"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

Noi parintii trebuie sa stim ca nu facem copii pentru noi , nu avem voie sa manifestam un asa mare egoism. Ce sacrificiu? Cum sa consideri ca te-ai sacrificat pentru copii? Cum poti sa indatorezi constiinta copilului tau cu o astfel de idee? Ce parinte este acela care ajunge sa fie povara copilului sau? ce gandire este aceea sa spui ca ai crescut copii ca sa ai sprijin la batranete? Parintele acela, preotul, din reportaj avea mare dreptate, noi ca si parinti nu trebuie sa socotim vreodata ca , copiii nostri ar avea vreo datorie fata de noi si asta pentru ca i-am crescut. I-am crescut din vocatie, nu din datorie, pentr ca asta trebie sa faca un parinte. Sa fim fericiti si bucurosi sa ii vedem ca le e bine si ca sunt fericiti. Iar daca cumva avem copii care nu vor sa stie de noi atunci sa intelegem ca avem copiii pe care i-am crescut. Ce am educat si crescut aceea avem. Sunt atat de multi parinti care si-au cheltuit viata in placeri, in vicii, in pacate si patimi si ajung la batranete povara pentru copii.
La Par. Calistrat de la Barnova a venit odata o femeie batrana plangand sa spuna ca nu are venit si copiii nu vor sa stie de ea. Si a luat-o parintele la spovedit si a aflat ca a trait in vicii si pacate , ca si-a irosit viata si acum la batranete vroia sa strice si viata copiiilor ei. Si parintele a certat-o si i-a spus: unde a fost Hristos in toata perioada asta a vietii tale? toata viata te-ai distrat si acum vi la Biserica sa iti ponegresti copiii ca nu te ajuta?

Ca sa fim completi trebuie sa avem o viziune completa.
1. Care este atitudinea parintelui fata de copil? si duhovnicii si preotii si sfintii ne invata, copiii sunt ai lui Dumnezeu nu ai nostri si cand Dumnezeu ni da , ne da de lucru sa crestem copii buni pentru Dumnezeu nu pentru noi.
Tot de la ei invatam care este locul fiecaruia in viata noastra si astfel aflam ca pe primul loc este sotul sau sotia , si nu pentru ca sunt sotii nostri ci pentru ca ei trebuie sa fie una cu noi, trup si suflet, nedespartiti, caci asa spune in Scriptura. Pe al doilea loc sunt copiii primiti de la Dumnezeu pe care sa ii crestem pentru Dumnezeu si pe al treilea loc parintii caruia se cuvine sa le dam cinstea si iubirea noastra. Lasati copiii sa zboare nu le puneti lanturi, vegheati-i cu sfaturi daca le primesc, si nu ii impovarati.

2. Care este atitudinea copilului fata de parinte? daca copilul este crescut asa cum trebuie , dupa invatatura noastra ortodoxa, atunci copilul, si implicit noi ca si copii care avem parinti, trebuie sa ii iubim din inima, curat si sa ii ajutam dupa puterile noastre fara ca ei sa o ceara, daca bineinteles au nevoie de ajutor. Nu trebuie sa cadem in extreme nici de o parte nici de alta, nici neglijarea familiei noastre pentru parinti, dar nici sa uitam de parinti.

Nu vorbesc din teorii sau carti ci din propria mea viata, pentru ca am facut copii si i-am crescut inainte de a cunoaste pe Dumnezeu. Si i-am crescut cum nu trebuie, fara educatia crestin-ortodoxa atat de importanta. Sunt vinovata pentru asta si voi spune cu tarie ca nu le voi cere niciodata nimic , nu am voie sa fac aceasta, nici de ar fi sa nu am dupa ce bea apa. Nu voi impovara niciodata copiii mei cu nimic. Am inteles acum, dupa ce am cunoscut pe Dumnezeu ca nu e sficient sa ii asigur copilului hrana , imbracaminte si confort ci au nevoie de mult mai mult, de modelarea sufletului intru Hristos.

