curent cu ultimele evenimente care ne afecteaza credinta in viata publica.



New Mexico: Esti Crestin? Te Amendam



Acesta e mesajul unei decizii judecatoresti emise pe 22 august de Tribunalul Suprem al statului american New Mexico. In 2006 o familie crestina, proprietara a unui studio de fotografie, a refuzat sa fotografieze ceremonia de “casatorie” a doua femei. Refuzul a fost motivat pe consideratii de constiinta si a convingerilor religioase a proprietarilor. Fiind refuzate, cele doua femei au dat studioul in judecata. Legea nediscriminarii din New Mexico interzice refuzul serviciilor pe baza de orientare sexuala. Comisia Drepturilor Omului din New Mexico (The New Mexico Commission on Human Rights), al carei echivalent in Romania ar fi Consiliului National de Combatere a Discriminarii, i-a gasit pe fotografi vinovati de discriminare pe baza de orientare sexuala. Fotografii au facut recurs, iar dupa 6 ani, Tribunalul Suprem din New Mexico a dat castig de cauza lesbienelor. Libertatea religioasa si de constiinta a fotografilor crestini a fost declarata irelevanta. Nediscriminarea si egalitatea in drepturi, a declarat tribunalul, au prioritate in raport cu libertatea religioase si de constiinta.



Foarte ingrijoratoare, insa, sunt comentariile si analiza judecatorilor conform carora intr-un stat de drept libertatea religioasa, exprimata la nivel de actiune, este limitata cind e exercitata in detrimentul drepturilor altor persoane. (“In a constitutional form of government, personal, religios, and moral beliefs, when acted upon to the detriment of someone else’s rights, have constitutional limits.”) Individul e liber sa creada cum vrea, au spus judecatorii, dar cind actiunile lui intra in conflict cu drepturile altora, e necesara o acomodare. (“One is free to believe, think and speak as one’s conscience, or God, dictates. But when actions, even religiously inspired, conflict with other constitutionally protected rights, then there must be some accommodation”.) E irelevant, au afirmat ei, ca fotografii sunt constansi sa-si compromita credinta religioasa care le-a inspirat si definit viata. Compromisul e o consecinta necesara a faptului ca traim intr-o societata “multiculturala”. (“A multicultural, pluralistic society, one of our nation’s strengths, demands no less”.) Ba mai mult, compromisul e un pret pe care crestinul trebuie sa-l plateasca pentru a trai intr-un stat liber. (fotografii crestini “are free to think, to say, to believe, as they wish; they may pray to the God of their choice and follow those commandments in their personal lives wherever they lead. … But there is a price to pay, one that we all have to pay somewhere in our civic life. .. it is the price of citizenship”.)



Opinia judecatoreasca o puteti citi aici, iar citatele acestea se afla pe ultimele doua pagini ale opiniei: www.adfmedia.org/files/ElanePhotoNMSCopinion.pdf



Notati indeosebi ce declara tribunalul: credinta e doar atit – convingeri personale care pot fi exercitate la nivel personal, dar nu pot fi transpuse in actiuni in spatiul public. Asta reflecta ostilitatea secularismului fata de religie: religia este o chestiune privata, nu publica. Nu stim, insa, de nici un alt drept care nu poate fi exercitat in public. Exceptia e religia care, dupa ideologia secularista, poate fi practica doar in spatiul personal, nu public.



AFR va recomanda: Pa marginea deciziei Tribunalului Suprem din New Mexico va recomandam comentariul urmator: http://www.nationalreview.com/articl...yan-t-anderson

[Parascheva16]

Esti Crestin? Te Reeducam

Un caz similar e pe rol in statul american Oregon unde o patiserie crestina a refuzat sa impodobeasca sala de nunta a unui cuplu homosexual cu torte, tot din motive de constiinta si convingeri religioase. Au fost si ei dati in judecata. Ministrul Muncii din stat a facut o afirmatie, cu privire la crestini, recomandind ca afacerilor lor sa nu fie inchise ci ei sa fie “reabilitati”. (“The goal is never to shut down a business. The goal is to rehalibitate”.) Citim printre randuri obiectivul sinistru al secularismului – munca crestinilor trebuie utilizata dar gandirea lor transformata sa accepte casatoriile homosexuale si homosexualitatea. Istoria pare sa se repete. Asa a fost in Uniunea Sovietica, China comunista si Romania. Inchisorile de la Sighet, Jilava si Canalul Dunarea-Marea Neagra sunt martore ale reeducarii crestinilor care s-au opus ideologiei seculariste si comuniste. Detalii despre incidentul din Oregon le puteti citi aici: http://www.ncregister.com/blog/joan-...#ixzz2cwe4ON28