Si eu sunt copil la randul meu, caci mama traieste si parinte de asemenea, avand copii.
Legat de sot si parinti, sustin cu tarie, sotul trebuie sa devina trup si suflet, pentru asta trebuie sa lucram duhovniceste toata viata, toti, asa ne invata Scriptura si nu avem voie sa rastalmacim nimic si nici sa schimbam dupa conjuncturile noastre sau dupa asteptarile noastre. Numai atunci vom ajunge ca daca pe mine ma doare inima pentru mama mea, de exemplu, imediat il doare inima si pe sotul meu, prin mine, pentru mine, fiind una. Si invers desigur.
Cat cei doi sunt dezbinati, dezbinarea domneste, dezbinarea ce vine de la diavol cu tot alaiul, minciuna, viclenie, ascunzis, egoism, ura, pizma si asa mai departe.
Acolo trebuie sa ajungem la momentul cand jumatatea noastra va zice, ajut si iubesc pentru ca te iubesc. Si nu vreau sa suferi caci daca tu suferi sufar si eu. Luptati pentru asta caci asta suntem indemnati de Hristos. Cautati unitatea intru Domnul, fiti trup si suflet intru Hristos.
Nu va distrugeti familiile , nu le ingropati in minciuna. Asa cum se curata sufletul nostru asa trebuie curatat si in familia noastra.
Nu lasati samanta compromisului sa se strecoare in casa voastra, caci sunt ispite si de-a dreapta care se imbraca in haine de virtute ca sa va piarda mantuirea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anita

Atentie cum ganditi ,e post si judecarea aproapelui nu e buna.
Nu aveti dovezi si e foarte grav.
La teorie ,nota 10.
Mai multa rugaciune si veti deveni mai ingaduitoare fata de altii.
Doamne ajuta !

Aveti dreptate, mereu e nevoie de mai multa rugaciune.
Poate nu oi fi ingaduitoare, insa nimic pe acest pamant nu are voie sa desparta si sa dezbine ceea ce Dumnezeu a unit. Iar noi trebuie sa luptam sa respectam ceea ce Scriptura spune: sa ne asezam fiecare in familie pe locul care ni se cuvine.

Sora Florentinei isi poate ajuta parintii si fara minciuna.
Iar daca sotul ei a trecut prin multe cum spune, si au facut impreuna ceea ce au, atunci inseamna ca in familia lor ceva s-a intamplat in trecut, caci omul nu e rau de nebun, si nici nu e vicleanul intruchipat, ci probabil o experienta l-a facut asa, l-a schimbat cum spune ea. Unii oameni ies din greutati si nu pot uita pe cei care le-au pricinuit suferinte. Nu stiu ce s-a intamplat , ce l-a schimbat, insa ceva este.
Nu asa se ajuta parintii. Am spus, ele au variante: sa se adune in consiliu de familie si sa rezolve ceea ce este nerezolvat si apoi sa hotarasca cum ajuta fiecare dintre ei pe parinti.
Insa am inteles ca tatal fumeaza, a fost avertizat de medic, daca este sa adunam cati bani cheltuie un fumator intr-o viata pe tigari, cred ca ar fi cumparat 5 masini de spalat semiautomate nu una.
Va spun din experienta, noi copiii iertam usor pe ai nostri parinti sau frati, insa ceilalti iarta mai greu, caci nu vorbeste glasul sangelui. De aceea am indemnat pe sora ei sa inceteze cu minciuna fata de sot si prin atitudinea ei sa il faca si pe el sa treaca peste anumite experiente din trecut si sa ierte. Ceva este de omul nu vrea sa ajute rudele mai sarace ale ei. Sau poate problema este chiar la sora Florentinei. Nu stiu, insa cert este ca omul nu s-a nascut el rau, avar si neindurator.

[anita]

Noi nu stim daca isi poate ajuta parintii altfel decat asa.
Ea stie cel mai bine.
Daca are acceptul duhovnicului eu cred ca poate sa ii ajute in continuare.

[anita]

În prealabil postat de dobrin7m

Noi parintii trebuie sa stim ca nu facem copii pentru noi , nu avem voie sa manifestam un asa mare egoism. Ce sacrificiu? Cum sa consideri ca te-ai sacrificat pentru copii? Cum poti sa indatorezi constiinta copilului tau cu o astfel de idee? Ce parinte este acela care ajunge sa fie povara copilului sau? ce gandire este aceea sa spui ca ai crescut copii ca sa ai sprijin la batranete? Parintele acela, preotul, din reportaj avea mare dreptate, noi ca si parinti nu trebuie sa socotim vreodata ca , copiii nostri ar avea vreo datorie fata de noi si asta pentru ca i-am crescut. I-am crescut din vocatie, nu din datorie, pentr ca asta trebie sa faca un parinte. Sa fim fericiti si bucurosi sa ii vedem ca le e bine si ca sunt fericiti. Iar daca cumva avem copii care nu vor sa stie de noi atunci sa intelegem ca avem copiii pe care i-am crescut. Ce am educat si crescut aceea avem. Sunt atat de multi parinti care si-au cheltuit viata in placeri, in vicii, in pacate si patimi si ajung la batranete povara pentru copii.
La Par. Calistrat de la Barnova a venit odata o femeie batrana plangand sa spuna ca nu are venit si copiii nu vor sa stie de ea. Si a luat-o parintele la spovedit si a aflat ca a trait in vicii si pacate , ca si-a irosit viata si acum la batranete vroia sa strice si viata copiiilor ei. Si parintele a certat-o si i-a spus: unde a fost Hristos in toata perioada asta a vietii tale? toata viata te-ai distrat si acum vi la Biserica sa iti ponegresti copiii ca nu te ajuta?

Ca sa fim completi trebuie sa avem o viziune completa.
1. Care este atitudinea parintelui fata de copil? si duhovnicii si preotii si sfintii ne invata, copiii sunt ai lui Dumnezeu nu ai nostri si cand Dumnezeu ni da , ne da de lucru sa crestem copii buni pentru Dumnezeu nu pentru noi.
Tot de la ei invatam care este locul fiecaruia in viata noastra si astfel aflam ca pe primul loc este sotul sau sotia , si nu pentru ca sunt sotii nostri ci pentru ca ei trebuie sa fie una cu noi, trup si suflet, nedespartiti, caci asa spune in Scriptura. Pe al doilea loc sunt copiii primiti de la Dumnezeu pe care sa ii crestem pentru Dumnezeu si pe al treilea loc parintii caruia se cuvine sa le dam cinstea si iubirea noastra. Lasati copiii sa zboare nu le puneti lanturi, vegheati-i cu sfaturi daca le primesc, si nu ii impovarati.

2. Care este atitudinea copilului fata de parinte? daca copilul este crescut asa cum trebuie , dupa invatatura noastra ortodoxa, atunci copilul, si implicit noi ca si copii care avem parinti, trebuie sa ii iubim din inima, curat si sa ii ajutam dupa puterile noastre fara ca ei sa o ceara, daca bineinteles au nevoie de ajutor. Nu trebuie sa cadem in extreme nici de o parte nici de alta, nici neglijarea familiei noastre pentru parinti, dar nici sa uitam de parinti.

Nu vorbesc din teorii sau carti ci din propria mea viata, pentru ca am facut copii si i-am crescut inainte de a cunoaste pe Dumnezeu. Si i-am crescut cum nu trebuie, fara educatia crestin-ortodoxa atat de importanta. Sunt vinovata pentru asta si voi spune cu tarie ca nu le voi cere niciodata nimic , nu am voie sa fac aceasta, nici de ar fi sa nu am dupa ce bea apa. Nu voi impovara niciodata copiii mei cu nimic. Am inteles acum, dupa ce am cunoscut pe Dumnezeu ca nu e sficient sa ii asigur copilului hrana , imbracaminte si confort ci au nevoie de mult mai mult, de modelarea sufletului intru Hristos.