[Parascheva16]

Esti Crestin? Te Concediem

Universitatile americane, care ar trebui sa fie cele mai tolerante si sa promoveze pluralismul si diversitatea de opinii, se afla in primul rind al discriminarii impotriva crestinilor care critica homosexualitatea si casatoriile homosexuale. Saptamina trecuta Dartmouth University, una din cele mai prestigioase universitati americane, a concediat un episcop anglican. Episcopul, originar din Malawi, a fost angajat sa conduca centrul universitar de spiritualitate, etica si dreptate sociala. Meteahna lui insa a fost tocmai locul de provenienta: Biserica Anglicana din Malawi se opune homosexualitatii si casatoriilor homosexuale. Cu ani in urma acest episcop a criticat decizia Bisericii Episcopale din SUA de hirotonie a unui episcop homosexual. Dartmouth e un exemplu ingrijorator de cenzurare si persecutie a crestinilor care afirma valorile biblice in detrimentul celor seculare. Detalii privind acest incident le aflati aici: http://www.theamericanconservative.c...ply-dartmouth/

[Parascheva16]

Esti Crestin? Nu ai drepturi

Canada e cu un pas inaintea Americii privind discriminarea impotriva crestinilor. Recent, le Parti Quebecois din Quebec a lansat un proiect legislativ care sa interzica persoanelor religioase sa poarte simboluri religioase in public si angajatilor din domeniul public sa poarte simboluri religioase la locul de munca. Francezii secularisti din Quebec se inspira in actiunea lor discriminatorie de la francezii continentali care au institutionalizat laicismul in Franta. Laicismul insa nu este o doctrina seculara neutra, ci una care exclude religia din spatiul public si o transforma in intregime intr-o afacere personala. Exclude influenta religiei in politica, legislatie, moralitate, educatie, ori in spatiul public si institutiile publice. Secularistii englezi au scontat acelasi succes. Este legal pentru companiile engleze sa interzica portul simbolurilor religioase la locul de munca, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, (a se citi: nu a companiilor!) a declarat aceasta prohibitie ca fiind nediscriminatorie. Va ganditi sa emigrati in Quebec? Lasati-va simbolurile religioase acasa. E posibil ca ajunsi la Montreal cu crucea la gat sa fiti arestati ori amendati in loc sa vi se spuna “bine ati venit”. Detalii privind proiectul legislativ din Quebec pot fi citite aici: http://www.ottawacitizen.com/opinion...970/story.html

[Parascheva16]

Esti crestin? Iti indoctrinam copiii in homosexualitate

Un ultim incident s-a petrecut tot saptamina trecuta, dar in statul american New Jersey unde guvernatorul statului a semnat o lege care interzice consilierea adolescentilor care se lupta cu simtaminte homosexuale. Tot mai multi parinti crestini americani se plang ca unii dintre copiii lor, expusi mediei deocheate americane, se declara atrasi sexual de persoane de acelasi sex. Vreme de citeva decade parintii au desfasurat prin biserici asa numitele programe de “exod” din diverse patimi, alcool, fumat, pornografie ori homosexualitate. Unii psihologi au lansat programe speciale pentru a ajuta tinerii care nu doresc atractii homosexuale, sa-si revina la normal. Cu luni in urma California a devenit primul stat american care sa interzica prin lege consilierea ori ajutorarea adolescentilor sa se debaraseze de atractii homosexuale. Saptamina trecuta New Jersey a devenit al doilea stat, iar tot saptamina trecuta statul New York a initiat si el un proiect legislativ identic. Detalii aici: http://www.nydailynews.com/blogs/dai...ng-gay-conve-0

Cine va castiga batalia?

Ascensiunea fara precedent din ultimii ani a drepturilor homosexualilor s-a facut in detrimentul libertatii religioase. Batalia inca continua, dar mai fiecare decizie judecatoreasca si initiativa legislativa se pronunta impotriva crestinilor. Crestinii pierd iar libertatea lor de constiinta si religioasa e tot mai subreda. Intrebarea tot mai des pusa este: va supravietui libertatea religioasa asaltului drepturilor homosexualilor? Subiectul acesta a facut obiectivul unui interviu acordat, pe 23 august, publicatiei americane National Review Online de un expert american in drept constitutional si libertate religioasa. Vi-l recomandam: http://www.nationalreview.com/corner...ryn-jean-lopez