Si eu sunt copil la randul meu, caci mama traieste si parinte de asemenea, avand copii.
Legat de sot si parinti, sustin cu tarie, sotul trebuie sa devina trup si suflet, pentru asta trebuie sa lucram duhovniceste toata viata, toti, asa ne invata Scriptura si nu avem voie sa rastalmacim nimic si nici sa schimbam dupa conjuncturile noastre sau dupa asteptarile noastre. Numai atunci vom ajunge ca daca pe mine ma doare inima pentru mama mea, de exemplu, imediat il doare inima si pe sotul meu, prin mine, pentru mine, fiind una. Si invers desigur.
Cat cei doi sunt dezbinati, dezbinarea domneste, dezbinarea ce vine de la diavol cu tot alaiul, minciuna, viclenie, ascunzis, egoism, ura, pizma si asa mai departe.
Acolo trebuie sa ajungem la momentul cand jumatatea noastra va zice, ajut si iubesc pentru ca te iubesc. Si nu vreau sa suferi caci daca tu suferi sufar si eu. Luptati pentru asta caci asta suntem indemnati de Hristos. Cautati unitatea intru Domnul, fiti trup si suflet intru Hristos.
Nu va distrugeti familiile , nu le ingropati in minciuna. Asa cum se curata sufletul nostru asa trebuie curatat si in familia noastra.
Nu lasati samanta compromisului sa se strecoare in casa voastra, caci sunt ispite si de-a dreapta care se imbraca in haine de virtute ca sa va piarda mantuirea.

Hristos ne-a dat porunca sa ii ajutam cand i-a certat pe farisei care le spuneau parintilor "cu ce te-as fi putut ajuta "
E adevarat ca parintii nu isi fac copii pt ajutor ,dar d-voastra care sunteti o buna crestina ar trebui sa stiti ca un copil nu se avorteaza.
E o datorie sufleteasca sa ii ajute ,daca toata lumea ar judeca la rece aceasta situatie nu ar mai fi nici un ajutor catre parinti ,niciunde. Unde da ea ,Dumnezeu inmulteste harul.
Poate sunt si acum femei care fac milostenie fara stirea unor barbati zgarciti.Sa nu mai dea ca sa le fie pe plac?
Sora Florentinei nu pagubeste casa ,da din preaplinul ei. O contributie are si ea la acea bunastare ,chiar daca nu face afaceri ,dar are grija de gospodarie ,sot ,copiii.Deci da si din munca ei.
Doamne ajuta !

[dobrin7m]

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

[dobrin7m]

Cu adevarat nu e usor sa urmezi poruncii lui Dumnezeu , in casnicie. Caci la mare masura trebuie sa ajungem ca sa facem tot ce tine de noi atunci cand celalalt nu face.
Am cautat mult un raspuns la intrebarea: daca celalalt nu face atunci noi sa facem? si cum?
Sf Ioan Gura de Aur ne-a raspuns.

Trebuie multa putere si curaj de la Dumnezeu sa pornesti a lucra sa fi trup si suflet cand cei doi nu pasesc in acelasi timp. Si totusi la asta suntem chemati. Prea multi renunta inca inainte de a incepe.

Anita, Poate ma intelegeti gresit: repet, nu spun sa nu ne ajutam parintii, ci spun sa o facem curat caci nu are voie trupul care este femeia sa minta capul si nici sa se cocoate in varf si sa spuna, eu sunt cap.

Sf. Ioan Gura de Aur spune: o femeie blanda, inteleapta si iubitoare, poate schimba si cel mai aprig barbat. Stiu insa ca nu e usor ca femeie sa ajungi la aceasta masura.

[Yasmina]

E cu dus si intors aceasta chestiune.
Pe de o parte sora Florentinei se simte indreptatita sa instraineze bani(si bunuri)deoarece se gandeste ca prin casatorie ii revine si ei jumatate din castigul sotului;nu cred ca este departe de acest adevar.
Pe de o parte minte(sau ascunde adevarul)ca trebuie sa-si ajute parintii...

Minte pt o cauza buna,desi in religia noastra ,nimeni nu este absolvit de pacatul minciunii,fie el facut din cauze rele sau bune...
Teoretic intelegem asta insa practic,inima milostiva de crestin iti dicteaza sa faci orice sa-l ajuti pe celalalt.

Si eu as face intocmai ca sora ei.Recunosc ca nu fac bine,insa eu prefer sa mint sau sa ascund niste chestii ca oamenii sa nu se certe,sa nu duc vorba si sa nu stie stanga ce face dreapta,in general.
Fac asta deoarece si mama facea la fel,este din cale afara de generoasa si ne impartea mancarea cu toate rudele,spre disperarea tatalui meu,care este la polul opus,extrem de chibzuit(zgarcit).

Insa mama,asa nechibzuita si lipsita de gandul zilei de maine,nu ar fi putut supravietui fara sotul ei si mine,caci ar fi ramas pe drumuri la mila altora sau ar muri pur si simplu neavand bani sa-si plateasca medicamente si doctori.
Poate si din privinta asta,o tine Domnul sanatoasa pt ca nu are nici o mie pusa deoaparte pt zile negre.
Da stiu ca lumea ar condamna-o ca nu"strange pt casa" dar tocmai de acest lucru ne avertizeaza Domnul ,caci iubirea aia de aproapele nu este doar o teorie goala si nici grija de material nu ne sfinteste.


In concluzie,cred ca fiecare putem face ce dorim cu lucrurile si venitul nostru atata timp cat nu implica sa faci haiducie,furand de la straini.
Adica cum,sa ascultam de sotul nostru cand ne indeamna la rau?
Cum sunt unii ca isi indeamna sotiile la avort,la desfranare,se stramba din nas cand femeile lor merg la biserica,tin posturi etc.
Cum vine asta?
Nu stiu,eu una nu m-as insoti cu unul necredincios sau m-as desparti daca m-ar forta sa fac lucruri nepermise in sfera spiritual,de dragul maritisului,al uniunii noastre.
Si biserica ne spune sa nu ascultam de barbatul necredincios(ca asta al femeii care da pe ascuns).
Inchipuiti-va un barbat care nu va lasa la biserica,care face scandal ca tii post ,ca ai icoane in casa,ca dai de pomana...
Nu imi pare normal ca,cununia sa insemne tiranie =asta la propriu inseamna ca asculti mai mult de barbat decat de Dumnezeu!

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

Oare ce va inchipuiti voi despre mine? eu nu traiesc printre oameni, nu am familie, frati, surori, parinti, ? Oi fi vreun extraterestru care traieste intr-un glob de sticla si citeste din sfinti? oricine altcineva poate adauga experienta vietii lui, insa eu un extraterestru izolat nu am cum sa adaug experienta. Nu am cum.

Intrebarea ta nu este o intrebare practica ci este o intrebare ipotetica si putin probabila legat de ideea ca omul lesinat nu ar fi ajutat. Si un ateu se opreste din drum si da primul ajutor unui om lesinat. Darmite un crestin , fie el si iubitor de arginti.
Nu pot sa raspund la intrebarea cum voiesti tu Iasmina, pentru ca sotul meu niciodata nu ar spune sa trecem mai departe si sa lasam omul lesinat pe jos. Si cred ca nici sotul surorii Florentinei nu ar face asta chiar daca voi l-ati blamat si l-ati socotit un om rau si insensibil care trebuie mintit cand vine vorba de ajutor.

Legat de casnicie si soti si sotii, oare daca sotul tau este un insensibil fata de oameni tu te socotesti mai buna ca el pentru ca esti sensibila la durerile oamenilor? Dar nu cumva ai si tu pacatele tale? Deci el nu urmeaza pe Dumnezeu, dar tu urmezi?

Trebuie multa intelepciune ca sa intelegi granita pana unde este pacat , si de unde este deja lepadare de Hristos. Caci daca ar fi cu adevarat problema de lepadare atunci trebuie sa divortezi si sa urmezi lui Hristos.
Insa tu ai pacatele tale, el le are pe ale lui, daca tu voiesti sa indrepti lucrurile atunci te indrepti pe tine si apoi prin tine si pe el , cu Harul lui Dumnezeu.
Nu vei schimba un om, fie si jumatatea ta, daca Harul lui Dumnezeu nu e in tine. Fara Domnul, nu poti schimba un om.
Daca sotul tau este avar sau insensibil, si traieste cu tine de cativa ani si nu se schimba, inseamna ca nici cu tine nu e bine, caci daca tu ai fi cu adevarat omul lui Dumnezeu, el ar simti si s-ar schimba prin harul Domnului. Sa nu crezi ca daca faci fapte exterioare de milostenie in fata sotului tau avar, infruntand-l, il vei schimba daca in interiorul tau de pilda este mandrie si cel mai mic repros impotriva lui. Caci simte asta si de aceea nu se schimba si ramane la fel. Fi cu adevarat curata si atunci sotul va simti si se va schimba.

In casnicie cei doi trebuie sa paseasca impreuna spre mantuire, iar daca unul paseste mai greu si ramane in urma, celalalt trebuie sa astepte, facand rabdare si ajutandu-l sa inteleaga ca sa poata pasi mai departe. De aceea am spus intr-una din postari ca trebuie sa fi alaturi de jumatatea ta in cele neintelese de el. Poate nu spun chiar tot, caci ce spun este din experienta mea , si poate cateodata vorbesc in jumatati de masura.
Acest dezacord intre pasii tai si pasii lui pe drumul mantuirii nu trebuie sa duca la minciuna caci esti in mare inselare crezand ca astfel te mantui tu. Caci pe tine te poticneste un pacat, pe el il poticneste alt pacat si te ajuti unul pe altul daca este intelegere. Ce va spun eu acum, a fost pricina mea pentru a dori sa plec la manastire. Caci am spus atunci ca eu vreau sa zbor catre Dumnezeu si nu pot caci avem pasii diferiti. Si am invatat rabdarea si rugaciunea de chemare intr-ajutor. Sa vina Domnul am spus, sa faca ce nu pot eu sa fac.
Nu alegi calea minciunii si ascunzisului, chiar daca ti se rupe sufletul. Pentru ca ajungi in fata lui Dumnezeu si El te va intreba: cei ai facut tu cu jumatatea ta? de ce ai abandonat-o in pacat si nu ai incercat sa il scoti din pacat ajutandu-l? nu pe toti oamenii trebuia sa ii ajuti? nu pe toti trebuia sa ii iubesti?

In casnicie suntem ispititi si unul si altul. Tu ca om duhovnicesc trebuie sa vezi nu numai ispita ta ci si a lui. Caci de e avar apai in acest pacat e ispitit. Iar daca tu esti clevetitoare apai in acest pacat esti ispitita. De aceea am spus intr-o postare a mea, ca suntem ispititi in partile slabe. Cum crezi ca vei vindeca pe sotul tau de avaritie daca tu il minti si lucrezi cu ascunzis si furtisag? Si crezi tu ca te mantui astfel singura? atunci de ce ai mai facut cununie in Biserica in fata lui Dumnezeu , spunand ca veti fi alaturi la bine si la greu? greul inseamna si pacatul cu care te lupti, fie al tau fie al lui. Iata egoismul crestinului, dornic de mantuire, ispita de-a dreapta. Te-ai casatorit, ati fost partasi la Taina sfanta si acum te lepezi de el ca e pacatos?

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

O postare cam lunga, cu iertare daca v-am chinuit citind-o.


.

[dobrin7m]

https://www.youtube.com/watch?v=AAL1yGsgUwg